Sunteți pe pagina 1din 82

CUPRINS

1 Introducere în proiectarea asistatĂ a plachetelor electronice.............................................. 3


1.1 Obiective....................................................................................................................... 3
1.2 Consideraţii teoretice ................................................................................................... 3
1.2.1 Prezentare generală .................................................................................................. 3
1.2.2 Programul CAPTURE.............................................................................................. 3
1.2.3 Programul LAYOUT ............................................................................................... 4
1.2.4 Crearea proiectului OrCAD Capture de tip PC Board Wizard ............................... 6
1.3 Desfăşurarea lucrării .................................................................................................... 9
2 Utilizarea programului CAPTURE.................................................................................... 10
2.1 Obiectivele lucrării..................................................................................................... 10
2.2 Consideraţii teoretice ................................................................................................. 10
2.2.1 Meniurile programului Capture, editarea schemei electrice ................................. 10
2.2.2 Proprietăţile componentelor şi a simbolurilor ....................................................... 12
2.2.3 Blocuri ierarhizate .................................................................................................. 13
2.2.4 Opţiunea Net Alias................................................................................................. 15
2.3 Desfăşurarea lucrării .................................................................................................. 17
3 Creare de librării, componente şi simboluri....................................................................... 18
3.1 Obiectivele lucrării..................................................................................................... 18
3.2 Consideraţii teoretice ................................................................................................. 18
3.2.1 Crearea librăriilor ................................................................................................... 18
3.2.2 Crearea componentelor şi simbolurilor ................................................................. 19
3.2.2.1 Crearea componentelor .................................................................................. 19
3.2.2.2 Crearea simbolurilor ...................................................................................... 23
3.3 Desfăşurarea lucrării .................................................................................................. 24
4 Prelucrarea schemei electrice............................................................................................. 25
4.1 Obiectivele lucrării..................................................................................................... 25
4.2 Consideraţii teoretice ................................................................................................. 25
4.2.1 Numerotarea automată ........................................................................................... 25
4.2.2 Verificarea legăturilor electrice ............................................................................. 26
4.2.3 Cross Reference parts............................................................................................. 29
4.2.4 Lista de materiale ................................................................................................... 30
4.3 Desfăşurarea lucrării .................................................................................................. 31
5 Generarea fişierului de transfer pentru programul Layout................................................ 32
5.1 Obiectivele lucrării..................................................................................................... 32
5.2 Consideraţii teoretice ................................................................................................. 32
5.2.1 Rolul şi formatul unui fişier Netlist ....................................................................... 32
5.2.2 Librăriile de capsule, atribuirea codului de capsulă componentei din schemă..... 33
5.2.3 Generarea fişierului Netlist. ................................................................................... 35
5.2.4 Iniţializarea proiectului cablaj. Corectarea erorilor............................................... 37
5.2.5 Utilitarul ITC.......................................................................................................... 42
5.3 Desfăşurarea lucrării .................................................................................................. 42

1
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator
6 Programul Layout Plus, setarea proiectului cablaj ............................................................ 43
6.1 Obiectivele lucrării..................................................................................................... 43
6.2 Consideraţii teoretice ................................................................................................. 43
6.2.1 Organigrama procesului de proiectare................................................................... 43
6.2.2 Setarea proiectului cablaj ....................................................................................... 43
6.2.2.1 Setarea unităţilor de măsură........................................................................... 44
6.2.2.2 Dimensionarea plachetei electronice. Editarea conturului plăcii.................. 46
6.2.2.3 Definirea numărului de straturi folosite la proiectarea plachetei electronice49
6.2.2.4 Setarea spaţieriilor globale............................................................................. 54
6.2.2.5 Setarea (definirea) stivei de pastile................................................................ 54
6.2.2.6 Setarea dimensiunii traseelor ......................................................................... 59
6.2.2.7 Setarea culorilor ............................................................................................. 60
6.3 Desfăşurarea lucrării .................................................................................................. 62
7 Definirea plachetei electronice........................................................................................... 63
7.1 Obiectivele lucrării..................................................................................................... 63
7.2 Consideraţii teoretice ................................................................................................. 63
7.2.1 Amplasarea componentelor ................................................................................... 63
7.2.2 Rutarea.................................................................................................................... 65
7.2.3 Editarea textelor ..................................................................................................... 70
7.2.4 Programul Smart Route.......................................................................................... 75
7.3 Desfăşurarea lucrării .................................................................................................. 76
8 finalizarea proiectului cablaj .............................................................................................. 77
8.1 Obiectivele lucrării..................................................................................................... 77
8.2 Consideraţii teoretice ................................................................................................. 77
8.2.1 Generarea fişierelor Post Procesare ....................................................................... 77
8.2.2 Generarea fişierelor raport ..................................................................................... 81
8.3 Desfăşurarea lucrării .................................................................................................. 82

2
1 INTRODUCERE ÎN PROIECTAREA ASISTATĂ A
PLACHETELOR ELECTRONICE

1.1 Obiective

Proiectarea asistată reprezintă un domeniu de vârf al tehnologiei, etapă


deosebit de importantă în procesul de realizare al plachetelor electronice, care
s-a impus prin eficacitatea sa şi prin costul redus al dezvoltării proiectelor. În
acest context, acestă carte işi propune familiarizarea cu pachetul de programe
OrCAD 9 şi parcurgerea etapelor de proiectare asistată a plachetelor
electronice. Principalele deprinderi care urmează a fi însuşite în acest capitol
sunt:
• Prezentare generală a pachetului de programe OrCAD 9;
• Crearea proiectelor OrCAD Capture de tip PC Board Wizard;
• Deschiderea, editarea şi ştergerea fişierelor proiect în OrCAD Capture.

1.2 Consideraţii teoretice

1.2.1 Prezentare generală

Pachetul de programe ORCAD 9 oferă o soluţie modernă pentru


desenarea schemelor electrice, introducerea datelor de proiectare şi gestionarea
informaţiilor despre componentele electronice. Are modulele integrative:
OrCAD CAPTURE CIS (Component information System), destinat desenării,
editării, procesării şi simulării schemelor electrice, şi OrCAD LAYOUT,
destinat proiectării plachetelor cu cablaje imprimate.
Rularea programului sub Windows, îl fac să fie preferat în locul
versiunii DOS, OrCAD 4.01 (dispune de interfaţă prietenoasă cu utlizatorul,
meniuri de acces rapid, manevrabilitate uşoară, comutarea rapidă în cadrul
ferestrelor de lucru, etc.).

1.2.2 Programul CAPTURE

OrCAD Capture oferă o interfaţă intuitivă şi o serie de facilităţi care au


făcut ca Orcad să fie utilizat pe scară largă în industria electronică, pentru
desenarea, simularea schemelor electronice şi crearea documentaţiei aferente.
Toate funcţiile prezente în versiunea DOS se regăsesc şi aici, iar unele noi au
3
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator
fost adăugate. Formatul fişierului care conţine schema electrică, rămâne acelaşi
(.SCH), ceea ce permite compatibilitatea între cele două versiuni.
O diferenţă majoră faţă de versiunea DOS o constituie posibilitatea de
creare a unui proiect OrCAD cu extensia .OPJ, care conţine toate fişierele cu
informaţii legate de proiectul respectiv: schema electrică, librăriile utilizate
sau create, fişierele generate (verificarea legăturilor electrice, netlist – fişierul
listă de legături, lista de componente). În acest mod se poate privi proiectul ca
un tot unitar.
O altă noutate o constituie fereastra SESSION LOG, care se activează la
deschiderea oricărui proiect şi în care se pot vizualiza acţiunile utilizatorului
(comenzile pe care acesta le execută) precum şi erorile de proiectare care apar.
Generarea fişierelor de transfer spre partea de proiectare a cablajului
imprimat (Layout) este mult mai uşoară decât la versiunea DOS precedentă.
Utilizatorul este lipsit de multitudinea setărilor din OrCAD 4.01.
Se pot genera fişiere de transfer compatibile cu mai multe programe de
proiectare, gen Tango, Spice, Protel, etc.
Înainte de generarea fişierului netlist, este posibilă selectarea
utilitarului ITC (Intertool communication), care permite o interfaţare între cele
două programe (Capture şi Layout). Această facilitate permite o
manevrabilitate deosebită a programului şi dă utilizatorului un grad mai mare
de libertate în proiectare.

1.2.3 Programul LAYOUT

OrCAD Layout oferă o soluţie completă pentru proiectarea plăcilor


cu circuite imprimate, ce include proiectarea mecanică şi post-procesarea în
vederea fabricaţiei, permiţând gestionarea şi transferul datelor în toate fazele
procesului de proiectare.
Pornind de la un set complet de informaţii despre componentele
electronice, obţinute prin intermediul modulului Capture, se pot adăuga
proprietăţi suplimentare şi constrângeri ce trebuie luate în considerare în
proiectarea plăcilor cu circuite imprimate.
Pot fi preluate informaţii despre dimensiunile şi conturul plăcii, poziţia
găurilor pentru fixare într-un ansamblu mecanic, restricţii de amplasare a
componentelor sau traseelor.
Îmbunătăţirile faţă de versiunea DOS sunt simţite şi aici în primul rând
datorită operării sub interfaţa Windows. Sunt eliminate căile lungi de acces la
4
Introducere în proiectarea asistată a plachetelor electronice
comenzi, există posibilitatea utilizării comenzilor de control rapid. Structura
ferestrei de proiectare permite prin meniu şi taskbar-uri accesul rapid la
comenzile existente. Straturile de lucru sunt individuale şi specifice unei
anumite informaţii electrice sau tehnice. Fiecare strat se poate vizualiza la
orice moment, spre deosebire de varianta DOS unde erau vizibile doar
straturile de rutare.
De asemenea există posibilitatea accesării şi modificării bazei de date ce
cuprinde informaţii despre straturile ce se vor utiliza în proiectare, capsulele
componentelor, trasee, pastile, dimensiunile găurilor.
Există posibilitatea modificării la nivel de grup a caracteristicilor sau la
nivel individual prin accesarea ferestrei corespunzătoare: components, nets,
padstacks, layers, etc.
O altă imbunătăţire adusă faţă de varianta DOS este cea a amplasării
automate a componentelor la începutul proiectului. Aceasta se poate face
pentru întreaga placă sau pentru un grup de componente şi este în funcţie de
strategii setate implicit (considerente de trasee minime, separare parte
analogică de cea digitală, etc.).
Rutarea plăcii se poate face atât manual cât şi automat. La rutarea
automată îmbunătăţirile aduse sunt legate de plaja mult mai mare de strategii de
proiectare ce pot fi încărcate. În prealabil se pot seta anumite reguli care vor fi
respectate de autorouter-ul programului: dimensiuni, lungimi şi locaţii impuse
pentru trasee, declarare de zone speciale, etc.
Noutatea majoră adusă de programul OrCAD 9 este includerea unui
auto-router deosebit de puternic, Smart Route pentru soluţionarea problemelor
ce apar la plăcile relativ complicate unde strategiile existente nu pot face faţă
într-o manieră satisfăcătoare pentru utilizator. Pe baza unor algoritmi adaptivi
(push-n-shove) programul poate aduce îmbunăţiri majore rutării automate.
Trebuie menţionat că în meniul Smart Route nu e posibilă modificarea
amplasării componentelor sau modificarea caracteristicilor acestora. Se pot face
modificări doar asupra dimensiunii traseelor, distanţelor dintre acestea,
preferinţelor legate de direcţionarea traseelor pe placă.
Fişierul generat este compatibil cu cel dat de Layout şi are extensia .MAX.
În funcţie de anumite tehnologii de proiectare setate implicit sau de către
utilizator, se pot face verificări pentru a urmări respectarea regulilor de realizare
a cablajului imprimat, prin semnalarea pe placă a erorilor existente.
Etapa următoare în proiectare o constituie generarea fişierelor GERBER
pentru realizarea fizică a cablajului imprimat. Programul OrCAD Layout
5
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator
permite generarea unui proiect, cu extensia .GBR, pentru subprogramul
GERBER TOOL.
Setările pentru obţinerea fişierelor de post procesare se pot face mult
mai uşor ca la varianta DOS a programului. În fereastra Post Process se poate
interveni asupra fiecărui fişier în parte care se doreşte a fi generat.
Subprogramul Gerber Tool permite vizualizarea şi generarea fişierelor
standard cu extensia .GBR. Pentru generare se pot seta caracteristici specifice
unor standarduri de fişiere gerber existente.

1.2.4 Crearea proiectului OrCAD Capture de tip PC Board Wizard

Lansarea programului OrCAD şi a aplicaţiei de gestiune a proiectelor,


Capture CIS, se va face din meniul Windows Start – Program Files – Orcad
9 – Capture CIS
Pentru a crea un proiect cu finalitate realizarea unui cablaj, se lansează
în execuţie, subprogramul Capture CIS. Din meniul File se selectează
opţiunea New – Project. Apare fereastra din figura 1.1:
- Câmpul Name – Câmpul unde se va edita numele proiectului;
- Create a New Project Using – fereastra de selecţie a tipului de
proiect, se va alege obligatoriu opţiunea PC Board Wizard;
- Câmpul Location – indicarea locaţiei de salvare, calea de
salvare a proiectului.
La finalizarea setărilor prezentate mai sus, prin apăsarea butonului OK,
programul va genera un Project Manager (nume_proiect.OPJ), care are
următoarea structură (figura 1.2):
• Design Resources – Resursele proiectului – scheme electrice, librării cu
componente, fişiere raport, fişiere adăugate de utilizator, etc.;
- Proiectul DSN (Design Schematic Name) conţine una sau mai
multe scheme electrice (extensia .SCH) şi biblioteca cu
componentele utilizate - Design Cache;
- Library conţine librăriile cu componente (fişiere cu extensia
.OLB);
• Outputs – Fişierele raport şi ieşire:
- Design Rules Check (.DRC) – fişier care conţine erorile
electrice de proiectare;
- Netlist (.MNL) – fişier listă de legături;

6
Introducere în proiectarea asistată a plachetelor electronice
- Cross reference parts (.XRF) – fişier care conţine informaţii
despre toate componentele design-ului: valoarea, referinţa,
numele schemei, librăria din care a fost adusă, coordonatele
x,y în schemă;
- Bill of materials (.BOM) – lista de materiale;
- Alte fişiere pe care utilizatorul le poate adauga;
• Referenced Projects – referinţe proiect;

Figura 1.1 Meniul creare proiect

Fereastra Session Log indică evenimentele sau erorile care apar pe


toată durata utilizării ferestrei Capture.
Project Manager-ul permite două modalităţi de vizualizare: sub forma
de fişiere, incluzând lista completă a tuturor resurselor şi fişierelor unui
proiect, precum şi o vizualizare sub forma ierarhizată. Selectarea se face
alegând una din cele două ferestre ale proiect manager-ului: File sau
Hierarchy.
Se pot deschide mai multe proiecte în paralel, fiecare din ele având
propriul proiect-manager. Se pot copia şi muta fişiere între două proiecte doar

7
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator
prin simpla “tragere” cu ajutorul mouse-ului a fişierului respectiv, în fereastra
dorită.
Un proiect OrCAD permite crearea doar a unui singur design DSN,
acesta în schimb putând avea în componenţă mai multe scheme electrice,
fiecare cu una sau mai multe pagini. Pentru adăugarea unei noi scheme se
selectează proiectul .DSN, click dreapta mouse şi din meniul derulant se alege
opţiunea New Schematic (figura1.3.). Din acelaşi meniu se pot seta
proprietăţile design-ului şi se poate indica locaţia pentru salvare (Save As...).
Analog pentru adăugarea unei noi pagini, se selectează schema dorită,
click dreapta mouse şi se alege opţiunea New Page.
Se pot adăuga fişiere în proiectul creat (de orice natură, care sunt
relevante pentru proiectant şi proiect), cu ajutorul meniului Edit - Project,
selectând în prealabil, în Project Manager, directorul în care va fi adăugat
fişierul respectiv. Orice fişier sau resursă se poate şterge, selectând-o şi
apăsând tasta Delete sau din meniul Edit - Cut.
Din meniul Options, Design Template se pot seta fonturile pentru toate
textele, în fereastra de proiectare (Fonts), se poate completa indicatorul electric
(Title Block), se poate alege (seta) dimensiunea paginii de lucru (Page Size), etc.

Figura 1.2 Structura unui proiect OrCAD Capture


8
Introducere în proiectarea asistată a plachetelor electronice

Figura 1.3 Meniul DSN

1.3 Desfăşurarea lucrării

a. Fiecare subgrupă de studenţi îşi va crea directorul în care îşi va salva munca
pe parcursul întregului semestru (alte locaţii vor fi şterse!!!);
b. Se va crea un proiect, în directorul propriu, căruia i se va atribui un nume
sugestiv (numele de familie de ex., pentru evitarea confuziilor) şi nu se vor
accesa directoarele altor studenţi;
c. Vă veţi familiariza cu interfaţa Capture, prin crearea de proiecte, salvarea
lor în directorul specificat, identificarea structurii proiectului OPJ,
identificarea meniurilor şi comenzilor, utilizarea help-ului.

9
2 UTILIZAREA PROGRAMULUI CAPTURE

2.1 Obiectivele lucrării

• Meniurile programului Capture, editarea schemei electrice;


• Proprietăţile componentelor şi a simbolurilor;
• Blocuri ierarhizate;
• Opţiunea Net Alias.

2.2 Consideraţii teoretice

2.2.1 Meniurile programului Capture, editarea schemei electrice

Următoarea etapă după crearea proiectului OrCAD o constitue


editarea schemei (schemelor electrice). Meniurile derulante, combinaţiile de
taste asignate (shortcut-uri) şi butonul dreapta-mouse (acces rapid la funcţiile
de editare ale obiectului selectat) fac din Capture o interfaţă extrem de uşor
de utilizat. Suprafata de lucru pentru desenarea circuitelor electronice se
prezinta ca o zona editabila, caroiata, pe care se vor amplasa simbolurile
respectiv componentele dorite.
Din meniul Place al ferestrei de editare (în figura 2.1. ea are numele
SCHEMATIC1 : PAGE1.SCH) sau cu ajutorul toolbar-ul vertical din dreapta
se pot alege resursele necesare proiectării: plasare componente (Part), fire de
legătură (Wire), joncţiuni (Junction), simboluri de alimentare (Power), etc.
(cele mai importante resurse au asignate combinaţii de taste care permit
apelarea instantanee, de ex. Shift+W pentru a realiza legăturile între
componente).
Opţiunea Place - Part, va activa o fereastră în care utilizatorul are
posibilitatea încărcării doar a librăriilor de componente de care are nevoie,
utilizând opţiunea Add Library. Numele acestora va fi vizibil în subfereastra
Libraries. Selectând una din librării, în subfereastra Part vor apărea numele
tuturor componentele pe care le conţine. La selecţia unei componente apare
definirea grafică, (vezi figura 2.2, cu exemplu pentru componenta cu numele
RESISTOR, din librăria DISCRETE).

10
Uzilizarea programului Capture

Figura 2.1 Fereastra de editare a schemei electrice

Căutarea unei componente într-o librărie se face cu ajutorul motorului


de căutare existent în subfereastra Part (în figura 2.2, câmpul unde este editat
cuvântul RESISTOR).
În acest câmp se vor introduce, pentru unele componente, prefixele de căutare:
R – pentru rezistoare;
C – pentru condensatoare;
L – pentru bobine;
V – pentru surse de tensiune;
I – pentru surse de curent;
GND – pentru masa analogica;
Q – pentru tranzistoare bipolare;
D – pentru diode;
Pentru alte componente se vor folosi codurile specificate de producator.
În general librăriile au nume sugestiv, dar dacă se caută o componentă
care nu este sugerată de numele unei librării, atunci apelăm la butonul Part
11
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator
Search. Acest buton deschide o fereastră în care se va completa codul
componentei (sau o parte din cod completată cu *. Ex: *741) si se selectează
directorul cu librării al programului.
O componentă poate fi plasată succesiv până la apasărea tastei Esc sau
din meniul derulant obţinut, click-dreapta mouse se alege End Mod.

Figura 2.2 Selectarea unei componente din librărie

2.2.2 Proprietăţile componentelor şi a simbolurilor

Toate componentele respectiv simbolurile de schematic au ataşat un set


de proprietăţi care le definesc. Aceste proprietăţi pot fi vizualizate sau
modificate selectând componenta sau simbolul respectiv, click-dreapta mouse,
Edit Properties (sau dublu click pe componenta respectiva) .
Pentru componente apare fereastra din figura 2.3.
Proprietăţile modificabile definesc: PCB Footprint (capsula
componentei), Reference (referinţa componentei), Value (valoarea
componentei), Power Pin Visible (setarea opţiunii de vizibilitate pentru pinii

12
Uzilizarea programului Capture
de power), Designator (indică despre care componentă este vorba, dacă există
mai multe componente într-o capsulă) vezi figura 2.3.

Figura 2.3 Fereastra de editare a proprietăţilor unei componente

Pentru majoritatea simbolurilor există o singură proprietate Name


(Numele simbolului), vezi figura 2.4 pentru simbolul de tipul POWER cu
numele implicit VCC_CIRCLE.

Figura 2.4 Proprietate simbol

2.2.3 Blocuri ierarhizate

Programul Capture permite crearea de blocuri ierarhizate, activând


comanda Place - Hierarchical Block apare fereastra din figura 2.5.
Utilizatorul trebuie să specifice referinţa, tipul de implementare al
blocului ierarhic (definirea) folosind meniul subferestrei Implementation
Type: Schematic View (implementare sub formă de schemă) şi VHDL (
implementare sub formă de cod HDL), numele blocului ierarhic si calea unde
se găseşte fişierul care descrie blocul ierarhic.

13
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator

Figura 2.5 Fereastra de definire bloc ierarhic

Pinii blocurilor ierarhice vor fi plasaţi de utilizator cu ajutorul opţiunii


Place Hierarchical Pin, în funcţie de schema electrică care descrie blocul
ierarhic. Proprietăţile unui pin ierarhic sunt: Name (numele pinului), Type
(tipul pinului Ex: input, output etc.) si Width (scalar sau bus). Fereastra este
prezentată în figura 2.6.

Figura 2.6 Proprietăţile unui pin ierarhic

Pentru simbolurile de tip port există două proprietăţi: Name şi Type (


output, bidirecţional, etc), vezi figura 2.7 pentru simbolul cu numele implicit
PORTLEFT-L de tipul Output.
14
Uzilizarea programului Capture

Figura 2.7 Proprietăţile unui simbol de tip Hierarhical Port

Simbolurile de tip port se utilizează în schema care descrie un bloc


ierarhic, pentru a face legătura între pinul portului şi semnalul din schema
electrică pe care vrem să-l atribuim pinului. Este important de menţionat faptul
că numele portului va trebui să corespundă cu numele pinului, iar sensul
portului să fie corespunzător sensului pinului. De asemenea simbolurile de tip
port pot conecta două pagini de schematic, cu condiţia să se afle în acelaşi
fişier schematic.
Simbolurile de tip off-page connectors conectează semnale din paginile
de schemă din acelaşi fişier schematic.

2.2.4 Opţiunea Net Alias

Pentru a uşura editarea schemei electrice se poate folosi opţiunea Net


Alias – etichetă de nod , figura 2.8. Această opţiune este foarte utilă în cazul în
care se doreşte aerisirea schemei electrice deoarece atribuind aceeaşi etichetă
pentru două noduri, rezultă conectarea lor, fără a realiza legătura fizic. Un
exemplu relevant este utilizarea Net Alias-ului pentru realizarea reţelei de
alimentare folosită la mai multe circuite integrate fără a mai “împânzi” schema
cu conexiuni:
• se etichetează nodul de alimentare;
• la pinii de alimentare ai componentelor se conectează fire (wires) suficient
de lungi pentru a le fi ataşată eticheta nodului de alimentare.

15
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator

Figura 2.8 Fereastra de definire a etichetei

Un alt mod de realizare a alimentării circuitelor integrate, fără a “duce”


conexiuni, se face selectând componenta respectivă, click-drepta mouse, Edit
Part , apare fereastra de editare componentă. Se selectează pinul de alimentare
şi se setează proprietăţile acestuia după cum urmează: se dă acelaşi nume
(Name) pinului ca şi nodului la care vrem să-l conectăm, se setează forma
pinului (Shape) Zero Length (lungime zero), tipul pinului (Type) Power şi
opţiunea Pin Visible nevalidată, vezi figura 2.9 Se închide fereastra de editare
componentă, selectându-se (vezi figura 2.10):
• opţiunea Update Curent, dacă setările făcute vrem să fie active numai
pentru componenta în cauză;
• Update All, dacă setările făcute vrem să fie active pentru toate
componentele de tipul respectiv de pe schemă.
Astfel se realizează direct conexiunea pinului de alimentare cu nodul a
cărui nume l-am atribuit.

Figura 2.9 Editarea proprietăţilor pinului de alimentare (power)


16
Uzilizarea programului Capture

Figura 2.10 Meniul de salvare

Se pot crea macro comenzi (o succesiune de comenzi care se


înregistrează şi care se executată de fiecare dată când se apelează tasta care o
defineşte), pentru uşurarea editării. Din meniul Macro se configurează macro-
ul cu ajutorul opţiunii Configure, după care poate fi apelat şi utilizat.
Se pot edita sau modifica proprietăţile ferestrei de lucru sau a paginii în
care se editează schema, cu ajutorul comenzilor din meniul Options –
Schematic page properties.
În orice moment se poate apela meniul Help, pentru a afla mai multe
informaţii legate de întreaga fereastră de editare.

2.3 Desfăşurarea lucrării

a. Se vor crea resursele schematice (proiectul DSN, fişierul ce conţine


schema electrică);
b. Se vor încărca în proiect câteva din librăriile disponibile şi se vor utiliza
componente din cadrul lor;
c. Se va edita schema electrică;
d. Se vor edita proprietăţile componentelor din schemă.

17
3 CREARE DE LIBRĂRII, COMPONENTE ŞI SIMBOLURI

3.1 Obiectivele lucrării

• Crearea librăriilor;
• Crearea componentelor;
• Crearea simbolurilor.

3.2 Consideraţii teoretice

3.2.1 Crearea librăriilor

Librăriile disponibile în programul Capture acoperă în bună parte


necesităţiile, în materie de componente si simboluri, pentru majoritatea
utilizatorilor. Utilizatorul poate însă să adauge alte librării compatibile (fişiere
cu extensia .OLB) sau să-şi creeze propriile librării în care să salveze
componente deja definite sau să creeze noi componente. Numele librăriilor
respectă tipul componentelor conţinute (FPGA, DISCRETE, AMPLIFIER,
LATCH, OPAMP, etc.).

Figura 3.1 Exemple de librării conţinute in Capture

18
Creare de librării, componente şi simboluri
Pentru a crea o nouă librărie, ataşată proiectului, în fereastra Project
Manager se selectează fişierul Library, după care din meniul File se alege
opţiunea New-Library, rezultă librărie cu numele implicit Library1, dacă este
prima librărie creată, cu calea de salvare în directorul în care este salvat
proiectul.
Pentru a modifica numele si calea de salvare se execută clic dreapta
mouse, din meniul derulant se alege opţiunea Save As .

3.2.2 Crearea componentelor şi simbolurilor


Se poate crea o componentă nouă sau un simbol nou:

• într-o librărie existentă, dacă librăria respectivă aparţine proiectului. Pentru


aceasta în Proiect Manager se selectează fişierul Library, se execută clic
dreapta mouse, Add File, specificând-se calea unde se află librăria pe care
dorim să o încărcăm (extensia fişierului selectat este .OLB). Librăriile
existente au calea de salvare Program Files – OrCAD 9 – Capture – Library.
• într-o librărie creată de utilizator, existentă în directorul Library, în Proiect
Manager.

3.2.2.1 Crearea componentelor

Pentru crearea unei componente se selectează librăria, se execută clic


dreapta mouse şi din meniul derulant se alege opţiunea New Part (componentă
nouă) sau meniul Design – New Part. Rezultă fereastra de selectare a
proprietăţilor New Part Properties (vezi figura 3.2).
Meniul ferestrei conţine:

• Name – numele componentei;


• Part Reference Prefix – prefixul referinţei componentei;
• PCB Footprint – numele capsulei;
• Create Convert View – opţiunea de creare componentă echivalentă ;
• Pin Number Visible – setează vizibilitatea numărului pinului;
• Parts per Pkg - număr de componente pe capsulă (echivalentul
componentei fizice).
¾ Package Type – tipul capsulei

19
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator

-
Homogeneous – toate componentele au aceeaşi reprezentare
grafică ;
- Heterogeneous - reprezentarea grafică diferă de la o
componentă la alta;
¾ Part Numbering – specifică cum este făcută numerotarea
componentelor
- Alphabetic – simbolurile de desen sunt identificate prin litere;
- Numeric - simbolurile de desen sunt identificate prin numere;
- (Ex: U? A sau U?-1).

Figura 3.2 Fereastra de definire a proprietăţilor componentei

O componentă pentru a putea fi definită are nevoie de un corp (desenat


pe contur sau în interiorul conturului) şi un anumit număr de pini în funcţie de
proprietăţile electrice care o reprezintă. Conturul este linia punctată vizibilă la
componenta cu prefixul referinţei U?A din figura 3.3. Desenarea corpului
componentei respectiv atribuirea pinilor se face utilizînd meniul comenzii
Place sau tool palet-ul din partea dreaptă a ferestrei de editare.

20
Creare de librării, componente şi simboluri

Figura 3.3 Fereastra de editare componentă


Pentru a adăuga un pin corpului de componentă este selectată comanda
Place – Pin, apare o fereastră de editare care conţine patru câmpuri
reprezentînd proprietăţile pinului: Name- numele pinului, Number- numărul
pinului, Shape- forma grafică de reprezentare a pinului ( linie, pin negat, pin
de ceas, etc.) şi Type- tipul pinului ( alimentare, ieşire, intrare, pasiv, etc.) vezi
figura 3.4.

Figura 3.4. Fereastra de definire a proprietăţilor unui pin de componentă


21
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator
Opţiunea Width se referă la tipul de legătură care se poate face la pinul
respectiv: Scalar- legătură pe un singur fir valabilă pentru toţi pinii de
componentă, Bus- legatură de tip magistrală, dacă doresc o conectare a
magistralei direct la pin cu specificaţia că numele pinului va fi de forma Nume
magistrală[Număr de linii].
Opţiunea Pin Visible este activă numai pentru pinii de tip power
(alimentare), ea fiind folosită la setarea vizibilităţii pinului respectiv în
editorul Schematic.
În exemplul din figura 3.2, 74LS04, 6 componente definesc capsula,
alegând opţiunea View-Package avem posibilitatea de vizualizare a tuturor
componentelor din capsulă, figura 3.5. Editarea corpului se face unitar, pentru
o singură componentă, proprietăţile pinilor se stabilesc separat pentru fiecare
componentă în parte.
Pentru o componentă de tipul Heterogeneous editarea corpului şi
proprietăţile pinilor se definesc pentru fiecare componentă în parte.

Figura 3.5 Fereastra de vizualizare a tuturor componentelor din capsulă


22
Creare de librării, componente şi simboluri
Dacă definirea componentei este finalizată ea se poate salva în librăria
respectivă sau în altă librărie folosind opţiunile Save sau Save as din meniul
File.

3.2.2.2 Crearea simbolurilor

Pentru crearea unui simbol se selectează librăria, se execută clic


dreapta mouse şi din meniul derulant se alege opţiunea New Symbol ( simbol
nou) sau meniul Design – New Symbol. Apare fereastra de definire a
proprietăţilor simbolului: Name- numele simbolului şi Type – tipul simbolului
( power, Off- page conector, etc.) vezi figura 3.6.

Figura 3.6 Fereastra de definire a proprietăţilor simbolului

După apăsarea tastei OK apare fereastra din figura 3.3, aceeaşi cu


fereastra de editare componentă. Pentru fiecare simbol creat conturul conţine
implicit pinul de conexiune. Corpul simbolului poate fi definit pe contur sau în
interiorul lui.

23
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator
Diferenţa între cele două ferestre este lipsa opţiunilor Place – Pin şi
Place - Array. Salvarea simbolului creat se poate face în librăria respectivă sau
într-o altă librărie.

3.3 Desfăşurarea lucrării

a. Încărcarea unei librării în proiect folosind comanda “Add File”;


b. Crearea unei componente respectiv modificarea componentelor existente
în librării;
c. Familiarizarea cu meniul de comenzi al programului de editare a
componentelor respectiv simbolurilor electrice;
d. Crearea unui fişier librărie.

24
4 PRELUCRAREA SCHEMEI ELECTRICE

4.1 Obiectivele lucrării

• Numerotarea automată;
• Verificarea legăturilor electrice;
• Cross Reference Parts;
• Lista de materiale.

4.2 Consideraţii teoretice

4.2.1 Numerotarea automată

Următorul pas după editarea schemei electrice îl constituie prelucrarea


şi generarea fişierelor raport şi transfer.
O primă prelucrare o constituie numerotarea automată a referinţei
pentru componentele din schemă (acest lucru se poate face şi manual de către
utilizator prin editarea câmpului corespunzător, pentru fiecare componentă).
• Se poate realiza numerotarea (subfereastra Scope):
- întregului proiect, Update Entire Design;
- unei singure pagini din proiect Update Selection;
• Se poate realiza o numerotare necondiţionată (nu se ţine cont de
eventualele atribuiri de referinţă în cadrul schemei) Unconditional reference
update, subfereastra Action;
• se poate finaliza procesul de atribuire de referinţe (în cazul în care
utilizatorul a dorit să editeze cîmpul referinţă numai la unele componente)
Incremental reference update, subfereastra Action;
• se pot reseta toate referinţele la simbolul implicit “?”, Reset part reference
to “?”, subfereastra Action.
Toate aceste opţiuni pot fi setate, minimizând fereastra de editare,
selectând schema electrică sau proiectul, şi alegând din meniul Tools –
Annotate, apare fereastra din figura 4.1.

25
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator

Figura 4.1 Meniul Annotate

4.2.2 Verificarea legăturilor electrice

Verificarea schemei din punct de vedere electric este următorul pas,


deosebit de important, înainte de generarea fişierului de transfer spre Layout
(Netlist).
În proiect manager, se selectează schema care se doreşte a fi analizată,
şi din meniul Tools se selectează utilitarul Design Rules Check (verificarea
legăturilor electrice), apare fereastra din figura 4.2.
În funcţie de setările făcute în această fereastră şi ţinând cont de
matricea de erori electrice (figura 4.3), la lansarea în execuţie a utilitarului se
generează un fişier cu extensia .DRC salvat implicit în dierctorul Outputs din
Project Manager sau în calea indicată de utilizator în câmpul Browse.
26
Prelucrarea schemei electrice

Figura 4.2 Meniul Design Rules Check

Meniul ferestrei conţine


• Scope
- Check entire design - verifică întregul proiect;
- Check selection - verifică doar pagina selectată.
• Action
- Check design rules - verifică proiectul de eventualele erori
electrice;
- Delete existing DRC markers – şterge avertismentele plasate
pe schema electrică într-o sesiune anterioară.

27
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator
• Report
- Create DRC markers for warnings – Utilitarul DRC marchează
automat, în pagina schematic, eventualele erori sau avertismente (warning) de
natură electrică (definite de matricea de erori, figura 4.3);
- Check hierarchical port connection - verifică dacă porturile
care realizează conexiuni ierarhice sunt corect folosite;
- Check off-page connector connections – verifică dacă porturile
de tip conexiune între pagini sunt corect folosite;
- Check unconected nets – verifică dacă un nod nu este conectat
la cel puţin doi pini (porţi ierarhice), dacă un nod nu este conectat la nici un
semnal, dacă două noduri au acelaşi nume;
- Check SDT compatibility – verifică compatibilitatea cu
formatul SDT (Schematic Design Tools);
- Report identical part references – raport pentru componentele
care au aceeaşi referinţă;
- Report invalid packaging – raportează neconcordanţă între
capsula atribuită şi componentă;
- Report hierarchical ports and off-page connectors – crează o
listă care conţine toate porturile ierarhice şi toate porturile folosite la
conectarea între pagini;
- Report off-grid objects – raportează obiectele care nu sunt
plasate pe grid;
- Report all net names – raportează toate nodurile din schemă.

ERC Matrix - Matricea erorilor electrice este setată implicit aşa cum
arată figura 4.3.
- pătrăţelele marcate cu litera W indică o atenţionare (Warning)
apărută atunci când se conectează în schemă pini ai componentelor şi/sau
simbolurilor cu caracteristici date de specificaţiile de pe orizontala şi verticala
matricei;
- pătrăţelele marcate cu litera E (Error), indică o eroare electrică
de conectare apărută atunci când se conectează în schemă pini ai
componentelor şi/sau simbolurilor cu caracteristici date de specificaţiile de pe
orizontala şi verticala matricei.
Utilizatorul are posibilitatea modificării acestei matrici, în funcţie de
specificaţiile proprii de proiectare.

28
Prelucrarea schemei electrice

Figura 4.3 Matricea de erori/atenţionări

Erorile detectate în urma generării fişierului .DRC se pot vizualiza în


fereastra SESSION LOG şi vor fi semnalizate în fereastra de schematic prin
cercuri de culoare verde.

4.2.3 Cross Reference parts

Prin lansarea în execuţie a utilitarului Cross Reference din meniul


Tools se va genera un fişier cu extensia .XRF care conţine informaţii legate de
toate componentele si simbolurile schemei: valoarea, referinţa, numele
schemei căreia îi aparţine şi calea unde e salvat proiectul respectiv. Există
posibilitatea generării unui raport care conţine coordonatele geometrice de

29
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator
poziţionare, pe schemă, pentru fiecare componentă şi un raport care conţine
componentele neutilizate dintr-o capsulă (vezi figura 4.4).

Figura 4.4 Meniul Cross Reference Parts

4.2.4 Lista de materiale

Utilitarul Bill of Materials din cadrul aceluiaşi meniu, figura 4.5, la


lansarea în execuţie va genera un fişier (extensia .BOM.) ce conţine lista de
materiale asociată schemei: numărul de componete cu aceeaşi valoare,
referinţa acestora, valoarea comună.

30
Prelucrarea schemei electrice

Figura 4.5 Meniul Bill of Materials

4.3 Desfăşurarea lucrării

a. Se va numerota automat schema, verificând toate opţiunile disponibile în


fereastra Annotate;
b. Se va verifica schema din punct de vedere electric şi se va corecta în cazul
detectării unor erori de proiectare;
c. Se vor genera fişierele cu extensia .XRF şi .BOM (toate fişierele se vor
salva în directorul personal!).

31
5 GENERAREA FIŞIERULUI DE TRANSFER PENTRU
PROGRAMUL LAYOUT

5.1 Obiectivele lucrării

• Rolul şi formatul unui fişier Netlist;


• Librăriile de capsule, atribuirea codului de capsulă componentei din
schemă;
• Generarea şi corectarea fişierului Netlist;
• Iniţializarea proiectului cablaj;
• Utilitarul ITC.

5.2 Consideraţii teoretice

5.2.1 Rolul şi formatul unui fişier Netlist

Următorul pas în proiectarea unui cablaj, îl constituie generarea listei


de conexiuni necesară programului în care se proiectează placheta electronică.

Figura 5.1 Transferul datelor spre Layout

Lista de conexiuni, cunoscută sub numele de fişier NETLIST, în


OrCAD 9.01 are extensia .MNL, descrie interconectările la nivel de schemă
electrică folosind: nume de semnale, componentele şi pinii acestora. Un fişier
netlist (.MNL) conţine următoarele informaţii:
• Numele capsulelor;
• Numele componentelor;
32
Generarea fişierului de transfer pentru programul Layout
• Numele net-urilor (numele nodurilor de conexiune);
• Pinii la care sunt conectate toate nodurile;
• Proprietăţile net-urilor, componentelor şi pinilor.
Înainte de a genera fişierul Netlist, în fereastra de editare a
proprietăţilor fiecărei componente, Property Editor, se va completa câmpul
PCB Footprint cu codul de capsulă corespunzător (vezi figura 5.2), capsula
reprezentând echivalentul componentei fizice.

Figura 5.2 Fereastra de editare a proprietăţilor unei componente

5.2.2 Librăriile de capsule, atribuirea codului de capsulă componentei


din schemă

Librăriile de capsule sunt disponibile în programul Layout – Tools


opţiunea Library Manager, figura 5.3. În această fereastră, se poate opera
asupra librăriilor (fişiere cu extensia .LLB) dacă cele existente nu satisfac
cerinţele proiectantului:
• se pot şterge capsulele existente într-o anumită librărie;
• se pot modifica capsulele existente în librarii;
• se pot crea capsule noi în librăriile existente;
33
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator
• se pot crea noi librarii de capsule;
Numele fiecărei librării sugerează tipul capsulelor conţinute. La
căutarea unei capsule, utilizatorul va trebui în primul rând să identifice librăria
şi apoi capsula respectivă.
Pentru exemplificare:
- DIP100T – Dual in line package TH – capsule pentru integrate cu inserţie
în placă, distanţa între doi pini aflaţi pe aceeaşi linie este, pentru toate
capsulele din această librărie, 100mils (2.54 mm);
- DIP100B – Dual in line package SMD – capsule pentru integrate cu lipire
pe suprafaţa plăcii, distanţa între doi pini aflaţi pe aceeaşi linie este pentru
toate capsulele din această librărie, 100mils (2.54 mm);
- TM_CAP_P – TH capacitor pol. – Capsule pentru condensatoare
polarizate cu inserţie în placă, montare axială;
- TM_DIODE – Capsule pentru diode cu inserţie în placă, montare axială;
- TO – Capsule pentru tranzistoare şi elemente de putere (referinţele de
tensiune).
După identificarea unei librării în fereastra Libraries, în fereastra
Footprints se selectează codul de capsulă corespunzător datelor de catalog ale
componentei de schematic, dacă se cunoaşte codul respectiv. La selectarea
codului de capsulă, în fereastra Library – pin Tool se poate vizualiza imaginea
corespunzătoare.
Deoarece la realizarea cablajului dimensiunile geometrice sunt
deosebit de importante, nu întotdeauna capsulele oferite de program satisfac
cerinţele proiectantului. El trebuie să aleagă cu rigurozitate pentru fiecare
componentă, capsula potrivită, ţinând cont de toate specificaţiile de catalog şi
cerinţele de proiectare. Trebuie parcurşi următorii paşi:
• alegerea unităţii de măsură (inch sau milimetrii), din meniul Options –
Sistem Settings;
• măsurarea dimensiunilor capsulei (capsulelor) afişate, prin citirea
coordonatelor de deplasare a prompter-ului de mouse în partea stânga-jos,
fereastra Library Manager. După ce sa ales capsula corespunzătoare,
raportând datele de catalog la măsurătorile făcute în fereastra Library – pin
Tool, se completează câmpul PCB Footprints, cu codul acesteia. Completarea
codului se poate face manual sau cu ajutorul comenzilor Copy, Paste.
Proiectantul poate alege pentru componente, capsule care satisfac într-
o primă fază cerinţele de proiectare, deoarece există, în cadrul programului
Layout Plus, posibilitatea de a schimba on-line codurile respective.
34
Generarea fişierului de transfer pentru programul Layout

Figura 5.3 Fereastra Library Manager

5.2.3 Generarea fişierului Netlist.

După ce toate componentele din schema electrică au primit codul de


capsulă corespunzător, se minimizează fereastra de editare, se selectează în
Project Manager fişierul cu extensia .DSN (fişierul design) şi din meniul
Tools, se alege opţiunea Create Netlist. Se va afişa fereastra din figura 5.4.
Meniul ferestrei conţine următoarele setări:
• Numele programelor de proiectare a cablajelor sau de simulare, gen Spice,
PCB 386+, EDIF 200, pentru care se poate genera acest fişier. În cazul nostru
se va activa opţiunea Layout.
• Combined property string – cîmpul combinat la compilare, din meniul de
cîmpuri ataşate unei componente. Legătura cu Layout-ul este făcută de cîmpul
PCB Footprint aşa cum sugerează implicit programul.

35
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator
• Options – Opţiuni
- Opţiunea Run ECO to Layout reprezintă selectarea utilitarului
Auto ECO( Automatic Engineering Change Order) care are rolul de a combina
fişierul Netlist (rezultatul schemei) cu fişierul de tehnologie care conţine setări
implicite pentru Layout Plus. Dacă această opţiune nu este selectată nu se va
putea genera fişierul Netlist. O prima aplicaţie a utilitarului Auto ECO o
identificăm atunci când se revine şi se modifică schema electrică în OrCAD
Capture cu regenerarea fişierului .MNL, aceasta implicând o actualizare
imediată a cablajului.
- Unităţile de masură pentru proiectul cablaj. Se păstrează
setarea implicită cu proprietăţile în inches.
• Netlist file - fişierul Netlist - calea unde va fi salvat fişierul Netlist şi
numele acestuia;

Figura 5.4 Meniul ferestrei Create Netlist

36
Generarea fişierului de transfer pentru programul Layout
După realizarea setărilor prezentate mai sus se generează fişierul
Netlist selectând butonul OK. Salvarea se face implicit în directorul Outputs
din Project Manager.

5.2.4 Iniţializarea proiectului cablaj. Corectarea erorilor.

Având fişierul Netlist generat se parcurg etapele de iniţializare a


proiectului cablaj (PC Board):
1. Se lansează în execuţie subprogramul Layout şi se selectează din meniul
File opţiunea New (se crează un nou proiect cablaj), iar din fereastra Load
Template File, figura 5.5, se alege unul din fişierele cu extensia *.TCH.
Acestea sunt fişiere de tehnologie (fişiere standard) care conţin date despre tot
ce poate fi definit respectiv tot ce poate fi inclus pe cablaj (placă): strategii de
plasare a capsulelor, strategii de rutare, numărul şi proprietăţile straturilor,
dimensiunea gridului de plasare, rutare, detaliu, stiva de pastile, exceptând
fişierul Netlist. Programul lucrează implicit cu fişierul DEFAULT.TCH.

Figura 5.5 Fereastra de selectare a fişierului de tehnologie

Fişierul de tehnologie DEFAULT.TCH conţine următoarele date


preliminare (standard): straturile folosite la rutare sunt în număr de 4 (TOP,
BOTTOM, INNER1 şi INNER2), dimensiunea coroanei de lipire la pastile este
de 62mils-56mm (mils-miliinch), gridul de rutare 25mils-0.635mm, gridul de
plasare 100mils-2.54mm (modul) şi spaţierea globala la 12mils-0.3mm.

37
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator
În funcţie de specificul plăcii se poate alege fişierul de tehnologie
corespunzător.

Pentru exemplificare sunt prezentate următoarele situaţii:

- Dacă proiectantul doreşte să realizeze o placă simplu strat în tehnologie cu


inserţie (THT) selectează fişierul de tehnologie 1BET_ANY.TCH;
- Dacă proiectantul doreşte să realizeze o placă dublu strat în tehnologie cu
montare pe suprafaţă (SMT) sau tehnologie mixta (atât componente SMD
cât şi componente TH) selectează fişierul de tehnologie 2BET_SMT.TCH;
- Dacă proiectantul doreşte să realizeze o placă dublu strat în tehnologie cu
inserţie (THT) selectează fişierul de tehnologie 2BET_THR.TCH.

Chiar dacă specificul plăcii corespunde uneia din situaţiile prezentate


mai sus sau altor situaţii de proiectare, poate fi păstrat fişierul DEFAULT.TCH
deoarece proiectantul are posibilitatea modificării on-line a setărilor implicite.
Acestea se pot modifica folosind (încărcând) unul din fişierele de strategie
(nume fişie.sf) accesibile în fereastra Layout Plus. Accesul la fişierele de
strategie se face folosind meniul File – Load. Apare fereastra din figura 5.6.

Figura 5.6. Fereastra de selectare a fişierului de strategie

38
Generarea fişierului de transfer pentru programul Layout

Pentru exemplificare sunt prezentate următoarele fişiere de strategie:

- 2_smd_h.sf – fişier folosit pentru o placa cu 2 straturi în tehnologie cu


montare pe suprafaţă (SMT) sau mixtă, cu stratul 1 orizontal;
- 2_thr_v.sf - fişier folosit pentru o placa cu 2 straturi în tehnologie cu
inserţie (THT), cu stratul 1 vertical;
- 386LIB.sf - fişier folosit pentru librării de capsule translatate din OrCAD
PCB386+;
- 4_thr_h.sf - fişier folosit pentru o placa cu 4 straturi în în tehnologie cu
inserţie (THT), cu stratul 1 vertical.

2. A doua etapă de initializare, după alegerea fişierului de tehnologie


corespunzător specificului plăcii (sau se foloseşte fişierul DEFAULT.TCH),
constă în selectarea fişierului Netlist sursă, în fereastra Load Netlist Source,
figura 5.7.

Figura 5.7 Fereastra de selectare a fişierului Netlist sursă

3. A treia etapă de iniţializare constă în stabilirea numelui şi directorului de


salvare pentru noul board design (fişier ce are extensia .MAX), figura 5.8.
Implicit calea de salvare este aceeaşi cu calea unde este salvat proiectul
*.DSN.

39
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator

Figura 5.8 Fereastra de salvare a proiectului

După selectarea butonului Save, din meniul ferestrei Save File As, cu
ajutorul utilitarului Auto ECO, programul compilează fişierul Netlist
“extrăgând” toate capsulele, transformând net-urile în vectorii de legătură şi va
semnala eventualele erori ca urmare a neconcordanţei care există între
componenta de schematic şi capsula atribuită. Dacă există erori, pot să apară
una din ferestrele din figura 5.9.
În prima fereastră există o discrepanţă între componenta de desen şi
capsula atribuită (fie nu corespunde numărul pinilor, fie numele acestora) iar
în a doua fereastră, componenta cu referinţa J1 nu are atribuită nici o capsulă.
Corectarea erorilor se face după cum urmează:
• Pentru erorile din prima fereastră :
- Se modifică proprietăţile pinilor semnalaţi folosind editorul
Capture;
- Se modifică numărul de pinii a componentei în editorul
Capture sau se caută codul pentru capsula corectă (raportat la numărul de pini
ai componentei de schematic) şi se completează câmpul PCB Footprint.

• Pentru erorile din a doua fereastră:


- Se poate realiza o atribuire de capsulă: on – line folosind
opţiunea Link existing footprint to component sau în câmpul PCB Footprint al
ferestrei de proprietăţi a componentei;
• După corectarea erorilor se va regenera fişierul Netlist.
40
Generarea fişierului de transfer pentru programul Layout

Etapele se repetă până când nu vor mai exista erori, moment în care
programul pune toate capsulele, începând cu punctul de coordonate [0,0], în
fereastra Design, Layout Plus.

Figura 5.9 Ferestrele cu posibilele erori apărute la compilarea fişierului


Netlist

41
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator

5.2.5 Utilitarul ITC

OrCAD Layout poate comunica interactiv cu OrCAD Capture prin


aşa numitul utilitar ITC (Intertool communication) care se activează din
meniul Options (OrCAD Capture), selectând Preferences, Miscellaneous,
opţiunea Enable InterTool Communication. Cu această capabilitate a
programului, numită probare încrucişată, la selectarea unui modul de pe placa
din OrCAD Layout sau o componentă din OrCAD Capture, se va selecta
automat obiectul corespunzător din celalaltă aplicaţie, când ambele aplicaţii au
deschis acelaşi proiect. Pentru a fi activă, această opţiune trebuie setată înainte
de generarea fişierului Netlist.

Figura 5.10 Exemplu de intercomunicare între Capture şi Layout

5.3 Desfăşurarea lucrării

a. Studenţii se vor familiariza cu bibliotecile de capsule din subprogramul


Layout;
b. Se va atribui tuturor componentelor din schema electrică, codul de capsulă
corespunzător;
c. Se va genera fişierul Netlist corespunzător schemei electrice;
d. Se vor parcurge etapele de iniţializare pentru proiectarea cablajului
imprimat şi se vor corecta eventualele erori de Netlist.

42
6 PROGRAMUL LAYOUT PLUS, SETAREA PROIECTULUI
CABLAJ

6.1 Obiectivele lucrării

• Organigrama procesului de proiectare;


• Setarea proiectului cablaj.

6.2 Consideraţii teoretice

6.2.1 Organigrama procesului de proiectare

Modulul Layout, pe lângă programul Layout Plus, permite rularea


unui grup de aplicaţii suplimentare: Library Manager, OrCAD Capture,
Smart Route, Gerber Tool, etc.). Interacţiunea între aceste aplicaţii
reprezintă organigrama procesului de proiectare, figura 6.1.

Figura 6.1 Organigrama procesului de proiectare

6.2.2 Setarea proiectului cablaj

După lansarea în execuţie a modulului Layout se poate trece la


deschiderea unui proiect cablaj, dacă există ,(File–Open), sau se pot parcurge
etapele de iniţializare proiect, etape prezentate în lucrarea anterioară.

43
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator
Dacă s-a trecut de etapele de iniţializare a proiectului, pentru a putea
defini placheta electronică, în subprogramul Layout Plus, trebuie parcurse
următoarele etape de setare:
• Setarea unităţilor de măsură;
• Setarea dimensiunii gridului de rutare, de poziţionare a componentelor pe
cablaj (placă);
• Creare board outline – dimensionarea plăcii, editarea conturului;
• Definirea numărului de straturi;
• Setarea spaţierilor globale;
• Setarea (definirea) stivei de pastile;
• Setarea dimensiunilor traseelor;
• Setarea culorilor (opţional).

6.2.2.1 Setarea unităţilor de măsură

Prima etapă de setare o constituie alegerea unităţilor de măsură pentru


fereastra Design respectiv dimensionarea: gridului de rutare, gridului de
poziţionare a componentelor, etc.

Figura 6.2 Fereastra de setare a unităţilor de măsură

44
Programul Layout Plus, setarea proiectului cablaj
La selecţia, din meniul Layout Plus, Options - System Settings, apare
fereastra din figura 6.2.
Implicit unităţile de măsură sunt în miliinch (mils), System Settings –
Display Units. Standardul de conversie din unităţile anglo-saxone în cele
metrice se face pornind de la convenţia 100 mils (m) = 2.54mm sau 0.1 inches
(in) = 2.54mm.
Pentru a selecta unităţile de măsură metrice în subfereastra System
Setings / Display Units se activează opţiunea Millimeters, aşa cum este
prezentat în figura de mai sus. La selecţia unei alte unităţi de măsură diferită
de cea implicită se va schimba automat şi unitatea de măsură pentru
reprezentarea gridurilor, subfereastra System Setings / Grids, vezi figura de
mai sus cu unitatea de măsură în Millimeters (mm).

Figura 6.3 Fereastra de setare a dimensiunii suprafeţei de lucru

System Setings / Grids conţine:

• Visible grid – gridul vizibil din fereastra Design– implicit valoare 0;


• Detail grid – gridul de detaliu;
• Place grid – gridul de plasare a componentelor (capsulelor). Distanţa de
plasare nu poate fi mai mică decât valoarea trecută în fereastra respectivă. În
figura 6.2 gridul de poziţionare este de 2.54mm (poziţionare la modul);
• Routing grid – gridul de rutare. Este distanţa de rutare a două trasee
paralele ţinând cont şi de regulile de spaţiere care vor fi prezentate mai jos.
45
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator
Exemplul din figura 6.2 este pentru o distanţă între trasee de ¼ modul-
0.635mm-25mils.
• Via grid – distanţa minimă de poziţionare a două găuri de trecere, ţinând
cont şi de regulile de spaţiere. Exemplul din figura 6.2 este pentru o distanţă
între găurile de trecere de ¼ modul.
• System Setings/Workspace settings reprezintă setarea suprafeţei de lucru
unde se va defini cablajul (vezi figura 6.3). Cu ajutorul opţiunii Convert se
poate transforma un tip de suprafaţă în una din celelalte (vezi subfereastra
Workspace settings / New Workspace), cu dimensiunile date atât în milimetri
cât şi în inch.

6.2.2.2 Dimensionarea plachetei electronice. Editarea conturului plăcii.

Pentru a defini conturul plăcii, se alege opţiunea Tool - Obstacle - New


apoi în fereastra Design, clic-dreapta mouse, din meniul derulant se selectează
Properties, apare fereastra Edit Obstacle (vezi Figura 6.4).
Proprietăţile din fereastra Edit Obstacle folosite la definirea conturului sunt:

• Obstacle name – numele obstacolului, generat implicit de program,


putându-se face şi o editare a numelui acestuia;
• Obstacol Type – tipul obstacolului, din meniul derulant care apare la
selecţia opţiunii se va alege tipul de obstacol Board outline (linie care
defineşte marginea plăcii);
• Obstacle Layer – stratul pe care se defineşte obstacolul (conturul plăcii),
din meniul derulant care va apărea la selecţia opţiunii se va alege stratul
Global Layer, (vezi figura de mai sus), deoarece se vrea o definire a
dimensiunilor plăcii pe toate straturile definite implicit în meniul programului.
Următoarele opţiuni din fereastra Edit Obstacle sunt folosite la
definirea altor tipuri de obstacole cum ar fi zonele sau suprafeţele de cupru,
care se vor prezenta în lucrarea următoare.
După ce s-au setat proprietăţile obstacolului de tip Board outline se
închide fereastra Edit Obstacle definindu-se în fereastra Design conturul plăcii
printr-o simplă tragere a mous-ului.

46
Programul Layout Plus, setarea proiectului cablaj

Figura 6.4 Fereastra de definire a proprietătilor conturului

Măsurarea dimensiunilor în proiectul cablaj se face folosind opţiunea


Dimension din meniul Tool.
Pentru a uşura dimensionarea plăcii se recomandă inserarea unor
vectori de dimensiune, înainte de realizarea conturului. Inserarea se realizează
folosind opţiunea New , Dimension. După selecţia, cu ajutorul mous-ului, în
fereastra Design, se definesc vectorii de dimensiune corespunzător cerinţelor
de proiectare a plăcii, vezi exemplul din figura 6.5. Unitatea de măsură este
raportată la setările făcute în fereastra System Setings. Cu ajutorul opţiunii
Properties, al meniului derulant click dreapta mouse, se poate seta modul de
dimensionare, vezi figura 6.6 .
47
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator

Figura 6.5 Exemplu de folosire a vectorilor de dimensiune

Meniul ferestrei din figura 6.6 conţine:

• Dimensions Type – tipul de dimensionare


- Relative Dimensions – dimensionare relativă (vezi figura 6.5);
- Absolute Dimensions – dimensionare raportată la punctul de
coordonate (0,0);
• Arrow Style – forma săgeţilor din vârful vectorilor de dimensiune
- Open Arrow – formă deschisă;
- Solid Arrow – formă plină;
• Line Width – grosimea vectorului de dimensiune;
• Text Height – mărimea textului care reprezintă diemensiunea vectorului;
• Layer – stratul pe care se definesc vectorii ( în figura 6.5, SST).

48
Programul Layout Plus, setarea proiectului cablaj

Figura 6.6 Setarea modului de dimensionare

6.2.2.3 Definirea numărului de straturi folosite la proiectarea plachetei


electronice

La selecţia opţiunii View – Database Spreadsheet – Layers, apare o


fereastră definită sub forma unui tabel care conţine toate straturile disponibile
în meniul programului (vezi figura 6.7).

49
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator

Figura 6.7 Fereastra de definire a straturilor de lucru

În fereastra de mai sus semnificaţia numelor coloanelor este:

• Layer name – numele stratului;


• Layer Hotkey – tasta de acces rapid la stratul respectiv;
• Layer NickName – numele prescrurtat al stratului;
• Layer Type – tipul stratului;
• Mirror Layer – stratul văzut în oglindă al stratului curent.

La selecţia unei celule de pe coloana Layer Type, prin dublu click al


mous-ului, apare fereastra de mai jos.

50
Programul Layout Plus, setarea proiectului cablaj

Figura 6.8 Fereastra de definire a tipului de strat

Această fereastră conţine numele respectiv tipul stratului selectat. În


exemplul de mai sus stratul selectat este TOP, de tipul Routing Layer.

Tipurile de straturi existente în fereastra Edit Layer sunt:

• Routing Layer – strat folosit la rutare. Programul ştie să ruteze pe maxim


14 straturi:
- TOP, BOTTOM sunt straturile exterioare folosite pentru
realizarea unei plăci dublu strat sau cu mai multe straturi: TOP – în principiu,
stratul (faţa) cu componentele, BOTTOM – în principiu, stratul (faţa) cu
lipituri.
- INNER1 – INNER12 sunt alte 12 straturi, definite ca şi straturi
aflate în interiorul plăcii. Ele se pot folosi exclusiv la realizarea unor cablaje
cu mai mult de 2 straturi.
• Unused Routing – strat nefolosit la rutare, vezi figura 6.7, straturile
INNER1 – INNER12 pentru un exemplu de placă dublu strat.
• Drill Layer – strat de trecere între două straturi ( strat intern);
• Plane Layer – Strat pe care se poate defini un anumit plan de alimentare,
POWER, sau de masă, GND.
51
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator
• Documentation Layer – Strat de documentatie. Straturile de documentaţie
(DOC-vezi figura 6.7) completează definirea plăcii după cum urmează:
- SMTOP, SMBOT – măştile de lipire de pe stratul TOP,
respectiv stratul BOT, conţin detaliile de tip pastilă (coroana de lipire).
- SSTOP, SSBOT – planurile de inscripţionare pentru stratul
TOP, respectiv stratul BOT. Aceste straturi conţin detaliile de tip: corp de
componentă şi referinţă de componentă pentru toate componentele existente
pe placă. La realizarea practică (automată) a cablajului, informaţia existentă
pe aceste straturi, va fi inscripţionată pe placă cu vopsea de anumită culoare.
- ASYTOP, ASYBOT – planurile de asamblare pentru stratul
TOP, respectiv stratul BOT. Aceste straturi conţin detaliile de tip: corp de
componentă, referinţă de componentă, valoare de componentă, codul capsulei
atribuit de proiectant şi detalii de tip pastilă pentru toate componentele
existente pe placă. La realizarea practică (automată) a cablajului, informaţia
existentă pe aceste straturi, va fi inscripţionată pe placă cu vopsea de anumită
culoare.
La proiectarea unei plăci cu aspect profesional pe 1,2 sau mai multe
straturi este recomandabil ca ea să conţină detalii de tip corp de componentă
respectiv referinţă şi valoare pentru toate componentele existente.
Pentru o placă dublu strat componentele pot fi amplasate atât pe stratul
TOP cât şi pe stratul BOT. Placa poate fi proiectată folosind componente cu
insertie, TH, sau componente cu montare pe suprafaţă, SMD, sau şi
componente TH şi SMD, în tehnologie mixtă. Dacă se face o amplasare numai
pe stratul TOP atunci se va folosi, pentru inscripţionare, fie SSTOP fie
ASYTOP. Este recomandabilă folosirea detaliilor de pe SSTOP deoarece nu
încarcă placa cu inscripţionări inutile cum ar fi codurile de capsulă existente
numai pe ASYTOP sau ASYBOT.
Pentru o placă cu mai mult de 2 straturi se folosesc componente SMD
sau TH cu specificaţiile pentru straturile de detaliu prezentate mai sus
- DRLDWG – strat cu detalii de tip simbol grafic pentru toate
găurile existente pe placă. Programul are definite un număr de 10 simboluri
care au echivalent un număr de la 1 la 10 şi 11 la 20 ( vezi figura 6.9). Toate
găurile existente pe placă sunt clasificate după dimensiune (diametru) în
tabelul DRILL CHART, fereastra Design.

52
Programul Layout Plus, setarea proiectului cablaj

Figura 6.9 Legenda cu simbolurile de găuri existente în meniul programului

Fiecare simbol are echivalent o gaură a cărei dimensiune este dată în


inch sau în milimetri după cum s-a făcut setarea unităţilor de măsură. În
funcţie de dimensiunea găurii, corespondentă unei pastile (pastilelor),
programul ştie să-i atribuie un simbol grafic. Aceste simboluri grafice vor fi
vizibile, centrate pe pastile, pentru toate pastilele existente pe placă, la selecţia
din meniul derulant de straturi, fereastra Design, a stratului DRLDWG.
- DRILL – strat care conţine planul de găurire: găurile de inserţie
pentru toate componentele existente pe placă, găurile de trecere ( realizează
contactul electric dintre traseele aflate în planuri diferite), găurile de prindere a
plăcii într-un anumit profil şi eventualele găuri pentru fixarea radiatoarelor.

53
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator
6.2.2.4 Setarea spaţieriilor globale

Regulile de spaţiere globală pentru pastile, trasee şi vias (găuri de


trecere) se definesc în fereastra design: View – Database Spreadsheet –
Strategy – Route Spacing ( vezi figura 6.10). Valorile din acest tabel sunt
dependente de fişierul de tehnologie folosit.
În tabelul respectiv, pentru editarea unui strat se execută dublu-click în
câmpul cu numele său.

Figura 6.10 Spaţierile globale

La modificarea spaţierilor globale implicite trebuie ţinut cont de:


dimensiunea gridului de rutare, dimensiunea traseelor, dimensiunea pastilelor
şi dimensiunea găurilor de trecere. Trebuie evitată o spaţiere mai mică decât
cea definită în tabelul Route Spacing.

6.2.2.5 Setarea (definirea) stivei de pastile

Pentru a vizualiza varianta implicită, a stivei de pastile, se selectează


opţiunea Padstacks din baza de date Database Spreadsheet, meniul View .

54
Programul Layout Plus, setarea proiectului cablaj
Fiecare capsulă are în componenţa ei una sau mai multe tipuri de
pastile, care pot fi identificate în tabelul Footprints al aceleaşi baze de date
(figura6.11).

Figura 6.11 Fereastra Footprints

Pentru exemplificare în figura 6.11, capsula DIP14 ataşată


componentei U2 are în componenţă două tipuri de pastile, T2 şi T1 (se observă
că fiecărui pin al componentei i se atribuie o pastilă: Pad1, …,Pad 14). Prin
selectarea unui anumit tip, automat în tabelul Padstacks se activează pastila
corespunzătoare (figura 6.12).
În cazul în care pastila este corespondentă pinului de componentă
fizică:
Dacă componenta este TH, cu inserţie în placă, pastila este compusă din:

• Gaura de inserţie – locul de inserare al pinului;


Găurile de inserţie au un rol important în definirea cablajului, deoarece
dimensiunea lor trebuie să corespundă dimensiunii pinului (pinilor) de
componentă fizică.
• Coroana de lipire – defineşte suprafaţa de lipire a pinului;
• Mask guard – suprafaţa de protecţie până la stratul de lac aplicat pe
placheta electronică la realizarea practică. Acest strat se aplică în scopul
protecţiei anticorozive şi la scurt circuit a plăcii.
55
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator
Dacă componenta este SMD, cu montare pe suprafaţa plăcii, pastila este
compusă din:
• suprafaţă de lipire – suprafaţa de lipire a pinului;
• mask guard , cu aceleaşi specificaţii ca şi mai sus.
Proiectantul poate să modifice orice pastilă, implicit gaură de inserţie,
coroana de lipire (suprafaţa de lipire) şi mask guard în funcţie de cerinţele de
proiectare impuse design-ului său. Această operaţie se face după cum
urmează: meniul Tool – Pin – Select Tool, se selectează în fereastra Design o
pastilă, ataşată unei componente aflată pe placă, automat în tabelul Padstacks,
Database Spreadsheet, se activează pastila corespunzătoare (figura 6.12).
În acest tabel pe coloana Padstacks or Layer Name sunt numele
tuturor straturilor existente în meniul programului. Pe coloana Pad shape este
prezentată forma grafică a pastilei selectate şi straturile pe care este definită.
Se observă că:
• definirea coroanei de lipire este făcută:
- pe toate straturile de rutare: TOP, BOT, GND, POWER,
INNER1…INNER14;
- straturile mască de lipire: SMTOP, SMBOT;
- straturile plan de asamblare: ASYTOP, ASYBOT.
• Definirea suprafeţei de lipire este făcută:
- pe straturile de rutare: TOP, BOT;
- straturile mască de lipire: SMTOP, SMBOT;
- straturile plan de asamblare: ASYTOP, ASYBOT.

• Definirea găurii de inserţie este făcută pe straturile DRLDWG şi DRILL;

• mask guard reprezintă diferenţa între suprafaţa definită pe stratul POWER


sau GND şi coroana de lipire (suprafaţa de lipire). Setarea implicită a
dimensiunii mask guard, pentru fişierul de tehnologie DEFAULT.TCH, este
20 mils (0.51 mm).
Pentru modificarea coroanei de lipire (suprafeţei de lipire), în tabelul
din figura 6.12, se selectează toate straturile pe care ea este definită, se execută
un click dreapta mouse, şi din meniul derulant se alege opţiunea Properties,
apare fereastra din figura 6.13 unde: Pad shape - forma grafică (rotundă,
pătrată, ovală etc.), Pad Width – dimensiunea pe lungime, Pad Height –
dimensiunea pe lăţime.

56
Programul Layout Plus, setarea proiectului cablaj
Pentru modificarea găurii de inserţie, în tabelul din figura 6.12, se
selectează coloanele Pad Width şi Pad Height de pe straturile DRLDWG şi
DRILL, se execută click dreapta mouse, din meniul derulant se alege opţiunea
Properties. Apare fereastra din figura 6.14. Se observă că este aceeaşi
fereastră ca şi în figura 6.13, în care nu este activ meniul Pad Shape.
În cazul în care, pastila ale cărei dimensiuni se vreau a fi modificate are
o gaură care va fi folosită la prinderea plăcii într-un anumit profil sau la
fixarea unui radiator paralel cu placa, atunci dimensiunea coroanei de lipire se
va defini egală sau mai mare decît dimensiunea găurii (în principiu egală),
conform cerinţelor de proiectare, respectând setările de mai sus.
Pentru modificare mask guard, în tabelul din figura 12, se selectează
straturile pe POWER şi GND, se execută un click dreapta mouse, din meniul
derulant se alege opţiunea Properties, apare fereastra din figura 13.
Modificarea proprietăţilor unei pastile este generală, fiind valabilă
pentru toate componentele care au pentru anumiţi pini acelaşi tip de pastilă.

Figura 6.12 Fereastra Padstack


57
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator

Figura 6.13 Meniul de definire a proprietăţilor suprafeţei de lipire

Figura 6.14 Meniul de definire a dimensiunii găurii de inserţie


58
Programul Layout Plus, setarea proiectului cablaj

6.2.2.6 Setarea dimensiunii traseelor

Pentru vizualizarea bazei de date care conţine net-urile existente în


proiectul cablaj se selectează View – Database Spreadsheet – Nets, apare
fereastra din figura 6.15. Dimensiunea unui vector de legătură (net) poate fi
setată selectând net-ul în tabelul din figura 6.15, clic dreapta mouse şi din
meniul derulant se alege opţiunea Properties, apare fereastra din figura 6.16.

Figura 6.15 Fereastra Nets

În funcţie de cerinţele de proiectare, regulile de compatibilitate


electromagnetică, complexitatea plăcii, costuri de fabricaţie, etc., se pot seta
proprietăţile pentru toate net-urile design-ului.
Setarea dimensiunii traseelor este recomandabil a se face înainte de
rutarea plăcii. Dacă rutarea a fost făcută la dimensiunea implicită a net-urilor
şi se doreşte o redimensionare a lăţimii unui traseu, se selectează din Tool bar
opţiunea Edit Segment Mode. În fereastra Design se selectează traseul
respectiv, clic dreapta mouse şi din meniul derulant se alege opţiunea Change
Width, apare fereastra din figura 6.17. În fereastra respectivă se editează noua
valoare pentru lăţimea traseului în câmpul New Width.

59
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator

Figura 6.16 Meniul de definire a proprietăţilor unui traseu

Figura 6.17 Fereastra de editare a dimensiunii unui traseu

6.2.2.7 Setarea culorilor

Modificarea setărilor implicite legate de definirea culorilor se face


apelând opţiunea Color din meniul Options. Apare fereastra Color, figura
6.18, structurată sub forma unui tabel care conţine: pe coloana Data toate
straturile disponibile în proiectul cablaj iar pe coloana Color culoarea
corespunzătoare fiecărui strat.

60
Programul Layout Plus, setarea proiectului cablaj

Figura 6.18 Fereastra de setare a culorilor

Figura 6.19 Freastra Add Color Rule

61
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator
Programul atribuie culori implicite, raportat la fişierul de tehnologie
folosit, pentru toate straturile existente în proiectul cablaj. Schimbarea culorii
implicite pentru fiecare strat se face selectând stratul, în fereastra din figura
6.18, click dreapta mouse, meniul derulant, se alege opţiunea Properties. În
fereastra care apare se poate selecta culoarea dorită.
Există posibilitatea de creare a unei noi reguli de definire a culorilor
selectând click dreapta mouse, în fereastra din figura 6.18, din meniul derulant
se alege opţiunea New. Apare fereastra Add Color Rule (figura 6.19) în care se
va selecta regula de atribuire a culorii (fereastra Rule) şi stratul (Layer) care pe
care se defineşte. Dacă în câmpul corespunzător stratului se editează semnul ”-
“ atunci se va considera că regula respectivă este valabilă pentru toate
straturile. După apăsarea butonului OK regula de definire a culorii, apare în
câmpul Data din fereastra Color.
De asemenea este posibil ca unele straturi să fie setate invizibile,
apăsând click dreapta opţiunea Visible<>Invisible (după ce în prealabil a fost
selectat stratul respectiv). Straturile setate invizibile vor fi reprezentate haşurat
în Layout Plus, în meniul derulant de straturi.

6.3 Desfăşurarea lucrării

a. Se vor identifica şi studia bazele de date din meniul Wiew-Database


Spreadshhets;
b. Se vor modifica caracteristicile a două tipuri de pastile care intră în
componenţa capsulelelor, acestea fiind pe urmă actualizate şi salvate sub
alt nume într-o bibliotecă proprie;
c. Se vor schimba, unde este cazul, codurile pastilelor, cu cele generate la
punctul doi;
d. Se va stabili dimensiunea traseelor, cu precizarea că, pentru traseele de
alimentare valoarea va fi mai mare faţă de traseele obişnuite în cazul în
care se proiectează o placă care lucrează în domeniul analogic de medie
sau mare putere

62
7 DEFINIREA PLACHETEI ELECTRONICE

7.1 Obiectivele lucrării

• Amplasarea componentelor;
• Rutarea;
• Editarea textelor;
• Programul Smart Route.

7.2 Consideraţii teoretice

7.2.1 Amplasarea componentelor

Poziţionare (amplasarea) capsulelor este următoarea etapă în


proiectarea plachetei electronice, după terminarea setărilor. Capsulele,
componentele din proiectul cablaj, pot fi poziţionate individual sau în grup,
profitând de avantajele unei varietăţi de comenzi puternice.
• Pentru poziţionarea individuală a componentelor, se activează butonul
Component Tool din toolbar, sau opţiunea Component – Select Tool din
meniul Tool, se execută clic-dreapta în fereastra design şi din meniul derulant
se alege Select Any. În fereastra de dialog, figura 7.1, în câmpul Ref Des, se
introduce referinţa componentei, scrisă cu majuscule, exemplu pentru
componenta cu referinţa C1. După apăsarea butonului OK, componenta
respectivă este selectată ea putându-se poziţiona în spaţiul definit pentru placă.
• Pentru poziţionarea în grup a componentelor, mai multe componente care
au acelaşi prefix al referinţei, se selectează acelaşi meniu ca şi la poziţionarea
individuală, rezultă fereastra din figura 7.1. În câmpul Ref Des se v-a
introduce prefixul grupului de forma Prefix Referinţă*, de exemplu C*, iar în
câmpul Group Number numărul de componente din grupul respectiv. După
apăsarea butonului OK, componentele sunt selectate ele putându-se poziţiona
în spaţiul definit pentru placă.
• Pentru o vizualizare a întregii liste cu componentele de poziţionat se
selectează Tool – Component – Place, vezi figura 7.2. În fereastra respectivă
poate selecta componenta dorită pentru poziţionare. După apăsarea butonului
OK, componenta respectivă este selectată ea putându-se poziţiona în spaţiul
definit pentru placă.
63
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator

Figura 7.1 Fereastra de selecţie componentă individual sau grup de


componente

Dacă există componente cu poziţie predefinită, ca urmare a unor


specificaţii la nivel de realizare practică (conectori, găuri de fixare, etc.), se
pot fixa pe placă selectând Tool – Component - Place, se selectează
componenta, se execută clic-dreapta şi din meniul derulant, opţiunea Lock.
Proiectantul poate opta şi pentru o poziţionare automată a
componentelor, alegând opţiunea Place - Board din meniul Auto.
Se poate verifica placa pentru depistarea unor eventuale erori de
poziţionare: Auto – Design Rule Check. Se poate vizualiza statistica
poziţionării alegând butonul Spreadsheets – Statistics.

Figura 7.2 Fereastra de selecţie componentă


64
Definirea plachetei electronice
La finalizarea procesului de amplasare, se poate analiza densitatea
conexiunilor între componente, folosind utilitarul Density Graph din meniul
View. Dacă diverse arii, pe placă, sunt prea dense, indicate cu roşu închis,
trebuie îmbunătăţită densitatea prin ajustarea poziţionării. Deselectarea ariilor
se face cu ajutorul comenzii Design din acelaşi meniu.

7.2.2 Rutarea

Dacă poziţionarea componentelor a fost făcută în continuare se poate


trece la rutarea plăcii, adică trasarea conexiunilor electrice optime între
componente.
Autoruterul din OrCAD Layout Plus foloseşte un algoritm care
utilizează o grilă de griduri cu tehnologiile de rutare:
• Tehnologia sweep: Layout Plus începe autorutarea din centru plăcii - când
centrul este rutat, autoruterul continuă cu aria de sus şi cu cea din stânga, apoi
rutează celelalte arii, figura 7.3.

Figura 7.3 Algoritmul de rutare sweep

• Tehnologia shove: Layout Plus găseşte spaţiul optim pentru a ruta un


traseu, apoi verifică dacă se pot deplasa alte trasee sau treceri pentru a face loc
traseului respectiv, figura 7.4.

65
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator

Figura 7.4 Algoritmul de rutare Shove

• Interactiv technology: se pot ruta manual direct rutele care sunt necesare,
apoi se foloseşte autoruterul.
Este recomandată proiectarea plăcilor cu circuite imprimate de
complexiate medie.
Paşii parcurşi în procesul de autorutare sunt:
• verificarea şi dacă este cazul setarea atributelor reţelelor de trasee;
• verificarea contururilor plăcii, definirea tecerilor şi reţeaua de rutare;
• se rutează traseele surselor de alimentare şi de masă;
• se execută o prerutare a reţelelor critice;
• se încarcă un fişier cu o strategie de rutare;
• se efectuează rutarea;
• se optimizează rutarea folosind comenzile de rutare din Layout Plus;
Fişierul care conţine strategia de rutare determină stratul prestabilit de
rutare, când există treceri, direcţia traseelor, culoarea acestora şi dimensiunea
ferestrei de rutare. Se pot modifica şi manual direcţiile de rutare pe fiecare din
straturi. Este recomandat, mai ales în cazul mai multor straturi şi pentru
circuite cu o complexitate ridicată, ca direcţiile traseelor pentru două plane de

66
Definirea plachetei electronice
rutare adiacente să fie perpendiculare pentru a se evita apariţia unor
capacităţi parazite.
Traseele surselor de alimentare şi de masă trebuie stabilite înainte de
rutarea oricăror alte trasee. Pentru a realiza acest lucru, reţelele de alimentare
trebuie să fie asignate la nivelurile straturilor. Întâi este necesară dezactivarea
reţelelor, cu excepţia alimentării. Aceasta se realizează în tabelul Nets din baza
de data Spreadsheet, selectând traseele, clic- dreapta mouse, meniul derulant,
Enable<->Disable.
Rutarea poate fi făcută:
• automat, la nivelul întregii plăci selectând din meniul Auto opţiunea
Autoroute:
- Board – pentru toată placa;
- DRC/Route Box – în zona definită de fereastra de lucru;
- Component – pentru fiecare componentă existentă pe placă.
• manual activând din toolbar una din opţiunile Edit Segment Mode sau
Add/Edit Route Mode. La rutarea manuală se selectează direct orice vector de
legătură, cu un clic stânga mouse. Prin deplasarea mouse-ului şi folosirea
aceluiaşi buton stânga se poate realiza rutarea respectiv finalizarea rutării
vectorului respectiv.
Dacă rutarea unui traseu nu s-a făcut corespunzător cerinţelor de
proiectare, se poate realiza o unrutare (desfacere a legăturii de pe cablaj)
folosind, clic dreapta mouse, din meniul derulant se pot alege opţiunile, vezi
figura 7.5:
• Unroute Segment – unrutarea unui segment de traseu;
• Unroute – unrutarea porţiunii de traseu între doi pini de componentă;
• Unroute Net – unrutarea întregului net, indiferent de încrengătura de
conexiunii la diferite componente. Exemplu: unrutarea unui traseu de
alimentare care se duce la mai multe componente.
Procesul de unrutare se poate realiza şi automat folosind meniul Auto –
Unroute:
• Board – întregul cablaj;
• DRC/Route Box – în zona definită de fereastra de lucru;
• Net - unrutarea net-ului selectat, poate exista o încrengătură de trasee;
• Component – unrutarea tuturor traseelor care au legătură la pinii
componentei selectate.

67
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator

Figura 7.5 Meniul proprietăţi traseu

În orice moment se poate verifica corectitudinea conexiunilor,


respectarea regulilor de trasare stabilite cu ajutorul opţiuni Design Rule Check
din meniul Auto. Se validează în fereastra de dialog tipul verificărilor ce se
doresc a fi executate (figura 7.6). Dacă se semnalizează erori, acestea se vor
corecta prin rutarea manuală a treseelor ce le-au generat.

Figura 7.6 Meniul Design Rules Check


Dacă schema electrică este folosită în înaltă frecvenţă, se obişnuieşte
ca, din motive de ecranare, să se plaseze pe unul din straturile plăcii, o zonă
68
Definirea plachetei electronice
compactă de cupru conectată cel puţin într-un punct la potenţialul de masă. O
zonă de cupru (copper zone) este folosită pentru a plasa cupru în ariile
desenate. Se poate plasa pe orice strat, ataşa oricărei reţele de trasee (nets) şi
poate fi compactă (solid copper) sau haşurată (cross-hatched).
Există trei tipuri de zone de cupru care pot fi folosite:
• Copper Area Zone – pentru a crea forme de pastile particulare; regulile de
izolare nu se aplică acestor zone;
• Copper Pour Zone – zonă umplută cu un anumit model, evitând obiectele
care traversează zona;
• Anti-copper Zone – pentru a crea arii în care zonele de cupru nu pot fi
plasate;
Se desemneză un punct de început (seed point) înainte de a creea zona
de cupru. Pentru aceasta se alege opţiunea Pin – Select Tool din meniul Tool
şi se selectează un pin. Se execută clic-dreapta şi din meniul derulant se alege
Toggle Copper Pour Seed. Pentru a crea o zonă de cupru se alege Obstacle din
tool-bar, se execută clic-dreapta în fereastra Design şi se alege New, iar pentru
modificarea proprietăţilor, clic-stânga şi din meniul derulant se alege
Properties, apare fereastra din figura 7.7, Edit Obstacle. După stabilirea
proprietăţilor se poate trasa zona respectivă.
Fereastra Edit Obstacle conţine: Obstacle Name – numele obstacolului
care se doreşte a fi creat, Obstacle Type – tipul obstacolului: Copper area,
Copper pour, Anti-Copper, Board Outline, Free track- zonă fără trasee, etc.,
Obstacle Layer – stratul pe care se va realiza obstacolul, Copper Pour Rules -
Proprietăţile pentru zona de tipul Copper Pour, Net Attachment – traseul de
care va fi legată zona respectivă, etc..
În orice moment se poate iniţializa fereastra Query Window din meniul
Wiew, cu ajutorul căreia se pot afişa informaţiile legate de orice componentă
selectată ulterior în fereastra design.
Cu ajutorul tastei Backspace se pot şterge toate straturile design-ului,
reactivarea lor putându-se face prin apăsarea cifrei corespunzătoare pe
tastatură (1,2, etc.) sau selectând cu ajutorul mouse-ului, în meniul derulant de
straturi.

69
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator

Figura 7.7 Fereastra Edit Obstacle

7.2.3 Editarea textelor

Folosind cutia de dialog Text Edit se pot crea sau controla toate
formele de text folosite pe palcheta electronică. Acestea pot fi:
• Etichete pentru plachetă – numele, producătorul, etc..
• Câmpurile text, ataşate capsulelor (componentelor), translatate cu ajutorul
fişierului Netlist, din Capture:
- Câmpul referinţă
- Cîmpul valoare
- Cîmpul capsulă etc..

70
Definirea plachetei electronice

Figura 7.8 Fereastra Text Edit

Pentru a crea un text nou se selectează meniul Tool – Text – New sau
din tool bar butonul Text Tool, click dreapta mouse, în fereastra Design,
opţiunea New. Apare fereastra din figura 7.8. Opţiunile cele mai importante
din fereastră sunt prezentate mai jos:
• Type of text – tipul textului
- Free – text liber, neataşat unei capsule, la selecţia opţiunii
câmpul Text String este activ putându-se face editarea textului respectiv;
- Reference Designator – referinţa componentei – textul
corespunzător câmpului referinţă al unei componente definit în fereastra
Capture şi importat cu ajutorul fişierul Netlist. La selecţia opţiunii câmpul
Text String nu este activ. Acest tip de text nu poate fi editat dar se poate
realiza un control al reprezentării sale;

71
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator
- Component Value – valoarea componentei – textul
corespunzător câmpului valoare al unei componente definite în fereastra
Capture şi importat cu ajutorul fişierului Netlist. La selecţia opţiunii câmpul
Text String nu este activ. Acest tip de text nu poate fi editat dar se poate
realiza un control al reprezentării sale;
- Custom Properties – alte proprietăţi, la selecţia opţiunii,
câmpul Text String este activ putându-se face ediatrea textului respectiv;
- Footprint name – codul de capsulă – textul corespunzător
câmpului nume capsulă al unei componente, definit în fereastra Capture şi
importat cu ajutorul fişierul Netlist. La selecţia opţiunii, câmpul Text String nu
este activ. Acest tip de text nu poate fi editat dar se poate realiza un control al
reprezentării sale;
• Line Width – grosimea liniei cu care sunt scrise caracterele textului;
• Text Height – lungimea textului;
• Layer – stratul:
- pe care vrem să definim textul ( pentru tipul de text Free şi
Custom Properties);
- pe care este definit textul ( pentru celelalte tipuri de texte).
Acest strat este în principiu stratul plan de asamblare ASY(TOP sau BOT) sau
stratul plan de inscripţionare SS(TOP sau BOT) deoarece detaliile de pe aceste
straturi vor fi folosite la definirea planului de echipare a plachetei electronice (
Component Side).
• Comp attachment – componenta la care va fi ataşat textul. Cu această
opţiune chiar şi textele de tipul Free se vor putea ataşa unei componente, vezi
figura 7.9.

Figura 7.9 Ataşarea unei componente textului Free

72
Definirea plachetei electronice
Pentru textul de tipul Free sau Custom Properties, după parcurgerea
etapelor de setare şi editare, la apăsarea butonului OK din figura 7.8, el devine
disponibil în fereastra Design.
Textele din câmpurile Reference Designator şi Component Value se vor folosi
la detalierea planului de echipare aşa cum a fost prezentat şi în capitolul 6.
Accesul şi controlul informaţiilor text se face simplu. Dacă meniul de lucru cu
textul este activat, se selectează textul respectiv (ataşat unei capsule), click
dreapta mouse şi din meniul derulant opţiunea Properties. Apare aceeaşi
fereastră ca şi în figura 7.8.
Cea mai utilă manipulare a textelor este aceea de aranjare a poziţiei
conţinutului câmpurilor Reference Designator şi Component Value şi ştergerea
sau nefolosirea a textelor de pe câmpurile Footprint, ale tuturor capsulelor
existente pe placheta electronică. Aceste operaţii, se fac în scopul obţinerii
unui plan de echipare profesional, după cum urmează:
• Poziţionarea textului valoare se face în interiorul corpului capsulei, dacă
permite dimensiunea corpului, textul referinţă va fi poziţionat în afara
corpului, totul raportat la orientarea capsulei ( vezi exemplul din figura 7.10).
Dacă pe placheta electronică se folosesc detaliile de pe stratul SS(TOP sau
BOT) atunci, vezi capitolul 6, avem disponibil doar textul referinţă. Se poate
realiza o trecere a textelor valoare de pe stratul ASY(TOP sau BOT) pe stratul
SS(TOP sau BOT) folosind opţiunea Layer din figura 7.8.
• Codurile de capsulă de pe placheta electronică (proiectul cablaj) de cele
mai multe ori nu prezintă interes din punct de vedere al detalierii planului de
echipare de aceea fie se şterg, fie nu se folosesc detaliile de pe stratul pe care
sunt definite ASY(TOP sau BOT), vezi capitolul 6.
Ştergerea codurilor de capsulă se poate face:
• Direct pentru toate capsulele folosind Tool – Text – Select From
Spreadsheet. Apare fereastra din figura 7.11. În această fereastră sunt textele
referinţă, valoare şi cod de capsulă pentru toate capsulele de pe placheta
electronică. Pe coloana Text Type cu ajutorul mous-ului şi tastei Shift apăsate
se selectează câmpurile Fotprint Name de la toate componentele după care se
apasă tasta Delete. Rezultă ştergerea codului de capsulă pentru toate
componentele.
• Indirect pentru fiecare componentă în parte, selectând codul de capsulă şi
apăsarea tastei Delete.
Trebuie evitată suprapunerea textelor de orce tip peste pastile.

73
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator

Figura 7.10 Exemplu de poziţionare a referinţei şi valorii componentelor

Figura 7.11 Fereastra Spreadsheet Text


74
Definirea plachetei electronice
7.2.4 Programul Smart Route

Pentru rutarea unei plăci cu densitate mare de componente se


recomandă folosirea autoruterului cu un algoritm fără grilă de grid (bazat pe
formă). OrCAD Layout dispune de un autorouter deosebit de puternic, Smart
Route, destinat proiectării complexe. Acesta este disponibil în meniul Tools
din fereastra principală a programului.
Subprogramul nu permite amplasarea componentelor sau modificarea
poziţiei acestora, de aceea toate aceste operaţii se vor executa în prealabil, aşa
cum s-a descris anterior. Se încarcă orice design, după care se pot seta
dimensiunile oricărui traseu selectând opţiunea Net Properties din meniul
Options. Tot aici se pot seta parametrii de rutare (figura 7.12), Parameters,
sau strategiile de trasare (figura 7.13), Routing Passes.
În meniul Auto se pot alege diferite opţiuni de autorutare: un singur
segment sau conexiune, toate conexiunile unei componente, a anumită zonă şi
de asemenea se pot unruta unul sau mai multe trasee; există şi posibilitatea
rutării manuale a traseelor.
Pentru autorutarea întregii plăci se selectează opţiunea AutoRoute
Board din meniul Auto. Se poate face o preanaliză a rutării alegând opţiunea
Pre-Route Synopsis.

Figura 7.12 Fereastra de setare a parametri de rutare


75
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator

Figura 7.13 Fereastra de setare a strategiile de rutare

7.3 Desfăşurarea lucrării

a. Se vor amplasa componentele ţinându-se cont de principiile de proiectare


predate la curs;
b. Se va opera cu toate comenzile de rutare atât automată cât şi manuală;
c. Se va insera o zonă de cupru conectată la potenţialul de masă şi una în care
nu vor exista trasee;
d. Se va rula utilitarul Smart Route şi se vor identifica avantajele faţă de
programul de rutare obişnuit;

76
8 FINALIZAREA PROIECTULUI CABLAJ

8.1 Obiectivele lucrării

OrCAD Layout are posibilitatea de a genera fişiere de post procesare,


de a prelucra şi exporta fişiere de tip DXF şi GTD, pentru proiectarea
mecanică a plachetei electronice. Principalele deprinderi care urmează a fi
însuşite în acest capitol sunt:
• Generarea fişierelor Post Procesare;
• Generarea fişierelor raport.

8.2 Consideraţii teoretice

8.2.1 Generarea fişierelor Post Procesare

Odată finalizată proiectarea cablajului se poate trece la post procesarea


lui, adică generarea unor fişiere cerute de producătorii de cablaje imprimate
(Ex: Gerber), a unor fişiere compatibile cu alte programe sau listarea
straturilor necesare. Selectarea din meniul Options a opţiunii Post Process
duce la apariţia tabelului din figura 8.1.

Figura 8.1 Fereastra Post Process


77
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator
Semnificaţiile coloanelor sunt:
• Plot output File Name - indică extensia fişierului de ieşire (pentru a o
schimba click dreapta, Properties se editează câmpul File Name Ex: *.GBR);
• Batch Enable – indică pentru care din straturi se va genera fişierul de
ieşire;
• Device – indică tipul fişierului de ieşire (Gerber RS-274D, Extended
Gerber, DXF sau Print Manager);
• Shift – indică dacă imaginea este rotită, oglindită, scalată la o altă
dimensiune etc;
• Plot Title – Numele straturilor existente în meniul programului.

Figura 8.2 Post Process Settings

Pentru fiecare strat setarea opţiunilor de prelucrare se face selectând


stratul respectiv, click dreapta mouse, din meniul derulant se alege Properties.
Apare fereastra Post Process Settings, figura 8.2.

78
Finalizarea proiectului cablaj
Meniul ferestrei Post Process Settings conţine:
• Output – setează proprietăţile fişierului de ieşire
¾ Format – indică formatul fişierului de ieşire
- Gerber RS-274D – acest format necesită un fişier de apertură
separat, generat în format GerbTool;
- Extended Gerber – acest format include în fişierul de ieşire şi
fişierul de apertură pentru fiecare strat de lucru;
- DXF – este un format destinat translatării unei plăci proiectate
în Layout spre Autocad sau alte programe compatibile cu
acest format, pentru a adăuga anumite informaţii specifice
programului respectiv şi a reveni apoi la formatul iniţial;
- Print Manager – se foloseşte pentru a lista stratul selectat.
Straturile listate pot fi folosite la documentaţia plachetei
electronice sau ca filme pentru realizare în tehnologie foto;
¾ Options - opţiuni
- Keep Drill Holes Open – păstrează găurile deschise (opţiune
valabilă doar pentru Print Manager);
- Creat Drill File – creează fişierul de găurire
THRUHOLE.TAP, fişier care conţine dimensiunea şi
coordonatele găurilor (Extended Gerber);
- Overwrite Existing Files – rescrie eventualele fişiere care au
mai fost create;
- Enable for Post Processing – validează stratul respectiv pentru
post procesare;
• Output Settings – setează proprietăţile startului procesat
- Plot Title – numele stratului procesat;
- Center on page – stratul va fi plasat în centrul paginii;
- Mirror – raportul va fi imaginea în oglindă a stratului selectat;
- Scale ratio – scalarea stratului la o altă dimensiune;
- Rotation – roteşte stratul cu unghiul selectat (0, 90, 180, 270).
Pentru exemplificare, la realizarea practică a unei plăci dublu strat
utilizatorul trebuie să genereze fişierele GERBER pentru minim 5 straturi:
• straturile folosite la rutare TOP, BOTTOM;
• straturile mască de lipire SMTOP, SMBOT;
• straturile plan de echipare SSTOP şi SSBOT (dacă există componente
amplasate pe stratul BOTTOM). Planul de găurire este generat automat,
fişierul THRUHOLE.TAP.
79
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator
După modificarea opţiunilor în fereastra Post Process Settings, acestea
vor fi vizibile şi în fereastra Post Process în câmpurile corespunzătoare.
Înainte de generarea fişierelor de ieşire este recomandabil să se apeleze
la opţiunea Preview pentru a fi siguri că toate elementele vor fi vizibile pe
filmul cu ajutorul căruia se va realiza practic cablajul, figura 8.3. Dacă un
element este vizibil în modul preview el va apărea cu siguranţă şi în fişierul
Gerber sau DXF. Pentru a activa acest mod de vizualizare se va da click
dreapta pe stratul respectiv si se va alege opţiunea Preview. În cazul în care
fişierul de ieşire este de tipul Gerber se poate apela la opţiunea Gerber
Settings din meniul Options, unde se setează opţiunile dorite, iar apoi se
revine la generarea fişierelor de post procesare.

Figura 8.3 Exemplu de folosire a opţiunii Preview

După ce toate setările au fost făcute şi straturile au fost vizualizate în


modul preview (dacă este cazul), se generează fişierele de ieşire selectând din
meniul Auto opţiunea Run Post Processor sau utilizând click dreapta, meniul
derulant Run Batch în fereastra Post Processs.
Layout – ul va genera:
• un fişier de tipul numele_plăcii.GTD (conţine toate straturile selectate)
care va fi folosit ca fişier de intrare în subprogramul GerbTool, dacă setările
sunt făcute pentru raport de tip Gerber;
80
Finalizarea proiectului cablaj
• Fişierele de listare la imprimantă, deschizând fereastra de interfaţă cu
imprimanta, dacă setările sunt făcute pentru raport de tip printare.

8.2.2 Generarea fişierelor raport

Generarea fişierelor raport este uneori necesară pentru a observa


eventualele erori care pot să apară la proiectarea cablajului. Din meniul Auto
se alege Create Reports. Apare fereastra Generate Reports. În fereastra Select
Reports to be Generated se vor selecta opţiuni pentru fişierele raport care se
doresc a fi generate.

Figura 8.4 Fereastra Generate Reports

81
Proiectarea asistată a plachetelor electronice - Îndrumător de laborator
Pentru exemplificare sunt prezentate următoarele rapoarte
• fişierul Netlist – Unul din cele mai importante fişiere care se pot genera
(aceasta este şi metoda de vizualizare a ceea ce conţine fişierul listă de
legături);
• Part List – generează o listă cu toate componentele, cu numărul de apariţii
şi referinţa fiecărei componente;
• Pin Unused – generează o listă cu toţi pinii nefolosiţi, de la toate
componentele;
• Statistics - furnizează informaţii de bază despre numărul de obiecte
conţinute în proiect, procentul în care a fost realizată plasarea şi rutarea,
precum şi informaţii despre starea plăcii;
Opţiunile Use Default File Names şi Use Current Design Directory
setează:
• numele fişierului generat, fiind cel implicit (cel trecut între paranteze în
fereastra Select Reports to be Generated);
• salvarea fişierelor raport se face în calea de salvare a proiectului.

8.3 Desfăşurarea lucrării

a. Se vor genera fişierele Gerber ţinându-se cont de specificul fiecărei


palchete electronice.
b. Se vor genera fişierele de printare, dacă este cazul.
c. Se vor genera fişiere raport (neapărat Netlist), se va vizualiza şi verifica
conţinutul acestora.

82