Filosofii din Antichitate au manifestat un interes deosebit pentru

cunoasterea personalitatii umane. ,,Cunoaște-te pe tine însuți", ,,Vorbește ca sa

te cunosc", spunea SOCRATE. Fă când o primă periodizare a vâ rstelor,
PLATON recomanda ca în educație să se țină seama de particularită țile
individuale ale copiilor.
ARISTOTEL a sesizat că , copilul trece prin mai multe perioade de vâ rstă care
au trasaturi specifice. Ocupându-se de periodizarea vârstelor după criteriul
,,mersului firii", Aristotel a elaborat conceptul conform că ruia educația trebuie
să țină seama de principiul conformității ei cu natura, prin care înțelegea
natura psihică a copilului.
Pedagogii secolelor XVII - XIX au dezvoltat, sub aspect teoretic, și au
demonstrat practic, că reușita educației este condiționată  de cunoașterea și
luarea în considerare a particularităților individuale a elevilor.
Importanța studierii și cunoașterii personalității elevului
a) Necesită țile curente ale activită ții instructiv - educative impun cerința de a
cunoaște câ t mai bine personalitatea ființei umane pe care o prelucră m, pentru a
gă si mijloacele și strategiile cele mai eficiente. Așadar, copilul trebuie cunoscut
pentru a dirija, cu cât mai multe șanse de succes, dezvoltarea personalității lui.

 b) Studierea si cunoasterea personalitatii celor care intra sub incidenta educatiei

se impune si pentru depistarea cat mai timpurie a copiilor dotati si supradotati
si pentru dirijarea educarii si instruirii lor.

Nevoia acuta de oameni cu aptitudini deosebite, de creatori si inventatori,

generata de dezvoltarea rapida a stiintei si tehnicii, a economiei si culturii nu
permite irosirea, si nici chiar intarzierea formarii capacitatilor creatoare ale unor
specialisti de marca. In ultimele decenii, cercetarile privind depistarea copiilor
dotati si cultivarea aptitudinilor creatoare s-au intensificat. In lume, se constata o
adevarata cursa pentru crearea conditiilor optime de crestere a inteligentei, a
indivizilor cu aptitudini deosebite, a talentelor.

 c) Instituțiile școlare și de educație pregă tesc astă zi omul de mâine. Proiecția

personalită ții acestuia se începe din frageda copilarie. Primele niveluri ale
invatamantului (prescolar, primar) ii deschid copilului portile spre cultura si il
ajuta pe educator sa descifreze directiile dezvoltarii personalitatii acestuia.
Cunoasterea potentelor individuale ale elevului, a inclinatiilor si aspiratiilor lui
ajuta la orientarea fiecaruia catre tipul si profilul de scoala cel mai potrivit, la
indrumarea catre profesia in care se va putea realiza optimal.

Adolescența este perioada în care încep să se cristalizeze principalele

tră să turi de caracter. De aceea, cu greu pot fi fă cute afirmații categorice privind
personalitatea unui elev. Termenul de persoană desemnează individul uman
concret. Personalitatea, este o construcție teoretică elaborată de psihologi
reprezentând ansamblu de însușiri stabile ce caracterizează mental și comportamental o
persoană. Nevoia de explicație și predicție i-a determinat pe cercetă tori să caute
și sa formeze diverse tipologii.
Una dintre cele mai cunoscute tipologii este cea propusă de Ernest
Kretschmer care descrie urmă toarele tipuri
 tipuri picnic - statura mijlocie, exces ponderal, fată plină , mâini și
picioare scurte, abdomen și torace bine dezvoltate că ruia îi sunt
asociate urmă toarele tră să turi psihice, grupate într-un profil numit
ciclotimic- vioiciune, mobilitate, optimism, umor, spontaneitate,
sociabilitate, dar și superficialitatea în relațiile sociale, înclinație
că tre concesii și compromisuri, spirit mai practic
 Tipul astenic cu corpul slab, alungit, mâini și picioare lungi și
subțiri că ruia i se asociază un profil psihologic numit schizotimic
înclinație spre abstractizare, interiorizare, sensibilitate,
meticulozitate dusă uneori până la pedanterie, un simț acut al
onoarei, manifestă ri de adiție ascunzând adesea un complex de
inferioritate
 Tipul Atletic tipul cu dezvoltare fizică și psihică echilibrată
G. Allport apreciază că la fiecare individ se pot descoperii două trei
tră să turi cardinale care domină și controlează celelalte tră să turi. Urmează apoi
un grupe de tră să turi principale 10 -15, caracteristice, relativ ușor de
identificat, și, în sfârșit, de sute de mii de tră să turi secundare și de fond care sunt
mai slab dezvoltate și de aceea mai greu de identificat.

Temperamentul

Cele mai accesibile, usor de observat si identificat, trasaturi de

personalitate sunt cele temperamentale. Ele se refera la nivelul energetic al
actiunii, modul de descarcare a energiei si la dinamica actiunii. De aceea,
incercand sa descriem pe cineva, vom putea utiliza, fara teama de a gresi prea
mult, adjective precum: energic, exploziv, rezistent, expansiv, rapid, lent si
antonimele lor.
Prima clasificare a temperamentelor care, cu o serie de imbunatatiri, a rezistat
pana in zilele noastre este cea propusa de cunoscutii medici ai antichitatii,
Hipocrate (400 i.e.n.) si Galen (150 e.n.) sangvin, melancolic, coleric si
flegmatic.

a). Colericul este o persoana emotiva, irascibila, oscileaza intre entuziasm si

deceptie, cu tendinta de exagerare in tot ceea ce face; foarte expresiva, usor ,,de
citit", gandurile si emotiile i se succed cu repeziciune.

b). Sangvinicul se caracterizeaza prin ritmicitate si echilibru. Persoanele cu

acest temperament au in general o buna dispozitie, se adapteaza usor si
economic. Uneori marea lor mobilitate se apropie de nestatornicie, periclitand
persistenta in actiuni si relatii.

c). Flegmaticul este o persoana imperturbabila, inexpresiva si lenta, calma.

Putin comunicativa, greu adaptabila, poate obtine performante deosebite in
muncile de lunga durata.

d). Melancolicul este la fel de lent si inexpresiv ca si flegmaticul, dar ii lipseste

forta si vigoarea acestuia; emotiv si sensibil, are o viata interioara agitata
datorita unor exagerate exigente fata de sine si unei increderi reduse in fortele
proprii.

Pe de altă parte, în baza cercetă rilor efectuate de psihologii olandezi Heymans și

Wiersman, caracteriologii descriu 8 tipuri de temperamente, prin combinarea a
trei factori: emotivitatea, activitatea și “ră sunetul”(ecoul). Doar emotivitate ea și
activitatea putem reduce cele opt tipuri la jumă tate:
- emotivii inactivi adică nervoșii, care reacționează rapid la evenimente, și
sentimentalii, care reacționează lent
- emotivii activi - în care se încadrează colericii, cu reacții rapide, explozive, și
pasionații, care au reacții lente
- neemotivii activi - adică sangvinicii, cu reacții echilibrate, rapide, și
flegmaticii, cu multă forță dar lenți
- Neemotivii inactivi - care îi cuprind pe amorfi, care, de și cu mai puțină
Energie, sunt bine ancorat în prezent, și pe apatici, a că ror lipsă de energie este
dublată de un ritm lent al reacțiilor
Rezultă faptul că pentru un educator, (pă rinte sau profesor) este important să
stabilească dacă un copil este activ sau nu, și dacă este emotiv sau nu . Astfel ,
dacă un copil este activ, el ar putea fi harnic, energic, indiferent de gradul de
emotivitate, iar dacă este inactiv, ar putea fi lent, leneș, fă ră inițiativă . De
asemenea, dacă este emotiv va avea reacții emoționale puternice, va fi implicat
afectiv în tot ceea ce face, iar dacă este non emotiv, astfel de manifestă ri vor fi
minime . Deoarece aceste caracteristici sunt destul de evidente în
comportamentul copiilor încă de la vârstele mici, educatorii pot lua mă suri
necesare stimulă rii, utiliză rii și controlului acestora . Astfel, pentru copiii activi
este necesară orientarea spre activită ți utile, valorizate social și temperarea
tendinței de a lua hotă râri pripite, în timp ce inactivi au nevoie de o stimulare
constantă , bine dozată , și de un program de lucru strict supravegheat

Caracter

Cuvantul caracter vine de la grecescul haractir care inseamna: amprenta, semn

gravat, distinctiv, exterior propriu unei persoane, trasatura particulara a fetei
unei persoane, al unui popor, figura gravata in lemn, piatra, metal.
Pentru a cunoaște caracterul cuiva trebuie sa descoperim motivele si
valorile ce fundamentează (conturează / formează ) comportamentele manifeste.
“ caracterul este acea trasatură care exprimă ierarhia / organizare motivelor
esențiale ale unei persoane, cat și posibilitatea de a traduce în fapt hotă rârile
luate în conformitate cu ele” A. Cosmovici subliniind 2 dimensiuni
fundamentale ale caracterului una orientativa (axiologică ) si alta voluntara
(executivă )
Ideea autocontrolului în baza unor înalte valori morale este prezentă in
multe definiții ale caracterului. Astfel, caracterul este“ caracterul este gradul de
organizare etică efectivă a tuturor forțelor individului” (Taylor, W.S), “o voință
moralicește organizată ” . Caracterul se exprimă în principal, printr-un ansamblu
de atitudini valori. Pentru definirea caracterului avem în vedere atitudinile
stabile și generalizate definitorii pentru o persoană care se întemeiază pe
convingeri puternice.
Caracterul nu e determinat de temperament, ci poate fi doar influentat, nuantat in
forma de expresie a unor anumite trasaturi. Nu temperamentul este determinant
in dezvoltarea caracterului, ci educatia, deoarece caracterul este o achizitie a
dezvoltarii individuale intr-un anumit mediu social, fiind dependent ca atare de
imprejurarile concrete in care a trait si traieste omul. Insusirile de caracter nu pot
fi derivate mecanic din particularitatile temperamentale, dupa cum nici
temperamentul insusi nu poate fi rupt de caracter, el insusi nuantandu-si expresia
in timp - dupa tipul de caracter format.

Cercetă ri experimentale au demonstrat că intensitatea tră să turilor

psihologice ce alcă tuiesc profilul psihologic al cuiva se distribuie conform
curbei lui Gauss. Cu alte cuvinte, în mod normal, performanțele școlare și
sociale, în general, ale fiecă rui elev nu pot să se situeze toate la un nivel
superior, mai ales când sarcinile școlare se situează la un nivel ridicat de
dificultate. De aceea, educatorii trebuie să creeze situații în care elevii să -și
cunoască nu numai limitele (care sunt firești și trebuie privite ca atare, și nu ca
eșecuri ce implică responsabilită ții personale), ci și mai ales resursele.
Conștientizarea limitelor și resurselor, uneori foarte diferite de la elev la
elev, conduc la formarea unei imagini de sine echilibrată , a demnită ții și
respectului de sine și față de ceilalți. Se ajunge astfel la acceptarea diferențelor
firești între oameni, la creșterea spiritului de toleranță și la evitarea etichetă rilor
globale care pot împinge pe unii elevi spre periferia grupului școlar, cu efecte
negative asupra personalită ții acestora.

De ce este importanta cunoasterea personalitatii unui elev?

Exista o diferenta intre caracter si temperament? Dacă da, in ce consta aceasta
diferentiere?
Considerati ca personalitatea unui elev poate influenta performantele scolare?
Dati argumente
Spuneti o tră să tură dominanta, 3 trasaturi principale si 5 trasaturi secundare
Care sunt factorii care pot influenta personalitatea elevului?