Sunteți pe pagina 1din 94
1.1. DEFINI}IA [i OBIE CTUL DE STUDIU AL MICROBIOLOGIEI Microbiologia ( gr.micros=mic, bios=via]\ [i logos=[tiin]\)
1.1. DEFINI}IA [i OBIE CTUL DE STUDIU AL MICROBIOLOGIEI Microbiologia ( gr.micros=mic, bios=via]\ [i logos=[tiin]\)

1.1. DEFINI}IA [i OBIECTUL DE STUDIU AL MICROBIOLOGIEI

Microbiologia ( gr.micros=mic, bios=via]\ [i logos=[tiin]\) este [tiin]a care se ocup\ cu studiul vie]uitoarelor invizibile cu ochiul liber, denumite microbi sau microorganisme. Microorganismele au ap\rut pe p\mânt `n urm\ cu 3000-1000 milioane de ani [i au evoluat diversificându-se atât de mult, `ncât ast\zi constituie o lume invizibil\ imens\, ce justific\ opinia potrivit c\reia tr\im `ntr-o lume a microorganismelor [i nu `ntr-o lume cu microbi. Ele au o structur\ celular\ sau subcelular\ [i sunt foarte diferite ca morfologie, caractristici metabolice [i pozi]ie `n arborele filogenetic [i sistematica biologic\. Considerând dimensiunea microscopic\ ca principal element comun [i criteriu de `ncadrare, speciali[tii au inclus `n categoria microorganismelor, virusurile, bacteriile, ciupercile microscopice (micromice]ii sau fungii ), algele [i protozoarele. Termenul de „microb”, creat de S e d i l l o t `n 1878 a fost utilizat `ns\ numai pentru desemnarea bacteriilor, virusurilor [i micromice]ilor, protozoarele r\mânând prin conven]ie [i tradi]ie `n sfera de preocup\ri a parazitologiei. Relativ recent, `n categoria microorganismelor au fost inclu[i `nc\ doi agen]i patogeni neconven]ionali: viroizii (D i e n e r, 1971), cu o structura subcelular\ mai simpl\ decât cea a virusurilor [i prionii (P r u s i n e r - premiul Nobel 1997), care sunt proteine infec]ioase transmisibile, incriminate `n etiologia encefalopatiilor spongiforme la om (boala Kreutzfeld – Jacob, boala kuru, boala Alzheimer, insomnia familial\ fatal\, boala Gerstmann-Straüssler ) si la diverse specii de animale (encefalopatia spongiform\ a bovinelor sau boala vacii nebune, encefalopatia transmisibil\ a nurcilor, boala cronic\ cahectizant\ a cervideelor, encefalopatia ongulatelor exotice, encefalopatia spongiform\ felin\, tramblanta oilor sau scrapia, encefalopatia transmisibil\ a vizonului). Principalele caractere diferen]iale `ntre microorganismele de studiul c\rora se ocup\ disciplina de microbiologie sunt redate `n tabelul 1. Ca urmare a dezvolt\rii cuno[tin]elor despre microorganisme, din domeniul vast al microbiologiei s-au desprins treptat ramuri sau [tiin]e distincte, care au un caracter fundamental (bacteriologia, virusologia, micologia, protozoologia, algologia) sau aplicativ (microbiologia medical\, medical-veterinar\, industrial\, marin\, a alimentelor, a solului, a petrolului, etc.).

1

Tabelul 1

Caracterele diferen]iale `ntre principalele categorii de microorganisme

Caracterul

Prioni

Viroizi

 

Virusuri

Bacterii

 

Ciuperci

diferen]ial

 

microscopice

Tipul de

acelular

acelular

 

acelular

Celular procariot

Celular eucariot

organizare

 

Num\rul tipurilor de acid nucleic

-

1 (ARN)

1 (ADN sau ARN) niciodat\ ambii

2 (ADN [i ARN)

2 (ADN [i ARN

Organizarea

-

ARN de talie mic\

Genom viral

Un singur cromozom [i plasmide

Mai

mul]i

materialului

cromozomi

genetic

     

Echipament

Absente

Absente

Absente

Prezente

 

Prezente

enzimatic

[i

 

activitate

metabolic\

proprie

Cre[tere

Absent\

Absent\

 

Absent\

Prezent\

 

Prezent\

Mod de

Sintez\

Sunt

Sunt

Independent,

Independent,

reproducere

amplificat\

sintetiza]i de

sintetizate de

sciziparitate

sexuat sau

 

prin

celula gazd\

celula gazd\

asexuat

conversie

 

Capacitate de

Nu este

Nu este

Nu este cazul

Absent\

Prezent\

 

diferen]iere

cazul

cazul

 

celular\

Parazitism

Constant

Constant

Constant,

Absent

Absent

 

absolut

obligat

obligat

obligat

 

Forme biologice de existen]\ `n natur\

P.P.C.=

ARN mic

-

Virion

- Celul\ vegetativ\, capabil\ de diviziune Spor (form\ de conservare )

-

Miceliu sau

protein\

intranuclear

infec]ios,

pseudomi

 

prionic\

temporar

- celiu

 

celular\

extracelular

- Spori de

normal\

-

Virus

 

`nmul]ire

P.P.S.=pro

vegetativ,

-

Spori de

tein\

intracelular, `n curs de sintez\

rezisten]\

 

prionic\

 

patologic\

-

Virus

scrapie

integrat, fixat

`n genomul

celulei gazd\

Pozi]ia pe scara filogenetic\

La grani]a

La grani]a dintre viu [i neviu

La grani]a dintre viu [i neviu

Organisme vii cu organizare simpl\ (protiste )

Organisme vii cu diverse grade de complexitate.

dintre viu

 

[i neviu

2

1.2. SISTEMATICA MICROORGANISMELOR

Stabilirea pozi]iei microorganismelor `n sistematica biologic\ a `ntâmpinat `n decursul anilor dificult\]i obiective, generate de criteriile care au stat la baza `mp\r]irii lumii vii `n dou\, trei, patru sau chiar cinci regnuri, de marea diversitate a acestor vie]uitoare , cât [i de faptul c\ unele categorii de microorganisme se apropie prin unele caracteristici de regnul animal (protozoarele) iar altele de regnul vegetal (algele, ciupercile microscopice, bacteriile). Privite `n ansamblu, aceste vie]uitoare au `ns\ tr\s\turi distinctive de restul lumii vii, fiind situate de fapt pe o treapt\ inferioar\ de evolu]ie [i organizare. Luându-se drept criteriu de baz\ nivelul de organizare biologic\ (subcelular, unicelular, sau pluricelular; eucariot sau procariot), la propunerea lui H a e c k e l (1866), reluat\ de S t a n i e r (1964 ), microorganismele au fost incluse `ntr-un al treilea regn, al\turi de cel vegetal [i animal - regnul Protista - divizat `n protiste superioare care grupeaz\ microorganismele eucariote (algele, protozoarele, micromice]ii) [i protiste inferioare, reprezentate de microorganismele procariote (algele albastre-verzi [i bacteriile). In 1968, M u r r a y `ncadreaz\ bacteriile [i algele albastre-verzi `n regnul Procaryotae, taxon `nsu[it de Determinatorul Bergey (1984) – lucrare de o `nalt\ probitate [tiin]ific\, unanim acceptat\ de c\tre bacteriologii din `ntreaga lume. Un an mai târziu (1969), W h i t t a k e r creeaz\ un nou regn-regnul Fungi - care grupeaz\ ciupercile microscopice. Virusurile, deoarece se deosebesc de celelalte microorganisme prin cel pu]in dou\ tr\s\turi esen]iale – structura subcelular\ [i lipsa metabolismului propriu – au fost `ncadrate `ntr-un regn de sine st\t\tor, regnul Vira.

1.3. ISTORICUL MICROBIOLOGIEI

Existen]a fiin]elor microscopice a fost intuit\ de foarte mult\ vreme dar, din lipsa mijloacelor tehnice, descrierea acestora a fost posibil\ abia dup\ ce inventarea microscopului a permis extinderea sim]urilor umane dincolo de capacitatea lor normal\ de percep]ie. Dac\ din acest motiv studiul microorganismelor a `nceput foarte târziu, acela al diferitelor procese produse de microorganisme - `n special al unor boli care decimau milioane de oameni – a fost `n aten]ia oamenilor de [tiin]\ din cele mai vechi timpuri.

Pân\ la HIPOCRATE (460-375 `Hr) se considera c\ ele sunt cauzate de

interven]ia unor for]e supranaturale. Hipocrate, fondatorul medicinei ra]ionale, afirma

c\

toate bolile sunt naturale, adic\ produse de factori naturali [i nu de zeit\]i, iar `n ceea

ce

prive[te bolile molipsitoare, el le considera ca fiind rezultatul p\trunderii `n organism

a

unor particule prezente [i vehiculate de aer. Aceste particule au fost numite

miasme”, iar teoria care le admitea existen]a, teoria miasmatic\”. Trei sute de ani [i ceva mai târziu, un scriitor [i filozof roman, Varro (116-23 `H) identifica miasmele cu ni[te animale mici – animalia minuta – invizibile cu ochii liberi. El coreleaz\ apari]ia unor `mboln\viri cu particularit\]ile zonale ale ale locului respectiv, cum ar fi existen]a mla[tinilor. ~n lucrarea sa Rerum rusticarum de

agricultura, Varro afirma:

3

“ Dac\ `ntr-un loc sunt mla[tini, acolo cresc animale a[a de mici, c\ ochii nu pot s\ le vad\ [i acestea ajungând `n corp, cu aerul, pe gur\ sau pe nas, produc boli grele”. Implica]ia practic\ a teoriei miasmatice a fost considerabil\ pentru acele vremuri, deoarece recomanda m\suri esen]iale de prevenire a r\spândirii bolilor molipsitoare, care constau `n fierberea apei [i fumiga]ii cu sulf `n spa]iile considerate contaminate. Cu toate acestea, pân\ acum un secol [i jum\tate epidemiile evoluau nestânjenite; ciuma, holera [i variola decimau uneori 80% din popula]ia arealelor geografice afectate (ora[e, ]\ri, continente) , iar difteria, tifosul exantematic, febra tifoid\ f\ceau ca mortalitatea prin boli contagioase s\ dep\[easc\ cu mult pierderile de vie]i omene[ti determinate de toate celelalte calamit\]i naturale [i r\zboaie. Istoria evului-mijlociu poate fi considerat\, a[adar, istoria marilor epidemii, a c\ror apari]ie [i recrudescen]\ erau favorizate de pauperitatea m\surilor profilactice de care dispunea omenirea la acea dat\ [i de empirismul aplic\rii lor. M\surile antiepidemice nu au putut fi `n]elese pân\ când, `n sprijinul ipotezelor privind existen]a microorganismelor, au fost aduse dovezi clare, indubitabile. Se poate afirma c\ istoria microbiologiei [i progresul ei sunt strâns legate de curiozitaea [tiin]ific\ a lui Leeuwenhoeck [i de geniul lui Pasteur. LEEUWENHOECK (1632-1723), cercet\tor olandez `nn\scut, portar de meserie, dar care avea pasiunea [lefuirii lentilelor, a reu[it s\ eviden]ieze cu ajutorul unui microscop construit de el `nsu[i, `n saliv\, urin\, puroi [i alte materiale patologice, organisme minuscule pe care le-a denumit “animalicule”. Descrierile lui Leeuwenhoeck sunt `nso]ite de desene surprinz\tor de exacte, care au fost reproduse `n lucrarea Arcana naturae ope microspiorum detectaprezentat\ `n anul 1675 `n cadrul Societ\]ii Regale de Biologie din Londra [i tip\rit\ la Delf `n 1695. Deoarece lucrarea reprezint\ primul studiu de microbiologie din lume, este considerat\ certificatul de na[tere al microbiologiei. Constat\rile lui Leeuwenhoeck nu au fost urmate de un progres rapid al cuno[tin]elor, a[a cum ar fi fost de a[teptat. ~n schimb, ele au devenit obiectul unor polemici `nver[unate cu privire la originea microorganismelor `ntre preo]i, partizani ai concep]iei crea]ioniste [i oamenii de [tiin]\, sus]in\tori ai teoriei genera]iei spontane. Aceast\ concep]ie, fondat\ `nc\ din antichitate de marii filozofi materiali[ti Anaximandru, Democrit, Aristotel, Teofrast [i al]ii, `ncerca s\ explice apari]ia unor vie]uitoare (plante, insecte, viermi, pe[ti, broa[te, pe[ti) din materia moart\. Teoria genera]iei spontane a fost sus]inut\ de numero[i adep]i pân\ târziu, `n cursul secolului XIX. Chiar [i ast\zi, ca o expresie a ignoran]ei, unii oameni continu\ s\ cread\ c\ puricii pot ap\rea din praf, n\mol, etc. Utilizarea microscopului a relevat organizarea anatomic\ foarte complex\ a acestor vie]uitoare, aspect care a sem\nat `ndoial\ `n convingerile partizanilor acestei teorii.

Mai mult, `n 1668 biologul englez FRANCESCO REDI a demonstrat printr-o experien]\ simpl\ c\ larvele se nasc din p\rin]i, acoperind cu tifon, pentru a evita depunerea ou\lor de musc\, vasele `n care au fost introduse fragmente de carne. Cu toate aceste dovezi [tiin]ifice, partizanii genera]iei spontane sus]ineau c\ “dac\ mu[tele se nasc din ou\, apoi fiin]ele invizibile se nasc de la sine”. Secolul al XVIII-lea a marcat pu]ine progrese `n cunoa[terea lumii microbiene descoperite de Leeuwenhoeck. Aceast\ perioad\ se caracterizeaz\, `n principal, prin acumul\ri de date privind morfologia microorganismelor, pe m\sura perfec]ion\rii aparatelor optice [i prin `ncerc\ri de sistematizare a cuno[tin]elor

4

LINNÉ (1707-1778), `n celebra lucrare ap\rut\ `n 1735 “Systema naturae”, `ncadreaz\ organismele microscopice `n genul “Chaos”, `nzestrându-le cu puteri infernale (“furia infernalis”) care aveau semnifica]ia unei activit\]i patogene. ~n 1854, FERDINAND COHN creaz\ termenul de “bacterie[i `mpreun\ cu EHRENBERG propune desprinderea acestui grup de microorganisme din regnul animal, argumentând `ncadrarea lui `n regnul vegetal pe baza prezen]ei peretelui celular. ~n istoria microbiologiei, secolul al XVIII-lea se `ncheie cu o realizare empiric\ genial\ `n domeniul imunologiei. ~n 1789 EDWARD JENNER (1749-1823), bazându- se pe o `ndelungat\ experien]\ popular\, ob]ine prima imunizare artificial\ a oamenilor `mpotriva variolei utilizând o suspensie de cruste recoltate de pe ugerul vacilor bolnave. Toate aceste descoperiri [i experien]e empirice au constituit pa[i importan]i `n cucerirea microcosmosului invizibil, prefigurând trecerea la etapa constituirii microbiologiei ca [tiin]\ independent\. Aceast\ etap\ cuprinde a doua jum\tate a secolului XIX [i este indisolubil legat\ de numele marelui savant LOUIS PASTEUR (1822-1895), considerat `n unanimitate p\rintele microbiologiei. Plecând de la observa]ia c\ fermenta]iile alcoolic\, lactic\ [i butiric\ sunt rezultatul ac]iunii unor microbi, Pasteur fundamenteaz\ `ntre anii 1857-1856 teoria microbian\ a infec]iilor. El demonstreaz\ experimental rela]ia cauzal\ dintre micobi [i infec]ie bazându-se pe rezultatele cercet\rilor efectuate asupra agentului etiologic al antraxului. De[i numero[i autori (Delafond, 1838; Pollender, 1849; Rayer [i Davaine, 1850) au observat `n sângele animalelor moarte de dalac (antrax) forma]iuni bacilare cu lungimea de dou\ ori mai mare decât diametrul globulelor ro[ii, iar Davaine le-a intuit rolul etiologic, Pasteur a fost acela care a demonstrat practic c\ prezen]a acestor germeni `n organele oilor moarte reprezint\ cauza real\ a mor]ii [i nu consecin]e ale bolii.

Bazat pe descoperirile sale privind mecanismele fermenta]iilor [i a infec]iei, Pasteur demonstreaz\ f\r\ echivoc c\ microorganismele nu apar spontan `n substraturile `n care se multiplic\, ci prin contaminare, de vreme ce un mediu nutritiv sterilizat `ntr- un recipient `nchis etan[ r\mâne steril la infinit. Flacoanele sale cu lichide sterile se p\streaz\ [i ast\zi la fel de limpezi ca `n ziua `n care au fost sterilizate El a pus astfel bazele steriliz\rii, oferind [i mijloacele adecvate: pupinelul sau cuptorul lui Pasteur, autoclavul lui Chamberland ~n paralel cu elucidarea cauzelor bolilor contagioase, eminentul cercet\tor a f\cut descoperirea epocal\ a vaccinurilor microbiene, care a revolu]ionat medicina [i gândirea biologic\. Vaccinul contra holerei aviare a fost primul vaccin atibacterian bazat pe atenuarea patogenit\]ii microbilor `n condi]ii de laborator. Descoperirea principiului atenu\rii s-a datorat unei `ntâmpl\ri, mai precis unei neglijen]e. Colaboratorul s\u, Chamberland, a uitat la termostat un timp mai `ndelungat o cultur\ de Pasteurella multocida, agentul etiologic al holerei aviare. Inoculat\ la g\inile s\n\toase, aceasta nu a mai produs infec]ia iar p\s\rile respective au devenit rezistente la tulpina virulent\ ce le-a fost administrat\ ulterior. Inspirat de aceast\ `ntâmplare, trei ani mai târziu, `n 1881, a procedat la atenuarea unei tulpini de Bacillus anthracis izolat\ de la oi moarte de antrax, pe care a inoculat-o apoi unor oi s\n\toase. Rezultatul a fost acela[i, `n sensul c\ dup\ reinocularea cu o cultur\ virulent\ oile au supravie]uit deoarece deveniser\ imune. La 28 februarie 1881 Pasteur a comunicat aceast\ descoperire Academiei de {tiin]e. R\spunzând ne`ncrederii cu care a fost primit\ de adversarii s\i, savantul a

5

procedat la efectuarea unei demonstra]ii la o ferm\ din apropierea Parisului, `n fa]a unei asisten]e compus\ din medici umani [i veterinari, farmaci[ti, agricultori, politicieni [i alte categorii de cet\]eni. Experien]a a constat din `mp\r]irea unui lot de oi `n dou\ grupe: una format\ din oi ce urmau a fi vaccinate, iar cealalt\, din oi c\rora nu li s-a administrat nici un vaccin, constituind martorul. Dup\ 15 zile, `ntregul efectiv a fost inoculat cu o suspensie de bacili c\rbuno[i virulen]i. Experimentul a fost `ncununat de succes, spulberând scepticismul inamicilor vaccin\rii. Ca urmare a aplic\rii vaccin\rii preconizate de Pasteur, inciden]a antraxului s-a redus considerabil, ceea ce a f\cut ca utilizarea lui s\ se extind\ cu repeziciune `n `ntreaga lume. Geniul lui Pasteur este [i mai pregnant ilustrat prin prepararea vaccinului antirabic. F\r\ a cunoa[te natura agentului etiologic al turb\rii, de a c\rui existen]\ nu s- a `ndoit nici un moment, Pasteur reu[e[te s\ ob]in\ prin treceri succesive pe creier de iepure, virusul rabic fix. Acesta este incapabil s\ reproduc\ turbarea inoculat subcutanat, `n schimb confer\ imunitate fa]\ de infec]ia cu virus “s\lbatic” (“de strad\”).

Practica imuniz\rii antirabice cu virusuri fixe s-a p\strat pân\ `n zilele noastre. Lui Pasteur `I revine [i meritul de a fi izolat [i descris numero[i agen]i etiologici ai unor infec]ii ale omului [i animalelor: Clostridium septicum (vibrionul septic al lui Pasteur), stafilococii, streptococii, etc. Pasteur a avut numero[i discipoli, `n jurul s\u constituindu-se o adev\rat\ [coal\ la care s-au format o serie de eminen]i microbiologi. Dintre ace[tia, lui EMILE ROUX [i ALEXANDRE YERSIN li se datoreaz\ studiul toxinelor microbiene, ultimul fiind [i descoperitorul agentului etiologic al ciumei (Yersinia pestis), iar Edmond Nocard `mpreun\ cu Roux au izolat [i identifica tmai mul]i germeni microbieni cunoscu]i ast\zi sub denumirea de micoplasme. CHARLES EDUARD CHAMBERLAND este autorul unor inova]ii tehnice deosebit de utile activit\]ii curente de laborator, ca de exemplu primul filtru bacteriologic [i autoclavul. Pintre discipolii lui Pasteur se num\r\ [i Victor Babe[, fondatorul [colii române[ti de microbiologie. Marile descoperiri ale lui Pasteur n-au `ntârziat s\-[i g\seasc\ laturi aplicative [i `n alte domenii ale medicinei. A[a a fost cazul introducerii antisepsiei `n chirurgie de c\tre JOSEPH LISTER (1827-1917), cel mai convins [i activ sus]in\tor al teoriei biologice a lui Pasteur, c\ruia `I scria:

“dac\ ve]i veni vreodat\ la Edinburg, ve]i g\si, cred, cea mai bogat\ r\splat\ v\zând `n spitalul nostru ce binefaceri pentru umanitate produce opera dumneavoastr\”. Este vorba despre considerabila sc\dere a mortalit\]ii prin infec]ia de spital, ca urmare a folosirii fenolului `n dezinfec]ie. Un alt fondator al microbiologiei, ROBERT KOCH (1843-1910), inspirându-se din lucr\rile lui Pasteur, va completa conceptul de infec]ie, introducând criterii stricte de stabilire a responsabilit\]ii etiologice a unui microorganism, care au r\mas `n literatura de specialitate sub numele de “postulatele sau triada lui Koch”. Numele s\u mai este legat de descoperirea agentului etiologic al tuberculozei, introducerea mediilor de cultur\ solide `n practica bacteriologic\, semnalarea fenomenului de alergie [i prepararea primei substan]e revelatoare: tuberculina. ~n perioada marilor descoperiri ale lui Pasteur [i Koch au fost identifica]i [i descri[i agen]ii etiologici a numeroase boli, cum ar fi: Clostridium tetani de c\tre

6

NICOLAER [i KITASATO(1884), Salmonella de c\tre EBERTH (1884), SALMON [i SMITH (1886), Escherichia coli de c\tre ESCHERICH (1885), [.a. Secolului XX, a marcat o nou\ perioad\ de importante descoperiri [i aprofundare a unor aspecte pân\ atunci incomplet elucidate, precum: introducerea substan]elor chimioterapice [i a antibioticelor `n terapia infec]iilor, relevarea unor aspecte morfofiziologice de fine]e ale microorganismelor, descoperirea virusurilor [i a mecanismului infec]ei virale, efectuarea primelor studii de genetic\ molecular\, dezvoltarea imunologiei [i afirmarea ei ca ramur\ independent\ a [tiin]elor biologice, . ~n jurul anului 1910 PAUL ERLICH introduce `n practica medical\ primul chimioterapic – salvarsanul -, folosit cu succes `n tratamentul sifilisului. Antibioticele au intrat `n patrimoniul terapiei antimicrobiene `n anul 1941, când Ernst Chain [i Howard Florey trateaz\ primii pacien]i cu penicilin\. Efectul antibacterian al acestei substan]e a fost descoperit `nc\ din 1929 de c\tre ALEXANDER FLEMING, `n urma sesiz\rii antagonismului exercitat de o ciuperc\ din genul Penicillium fa]\ de o cultur\ de stafilococ. Aprofundarea cunoa[terii morfologiei [i fiziologiei microorganismelor este tributar\ progreselor `nregistrate `n domeniul opticii, electronicii [i chimiei. Astfel, vizualizarea virusurilor [i cunoa[terea ultrastructurii microorganismelor au devenit posibile dup\ inventarea microscopului electronic (1930-1940), iar determinarea structurii chimice a acestora [i a activit\]ii enzimelor bacteriene, prin folosirea izotopilor radioactivi. ~n cadrul etapei contemporane de evolu]ie a microbiologiei, a debutat [i s-a dezvoltat genetica microbian\, [tiin]a care are ca obiect ereditatea [i variabilitatea microorganismelor. Având un aparat genetic mai redus, virusurile [i bacteriile au constituit obiectul de studiu al cercet\rilor fundamentale de genetic\. Primele observa]ii care au contribuit la stabilirea sediului informa]iei genetice la microorganisme [i macroorganisme au fost efectuate de c\tre GRFFITH `n 1928 pe bacteria Diplococcus pneumoniae (pneumococul). El a constatat c\ `n contact cu pneumococi virulen]i, omorâ]i prin c\ldur\, pneumococii nevirulen]i devin virulen]i. ~n 1944, AVERY [i colaboratorii s\i au reu[it transformarea genetic\ a unor pneumococi nevirulen]i `n tipul virulent cu ajutorul AND extras de la pneumococii virulen]i, demonstrând astfel, c\ acidul dezoxiribonucleic (ADN) este suportul material al eredit\]ii. F. IACOB [i J. MONOD lanseaz\ `n 1961 ipoteza existen]ei unui ARN mesager prin intermediul c\ruia informa]ia genetic\ este transferat\ de la ADN la ribozomi. Tot ei elaboreaz\ teoria reglajului genetic al activit\]ii celulare (teoria operonului), pentru care au primit premiul Nobel. Lui GEORGE PALADE, A. CLAUDE [i C. DUVE – laurea]i ai premiului Nobel `n 1974, le dator\m descoperirea rolului ribozomilor `n sinteza proteinelor.

7

DEZVOLTAREA MICROBIOLOGIEI ~N ROMÂNIA

~nceputurile cercet\rii [i practicii microbiologice `n România se situeaz\ spre sfâr[itul secolului al XIX-lea. a) {coala de microbiologie medical\ VICTOR BABE{ (1854-1925) a fost fondatorul [colii române[ti de microbiologie. Marele savant român s-a format lucrând `n perioada 1881-1884 `n laboratorul lui PASTEUR [i `n 1885 `n laboratorul lui KOCH. BABE{ a desf\[urat o prodigioas\ activitate [tiin]ific\ elaborând peste 1.000 lucr\ri, 25 monografii [i primul tratat de bacteriologie `n colaborare cu VICTOR CORNIL `n 1883. Descoperirea `n 1887 a incluziilor produse de virusul turb\rii `n celulele piramidale din cornul lui Ammon, cunoscute sub numele “incluziile lui Babe[-Negri”, a serurilor imune (`mpreun\ cu LEPP `n 1889), a parazi]ilor din hematiile unor specii de animale, paternitatea acestei descoperiri fiind recunoscut\ prin crearea genului Babesia `n care au fost `ncadrate microorganismele respective, reprezint\ contribu]iile cele mai importante cu care VICTOR BABE{ a `mbog\]it tezaurul [tiin]ei române[ti [i universale. Al\turi de acestea trebuie men]ionate [i numeroasele sale cercet\ri asupra antagonismului bacterian [i descrierea granulelor metacromatice din citoplasma bacilului difteriei (corpusculii Babe[-Ernst). Paralel cu activitatea [tiin]ific\, VICTOR BABE{ a dezvoltat [i o bogat\ activitate didactic\, organizatoric\ [i ob[teasc\, conturându-se ca o figur\ luminoas\ de savant patriot. Savan]ii care ulterior au dezvoltat `n mod str\lucit [coala de microbiologie medical\ româneasc\ au fost: IOAN CANTACUZINO (1863-1934), CONSTANTIN IONESCU-MIH|ESTI (1883-1962), MIHAI CIUCA (1883-1969), DUMITRU COMBIESCU (1887-1961), iar `n domeniul virusologiei CONSTANTIN LEVADITI (1874-1953) [i {TEFAN S. NICOLAU (1896-1967). b) {coala de microbiologie veterinar\ PAUL RIEGLER (1867-1938) a fost fondatorul [colii române[ti de microbiologie veterinar\. Elev al lui VICTOR BABE{, el a introdus la noi `n ]ar\ practica diagnosticului bacteriologic `n medicina veterinar\. ~n 1911 a fondat institutul de seruri [i vaccinuri de uz veterinar (`n acea perioad\, al treilea de acest fel `n lume), care `n 1922 prime[te numele lui PASTEUR. ~n cadrul institutului organizeaz\ produc]ia preparatelor imunoprofilactice. A desf\[urat o sus]inut\ activitate [tiin]ific\, remarcându-se prin lucr\rile sale privind bacilul morvei ALEXANDRU VECHIU (1890-1954) s-a remarcat printr-o activitate multilateral\. El a condus, dup\ RIGLER, Institutul Pasteur [i Catedra de Microbiologie. VECHIU a fost printre primii cercet\tori care au reu[it adaptarea virusului pestei porcine pe iepure. ALEXANDRU CIUCA (1880-1972) a fost profesor de Boli Infec]ioase la Facultatea de Medicin\ Veterinar\ din Bucure[ti. Prin activitatea sa [tiin]ific\ a adus contribu]ii importante `n probleme ca : infec]ia experimental\ cu bacilul morvei la taurine, tipizarea virusului febrei aftoase prin RFC, tratamentul durinei cu neosalvarsan etc.

ILIE POPOVICI (1902-1982), personalitate fecund\ [i multilateral\, a adus printre altele contribu]ii deosebite `n problema prepar\rii de noi vaccinuri contra febrei aftoase, turb\rii, agalaxiei contagioase a oilor [i caprelor [i holerei aviare. NICOLAE MUNTIU (1909-1977), dup\ o serie de lucr\ri inedite privind bacilul morvei, a ini]iat [i organizat cercetarea [i produc]ia de biopreparate `n domeniul febrei aftoase.

8

NICOLAE STAMATIN, profesor de Microbiologie la Facultatea de Medicin\ Veterinar\ din Bucure[ti, continuând tradi]ia inaugurat\ de PAUL RIGLER contribuie la `nflorirea [colii române[ti de Microbiologie Veterinar\. Practica veterinar\ `i datoreaz\, printre altele, dou\ vaccinuri cu mare valoare profilactic\: vaccinul antic\rbunos preparat din tulpina acapsulogen\ 1190 R [i vaccinul antirujetic preparat din tulpina VR 2 , vaccinuri adoptate ast\zi [i `n alte ]\ri. Totodat\, cercet\rile fundamentale `ntreprinse `n domeniul biologiei sporogenezei, a antagonismului microbian, a bacteriofagilor speciilor din genul Bacillus, contribu]iile aduse `n domeniul clasific\rii stafilococilor [i pasteurelelor, completeaz\ palmaresul care `l situeaz\ pe NICOLAE STAMATIN printre reprezentan]ii de frunte ai bacteriologiei veterinare române[ti.

9

VIRUSOLOGIE GENERAL| Din lumea atât de diversificat\ a micr oorganismelor, cele mai mici [i cu

VIRUSOLOGIE GENERAL|

Din lumea atât de diversificat\ a microorganismelor, cele mai mici [i cu structura cea mai rudimentar\ sunt virusurile. Virusurile sunt definite ca forme acelulare sau subcelulare de via]\, metabolic inerte [i lipsite de capacitatea de cre[tere [i multiplicare `nafara organismelor vii, parazite obligatoriu intracelular {tiin]a care se ocup\ cu studiul virusurilor se nume[te virusologie. Ea. constituie un domeniu particular al microbiologiei prin specificitatea metodelor de cercetare care constau `n cultivarea virusurilor pe ]esuturi vii, microscopia electronic\, metode chimice [i imunologice proprii.

2.1. CARACTERELE GENERALE ALE VIRUSURILOR

Virusurile prezint\ unele particularit\]i care le diferen]iaz\ de celelalte microorganisme, [i anume:

dimensiuni foarte reduse, cuprinse `ntre 10 [i 300 nanometri (nm), care le confer\ urm\toarele propriet\]i:

- nu sunt vizibile la microscopul optic, ci numai la microscopul electronic;

- traverseaz\ fitrele obi[nuite care re]in bacteriile [i filtrele de colodiu, fiind deci filtrabile [i ultrafiltrabile;

- nu sedimenteaz\ spontan sau prin centrifugare la 3000-6000 tura]ii /minut; sedimentarea are loc numai prin ultracentrifugare (10000 t/m) nu au un metabolism propriu deoarece sunt lipsite de enzime metabolice [i prin urmare:

-nu cresc; -nu se divid ci sunt multiplicate de celulele `n care p\trund ; -sunt parazi]i obligatorii ai celulelor vii (animal\, vegetal\, bacterian\) c\rora le deviaz\ metabolismul `n sensul sintezei de noi particule virale.

2.2.FORMELE DE EXISTEN}| A VIRUSURILOR ~N NATUR|

Virusurile pot exista `n natur\ sub trei forme biologice, fiecare dintre ele reprezentând, `n acela[i timp, un stadiu al ciclului ontogenetic. 1. Virusul complet (virionul) constituie forma matur\ care posed\ toate componenetele caracteristice virusului [i toate atributele speciei din care face parte. El are capacitatea de a rezista un timp limitat `nafara celulei sensibile [i este dotat cu infec]iozitate (posibilitatea de a p\trunde `ntr-o celul\ gazd\ receptiv\, capabil\ s\-l

10

reproduc\) [i patogenitate (capacitatea de a determina modific\ri morfologice [i func]ionale echivalente cu starea de boal\).

2. Virusul vegetativ reprezint\ o form\ de existen]\ intracelular\ a virusului, sub form\ de elemente structurale dispersate `n citoplasma celulei. Conform informa]iei genetice con]inute `n acidul nucleic viral, celula cu aparatul ei enzimatic sintetizeaz\ componentele virale care, `n urma ansambl\rii, formeaz\ noi virioni. Elibera]i din celula parazitat\, ace[tia vor p\trunde `n alte celule receptive, reluând circuitul care asigur\ conservarea virusului `n natur\. ~n faza de virus vegetativ, dependen]a virusului de celul\ este total\, el fiind incapabil de a supravie]ui `nafara acesteia.

3. Virusul integrat sau provirusul este tot o form\ de existen]\ intracelular\ total dependent\ de celula gazd\, ca [i virusul vegetativ, deosebirea constând `n faptul c\ celula parazitat\ nu sintetizeaz\ material viral. Acidul nucleic viral se integreaz\ `n genomul celulei receptive, unde r\mâne `n stare ocult\ un timp nelimitat, comportându-se ca un fragment de material genetic propriu celulei. Aceast\ form\ de existen]\ este bine cunoscut\ la bacteriofagi (virusuri care paraziteaz\ bacteriile) [i la virusurile tumorale. Virusul integrat se poate transforma `n virus vegetativ, de obicei sub ac]iunea unor factori stresan]i pentru celul\, `n care caz genomul viral se desprinde de cromozomul celulei [i `ncepe s\ codifice sinteza de material viral, trecând `n stadiul de virus vegetativ

2.3 MORFOLOGIA [i STRUCTURA VIRUSURILOR

2.3.1. Forma [i dimensiunile Morfologia virusurilor poate fi examinat\ numai prin microscopie electronic\ din cauza dimensiunilor reduse, de ordinul nanometrilor, a particulelor virale. Ele se prezint\ `ntr-o gam\ foarte variat\ de forme, `n func]ie de specie (fig.1.): bastona[ drept, filament pliat, icosaedru, corpuscul sferic, c\r\mid\ cu col]urile rotunjite, ghiulea, spermatozoid, etc. ~n general:

- forma rotunjit\ (corpuscular\) este specific\ virusurilor patogene pentru animale (zoovirusuri);

- forma alungit\, virusurilor patogene pentru plante (fitovirusuri) [i insecte;

- forma spermatozoidic\, virusurilor patogene pentru bacterii (virusurile bacteriofage). Dimensiunile virusurilor difer\ de la o specie la alta [i sunt cuprinse `ntre 10-20 nanometri la virusurile mici (ex. virusul febrei aftoase) [i 300-350 nanometri la virusurile mari (ex. virusurile variolice).

11

Fig. 1 Reprezentarea schematic\ a formelor [i dimensiunilor comparative ale principalelor grupe (familii) de virusuri

Fig. 1 Reprezentarea schematic\ a formelor [i dimensiunilor comparative ale principalelor grupe (familii) de virusuri `n raport cu Escherichia coli: 1.Picornavirus; 2.Parvovirus; 3.Papovavirus; 4.Togavirus; 5.Leucovirus; 6.Adenovirus; 7.Reovirus; 8.Coronavirus; 9.Orthomixovirus; 10.Arenavirus; 11.Colifagul T; 12.Rhabdovirus; 13.Herpesvirus; 14.Iridovirus; 15.Paramyxovirus; 16.Poxvirus; 17.Escherichia coli.

2.3.2. Structura virionului

Virionul nu are o structur\ omogen\, `n compozi]ia sa distingându-se dou\ forma]iuni distincte ca morfologie [i compozi]ie chimic\ [i anume: un `nveli[ de natur\ proteic\ [i un con]inut format `n cea mai mare parte din acid nucleic.

2.3.2.1. Genomul viral

Genomul viral este reprezenrat de acidul nucleic viral [i `n func]ie de natura acestuia, virusurile se `mpart `n ribovirusuri cu ARN [i dezoxiribovirusuri cu ADN. La virusurile fitopatogene (patogene pentru plante) acidul nucleic este `ntotdeauna ARN, `n timp ce la virusurile zoopatogene [i la bacteriofagi, poate fi unul sau altul. Structura acidului nucleic poate fi, `n func]ie de num\rul lan]urilor din care este constituit\ molecula, monocatenar sau dublu catenar. De regul\, dezoxiribovirusurile au AND dublu catenar, iar ribovirusurile au ARN monocatenar. Genomul viral con]ine `ntre 3 [i 250 de gene [i este componenta esen]ial\ a virusului, deoarece poart\ informa]ia genetic\ necesar\ devierii metabolismului celulei gazd\, `n sensul sintezei constituien]ilor virali. Ribovirusurile constituie un unicat `n biologie, `n ce prive[te posibilitatea p\str\rii informa]iei genetice de c\tre ARN.

2.3.2.2. ~nveli[ul

~nveli[ul extern, prezent la toate virusurile, se nume[te capsid\ (gr. kapsa=cutie) [i este format din mai multe subunit\]i rotunde de natur\ proteic\, numite capsomere(gr. kapsa+meros=p\r]i ale cutiei). La unele virusuri, exterior capsidei se g\se[te un al doilea strat al `nveli[ului, nimit pericapsid\ (anvelop\, peplos), care la unele specii (ex. virusul pseudopestei aviare) prezint\ ni[te emergen]e (spiculi, hemaglutinine) cu rol de adsorb]ie pe diferite substraturi celulare [i de aglutinare a globulelor ro[ii (hemaglutinare). La virusurile gripale, pericapsida con]ine ni[te enzime

12

numite neuraminidaze care favorizeaz\ p\trunderea virusului `n celula receptiv\. Virusurile lipsite de pericapsid\ se numesc virusuri nude. Capsomerele care alc\tuiesc capsida sunt riguros aranjate, conform unei arhitecturi cristalografice, num\rul [i simetria lor fiind bine definite pentru fiecare virus `n parte. Se cunosc trei tipuri principale de simetrie a capsidei virale [i anume:

- capsid\ cu simetrie icozaedral\ sau cubic\, de tipul 5, 3, sau 2 (fig.2) dispus\ `n jurul genomului (acidul nucleic viral) pliat sub form\ de ghem;

genomului (acidul nucleic viral) pliat sub form\ de ghem; Fig. 2 Schema tipurilor structurale de capsomere:

Fig. 2 Schema tipurilor structurale de capsomere:

1 [i 2 = lan]uri peptidice; 3 = monomer\; 4 [i 5 = oligomere; 4 = hexamer\ (hexon); 5 = pentamer\ (pepton).

- capsid\ helicoidal\ , de forma unui tub cilindric care rezult\ din dispunerea capsomerelor `n form\ de spiral\, asem\n\tor unui resort `n stare comprimat\ Spirala capsomerelor delimiteaz\ pe fa]a intern\ a tubului un [an] `n care este a[ezat tot helicoidal, `ntr-un perfect paralelism cu capsida, genomul (fig3).

`ntr-un perfect paralelism cu capsida, genomul (fig3). Fig. 3 Schema structurii capsidei helicoidalea virusului

Fig. 3 Schema structurii capsidei helicoidalea virusului mozaicului tutunului.

- capsida cu simetrie binar\ sau dubl\ este caracteristic\ bacteriofagilor cu cap [i coad\. Capsida capului este de tip icozaedral, iar capsida cozii este structurat\ dup\ tipul de simetrie helicoidal (fig. 4.).

Capsida `mpreun\ cu pericapsida protejeaz\ genomul viral de ac]iunea factorilor de mediu [i asigur\ fixarea virionului de receptorii celulei gazd\.

13

Fig. 4 Tipuri structurale de bacteriofagi (dup\ Bradley, 1971): 1.fagi cu coada contractil\; 2.fagi cu

Fig. 4 Tipuri structurale de bacteriofagi (dup\ Bradley, 1971):

1.fagi cu coada contractil\; 2.fagi cu coada lung\ necontractil\; 3.fagi cu coada scurt\; 4.fag f\r\ coad\, cu capsomere mari la col]uri; 5.fag f\r\ coad\, cu capsomere mici la col]uri; 6.fag filamentos.

2.4. RELA}IA VIRUS – GAZD|.

2.4.1. Tropismul virusurilor

Deoarece genomul viral este extrem de simplu, virusurile nu de]in informa]ia genetic\ necesar\ sintezei enzimelor metabolice (de ex. enzimele necesare cataboliz\rii glucidelor, enzimele care catalizeaz\ reac]iile de biosintez\ a proteinelor, etc.). Prin urmare, fiind lipsite de metabolism propriu, ele sunt obligate s\ paraziteze diverse gazde celulare (celula animal\, vegetal\, bacterian\), pentru ca, folosind “ma[in\ria biochimic\” a acestora s\ poat\ supravie]ui [i prolifera. Virusurile animale p\trund `n organism pe diverse c\i: digestiv\, respiratorie, cutanat\, pielea [i mucoasele lezionate sau prin `n]ep\turi produse de artropode (arbovirusurile). Unele virusuri r\mân cantonate la acest nivel iar altele sunt diseminate `n organism pe dou\ c\i: calea sanguin\ (diseminare hematogen\) sau calea nervoas\ (diseminare neurogen\). Diseminarea hematogen\ sau viremia const\ `n trecerea virusurilor `n sânge la nivelul capilarelor [i vehicularea lor prin intermediul leucocitelor polimorfonucleare neutrofile. Diseminarea neurogen\ (septinevrita) se realizeaz\ de-a lungul axonilor neuronali [i poate fi centrifug\ (ex. virusul herpetic) sau centripet\ (ex. virusul turb\rii). Virionii disemina]i `n `ntreg organismul se localizeaz\ `n anumite ]esuturi fa]\ de care prezint\ un tropism special (histotropism) sau numai `n anumite celule (citotropism). Virusurile manifest\, de asemenea ,genotropism sau afinitate pentru specia biologic\ pe care o paraziteaz\. Genotropismul a permis `mp\r]irea virusurilor `n monopatogene (patogene pentru o specie) [i polipatogene (patogene pentru dou\, trei, sau mai multe specii), `n zoovirusuri, fitovirusuri [i bacteriofagi. ~n func]ie de histotropism, virusurile pot fi grupate `n :

- virusuri epiteliotrope (dermatotrope), care au afinitate pentru piele [i mucoase (ex. virusurile variolice , virusul febrei aftoase, virusurile herpetice);

- virusurile neurotrope, cu afinitate pentru ]esutul nervos (ex. virusul rabic, virusul poliomielitei);

14

- virusurile organotrope (viscerotrope), cu afinitate pentru anumite organe interne, care, la rândul lor, pot fi clasificate `n: pneumotrope (ex. virusurile gripale, virusul jigodiei), enterotrope (ex. virusul diareei virale – bolii mucoaselor); hepatotrope (virusurile hepatitelor);

- virusurile pantrope (mezenchimotrope), cu afinitate pentru toate celulele [i organele bogate `n celule mezenchimale.(ex. virusurile pestelor la diferite specii animale. Citotropismul reprezint\ afinitatea virusurilor pentru anumite celule din cadrul aceluia[i ]esut. De exemplu, virusul rabic (v. turb\rii) se multiplic\ de preferin]\ `n neuronii piramidali din cornul lui Amon, iar virusul poliomielitei, `n neuronii motori din coarnele anterioare ale m\duvei spin\rii.

2.4.2. Multiplicarea virusurilor

Virusurile nu se multiplic\ singure ci ele sunt sintetizate de celula gazd\ prin

activitatea metabolic\ a acesteia, deviat\ de la normal `n urma substituirii informa]iei

Atât proteinele virale, cât [i noii acizi nucleici, se

constituie pe seama rezervelor energetice [i nutritive (aminoacizi, nucleotide) ale celulei parazitate. Multiplicarea virusurilor implic\ patru etape succesive.

genetice a celulei cu cea a virusului

1. Adsorb]ia sau fixarea virionului pe receptorul celular

Adsorb]ia virionului se face numai pe anumite puncte de pe suprafa]a membranei celulelor gazd\. Responsabilitatea fix\rii o poart\ complementarit\]ile de natur\ stereochimic\, electrostatic\ [i geometric\ dintre capsida sau pericapsida virionului [i membrana celular\. Adsorb]ia poate fi oprit\ prin blocarea receptorilor `n urma ac]iunii unor factori fizici, chimici sau biologici. Virionul r\mas extracelular este repede distrus de factorii de ap\rare ai organismului.

2. P\trunderea virionului `n celul\.

P\trunderea virionului prin membran\ se realizeaz\ printr-un proces activ de `ncorporaredin partea celulei, numit viropexie. Membrana celular\ se invagineaz\ [i se adânce[te progresiv `n dreptul virionului pân\ când acesta este complet `nglobat `n celul\. Virusul p\truns `n celul\ este inclus `ntr-o vacuol\ delimitat\ de membrana celular\ invaginat\, care se dezintegreaz\ treptat. ~n cazul virusurilor zoopatogene [i fitopatogene, virionul p\trunde `n `ntregime `n celula sensibil\, inclusiv capsida, iar la bacteriofagi, numai acidul nucleic dup\ o prealabil\ decapsidare.

3. Multiplicarea propriu-zis\

Dup\ p\trunderea `n celul\ are loc mai `ntâi decapsidarea virusurilor zoo- [i fitopatogene sub ac]iunea enzimelor produse de celula gazd\, numite decapsidaze. Multiplicarea virusurilor implic\ totdeauna trei procese:

1. Replicarea genomului viral. La scurt timp dup\ p\trunderea `n celul\, acidul nucleic viral `[i preia atributele de material gemetic autonom, programând [i dirijând sinteza componentelor virale: `n prima faz\, a acidului nucleic, iar apoi a proteinelor capsidale. Replicarea genomului are loc `n mod diferit `n func]ie de structura mono- sau dublu catenar\ a acidului nucleic: replicare semiconservativ\ la ADN [i ARN dublu catenar [i replicare mai `ntâi complementar\ [i apoi semiconservativ\ când acizii nucleici sunt monocatenari.

15

2.

Biosinteza proteinelor capsidale

Paralel cu replicarea genomului viral , la nivelul ribozomilor celulari `ncepe biosinteza moleculelor de proteine specifice capsidei, coordonat\ de acidul nucleic viral. Prin mecanisme `nc\ neelucidate, genomul viral scoate din func]ie AND celular `n momentul copierii informa]iei de pe AND pe ARN m . ~n celul\ va apare un ARN m transcris de pe genomul viral, care va transmite la nivelul ribozomilor un mesaj genetic nou, obligând celula s\ sintetizeze material viral `n locul enzimelor [i a celorlalte proteine proprii. Sub aceast\ form\, de subunit\]i dispersate `n citoplasm\ [i lipsite de

identitate morfologic\, virusurile nu pot fi puse `n eviden]\ prin mijloace electronooptice, motiv pentru care aceast\ faz\ se nume[te “ faza de eclips\”.

3. Ansamblarea sau morfogeneza noilor virioni

La sfâr[itul fazei de biosintez\,dup\ ce `n celul\ s-au acumulat cantit\]i mari de acid nucleic [i proteine virale, are loc asamblarea noilor virioni. La virusurile mici, a[ezarea capsomerelor `n jurul genomurilor virale, fenomen numit `ncapsidare, se petrece spontan printr-un proces de autoansamblare. La cele mai multe virusuri, asamblarea implic\ `ns\ interven]ia unor enzime. ~ntre sinteza proteinelor capsidale [i apari]ia lor `n structura virionilor nou forma]i exist\ un interval de aproximativ 20 de minute.

Morfogeneza, ca regul\ general\, are loc pentru virusurile ARN `n citoplasm\, iar pentru virusurile AND, intranuclear, dup\ migrarea materialului viral din citoplasm\ `n nucleul celulei gazd\.

4. Eliberarea virionilor din celul\ Virionii nou forma]i pot fi elibera]i din celul\ prin mai multe mecanisme

1. ~nmugurirea sau burjeonarea este modul cel mai frecvent de

eliberare a virusurilor din celul\. :

~ntr-o prim\ faz\, virionii nou asambla]i sunt inclu[i `n ni[te vezicule (cisterne) care se ata[eaz\ de fa]a intern\ a membranei celulare pe care o bombeaz\, proeminând asem\n\tor unor muguri. Ulterior, virusurile se deta[eaz\ de celul\ prin mici aperturi care apar `n membran\.

2. Liza celulei gazd\ sub ac]iunea unor enzime sintetizate `n celul\ `n

Acest mecanism, caracteristic

ultima faz\ a morfogenezei

bacteriofagilor, se `ntâlne[te rar la virusurile animale.

3. Eliberarea virionilor consecutiv mor]ii celulei [i dezintegr\rii acesteia. Aceste virusuri apar cel mai târziu, iar punerea lor `n libertate se caracterizeaz\ printr-o frecven]\ moderat\.

4. Trecerea virionilor direct la celula adiacent\ celei `n care a avut loc multiplicarea, prin porii membranei celulare.

2.4.3. Modific\rile morfofiziologice ale celulelor infectate cu virusuri

Efetele multiplic\rii ‘in vivo” a virusurilor zoopatogene difer\ `n func]ie de specia de virus [i se traduc prin trei categorii de modific\ri morfologice [i fiziologice ale celulei parazitate:

- degenerarea [i moartea celular\ (efect citopatic);

- transformarea neoplazic\ (efect citocinetic);

- supravie]uirea, cu prezen]a incluziilor (efect incluziogen).

16

Efectul citopatic const\ `ntr-o serie de modific\ri morfologice ale celulelor infectate de virusuri [i anume:

- ratatinarea celulelor (arbovirusurile);

- m\rirea [i fuzionarea celulelor (paramixovirusurile);

- vacuolizarea citoplasmei (virusurile vacuolizante);

- distrugerea celulei prin liz\ (enterovirusurile).

Efectul citocinetic sau transformarea neoplazic\ - vezi cap. 2.4.5. Efectul incluziogen. ~n celulele `n care se multiplic\ virusul, apar frecvent structuri corpusculare de dimensiuni variabile, numite incluzii virale. Ele au fost descrise cu mult `nainte de descoperirea virusurilor [i poart\ numele autorilor care le-au observat [i descris pentru prima oar\. De exemplu, incluziile Babe[-Negri `n turbare; incluziile Bollinger, `n variola aviar\; incluziile Guarnieri, `n infec]iile cu virus vaccinal, etc. Mecanismul de formare, locul [i natura lor este diferit\ `n func]ie de virus. Eviden]iere lor prin colora]ii speciale reprezint\ o metod\ frecvent utilizat\ `n diagnosticul unor viroze. Specificitatea lor pentru un anumit virus este dat\ de prezen]a lor `n ]esutul pentru care manifest\ tropism [i de pozi]ia lor: `n citoplasm\ sau `n nucleu. La noi `n ]ar\, la nivelul laboratoarelor veterinare jude]ene, eviden]ierea incluziilor Babe[-Negri `n neuronii piramidali din cornul lui Ammon, constituie o metod\ curent\ pentru diagnosticul turb\rii.

2.4.4. Tipurile de infec]ie viral\

Multiplicarea virusurilor `n organismul animalelor poate declan[a trei tipuri diferite de r\spuns din partea acestuia. 1. Infec]ia viral\ acut\ (boala clinic\) apare atunci când multiplicarea virusului determin\ modific\ri care produc o alterare a st\rii normale a organismului [i apari]ia st\rii de boal\ cu semne clinice evidente. Gravitatea bolii virale clinice este condi]ionat\ de o serie de factori ca: num\rul de virioni infectan]i, rezisten]a general\ a organismului, vârsta, sexul, alimenta]ia, igiena, etc.

2. Infec]ia viral\ inaparent\ sau ocult\ se caracterizeaz\ prin lipsa semnelor clinice ca urmare a stabilirii unui echilibru `ntre organism [i virus. Acest tip de infec]ie se `ntâlne[te `n anemia infec]ioas\ a calului [i `n leucozele aviare [i mamifere. Unii factori de mediu ca iradia]iile, temperatura, umezeala, sau factori interni ca infec]iile intercurente, stimului endocrini, etc.pot determina ruperea echilibrului dintre organism [i virus [i implicit la instalarea bolii clinice.

3. Transformarea neoplazic\ este o modificare determinat\ de virusurile

oncogene sau citochinetice, caracterizat\ printr-o multiplicare anarhic\ a celulelor infectate cu aceste virusuri. Ipoteza originii virale a unor tumori este veche (Metchnikov [i Borrel, 1903) iar capacitatea unor virusuri de a produce tumori `n condi]ii naturale [i experimentale a fost eviden]iat\ `n anul 1908 de Ellerman [i Bang , care au demonstrat c\ leucozele aviare pot fi transmise `n serie prin filtrate acelulare. Din 600 de virusuri identificate pân\ `n prezent la animale, la aproximativ ¼ (150) s-a demonstrat un poten]ial oncogen.

17

Mecanismul oncogenezei produse de virusuri nu este pe deplin cunoscut dar se pare c\ `n genomul celulei gazd\ se produc modific\ri de ordin molecular prin integrarea unor gene virale. Aceast\ adi]ie genetic\ determin\ transform\ri profunde ale celulei normale care , `n final, duc la pierderea controlului reglator asupra multiplic\rii celulare [i la apari]ia de tumori benigne [i maligne.

2.5. AC}IUNEA UNOR AGEN}I FIZICI [i CHIMICI ASUPRA VIRUSURILOR

Cunoa[terea comportamentului virusurilor fa]\ de factorii fizici [i chimici are implica]ii practice atât pentru identificarea unui virus, cât [i pentru m\surile de profilaxie nespecific\ a bolilor virale.

Temperatura ~n general, virusurile sunt sensibile la c\ldur\, unele inactivându-se `n mediul extern la temperatura de 20-22 0 C , `n decurs de câteva ore. Inactivarea virusurilor are loc `n majoritatea cazurilor la 56 0 C `n 30 minute, iar la 100 0 C `n câteva secunde. Temperatura optim\ pentru multiplicarea virusurilor coincide, `n marea majoritate a cazurilor, cu temperatura optim\ pentru celula gazd\. De aceea reac]ia febril\ a organismului `n cursul infec]iei trebuie privit\ ca un mijloc de ap\rare antiviral\, avându-se `n vedere c\ temperatura corporal\ realizat\ prin hipertermie este de cele mai multe ori nefavorabil\ multiplic\rii virusului, f\r\ a fi nociv\ pentru celula gazd\.

Temperaturile sc\zute au propriet\]i conservante, metoda folosit\ pentru p\strarea virusurilor `n colec]ii, luni sau chiar ani de zile, fiind congelarea la – 40 pân\ la – 196 0 C.

Varia]iile de pH Limitele de pH `n care virusurile `[i men]in viabilitatea se situeaz\ `ntre 5-9, cu unele excep]ii cum ar fi enterovirusurile care `[i p\streaz\ infec]iozitatea [i la pH 2,2 (dup\ Buxton [i col. cita]i de Carp-C\rare M., 2001).

Energia radiant\ Radia]iile cele mai active fa]\ de virusuri sunt ultravioletele `n doze mari. Efectul acestora este `ns\ diminuat propor]ional cu protec]ia pe care o exercit\ asupra virusurilor materia organic\ `n care sunt incluse (secre]ii, excre]ii, cadavre).

Substan]ele chimice Diversele substan]e dezinfectante [i antiseptice ca formolul, soda caustic\, sublimatul de mercur, solu]iile de iod, solu]iile s\rurilor de argint, etc., distrug virusurile, viteza de ac]iune fiind `n func]ie de durata de contact [i de concentra]ia solu]iei.

Hidroxidul de sodiu (soda caustic\) exercit\ un puternic efect virulicid mai ales `n solu]ie ferbinte. Formaldehida este activ\ dar ac]iunea ei antiviral\ este mai lent\. Ea se utilizeaz\ `ns\ `n mod curent la prepararea vaccinurilor inactivate (omorâte), deoarece nu modific\ structura antigenic\ a virusurilor.

18

Eterul [i cloroformul au o ac]iune electiv\, `n sensul c\ sunt inactivante pentru unele virusuri [i inofensive pentru altele, astfel `ncât sensibilitatea la cele dou\ substan]e reprezint\ pentru virusuri, un criteriu taxonomic. Glicerina `n solu]ie salin\ 50% constituie un bun conservant pentru majoritatea virusurilor, asigurându-le infec]iozitatea luni [i chiar ani de zile. Antibioticele [i chimioterapicele, substan]e de uz curent `n terapia antibacterian\ (penicilina, streptomicina, tetraciclinele, sulfamidele, etc.), sunt inactive fa]\ de virusuri.

2.6. CLASIFICAREA VIRUSURILOR

Problema clasific\rii virusurilor este `nc\ nerezolvat\; ea formeaz\ obiectul de studiu al unui comitet interna]ional. Principalele criterii care stau la baza clasific\rii virusurilor sunt:

- natura chimic\ a acidului nucleic (ADN sau ARN);

- simetria nucleocapsidei (cubic\, helicoidal\, binar\);

- prezen]a sau absen]a unui `nveli[ pericapsidal;

- num\rul de capsomere pentru virusurile cu simetrie cubic\ sau

diametrul nucleocapsidei pentru virusurile cu simetrie helicoidal\.

VIRA” `mp\r]it

Pe baza acestor criterii, virusurile au fost `ncadrate `n phylum `n dou\ subphyla pe baza naturii chimice a genomului viral;

- DEZOXIVIRA,

- RIBOVIRA

~n func]ie de simetria capsidei – helicoidal\ sau cubic\ - , virusurile se grupeaz\

`n clase: - dezoxihelica [i dezoxicubica; - ribohelica [i ribocubica. Ordinele se bazeaz\ pe prezen]a sau absen]a unui `nveli[ pericapsidal, iar familiile, `n principal, pe num\rul de capsomere [i diametrul nucleocapsidei. Pe baza unor criterii suplimentare, `n cadrul familiilor au fost individualizate subfamilii [i genuri virale, iar `n cadrul fiec\rui gen, una sau mai multe specii. Virusurile au o nomenclatur\ latin\ cu termina]iile:

- viridae, pentru familii;

- virus, pentru gen . Exemple: familia Coronaviridae genul Coronavirus; familia Parvoviridae,genul Parvovirus.

19

3.1. CONCEPTUL DE BACTERIE Bacteriologia este ramura microbiologiei care se ocup\ cu studiul bacteriilor. Termenul
3.1. CONCEPTUL DE BACTERIE Bacteriologia este ramura microbiologiei care se ocup\ cu studiul bacteriilor. Termenul

3.1. CONCEPTUL DE BACTERIE

Bacteriologia este ramura microbiologiei care se ocup\ cu studiul bacteriilor. Termenul de bacterie a fost creat de F e r d i n a n d C o h n `n 1872, odat\ cu `ncercarea de a elabora una dintre primele clasific\ri ale acestor microorganisme. Bacteriile sunt microorganisme unicelulare cu structur\ procariot\ - tip de organizare caracterizat prin lipsa membranelor intracelulare, spre deosebire de tipul eucariot, la care nucleul [i unele organite (cloroplastele, mitocondriile) posed\ membrane proprii. Materialul genetic sau genomul bacterian este reprezentat de un cromozom format dintr-o molecul\ mare de ADN [i de unit\]i ereditare extracromozomale numite plasmide, constituite din molecule de ADN mult mai mici (aproximativ 1% din masa cromozomului). Bacteriile sunt lipsite de mitocondrii, aparat Golgi [i reticul endoplasmatic propriu-zis. Func]iile acestor structuri, caracteristice celulei eucariote, sunt suplinite de alte componente celulare, mai ales de membrana citoplasmatic\. Bacteriile sunt metabolic active, deoarece dispun de un echipament enzimatic propriu care realizeaz\ reac]iile celulare de degradare [i biosintez\. Nutri]ia este de tip absorbtiv, din punct de vedere al accesului substan]elor nutritive `n celul\ [i de tip chimiotrof sau fototrof, dup\ modul de ob]inere a energiei necesare proceselor nutritive. Principala modalitate de multiplicare a bacteriilor este diviziunea simpl\ binar\ sau sciziparitatea. Unele specii bacteriene pot exista `n natur\ sub dou\ forme biologice alternative: forma vegetativ\ care reprezint\ celula bacterian\ propriu-zis\, dotat\ cu toate `nsu[irile caracteristice speciei din care face parte [i forma sporulat\, care este o form\ de rezisten]\ [i de conservare a speciei `n condi]ii ostile, improprii vie]ii. Spre deosebire de celula vegetativ\ biologic activ\, sporul bacterian este o form\ dormand\, caracterizat\ prin absen]a func]iilor de multiplicare [i a celor biosintetice [i cu o foarte redus\ intensitate a celorlalte activit\]i vitale. Bacteriile se diferen]iaz\ de celelalte grupe de microorganisme prin caracterele prezentate `n tabelul 1.

20

3.2.

NO}IUNI DE TAXONOMIE [i NOMENCLATUR| BACTERIAN|

3.2.1. TAXONOMIA BACTERIILOR

Taxonomia ( gr. taxon = grup ) sau sistematica biologic\ este [tiin]a clasific\rii. Un taxon biologic reune[te o sum\ de indivizi asem\n\tori `ntre ei `n virtutea descenden]ei dintr-un str\mo[ comun, deci posesori ai unei informa]ii genetice comune. Prin urmare, clasificarea organismelor vii este o clasificare natural\ sau filogenetic\. Comparativ cu celelalte regnuri, clasificarea organismelor procariote pe baza acestui criteriu a `ntâmpinat numeroase dificult\]i, generate de cauze obiective cum ar fi imposibilitatea studierii bacteriilor ca indivizi ci doar ca popula]ii, din cauza dificult\]ilor de manipulare a unei singure celule. ~n consecin]\, clasificarea bacteriilor s-a sprijinit deseori pe criterii fenotipice discutabile, din care deriv\ gradul mult mai mare de conven]ional [i arbitrar al taxonomiei bacteriene, `n compara]ie cu cel al plantelor [i animalelor. Gruparea bacteriilor `n categorii taxonomice pe criterii filogenetice a devenit posibil\ relativ recent, prin aplicarea tehnologiilor moderne de biologie molecular\ [i biochimie `n studiile de genetic\ bacterian\.

3.2.1.1. CATEGORII DE TAXONI

Conceptul de specie bacterian\. Unitatea taxonomic\ de baz\ a lumii vii este

specia. ~n cazul organismelor superioare, din regnul vegetal sau animal, exist\ criterii bine stabilite de delimitare a speciilor, cel mai important fiind capacitatea de `ncruci[are. Luând `n considerare acest criteriu de baz\ , specia poate fi definit\ ca o comunitate reproductiv\ format\ din popula]ii care habiteaz\ un anumit areal [i ai c\ror indivizi se `ncruci[eaz\ liber `n natur\ cu orice individ de sex opus, dând na[tere la descenden]i fertili care men]in relativ omogen fondul de gene al popula]iei (Buiuc

G.,1999).

Spre deosebire de reproducerea organismelor superioare, diviziunea celular\ a bacteriilor este o `nmul]ire vegetativ\, iar schimbul de material genetic prin conjugare (vezi cap. Genetic\) este rar [i nu reprezint\ un caracter de specie. Aceste diferen]e, la care se adaug\ deosebirile fenotipice mai pu]in tran[ante ale bacteriilor [i capacitatea mult mai mare de a suferi varia]ii fenotipice [i genotipice, sporesc gradul de dificultate `n delimitarea speciilor bacteriene [i g\sirea unui punct de vedere unitar asupra conceptului de specie bacterian\. Din cele câteva `ncerc\ri de definire, c\rora literatura ultimelor decenii le-a acordat mai mult\ aten]ie ( S t a m a t i n- 1958; C o w a n- 1975; G o r d o n – 1978; S t a l e y [i K r i e g – 1984; cita]i de R\duc\nescu [i col., 1986) rezult\ c\ speciile bacteriene ar putea fi privite ca popula]ii de celule cu caractere fenotipice comune, prin care difer\ semnificativ de alte popula]ii. Fiecare popula]ie care apar]ine unei specii poart\ numele de tulpin\ bacterian\ (clon\ sau su[\). Ea este o cultur\ pur\ care `[i are originea `ntr-o singur\ izolare dintr-un mediu natural. Pentru practica bacteriologic\, tulpina bacterian\ are, prin analogie cu organismele superioare, valoarea unui individ. Toate examenele necesare identific\rii bacteriilor [i `ncadr\rii lor taxonomice se execut\ pe tulpini [i nu pe celule izolate, plecând de la premiza c\ o popula]ie care constituie o tulpin\ provine din descenden]a uneia sau a unui num\r restrâns de celule [i c\ este genetic omogen\.

21

Taxonii de rang superior speciei, `n succesiunea lor ascendent\, sunt: genul, familia, ordinul, clasa [i diviziunea (`ncreng\tura sau phylum). Genul reprezint\ un grup taxonomic alc\tuit din mai multe specii `nrudite cu specia tip. El poate fi format dintr-o singur\ specie (gen monotipic), sau, obi[nuit,din mai multe specii. Toate bacteriile `[i au locul `n cadrul unui gen, iar identificarea genului st\ la baza diagnosticului bacteriologic curent. Familia grupeaz\ mai multe genuri `nrudite, dintre care unul este considerat genul tip. Numeroase genuri nu au fost `ncadrate `nc\ `n familii. Ordinul este un taxon format din familii `nrudite, mai rar utilizat, pu]ine grupe de bacterii fiind `ncadrate `n ordine. Clasa este un taxon superior, care grupeaz\ mai multe ordine `nrudite. Diviziunea reprezint\ o grupare de clase `nrudite.

3.2.2. NOMENCLATURA BACTERIILOR

Conform normelor generale de nomenclatur\ `n biologie, fiecare bacterie este denumit\, dup\ sistemul binominal al lui L i n n é, prin dou\ cuvinte latinizate (de exemplu, Bacillus anthracis), care caracterizeaz\ foarte sintetic bacteria respectiv\.

Primul cuvânt indic\ genul [i este un substantiv la singular de origine latin\, greac\, sau de alt\ origine, dar latinizat. Numele genurilor sunt inspirate , de regul\, de :

- unele caractere morfologice, frecvent forma [i modul de grupare (Bacillus =

baston mic; Staphylococcus = ciorchine de strugure; Sarcina = pachet, etc.), asociate uneori cu habitatul natural al bacteriei (Lactobacillus = bastona[ din lapte);

- numele bacteriologului care a izolat primul bacteria respectiv\ sau a avut merite

deosebite `n studiul ei : Brucella (Bruce), Pasteurella (Pasteur), Escherichia (Escherich), etc. Numele genului se scrie cu ini]ial\ majuscul\, `ntreg sau, `n cazul unor enumer\ri [i numai atunci când precede numele speciei, prescurtat : B. anthracis, E. coli, S. aureus.

Cel de-al doilea cuvânt denume[te specia [i este descriptiv pentru substantivul care reprezint\ genul. Numele speciei se scrie `ntotdeauna cu liter\ mic\. El se poate referi la :

- un caracter morfologic, cultural sau biochimic (Staphylococcus aureus, Lactobacillus acidophilus, etc.);

- gazda receptiv\ la care produce infec]ii (Brucella suis, Streptococcus equi,

Mycoplasma gallinarum, etc.);

- boala, un simptom sau o leziune caracteristic\ (Clostridium tetani, Bacillus

anthracis, Mycoplasma agalactiae, Listeria monocytogenes, etc.);

- numele bacteriologului care a descris primul bacteria (Actinobacillus lignieresii,

Clostridium chauvoei, Coxiella burneti, etc.). Numeroase specii bacteriene au [i nume comune, folosite deseori `n vorbirea curent\, ca de exemplu : bacilul piocianic sau bacilul puroiului albastru , pentru Pseudomonas aeruginosa; bacilul lui Koch sau B.K., pentru Mycobacterium tuberculosis; bacilul tetanosului, pentru Clostridium tetani, etc Ordinul [i familia sunt denumite cu numele genului celui mai reprezentativ pentru gruparea taxonomic\ respectiv\, la care se adaug\ sufixele ,,ales” pentru ordin [i ,,aceae” pentru familie (ex. genul reprezentativ Rickettsia, ordinul Rickettsiales, familia Rickettsiaceae).

22

3.3. MORFOLOGIA SI BIOLOGIA BACTERIILOR

3.3.1. MORFOLOGIA CELULEI VEGETATIVE

Cunoa[terea caracteristicilor morfologice (form\, dimensiuni, mod de grupare, afinit\]i tinctoriale, particularit\]i morfologice) are o importan]\ deosebit\ `n cercetarea [i identificarea bacteriilor, deoarece acestea constituie criterii taxonomice de baz\.

3.3.1.1. Forma si modul de grupare a bacteriilor

Forma celulelor bacteriene este greu de apreciat `n probele prelevate din mediile naturale, motiv pentru care morfologia bacteriilor se studiaz\ pe celulele cultivate `n condi]ii artificiale de laborator pe medii de cultur\ adecvate. Forma bacteriilor este controlat\ genetic, dar este influen]at\ `ntr-o mare m\sur\ de factorii de mediu (temperatur\, pH, compozi]ia mediului de cultur\, etc.) [i de vârsta culturii. Deoarece condi]iile de cultur\ se modific\ `n timp putând cauza apari]ia unor forme aberante, morfologia bacteriilor se apreciaz\ numai pe culturi tinere (proaspete). Dup\ forma celulei, bacteriile pot fi grupate `n patru categorii distincte: sferice, cilindrice, spiralate sau helicoidale [i p\trate (fig.5.).

cilindrice, spiralate sau helicoidale [i p\trate (fig.5.). Fig.5 Forme posibile la bacterii 1.coc sferic; 2.coc oval;

Fig.5 Forme posibile la bacterii 1.coc sferic; 2.coc oval; 3.coc asimetric cu un pol ascu]it [i unul rotunjit; 4.coc asimetric reniform; 5.form\ cocoid\; 6.cocobacil; 7.bacil fin; 8.bacil asimetric `n form\ de m\ciuc\; 9.bacil cu capetele retezate; 10.bacil cu capetele rotunjite; 11.vibrion; 12.spirochet\ cu spire mari; 13.spirochet\ cu spire mici.

La cele mai multe specii bacteriene, celulele – fiice rezultate `n urma diviziunii se separ\ [i r\mân independente datorit\ mi[c\rii browniene, activit\]ii flagelilor `n cazul bacteriilor mobile, curen]ilor de convec]ie din mediu, etc. La unele specii `ns\, majoritatea celulelor-fiice nu se despart timp de una sau mai multe genera]ii, formând constant grup\ri caracteristice cu valoare taxonomic\ . Modul de grupare a bacteriilor este determinat de raportul geometric dintre planurile succesive de diviziune [i de tendin]a celulelor-fiice de a r\mâne unite.

Bacteriile sferice

In terminologia curent\ aceste bacterii poart\ denumirea de coci. Ele pot avea form\ sferic\, oval\, lanceolat\ sau reniform\, diametrele celulei fiind aproximativ

23

egale. In func]ie de raporturile care se stabilesc `ntre celulele-fiice dup\ diviziune, cocii pot fi izola]i sau grupa]i. Principalele moduri de grupare sunt (fig. 6):

a) diplococul, care rezult\ prin diviziunea celulelor `n planuri succesive paralele, celulele fiice r\mânând grupate câte dou\;

b) streptococul, constituit din coci `nl\n]ui]i ca urmare a diviziunilor succesive `n planuri paralele [i a persisten]ei leg\turilor `ntre celulele-fiice pe parcursul mai multor genera]ii;

c) tetrada sau tetracocul - o grupare de patru celule rezultat\ din dou\ diviziuni succesive `n planuri perpendiculare;

d) sarcina - o grupare de opt coci sub forma a dou\ tetrade suprapuse, care rezult\ `n urma a trei diviziuni `n planuri perpendiculare: al doilea pe primul [i al treilea pe primele dou\;

e) stafilococul, la care planurile succesive de diviziune sunt dispuse `n direc]ii

diferite, astfel `ncât celulele rezultate formeaz\ gr\mezi neregulate asem\n\toare ciorchinilor de struguri

Bacteriile cilindrice cunoscute sub denumirea comun\ de bacili, au form\ de bastona[e. Raportul dintre cele dou\ axe variaz\ `ns\ foarte mult, `ncât, unii bacili au un aspect filamentos, uneori ramificat, iar al]ii se apropie de forma sferic-oval\, fiind numi]i din acest motiv cocobacili. Bacilii pot fi drep]i sau u[or `ncurba]i la mijloc sau la una din extremit\]i, cu capetele t\iate drept ca la Bacillus anthracis, rotunjite ca la majoritatea speciilor, ascu]ite ca la Fusobacterium fusiformis, sau dilatate `n form\ de pi[cot sau de haltere - caracteristic\ a genului Corynebacterium. Diviziunea bacililor are loc dup\ un singur plan transversal pe axul longitudinal. Dup\ diviziune, bacilii pot r\mâne izola]i sau grupa]i câte doi (diplobcili),`n lan]uri cu lungimi variabile (streptobacili), `n palisad\ (asem\n\tor din]ilor unui pieptene), sau sub form\ de idiograme chineze[ti (fig. 7).

pieptene), sau sub form\ de idiograme chineze[ti (fig. 7). Fig.6. Modalit\]ile de grupare a cocilor `n

Fig.6.Modalit\]ile de grupare a cocilor `n func]ie de orientarea planurilor de diviziune celular\

24

Fig.7. Modalit\]ile de grupare a bacililor: 1.diplobacil; 2.grupare `n forma literei V; 3.streptobacil; 4.filament;

Fig.7. Modalit\]ile de grupare a bacililor: 1.diplobacil; 2.grupare `n forma literei V; 3.streptobacil; 4.filament; 5.filament cu citoplasm\ granular\; 6.form\ ramificat\; 7.grupare `n palisad\; grupare `n ideograme chineze[ti.

Filamentul este considerat de unii autori o form\ iar de al]ii, un mod de grupare. Se pare c\ ultimul punct de vedere este mai corect `ntrucât filamentul reprezint\ `n realitate un plasmodiu, multiplicarea citoplasmei [i a materialului nuclear nefiind urmat\ [i de constituirea pere]ilor celulari [i a membranelor citoplasmatice separatoare `ntre celule. Formele ramificate sunt o excep]ie la bacterii. Ele reprezint\ tot plasmodii [i sunt caracteristice actinomicetelor - grup de bacterii limitrofe, din punct de vedere morfologic [i al pozi]iei taxonomice, ciupercilor.

Bacteriile spiralate sau helicoidale

In func]ie de num\rul de spire [i flexibilitatea peretelui celular, exist\ trei subtipuri morfologice de bacterii spiralate :

a) vibrionul, cu aspect de virgul\ sau asem\n\tor literei ,,S”;

b) spirilul, cu mai multe spire [i un perete celular rigid, care `i confer\ stabilitate morfologic\ [i dimensional\.;

c) spirocheta, alc\tuit\ de asemenea din mai multe spire, dar care sunt flexibile (se pot strânge sau relaxa) datorit\ elasticit\]ii peretelui celular .

Bacteriile p\trate au fost puse `n eviden]\ `n probele de ap\ hipersalin\ prelevate din b\l]ile Peninsulei Sinai. Ele formeaz\ adesea placarde de 4-16 celule rezultate din mai multe diviziuni succesive, la care se disting cu mult\ claritate planurile de diviziune. Forma p\trat\ a acestor bacterii [i faptul c\ sunt mult aplatizate (0,1 – 0,5 µm grosime) se explic\ prin lipsa presiunii interne a celulelor `n mediu hiperosmotic, situa]ie `n care, teoretic,bacteriile pot lua orice form\.

25

3.2.1.2. Constantele fizice

Dimensiunile bacteriilor variaz\ `n func]ie de specie, `ntre 0,1 –15 micrometri (µm) lungime (bacteriile filamentoase ajunând pân\ la 500 µm) [i 0,02 – 2 µm, diametru transversal. Din acest punct de vedere, bacteriile pot fi grupate `n trei categorii : mici 0,3 –1,5/0,1 –0,5 µm (ex. Brucella spp.) ; mijlocii 2 – 3/0,5 – 1 µm (ex.Escherichia spp.); mari 10 - 15/1 - 2 µm (ex. Bacillus spp., Clostridium spp. ). In general, exist\ o corela]ie `ntre lungimea [i diametrul transversal al celulelor bacteriene, f\r\ ca aceasta s\ constituie o regul\. Astfel, germenii din genurile Bacillus [i Clostridium, care sunt cei mai lungi (cu excep]ia celor filamento[i) , sunt `n acela[i timp [i cei mai gro[i, pe când bacilul rujetului (Erysipelothrix rhusiopathiae), a c\rui lungime poate ajunge la 3 – 4 µm, este foarte sub]ire (0,2 – 0,4µm, diametru transversal).

Volumul bacteriilor oscileaz\ `ntre 0,oo3 x 10 -12 (ex. Mycoplasma spp. ) [i 7,068 x 10 -12 (Bacillus megatherium ). Densitatea sau greutatea specific\ a celulelor bacteriene este ceva mai mare decât a apei , situându-se `ntre 1,07 [i 1,032. datorit\ densit\]ii apropiate de cea a apei, bacteriile plutesc `n mediile lichide, din care pot fi separate prin centrifugare.

3.2.1.3. Structura celulei bacteriene

Celula bacterin\ este constituit\ dintr-un `nveli[ [i un con]inut. Unele specii bacteriene sunt prev\zute `n plus cu organite de mi[care (cilii sau flagelii) [i/sau cu organite de aderen]\ ( pilii sau fimbriile). In figura num\rul 8 este reprezentat\ schematic structura unei bacterii ipotetice, cu toate componentele men]ionate.

unei bacterii ipotetice, cu toate componentele men]ionate. Fig.8 Structura unei celule bacteriene tipice (dup\

Fig.8 Structura unei celule bacteriene tipice (dup\ M\z\reanu C, 1999)

26

Înveli[ul

Principalele componente ale `nveli[ului celulei bacteriene sunt :

- membrana citoplasmatic\, prezent\ la toate bacteriile `n contact intim cu citoplasma;

- peretele celular situat la exteriorul membranei, prezent la toate bacteriile cu excep]ia micoplasmelor;

- capsula [i glicocalixul – structuri extraparietale prezente numai la un num\r restrâns de specii bacteriene [i numai `n anumite condi]ii de mediu.

Membrana citoplasmatic\

Numit\ [i membran\ plasmatic\ sau membran\ celular\, aceast\ component\ esen]ial\ a tuturor bacteriilor acoper\ de jur `mprejur citoplasma, separând-o de fa]a intern\ a peretelui celular. Examinat\ la microscopul electronic, membrana citoplasmatic\ apare ca o forma]iune triplu stratificat\, cu o grosime de 7,5 – 10 nanometri, constituit\ dintr-un strat sub]ire electronotransparent, delimitat de ambele p\r]i de câte un strat mai gros, electronoopac. Scheletul biochimic al membranei este constituit dintr-un strat dublu de fosfolipide amfipatice cu o orientare polar\ a regiunilor hidrofile, spre exterior [i respectiv spre interior [i a celor hidrofobe, fa]\ `n fa]\ (fig.9). Acest strat bimolecular fosfolipidic confer\ membranei rolul de barier\ osmotic\ [i ofer\ un sediu numeroaselor proteine enzimatice care se deplaseaz\ spre exteriorul sau interiorul celulei.

care se deplaseaz\ spre exteriorul sau interiorul celulei. Fig.9 Membrana citoplasmatic\ - reprezentare schematic\ a

Fig.9 Membrana citoplasmatic\ - reprezentare schematic\ a unui model tridimensional (dup\ Lodish [i Rothman,1979; cit.de Zarnea G., 1983).

27

Membrana citoplasmatic\ serve[te drept filtru selectiv, permi]ând accesul substan]elor nutritive `n celul\ [i eliminarea cataboli]ilor - procese reglate enzimatic de c\tre sistemele de transport [i permeaze. Ea este implicat\, de asemenea, `n reglarea proceselor de diviziune celular\ [i sporogenez\. Prin invaginarea [i plierea membranei spre interiorul celulei bacteriene iau na[tere ni[te forma]iuni numite mezozomi, care se leag\ de genomul bacterian.

Peretele celular

Este situat la exteriorul membranei citoplasmatice fiind mai gros decât aceasta (15 – 30 nanometri), rigid [i poros. Structura morfochimic\ a peretelui celular este determinant\ pentru grosimea, gradul de rigiditate [i afinitatea sa fa]\ de anumite substan]e colorante (afinitate tinctorial\). In func]ie de modul `n care se coloreaz\ prin metoda Gram, bacteriile se `mpart `n Gram pozitive (colorate `n violet) [i Gram negative (colorate `n ro[u), iar prin metoda Ziehl – Neelsen, `n acidorezistente [i neacidorezistente. La bacteriile Gram pozitive peretele este gros [i rigid , iar la cele Gram negative este mai sub]ire [i mai elastic.

Peretele celular este format dintr-un strat bazal care ader\ la membrana citoplasmatic\, similar ca [i compozi]ie chimic\ la toate bacteriile [i un strat superficial cu o structur\ diferit\ la cele trei categorii tinctoriale (Gram pozitive, Gram negative, acidorezistente), numit stratul structurilor speciale. Stratul bazal este un polimer glicopeptidic numit peptidoglican sau murein\ (lat. murus=zid). El este format din macromolecule lungi de zaharide (N-acetilglucozamin\ [i acid N-acetilmuramic) dispuse paralel [i legate `ntre ele prin pun]i polipeptidice, realizând astfel o re]ea care `ncorseteaz\ celula [i `i confer\ rezisten]\ mecanic\. La bacteriile Gram pozitive, stratul structurilor speciale con]ine polizaharide [i proteine iar la numeroase specii, acizi teichoici, lipoteichoici [i teichuronici, care confer\ peretelui rigiditate. Peretele bacteriilor Gram negative, de[i mai sub]ire, are o structur\ mai complex\. Stratul bazal este format dintr-un complex peptidoglican-lipoprotein\, iar stratul structurilor speciale este constituit dintr-o membran\ extern\ `n care predomin\ liopopolizaharidele (LPS). Complexul LPS are func]ia de endotoxin\. Intre peretele celular [i membrana citoplasmatic\ a bacteriilor Gram negative se g\se[te un spa]iu periplasmatic, care con]ine proteine de legare cu rol `n chimiotaxie [i numeroase enzime (fosfataz\ alcalin\, enzime hidrolitice, deoxiribonucleaze, etc.) cu rol `n preg\tirea substan]ele care au traversat peretele, pentru trecerea lor prin membrana citoplasmatic\. Stratul structurilor speciale este mai bine reprezentat cantitativ la speciile Gram negative, `n compara]ie cu cel bazal, raport inversat la speciile Gram pozitive (fig. 10 a, b). La bacteriile acidorezistente, structurile speciale sunt foarte bogate `n complexe formate din acid micolic [i ceruri, fapt care explic\ rezisten]a acestora la decolorarea cu acizi (colora]ia Ziehl – Neelsen). Peretele celulelor bacteriene are o semnifica]ie biologic\ multipl\ :

- prin rigiditatea sa, asigur\ men]inerea formei celulelor bacteriene;

- `ndepline[te rol protector fa]\ de factorii nocivi de mediu, `n special fa]\

de [ocul osmotic, având `n vedere c\ mediile de via]\ ale bacteriilor sunt hipotonice `n

raport cu con]inutul celulei bacteriene;

- prin porii s\i, mediaz\ schimbul de substan]e `ntre mediu [i celul\;

28

- particip\ la procesul de cre[tere [i diviziune celular\, urmând membrana

citoplasmatic\ `n formarea septurilor transversale care separ\ celula-mam\ `n cele dou\

celule-fiice;

- con]ine receptori pentru bacteriofagi [i bacteriocine;

- con]ine enzime autolitice care se activeaz\ `n momentul sporul\rii eliberând sporul prin liza sporangiului [i `n momentul germin\rii determinând liza `nveli[urilor sporale.

germin\rii determinând liza `nveli[urilor sporale. Fig.10 a. Structura peretelui bacterian la bacteriile Gram

Fig.10 a. Structura peretelui bacterian la bacteriile Gram pozitive (dup\ Hart T. [i Shears P.,

1997)

Orice factor care altereaz\ sau inhib\ sinteza peptidoglicanului (fermen]i litici, antibiotice, caren]e nutritive , etc.) determin\, atât ,,in vitro” cât [i ,,in vivo”, apari]ia unor bacterii cu morfologie modificat\, cunoscute sub denumirile de protopla[ti [i sferopla[ti.

cunoscute sub denumirile de protopla[ti [i sferopla[ti. Fig.10.b . Structura peretelui bacterian la bacteriile Gram

Fig.10.b. Structura peretelui bacterian la bacteriile Gram negative (dup\ Hart T. [i Shears P., 1997)

29

Capsula

Este o forma]iune extraparietal\, prezent\ numai la anumite specii bacteriene [i numai `n anumite condi]ii de mediu. Speciile patogene capsuleaz\ de regul\ `n organism sau `n cazul prezen]ei `n mediul de cultur\ a unui lichid organic (ser sanguin, plasm\, lichid ascitic, etc.) Bacteriile capsulogene care intereseaz\ patologia veterinar\ sunt: Bacillus anthracis, Streptococcus pneumoniae, Klebsiella pneumoniae , Clostridium perfringens, Pasteurella multocida. Capsulele acestor specii se deosebesc prin gradul de aderen]\ la peretele celular, grosime, consisten]\ [i structur\ chimic\. Din punct de vedere chimic, capsula este format\ din 98% ap\, restul fiind reprezentat de polizaharide sau polipeptide, `n func]ie de specie. Func]ia biologic\ a capsulei este de a proteja celula bacterian\ fa]\ de ac]iunea unor factori nocivi. In cazul speciilor patogene, capsula are un rol important `n evitarea procesului de fagocitoz\, constituind un important factor de agresivitate. Inafara organismului, prin con]inutul crescut de ap\, capsula protejeaz\ bacteriile de efectele desica]iei.

CON}INUTUL

Con]inutul celulei bacteriene se compune din citoplasm\ [i genom bacterian.

Citoplasma

Citoplasma celulei bacteriene are consisten]\ de gel, nu prezint\ curen]i citoplasmatici [i `n consecin]\, nici deplas\ri evidente ale elementelor componente. La celulele tinere [i `n condi]ii normale de dezvoltare, citoplasma ader\ la membran\ [i se prezint\ ca o mas\ dens\, omogen\ [i intens colorabil\. La celulele `mb\trânite, citoplasma `[i pierde treptat afinitatea tinctorial\, se retracteaz\ centripet [i cap\t\ o structur\ granular\ cu numeroase vacuole . Citoplasma reprezint\ sediul materialului genetic [i al unor structuri cu caracter de granule, incluzii [i vacuole. Spre deosebire de celulele eucariote, in citoplasma celulelor bacteriene lipsesc mitocondriile, aparatul Golgi [i reticulul endoplasmatic propriu-zis. Ribozomii sau granulele lui Palade reprezint\ elementele de baz\ ale citoplasmei, `n care apar ca mici granule relativ sferice, cu un diametru de 10-20 nanometri, num\rul lor fiind de ordinul zecilor de mii. Din punct de vedere chimic, ribozomii sunt alc\tui]i din acid ribonucleic (65%) [i proteine (30-35%). Sub raport func]ional, ribozomii constituie sediul sintezei proteinelor structurale [i enzimatice, pe baza informa]iei genetice preluate de la ADN prin intermediul ARN-ului mesager. Activitatea ribozomilor bacterieni poate fi inhibat\ de unele antibiotice cum sunt streptomicina, neomicina [i tetraciclinele. La organismele eucariote, ribozomii sunt insensibili fa]\ de antibiotice, fapt care permite utilizarea acestora `n terapia bolilor infec]ioase, f\r\ afectarea organismului. Incluziile sunt structuri inerte, prezente inconstant `n citoplasma bacteriilor. Ele reprezint\ materiale de rezerv\ care se acumuleaz\ `n celul\ direct propor]ional cu

30

vârsta [i con]inutul mediului `n substan]e nutritive. Din punct de vedere chimic, incluziile sunt formate din polimeri organici (amidon, glicogen, acid poli-β- hidroxibutiric), cristale de substan]e anorganice (sulf, carbonat de calciu) [i polimeri anorganici. Cromatoforii, prezen]i la bacteriile fotosintetizante, sunt organite specializate `n procesele de biosintez\ prin mecanisme analoage fotosintezei plantelor. Vacuolele sunt variabile ca m\rime (0,3 – 0,5 µm) [i num\r (6-20/celul\), fiind mai frecvent `ntâlnite la celulele tinere. Ele pot con]ine lichide cu rol `n reglarea presiunii osmotice, sau gaze. Vacuolele cu gaze sunt prezente `n citoplasma unor bacterii din sol, capabile s\ capteze azotul atmosferic [i la bacteriile acvatice aerobe pe care le antreneaz\ la suprafa]a apei, asigurându-le contactul cu oxigenul atmosferic. In citoplasma celulelor bacteriene se g\se[te cea mai important\ parte din echipamentul enzimatic r\spunz\tor de metabolismul celulei, precum [i diferite tipuri de ARN (mesager, ribozomal [i solubil). Pigmen]ii sunt substan]e colorate prezente `n citoplasma bacteriilor cromogene. Speciile patogene pentru om [i animale, produc\toare de pigmen]i sunt:

Staphylococcus aureus, Pseudomonas aeruginosa, Rhodococcus equi, Mycobacterium tuberculosis Semnifica]ia biologic\ a pigmen]ilor bacterieni difer\ `n func]ie de natura chimic\ a pigmentului, f\r\ a fi complet elucidat\. Rolul clorofilelor `n fotosintez\ este bine stabilit, `ns\ asupra func]iei celorlal]i pigmen]i, p\rerile emise au valoare ipotetic\. ~n practica identific\rii bacteriilor, prezen]a pigmen]ilor este un criteriu taxonomic valoros [i u[or decelabil. Citoplasma constituie sediul metabolismului bacterian unde se desf\[oar\ procesele de asimila]ie [i dezasimila]ie, precum [i alte func]ii vitale ale celulei bacteriene cum sunt reproducerea [i sporogeneza.

Materialul genetic

Materialul genetic al bacteriilor este constituit din material genetic nuclear [i din plasmide . Materialul genetic nuclear este format dintr-un singur cromozom [i nu este delimitat de o membran\ proprie. Pentru a marca aceste diferen]e fa]\ de nucleul celulelor eucariote, termenul de ,,nucleu” a fost `nlocuit cu termenii de ,,nucleoid”, ,,genom bacterian”, ,,cromozom bacterian” sau ,,nucleozom”. Cromozomul este constituit dintr-o macromolecul\ de ADN bicatenar care con]ine 4 . 10 6 perechi de nucleotide [i are o lungime de aproximativ 1 mm. Macromolecula de ADN se afl\ `ns\ `ntr-o stare compact\, condensat\, prin pliere [i superspiralare, astfel `ncât ocup\ doar 5-16% din volumul celulei. Nucleoidul are o form\ asem\n\toare cu a celulei bacteriene: sferic\ `n cazul cocilor [i alungit\ `n cazul bacililor. Pe lâng\ AND, cromozomul bacterian mai con]ine cantit\]i reduse de proteine, lipide [i ARN. Plasmidele sunt molecule mici de ADN dublu catenar, independente de cromozom, caracteristice pentru celula procariot\. Pentru desemnarea lor se utilizeaz\ deseori termenii de material genetic auxiliar sau extracromozomal. Plasmidele reprezint\ aproximativ 1% din m\rimea [i masa molecular\ a cromozomului [i sunt, `n majoritatea lor, transferabile de la o celul\ bacterian\ la alta `n cadrul fenomenului de conjugare.

31

Atât cromozomul cât [i plasmidele au posibilitatea de autoreplicare. Replicarea plasmidelor are loc independent de cea a cromozomului. Func]ia biologic\ a materialului genetic const\ `n determinarea caracterelor care definesc fiecare specie bacterian\ [i transmiterea lor ereditar\. Având `n vedere posibilitatea de transfer a plasmidelor, se poate aprecia c\ ele au un rol major `n procesul de circula]ie a informa]iei genetice `n cadrul popula]iilor bacteriene, care are ca rezultat o mai bun\ adaptare a acestora la condi]iile de mediu.

Organitele celulare

Organitele celulare (cilii sau flagelii [i pilii sau fimbriile) sunt forma]iuni extraparietale, prezente numai la unele specii bacteriene, cu rol `n procesele de adaptare la mediu.

Cilii (flagelii ) Sunt organite de form\ cilindric\, cu diametrul de 12-25 nanometri [i lungimea de 25-30 micrometri, `ntâlnite mai ales la bacteriile alungite – bacili, vibrioni, spirili – [i mai rar la formele cocoide. Au rol `n mi[care, bacteriile ciliate fiind mobile. Intre speciile bacteriene ciliate exist\ diferen]e sub aspectul num\rului [i al modului de dispunere a cililor pe suprafa]a celulei bacteriene, distingându-se urm\toarele categorii de bacterii: atricha (neciliate), monotricha (un singur cil dispus polar), amfitricha (câte un cil la ambii poli), lofotricha (un smoc de cili la

unul din poli) [i peritricha (numero[i cili amplasa]i pe toat\ suprafa]a celulei) – fig.

11

cili amplasa]i pe to at\ suprafa]a celulei) – fig. 11 Fig. 11. Num\rul [i modalit\]ile de

Fig. 11. Num\rul [i modalit\]ile de dispunere a cililor pe suprafa]a celulei bacteriene:

1. atricha; 2, 3. monotricha;4.amfiticha; 5. lofotricha; 6. peritricha.

Cu ajutorul cililor, bacteriile se pot deplasa cu viteza de 20-80 micrometri pe secund\, echivalând cu de 40 de ori lungimea celulei bacteriene. Pentru compara]ie, men]ion\m faptul c\ ghepardul, considerat cel mai rapid dintre animale, alearg\ cu o vitez\ care nu dep\[e[te de trei ori lungimea corpului pe secund\ . Bacteriile realizeaz\ o mi[care de rostogolire când cilii se rotesc `n sensul acelor de ceasornic [i o deplasare `n linie dreapt\ când ace[tia se rotesc `n sens antiorar. In determinarea direc]iei de deplasare intervin mecanismele de tip chimiotactic. Substan]ele utile metabolismului bacterian (glucidele, aminoacizii, ionii de calciu [i de magneziu, oxigenul pentru bacteriile aerobe ,etc) sunt atractante, exercitând un

32

chimiotactism pozitiv asupra bacteriilor ciliate, iar cele nocive (alcoolii, ionii de hidrogen, ionii hidroxil, metalele grele, etc.) au un efect repelant (de respingere) printr- un chimiotactism negativ. Analog capsulogenezei, sinteza cililor este dirijat\ de factori genetici a c\ror represare [i depresare este realizat\ de factorii mediului ambiant. Factorii de mediu capabili s\ induc\ varia]ii fenotipice `n geneza [i motilitatea cililor sunt temperatura [i diverse substan]e chimice. Astfel, Yersinia enterocolitica [i Listeria monocytogenes sunt mobile numai la 20-22 ºC (nu [i la 37ºC), serurile hiperimune specifice inhib\ mobilitatea salmonelelor [i a altor specii ciliate, iar acidul boric [i sulfatiazolul inhib\ mobilitatea speciei Proteus vulgaris.

Pilii (fimbriile) Pilii sunt apendici filamento[i mult mai sub]iri [i mai scur]i decât cilii dar mult mai numero[i, a[eza]i peritrich pe suprafa]a bacteriilor [i vizibili numai la microscopul electronic. Denumirile prin care sunt desemnate aceste structuri sugereaz\ caracteristicile lor morfologice: fimbrii (lat. fimbria = franjuri), pili (lat. pilus = p\r). In func]ie de unele caractere morfologice, de num\r [i de func]ia biologic\ pe care o `ndeplinesc, se deosebesc 6 tipuri de pili, notate cu cifre romane de la I la V [i cu litera F (pilul sexual sau donor). In ultimii ani exist\ tendin]a de a departaja, din punct de vedere semantic, cei doi termeni - ,,fimbrii” [i ,,pili” - `n sensul utiliz\rii primului pentru desemnarea tipurilor I-V [i a celui de-al doilea, numai pentru pilii de sex. Fimbriile sunt forma]iuni tubulare compacte, f\r\ canal axial, cu dimensiuni cuprinse `ntre 1-20 µm lungime [i 3-14 nm diametru. Ele sunt dispuse pericelular, uneori polar sau bipolar, num\rul lor variind `ntre 1 [i 1000 per Fimbriile confer\ bacteriilor capacitatea de a adera la suprafa]a epiteliilor [i a altor substraturi, fiind considerate factori de patogenitate. Pilii de tip F, denumi]i [i pili sexuali, sunt structuri tubulare str\b\tute de canal axial, `n structura c\rora intr\ o fosfoglicoprotein\ (pilina), ale c\rei molecule sunt ansamblate dup\ o simetrie helicoidal\. Ei sunt codifica]i de o plasmid\ numit factorul ,,F” (de fertilitate sau de sex), care confer\ celulei purt\toare proprietatea de donor de material genetic sau celul\ - mascul F+. Rolul pililor ,,F” este analog organului copulator, deoarece prin lumenul lor are loc transferul de ADN de la o celul\ bacterian\ F + la una F - `n cadrul procesului de conjugare - o form\ primitiv\ de sexualitate, singura posibil\ la bacterii.

3.3.2. FIZIOLOGIA BACTERIILOR

3.3.2.1. COMPOZI}IA CHIMIC| A CELULEI BCTERIENE

Compozi]ia chimic\ elementar\ a bacteriilor, sub aspectul con]inutului `n elemente biogene, nu difer\ de a celorlalte organisme vii. Compozi]ia molecular\ se diferen]iaz\ `ns\ de cea a organismelor vegetale [i animale prin prezen]a unor constituen]i moleculari specifici bacteriilor. O celul\ bacterian\ con]ine aproximativ 3000-6000 tipuri de molecule diferite, dintre care aproximativ jum\tate apar]in compu[ilor anorganici cu mas\ molecular\ mic\ (apa [i s\rurile minerale), iar cealalt\ jum\tate, compu[ilor organici cu diverse grade de complexitate structural\.

33

3.3.2.1.1.

Compu[ii anorganici

Apa reprezint\ aproximativ 75-80 % din greutatea umed\ a celulei bacteriene, `n care se g\se[te sub form\ liber\ sau legat\ inseparabil de alte structuri chimice. Ea constituie mediul care asigur\ vehicularea substan]elor nutritive [i a metaboli]ilor, precum [i desf\[urarea reac]iilor chimice care stau la baza proceselor vitale.

S\rurile minerale reprezint\ 2 – 30% din greutatea bacteriilor uscate. Elementele care intr\ `n compozi]ia lor sunt : P, K, Na, Cl, S, O, H, Fe [i `n propor]ii mai reduse, Mg, Cu, [i Zn. S\rurile minerale `ndeplinesc urm\toarele func]ii biologice:

asigur\ reglarea presiunii osmotice la nivelul membranei citoplasmatice ;

realizeaz\ sistemul tampon adecvat men]inerii pH-ului optim al mediului celular;

activeaz\ unele sisteme enzimatice, rol pe care `l `ndeplinesc mai ales ionii de Cu [i de Mg ;

intr\ `n structura unui important num\r de constituien]i celulari (rol plastic).

3.3.2.1.2. Compu[ii organici

Glucidele totalizeaz\ 4 – 25% din greutatea celulelor bacteriene uscate, propor]ia lor variind `n func]ie de specia bacterian\, vârsta culturii [i compozi]ia chimic\ a substratului nutritiv. Ele au rol plastic, energetic sau de material de rezerv\. Lipidele, prezente `n celula bacterian\ `n propor]ie de 1 – 20 % din greutatea uscat\ a bacteriilor, pot fi din punct de vedere chimic, gliceride, fosfatide, steride [i ceruri. Al\turi de glucide, lipidele constituie rezervele nutritive ale celulei bacteriene cu un poten]ial energetic crescut. Acizii nucleici . Spre deosebire de virusuri, care con]in un singur tip de acid nucleic, `n celula bacterian\ sunt prezen]i ambii acizi nucleici. Acidul dezoxiribonucleic (ADN) reprezint\ aproximativ 1/5 din con]inutul celulei, fiind constituientul nucleoidului, respectiv al cromozomului bacterian [i al plasmidelor. Acidul ribonucleic (ARN), se g\se[te `n citoplasm\ sub cele trei forme diferite sub aspectul m\rimii moleculei [i al func]iei biologice pe care o `ndeplinesc `n mecanismul sintezei proteinelor: ARN mesager, ARN de transport sau solubil [i ARN ribozomal. ARN-ul total constituie 10 – 20 % din greutatea uscat\ a celulei. Proteinele reprezint\ aproximativ 60% din greutatea uscat\ a bacteriilor [i constituie componentele esen]iale pentru via]a celulei bacteriene. Ele se g\sesc atât `n stare pur\ cât [i sub form\ de complexe lipo- sau glicoproteice. Din punct de vedere al rolului pe care `l `ndeplinesc, proteinele bacteriene pot fi grupate `n :

proteine constitutive, care fac parte din structura diferitelor componente celulare, [i

proteine enzimatice (enzimele), care constituie biocatalizatorii `ntregii activit\]i

metabolice a celulei bacteriene. Enzimele constituie, `n ansamblul lor, aparatul sau echipamentul enzimatic al celulei bacteriene. El este caracteristic pentru fiecare specie bacterian\ [i reprezint\, prin urmare, un important criteriu taxonomic. Punerea `n eviden]\ a enzimelor bacteriene prin reac]ii sau teste biochimice face parte din conduita curent\ a identific\rii bacteriilor.

34

3.3.2.2. NUTRITIA LA BACTERII

Microorganismele, ca [i celelalte organisme vii, sunt caracterizate printr-o activitate fiziologic\ ne`ntrerupt\, mai mult sau mai pu]in intens\, `n cursul c\reia cresc, se divid ,`[i modific\ structura, compozi]ia chimic\ [i pozi]ia `n mediu, etc. Exercitarea acestor activit\]i presupune prezen]a `n mediile lor de via]\ a unor substan]e nutritive utilizabile `n sinteza constituien]ilor celulari ( surse plastice ) [i a unor surse de energie .

Exigen]e [i tipuri nutritive la bacterii

Posibilit\]ile bacteriilor de a folosi diverse surse plastice [i energetice sunt extrem de variate. Considerate `n ansamblu, microorganismele sunt cele mai omnivore organisme cunoscute, deoarece `[i realizeaz\ metabolismul folosind cele mai diverse surse de substan]e nutritive : de la N molecular, CO 2 [i S, pân\ la substan]ele organice complexe. In raport cu sursa de energia pe care o utilizeaz\ `n procesul de nutri]ie, bacteriile se `ncadreaz\ `n dou\ tipuri principale :

- tipul fototrof care utilizeaz\ energia luminoas\ transformând-o `n energie de

legare chimic\ cu ajutorul unor pigmen]i asem\n\tori clorofilei;

- tipul chimiotrof, lipsit de pigmen]i fotosintetizan]i, pentru care unica surs\ de

energie o reprezint\ reac]iile biochimice de oxidoreducere. Pe baza capacit\]ii de a utiliza substan]ele anorganice [i organice ca surse de material de sintez\ [i energie se diferen]iaz\ :

- tipul litotrof ( lith = piatr\ ) sau autotrof ( `n sensul de independent , liber )

c\ruia `i apar]in bacteriile capabile s\-[i sintetizeze to]i constituen]ii celulari pornind de la surse simple anorganice de C [i de N ca : CO 2 , NH 3, NO 2 , NO 3 , etc.;

- tipul organotrof sau heterotrof `n care se `ncadreaz\ bacteriile dependente de

materia organic\, care nu se pot dezvolta decât `n prezen]a substan]elor organice ca surse de energie , C [i N . Deci, `n timp ce autotrofele prin sintezele lor genereaz\ substan]e organice, heterotrofele le descompun. Ansamblând cele dou\ criterii, bacteriile fototrofe pot fi `mp\r]ite `n fotoautotrofe ( fotolitotrofe ) [i fotoorganotrofe ( fotoheterotrofe ), iar bacteriile chimiotrofe se pot clasifica , de asemenea, `n chimioautotrofe ( chimiolitotrofe ) [i chimioorganotrofe ( chimioheterotrofe ). In rândul bacteriilor chimiotrofe se pot `ns\ diferen]ia tipuri intermediare capabile s\ utilizeze atât compu[i organici cât [i anorganici. Astfel, exist\ bacterii capabile s\ utilizeze carbonul organic sau anorganic [i azotul anorganic constituind un subtip numit mezotrof. Altele pot metaboliza carbonul organic [i azotul anorganic fiind `ncadrate `n subtipul prototrof. Deoarece bacteriile autotrofe nu intereseaz\ bacteriologia medical\ [i medical- veterinar\, `n continuare vor fi men]ionate numai sursele de substan]e organice pentru cele mai importante elemente biogene necesare bacteriilor chimioheterotrofe , categorie `n care se `ncadreaz\ majoritatea bacteriilor patogene. Principala surs\ de carbon pentru aceste bacterii o reprezint\ glucidele [i polialcoolii [i `ntr-o propor]ie mai redus\ diferi]i acizi organici, cetonele, lipidele, acizii gra[i, etc. Sursele de azot organic sunt reprezentate `n primul rând de aminoacizi, urma]i `n cazul a numeroase specii, de alte substan]e cu azot diferite ca grad de complexitate: uree, peptone, proteine . Unele bacterii patogene pot folosi [i surse de

35

azot anorganic, cum este amoniacul rezultat din hidroliza ureei sau din reducerea nitra]ilor `n nitri]i [i a nitri]ilor `n amoniac. Inafar\ de carbon [i azot , toate bacteriile au nevoie de macroelemente ( P, S,, O, H, K, Mg, Fe, Ca,Mn, etc. ) [i microelemente ( Cu, Zn, Mo, etc. ), acestea din urm\ fiind indispensabile activit\]ii catalitice a unor enzime.

3.3.2.2.3. METABOLISMUL BACTERIAN

Prin analogie cu celula vegetal\ [i animal\, metabolismul bacterian implic\ totalitatea reac]iilor biochimice catalizate enzimatic care permit bacteriilor s\ ob]in\ din nutrien]i, atât compu[i necesari pentru sinteza constituien]ilor celulari, cât [i energia necesar\ pentru aceste sinteze [i pentru alte activit\]i care necesit\ consum de energie. Activitatea metabolic\ a bacteriilor poate fi diferen]iat\ `n metabolism energetic care include catabolismul [i respira]ia [i metabolism de sintez\ sau anabolism.

Catabolismul

Substraturile exogene care pot constitui surse energetice [i plastice pentru bacteriile heterotrofe sunt reprezentate `n majoritatea cazurilor de compu[i organici cu structur\ complex\ : proteine, glucide, lipide. Eliberarea energiei prin procesele de catabolism se realizeaz\ treptat, `n trei faze distincte. Faza I . Macromoleculele sunt dezansamblate `n unit\]ile lor de construc]ie: proteinele `n aminoacizi, polizaharidele `n monozaharide, iar lipidele `n glicerol [i acizi gra[i. In aceast\ prim\ faz\ se elibereaz\ de obicei mai pu]in de 1% din energia total\ a macromoleculelor care se pierde `n bun\ parte sub form\ de c\ldur\. Faza II. Aminoacizii, monozaharidele [i acizii gra[i rezulta]i `n prima etap\ sufer\ o degradare incomplet\ cu formarea de produ[i intermediari - amoniac, acid piruvic, acizi gra[i inferiori, etc.- bioxid de carbon [i ap\. Energia eliberat\ reprezint\ aproximativ o treime din energia total\ a substraturilor ini]iale. In aceast\ faz\, hexozele pot fi metabolizate pe c\i diferite - calea glicolizei, calea Entner-Doudoroff sau calea hexozomonofosfatului - dar produ[ii finali nu sunt foarte diferi]i. In mod similar , aminoacizii pot fi cataboliza]i pe c\i diferite , dar, indiferent de calea utilizat\ , rezultatul const\ `n formarea de acetil-Co A sau de intermediari ai ciclului acizilor tricarboxilici ( ciclul Krebs ) . Faza III In cursul acestei faze, produ[ii intermediari sunt descompu[i `n CO 2 [i H 2 O pe calea acizilor tricarboxilici, rezultând, de regul\, cantitatea maxim\ de energie. Nu toate substraturile ajung `ns\ la aceast\ ultim\ faz\. In multe cazuri, degradarea se opre[te la produ[ii intermediari care sunt deseori prelua]i sub form\ de precursori [i introdu[i `n filiera reac]iilor anabolice sub ac]iunea enzimelor biosintetizante. Pentru produ[ii finali rezulta]i din activitatea catabolic\, celula bacterian\ dispune de multiple c\i de utilizare, [i anume :

-hidrogenul rezultat din procesele de oxidare este introdus `n circuitul respirator pentru reac]iile de reducere cu cedare c\tre al]i acceptori. -oxigenul rezultat `n urma reac]iilor de reducere este valorificat `n procesele de oxidare; -energia rezultat\ `n diferitele etape ale degrad\rii catabolice este utilizat\ `n procesele endergonice (consumatoare de energie) ale biosintezelor celulare.

36

Respira]ia

Bacteriile, ca toate celelalte vie]uitoare, respir\, ceea ce `n sensul obi[nuit al cuvântului `nseamn\ c\ ele consum\ oxigen pentru a produce cu ajutorul lui reac]ii chimice exoterme eliberatoare de energie. Pasteur a observat cel dintâi c\ unele specii bacteriene tr\iesc [i se `nmul]esc `n absen]a oxigenului mai bine chiar decât `n prezen]a lui, deci respir\ f\r\ oxigen. Aceast\ constatare, pe lâng\ altele, a dus la o l\rgire a con]inutului no]iunii de respira]ie, `n sensul c\ se nume[te proces respirator orice reac]ie chimic\ eliberatoare de energie care se petrece in vivo `n prezen]a sau `n absen]a oxigenului. Bacteriile chimiotrofe `[i procur\ cea mai important\ parte a energiei prin procesul de respira]ie celular\ care const\ `ntr-o succesiune de reac]ii de oxido-reducere biologic\ ce pot avea loc `n aerobioz\ sau anaerobioz\ * . Prin oxido-reducere biologic\ se `n]elege pierderea atomilor de H ( e ¯ [i H + ) din molecula unei substan]e chimice ( S ) care se oxideaz\ eliberând energie [i transferul lor c\tre o substan]\ acceptoare ( A ) care se reduce, conform ecua]iei : * SH 2 + A< => S + AH 2 + energie Respira]ia la bacterii se rezum\ `n esen]\, la preluarea hidrogenului rezultat din reac]iile catabolice prin intermediul unor enzime numite dehidrogenaze [i cedarea lui c\tre un acceptor final care poate fi oxigenul sau alt\ substan]\. Dup\ natura acceptorului final de electroni de H , respira]ia bacterian\ este de trei tipuri :

1. respira]ia aerob\ ( oxibiotic\ ), un proces de de oxidare complet\ a substraturilor cu ajutorul oxigenului molecular ca acceptor final de H [i eliberarea unei cantit\]i mari de energie ;

2. respira]ia anaerob\ ( anoxibiotic\ ) `n care acceptorul final de H poate fi orice substan]\ anorganic\, exceptând oxigenul;

3. fermenta]ia , un proces de oxido-reducere biologic\ care are loc `n condi]ii de

anaerobioz\ sau `n prezen]a oxigenului dar f\r\ interven]ia lui [i `n care energia este ob]inut\ prin utilizarea compu[ilor organici atât ca donatori cât [i ca acceptori de electroni. Spre deosebire de respira]ia aerob\, `n cursul fermenta]iei se elibereaz\ o mic\ parte din energia con]inut\ `n substrat, rezultând numero[i produ[i de degradare par]ial\. Ace[tia variaz\ foarte mult `n raport cu substratul [i calea metabolic\ * * . Deoarece eliberarea brusc\ a energiei din substraturile oxidate - `ntr-o singur\ treapt\ ( a[a cum arat\ reac]ia de mai sus ) - ar fi d\un\toare pentru celul\ , transferul hidrogenului c\tre acceptor se realizeaz\ `n mai multe etape, cu participarea unui `ntreg arsenal de enzime respiratorii care servesc ca acceptori tranzitorii de hidrogen .Ele se reduc [i se oxideaz\ succesiv prin preluarea [i respectiv cedarea hidrogenului de la una la alta c\tre acceptorul final ,constituind sistemul transportor de electroni sau catena de respira]ie celular\ .

Anabolismul

Anabolismul const\ `n secven]e de reac]ii enzimatice, desf\[urate `n trepte, prin care se efectueaz\ sinteza constituien]ilor celulari pornind de la precursori reprezenta]i de produ[ii intermediari ai catabolismului sau de substan]ele preluate din mediu.

37

Ca [i procesele de catabolism , reac]iile de biosintez\ se realizeaz\ tot `n trei faze care se succed `n sens invers :

- producerea de subunit\]i care vor intra `n componen]a macromoleculelor specifice fiec\rui constituient celular; - activarea subunit\]ilor cu ajutorul energiei eliberate prin descompunerea compu[ilor macroergici de tip ATP ( adenozin-trifosfat ) `n care a fost stocat\ pe parcursul degrad\rii diferi]ilor compu[i ; - formarea de macromolecule prin polimerizarea sau condensarea subunit\]ilor activate. Totu[i, c\ile catabolice [i anabolice pentru un anumit substrat nu sunt complet reversibile. Astfel, reac]iile anabolice au ca punct de plecare , de cele mai multe ori, compu[i intermediari foarte diferi]i de cei care rezult\ din catabolismul compusului respectiv iar enzimele implicate sunt par]ial diferite . De exemplu, catabolismul serinei duce la formarea de piruvat, `n timp ce sinteza ei `ncepe de la 3-fosfoglicerat; histidina este catabolizat\ la α-cetoglutarat, iar sinteza ei este ini]iat\ de la ribozo-5-fosfat; degradarea glicogenului la acid lactic este catalizat\ de 12 enzime , dintre care numai 9 catalizeaz\ reac]ii reversibile .

3.3.2.2.4. CRESTEREA SI MULTIPLICAREA BACTERIILOR

Cre[terea bacteriilor

Celula bacterian\ cre[te pe seama depunerii de substan]\ celular\ rezultat\ din

metabolismul de biosintez\ [i a sporirii con]inutului `n ap\. Cre[terea se poate realiza uni- sau multidimensional, `n func]ie de locul [i modalitatea de dispunere a substan]ei nou elaborate. Dup\ L a m a n n a ( cit. de Z a r n e a , 1984 ), exist\ urm\toarele posibilit\]i teoretice de cre[tere a celulei bacteriene:

1. cre[terea la una din extremit\]i ;

2. cre[tera la ambele extremit\]i ;

3. cre[terea `n vecin\tatea constituirii viitorului sept de diviziune ;

4. cre[terea prin intususcep]iune (depunerea de substan]\ nou\ diseminat [i intercalat printre constituien]ii celulari preexisten]i );

5. cre[tere prin depunerea materialului nou `n zona periferic\ a celulei ( limitrof

`nveli[ului ). In cursul cre[terii celulei bacteriene , raportul suprafa]\ / volum se mic[oreaz\ treptat datorit\ faptului c\ `n timp ce suprafa]a bacteriilor cre[te cu o ra]ie p\tratic\, volumul lor se m\re[te cu o ra]ie cubic\. Ori, activitatea normal\ a bacteriilor este condi]ionat\ de existen]a unui raport optim `ntre volumul celulei, care consum\ [i suprafa]a ei, prin care se face absorb]ia substan]elor nutritive [i eliminarea cataboli]ilor. In consecin]\ , pe parcursul cre[terii, aportul de substan]e nutritive din mediu satisface din ce `n ce mai pu]in exigen]ele metabolice ale celulei iar echilibrul ei chimic se altereaz\ deoarece circula]ia substan]elor prin difuzie `n ambele sensuri devine mai dificil\. Din cauza acestor perturb\ri, atunci când dispropor]ia dintre suprafa]\ [i volum atinge un anumit punct critic, raportul lor adecvat se restabile[te prin diviziunea celulei. Astfel, diviziunea celular\ este prin ea `ns\[i o form\ necesar\ de reglare a activit\]ii celulei bacteriene.

38

Multiplicarea bacteriilor

Spre deosebire de organismele pluricelulare, la care multiplicarea celulelor duce

la m\rirea taliei individului, la bacterii [i la toate celelalte organisme unicelulare , ea are

ca rezultat cre[terea num\rului de indivizi [i implicit a popula]iei respective. Majoritatea speciilor bacteriene se multiplic\ prin diviziune direct\ ( diviziune simpl\ , sciziparitate ) iar un num\r redus de grupuri taxonomice se poate multiplica pe alte c\i : prin corpi elementari, ramificare , `nmugurire, spori.

Multiplicarea prin diviziune direct\ const\ `n scindarea unei celule bacteriene care

a atins punctul critic de cre[tere `n dou\ celule-fiice , cel mai frecvent identice. La

bacteriile de form\ alungit\ ( bacili, spirochete ), diviziunea se face transversal dup\ un plan perpendicular pe marele ax al celulei, `n centrul acesteia [i rareori excentric. La coci, diviziunea se poate realiza dup\ unul, dou\ sau trei planuri perpendiculare succesive. In urma diviziunii, celulele rezultate se pot separa sau, la numeroase specii, pot s\ r\mân\ unite una sau mai multe genera]ii realizând grup\ri caracteristice cu valoare taxonomic\. Diviziunea celulei bacteriene este precedat\ [i ini]iat\ de replicarea semiconservativ\ a AND-ului cromozomial, `n momentul `n care corpii nucleari nou forma]i sunt disponibili pentru segregare, astfel `ncât cele dou\ celule –surori s\ fie `nzestrate cu o copie exact\ a genomului celulei parentale Multiplicarea prin corpi elementari a fost descris\ la chlamidii, la care, pe lâng\ diviziunea direct\, exist\ posibilitatea desf\[ur\rii unui ciclu vital. Punctul de plecare al acestui ciclu este reprezentat de structuri mici corpusculare, electronoopace, cu un diametru de aproximativ de 0,2 – 0,5 micrometri, numite corpi elementari. In celula gazd\, fiecare corp elementar cre[te transformându-se `n corp ini]ial sau reticulat, ajungând la 0,8 – 1,5 micrometri. In continuare, corpii reticula]i se multiplic\ prin diviziune iar celulele-fiice se reorganizeaz\ `n sensul transform\rii lor `n corpi elementari.

Multiplicarea prin ramificare, `nmugurire [i spori - proprie ciupercilor microscopice ( mice]i filamento[i [i levuri ) – este `ntâlnit\ doar la actinomicete [i unele bacterii fotosintetizante.

Dinamica multiplic\rii bacteriilor

Deoarece examinarea direct\ a bacteriilor `n diferite medii naturale este foarte dificil\, se cunosc pu]ine date referitoare la multiplicarea popula]iilor bacteriene `n natur\ (Z a r n e a, 1994). Cultivarea bacteriilor `n laborator a permis `ns\ un studiu detaliat al dinamicii procesului de multiplicare `n condi]ii experimentale [i al rela]iilor dintre multiplicare [i factorii de mediu. S-a constatat astfel c\ o cultur\ bacterian\ prezint\ `n cursul existen]ei sale patru faze, distincte prin viteza de multiplicare a germenilor [i prin num\rul de celule vii pe unitatea de volum. Aceste faze sunt: faza ini]ial\ de adaptare ,de laten]\ sau de lag 1 , faza de multiplicare exponen]ial\ sau logaritmic\, faza sta]ionar\ [i faza de declin. Multiplicarea `n mediile lichide. Faza de laten]\ este cuprins\ `ntre momentul introducerii celulelor bacteriene `n mediu, prin `ns\mân]are sau transplantare [i momentul când ele `ncep s\ se multiplice (`n medie, 2 ore), perioad\ `n care cultura nu este vizibil\ macroscopic.

1 (engl. to lag =a `ntârzia, a r\mâne `n urm\)

39

Faza de multiplicare exponen]ial\ sau logaritmic\ se caracterizeaz\ prin multiplicarea celulelor bacteriene, la debut cu o vitez\ progresiv m\rit\, apoi `ntr-un ritm constant [i caracteristic pentru fiecare specie bacterian. La majoritatea bacteriilor patogene, `n condi]ii optime , diviziunile se succed la intervale de 20-30 de minute, timp care reprezint\ vârsta unei genera]ii [i care este urmat de dublarea popula]iei bacteriene. Durata fazei de multiplicare logaritmic\ este `n medie de 6-24 de ore Faza sta]ionar\ urmeaz\ unei scurte perioade (aproximativ 2 ore) `n care multiplicarea nu se mai produce `n progresie geometric\ ci `ntr-un ritm care scade progresiv. Incetinirea multiplic\rii este determinat\ de modificarea mediului de cultur\ ( sc\derea concentra]iei nutrien]ilor, acumularea metaboli]ilor toxici `n concentra]ii inhibitorii, reducerea con]inutului `n oxigen, etc. ), dar mai ales de realizarea unei concentra]ii maxime de celule bacteriene pe unitatea de volum ( 3×10 7 - 3×10 9 pe ml ). O dovad\ a faptului c\ principala cauz\ este o problem\ de spa]iu, o constituie multiplicarea de `nlocuire care caracterizeaz\ aceast\ perioad\, `n care rata de cre[tere a popula]iei bacteriene este nul\. Practic, diviziunile continu\ numai `n limita disponibilit\]ilor de spa]iu create prin moartea unor celule. Aceast\ faz\ dureaz\ de la câteva ore pân\ la 7-8 zile, `n func]ie de specie. Faza de declin se caracterizeaz\ prin absen]a diviziunilor [i moartea logaritmic\ a celulelor bacteriene pân\ la sterilizarea mediului. Cauzele care duc la moartea bacteriilor sunt multiple [i sunt legate `n special de epuizarea substan]e nutritive, diminuarea rezervelor respiratorii [i ac]iunea toxic\ exercitat\ de cataboli]ii acumula]i `n mediu . Uneori un num\r mic de bacterii poate supravie]ui câteva s\pt\mâni sau luni pe seama substan]elor nutritive eliberate prin autoliza celulelor moarte. Fenomenul este cunoscut sub denumirile de reluarea cre[terii, cre[tere criptic\ sau canibalism. S-a estimat c\ pentru un supravie]uitor sunt necesare substan]ele provenite de la aproximativ 50 de celule moarte ( G r e c i a n u A., 1986 ). In faza de declin, bacteriile prezint\ un polimorfism accentuat determinat de prezen]a celulelor `mb\trânite, cu forme atipice ( celule sferice, mici sau gigante, deformate, filamentoase, ramificate, etc. ) [i cu afinitate tinctorial\ sc\zut\. Evitarea erorilor generate de aceste modific\ri reclam\ efectuarea examenelor pentru `ncadrarea taxonomic\, testarea patogenit\]ii, testarea sensibilit\]ii bacteriilor [.a., numai pe culturi `n faza exponen]ial\. Multiplicarea bacteriilor pe mediile solide. Particularit\]ile multiplic\rii pe mediile solide se datoreaz\ `n primul rând absen]ei mi[c\rilor browniene care asigur\ dispersarea bacteriilor `n masa mediilor lichide [i accesul nediscriminatoriu al celulelor la resursele nutritive. Prin urmare , atât pe suprafa]a cât [i `n profunzimea mediilor solide, `n urma multiplic\rii rezult\ aglomer\ri de milioane de bacterii care, `n func]ie de abunden]a inoculului [i activitatea aparatului ciliar, pot `mbr\ca macroscopic dou\ forme : colonia izolat\ [i gazonul bacterian. Colonia reprezint\ o mas\ compact\ de celule rezultate, de regul\, din multiplicarea unei singure celule bacteriene. Dup\ declan[area fazei logaritmice, diviziunile se distan]eaz\ treptat pe m\sur\ ce colonia cre[te, deoarece `ntre celulele bacteriene care o compun se creeaz\ diferen]e privind posibilit\]ile de acces la substan]ele nutritive din mediu sau la oxigen ( `n cazul speciilor aerobe ) `n func]ie de pozi]ia lor: limitrof\ mediului sau `n centrul coloniei. Celulele de la periferia coloniilor, deoarece beneficiaz\ de un aport optim de oxigen [i de nutrien]i, se multiplic\ activ `n timp ce bacteriile din centrul coloniei pot fi moarte. Dezvoltare unei colonii bacteriene este condi]ionat\ nu numai de interac]iunile celulelor individuale ci [i de influen]a coloniilor vecine; cu cât coloniile sunt mai numeroase [i mai dese, cu atât sunt mai mici, din cauz\ c\ se jeneaz\ reciproc prin eliminarea de metaboli]i toxici [i prin diminuarea concentra]iei nutrien]ilor.

40

MICOLOGIE GENERAL | Ciupercile microscopice (micromice]ii, fungii, mucegaiurile) reprezint\ un grup heterogen de

MICOLOGIE GENERAL|

Ciupercile microscopice (micromice]ii, fungii, mucegaiurile) reprezint\ un grup heterogen de microorganisme larg r\spândite `n natur\. Se apreciaz\ c\ exist\ aproximativ 3000-4000 de genuri de mice]i cu peste 200000 de specii. Micromicetele au un tip de organizare eucariot, sunt constituite din ansambluri celulare (micelii, pseudomicelii) deseori specializate pe func]ii [i se multiplic\ printr-o mare diversitate de forme sexuate [i asexuate. Pe baza `nsu[irilor morfologice [i fiziologice, ciupercile microscopice au fost `mp\r]ite `n dou\ grupe mari: levurile (drojdiile) [i ciupercile filamentoase (mucegaiurile). ~ntre aceste dou\ forme distincte se plaseaz\ fungii dimorfi care, `n raport de condi]iile de mediu (organism, mediu de cultur\, temperatur\, etc.), pot cre[te fie ca levuri, fie ca fungi filamento[i.

4.1. MORFOLOGIA CIUPERCILOR MICROSCOPICE

Unitatea func]ional\ a micromice]ilor este celula, cu o structur\ specific\ [i o compozi]ie particular\, care o individualizeaz\ `n lumea vie]uitoarelor microscopice.

~n marea lor majoritate, ciupercile microscopice dispun de urm\toarele structuri:

- un perete extern rigid (la levuri, cu o structur\ mai dens\ spre exterior [i mai lax\ `n zonele superficiale), cu func]ii protectoare, `n structura c\ruia intr\ substan]e proteice, polizaharide (hemiceluloz\, glucan, manan, chitin\), acizi organici superiori;

- membran\ citoplasmatic\ lipoproteic\ ce con]ine steroli (compu[i care la bacterii sunt prezen]i numai la micoplasme);

- citoplasm\, `n care se g\sesc organite (mitocondrii, reticul endoplasmatic, aparat Golgi) [i structuri granulare (ribozomi, substan]e de rezerv\);

- nucleu, delimitat de membran\ nuclear\ [i alc\tuit din carioplasm\, 2-4 cromozomi [i nucleol.

Levurile Levurile au, de regul\, o organizare unicelular\ asem\n\toare bacteriilor. Celulele levurice au form\ sferic\ sau oval\ [i pot forma ansambluri celulare numite pseudomicelii (fig.12.).

41

Fig.12 Aspectul morfologic al levurilor cu forme pseudomiceliene Ciupercile filamentoase Ciupercile filamentoase

Fig.12 Aspectul morfologic al levurilor cu forme pseudomiceliene

Ciupercile filamentoase

Ciupercile filamentoase reprezint\ grupul de fungi situa]i pe o treapt\ filogenetic\ superioar\ levurilor, deoarece la ele apare diferen]ierea ansamblurilor celulare pe principalele func]ii vitale: de nutri]ie [i de reproducere. Ele sunt constituite din filamente lungi [i sub]iri numite hife, care formeaz\ `n ansamblul lor un miceliu adev\rat numit [i tal. Miceliul majorit\]ii ciupercilor filamentoase este format din dou\ p\r]i distincte morfologic [i fiziologic: aparatul vegetativ [i cel reproduc\tor. Aparatul vegetativ este constituit din hife ramificate care pot fi septate delimitând celule cilindrice, sau neseptate ( fig.13) Septurile prezint\ pori prin care citoplasma [i chiar nucleii trec dintr-o celul\ `n alta, sub influen]a curen]ilor intracitoplasmatici. Ele confer\ hifelor un grad crescut de rezisten]\ [i rigiditate.

confer\ hifelor un grad crescut de rezisten]\ [i rigiditate. Fig.13 Tipuri de micelii fungice: A- miceliu

Fig.13 Tipuri de micelii fungice: A- miceliu neseptat B- miceliu septat

Hifele neseptate sunt alc\tuite dintr-o celul\ unic\, mult alungit\ [i ramificat\ care con]ine uneori sute de nuclei `ntr-o citoplasm\ comun\. Indiferent de tipul de miceliu (septat sau neseptat), num\rul nucleilor este relativ constant pentru o anumit\ specie [i pentru speciile `nrudite. Sub aspectul raportului cu mediul pe care se dezvolt\, la un miceliul se pot deosebi dou\ por]iuni:

42

- sistemul rizoidal constituit din hife fine, ramificate [i bine implantate `n mediu;

- miceliul aerian format din hife care se deta[eaz\ din sistemul rizoidal [i care sunt mai pu]in ramificate [i mai rezistente. Aparatul reproduc\tor este constituit din hife aeriene specializate pe care se formeaz\ organele de `nmul]ire numite `n mod curent “corpi fructifican]i”, deoarece con]in spori `n interiorul sau pe suprafa]a lor (endo-, respectiv ectospori). Morfologia corpilor fructifican]i se caracterizeaz\ printr-o mare diversitate, constituind un important criteriu de diferen]iere a numeroaselor specii de fungi (criteriu taxonomic).

4.2. MODALIT|}ILE DE ~NMUL}IRE ALE CIUPERCILOR MICROSCOPICE ~nmul]irea micromice]ilor se poate face asexuat [i sexuat. ~nmul]irea asexuat\ se poate realiza `n dou\ moduri: prin por]iuni de miceliu [i prin spori de vegeta]ie ap\ru]i consecutiv mitozei (spori mitotici, asexua]i).

Tipuri de spori asexua]i

Sporii asexua]i (mitotici, vegetativi) iau na[tere prin transformarea `n spor a unor celule constituiente ale miceliului sau pseudomiceliului [i poart\ denumirea generic\ de talospori, sau printr-un proces de morfogenez\ `n interiorul sau pe suprafa]a corpilor fructifican]i. Din categoria talosporilor fac parte blastosporii, clamidiosporii, artrosporii [i aleuriile, iar sporii asexua]i deriva]i din corpii fructifican]i sunt sporangiosporii [i conidiosporii. Blastosporii iau na[tere printr-un proces de burjeonare sau `nmugurire. `ntâlnit mai frecvent la levuri. Procesul const\ `n formarea unui “mugure”, reprezentând o celul\- fiic\, prin evaginarea peretelui celular al celulei-mam\. Pe celula de origine, mugurii pot fi dispu[i polar, bipolar sau multilateral. Atunci când celulele-fiice nu se transform\ `n spori separându-se de celula-mam\ ci continu\ formarea de muguri adi]ionali, rezult\, `n cazul levurilor, pseudomicelii arborescente.

rezult\, `n cazul levurilor, pseudomicelii arborescente. Fig. 14 Geotrichum: segmentarea hifelor terminale pentru a

Fig. 14 Geotrichum: segmentarea hifelor terminale pentru a forma artrospori (A) si modul de formare al clamidosporilor (C); B- artrospor pe cale de germinare

Clamidosporii (fig.14) se formeaz\ `n interiorul celulei hifale `ntr-un mod asem\n\tor sporilor bacterieni (endospori). Ei au peretele `ngro[at [i citoplasma condensat\, fiind deosebit de rezisten]i la c\ldur\ [i usc\ciune. Clamidosporii sunt spori de rezisten]\ programa]i genetic s\ asigure, prin structura lor, persisten]a speciei `n condi]ii nefavorabile, ca [i sporii bacterieni. Prin compara]ie cu ace[tia, ceilal]i spori vegetativi [i sporii sexua]i (meiotici) sunt doar spori de `nmul]ire deoarece nu rezist\ mult timp `n mediul ambiant. Ei sunt programa]i genetic s\ germineze rapid [i s\ regenereze aparatul micelian, asigurând `nmul]irea ciupercilor microscopice `n condi]ii favorabile de mediu.

43

Artrosporii sau oidiile (fig. 256, p.300,Zarnea, 70)se formeaz\ la mucegaiurile septate prin fragmentarea `n celulele componente a unor hife vegetative terminale. Aleuriile (fig.15), sunt sporii unor ciuperci dermatofite ce se dezvolt\ pe filamentul micelian, de care r\mân ata[a]i; pot avea diferite m\rimi (macroaleurii, microaleurii) [i diverse moduri de dispunere.

microaleurii) [i diverse moduri de dispunere. Fig.15 Corpi fructificanti la ciuperci dermatofite:

Fig.15 Corpi fructificanti la ciuperci dermatofite: 1.Tricophyton;

2-Microsporum

Sporangiosporii sunt caracteristici fungilor nesepta]i din genurile Mucor, Absidia [i Rhizopus (fig.16). Ei se formeaz\ `n interiorul unor corpi fructifican]i cu aspect globulos numi]i sporangi sau sporoci[ti, rezulta]i prin dilatarea extremit\]ii unor hife fertile (sporangiofori) [i formarea unui perete transversal care realizeaz\ disjunc]ia `ntre hif\ [i sporange. Uneori, filamentul sporangiofor pe care se edific\ sporocistul poate prezenta o dilata]ie terminal\ numit\ columel\. ~n interiorul sporangelui au loc mitoze repetate, dup\ care nucleii-nou forma]i se `nconjoar\ de o mas\ de citoplasm\ proprie prin formarea unui perete celular, transformându-se `n spori.

formarea unui perete celular, transformându-se `n spori. Fig.16 Rhizopus nigricans: A-miceliu reproducator:

Fig.16 Rhizopus nigricans: A-miceliu reproducator: a-sporange imatur:b-columela, c- sporange matur plin cu spori, d-sporange rupt, f-spori; B- miceliu vegetativ: g-rizoizi

Conidiosporii (conidiile) sunt spori externi care iau na[tere pe vârful dilatat al hifei specializate numite conidiofor, printr-un proces asem\n\tor `nmuguririi, formând [iraguri. ~ntre hif\ [i [iragurile de conidii se interpun ni[te piese intermediare numite sterigme. Forma corpilor fructifican]i conidiogeni variaz\ `n func]ie de gen sau specie; la Aspergilus spp., de exemplu, au aspect de m\ciuc\, iar la Penicillium spp., aspect de penson (fig. 17)

44

Fig. 17 Aspecte de micelii aeriene cu corpi fructificanti: 1-Rhizopus, 2- Aspergillus, 3-Penicillium ~nmultirea sexuat\

Fig. 17 Aspecte de micelii aeriene cu corpi fructificanti: 1-Rhizopus, 2- Aspergillus, 3-Penicillium

~nmultirea sexuat\ se realizeaz\ prin spori meiotici (sexua]i) rezulta]i din fuzionarea a dou\ celule-game]i, cu poten]ial ereditar diferit, situate pe aceea[i hif\ sau pe hife distincte dar apropiate. Cu excep]ia unor particularit\]i de detaliu, corelate cu nivelul evolutiv al mice]ilor, procesul de fuzionare a celor dou\ celule se realizeaz\ `n dou\ faze succesive. ~n prima faz\ are loc fuzionarea citoplasmei (plasmogamia) iar `n etapa urm\toare, fuzionarea nucleilor (cariogamia), rezultând astfel un zigot cu nucleu unic diploid (set dublu de cromozomi). Dup\ un anumit interval de timp, nucleul sufer\ o diviziune reduc]ional\ (meiotic\) reveninindu-se la haploidie. Se deosebesc urm\toarele tipuri de spori sexua]i: zigosporii, oosporii, ascosporii [i bazidiosporii. Zigosporii rezult\ din game]i identici ca structur\, form\ [i dimensiuni (izogame]i sau gametangi) care apar sub forma unor protuberan]e pe dou\ hife apropiate din acela[i miceliu sau apar]inând unor micelii diferite. Ajungând la un moment dat `n contact, membranele celulare se rezorb la acel nivel iar con]inutul lor protoplasmatic se contope[te rezultând un zigospor (fig.18)

se contope[te rezultând un zigospor (fig.18) Fig. 18 Etapele succesive ale procesului de formare a unui

Fig. 18 Etapele succesive ale procesului de formare a unui zigospor. Dou\ celule din acela[i miceliu sau din micelii diferite se `ntâlnesc (A,B) produc celule sexuale speciale ( C) care fuzioneaz\ (D) [i formeaz\ un zigospor acoperit cu un perete protector, negru (E) care r\mâne `n stare laten]\ pân\ la germinare, când formeaz\ un corp fructificant de tip asexuat (F)

45

Oosporii rezult\ din game]i diferen]ia]i morfofiziologic (heterogame]i): unul mai mare (oogonul), de sex feminin [i altul mai mic, de sex masculin (anteridia). Oogonul fecundat se transform\ `n oospor. Atât zigosporii cât [i oosporii sunt `ntâlni]i la ciupercile inferioare [i reprezint\ faza diploid\ a ciclului de dezvoltare al acestora. Prin germinarea sporilor se revine la faza haploid\ reprezentat\ atât prin aparatul vegetativ cât [i prin sporii asexua]i (fig.18). Ascosporii [i bazidiosporii sunt caracteristici micromice]ilor superiori, la care cariogamia nu are loc imediat dup\ contopirea celor doi game]i: ascogonul [i anteridia. ~n urma acestui proces va rezulta mai `ntâi un miceliu special care va da na[tere unor corpi fructifican]i diferi]i ca form\, numi]i asce (aspect saciform) la micromice]ii din sub`ncreng\tura Ascomycotina [i bazidii (aspect de mânu[\ cu degete), la cei din sub`ncreng\tura Bazidiomycotina. ~n interiorul acestor forma]iuni are loc cariogamia prin fuzionarea celor doi nuclei. Dup\ un interval de timp, nucleul diploid sufer\ una sau mai multe diviziuni reduc]ionale. La ascomicete diviziunea reduc]ional\ va conduce la formarea a doi, patru sau opt nuclei haploizi care, la rândul lor, `nconjurându-se de un strat de plasm\ condensat\ [i un perete celular, vor genera un num\r echivalent de ascospori (fig.19). Eliberarea ascosporilor se face prin ruperea ascelor. Bazidia este `ntrucâtva similar\ unei asce, dar, spre deosebire de aceasta, `[i poart\ sporii nu `n interiorul, ci la exteriorul ei.

`[i poart\ sporii nu `n interiorul, ci la exteriorul ei. Fig.19 Formarea ascosporului la mucegaiuri. ~n

Fig.19 Formarea ascosporului la mucegaiuri. ~n celula binuclear\ (A) produs\ prin fuzionarea a dou\ celule din acela[i miceliu sau din micelii diferite, nucleii se unesc (B), se divid repetat (C [i D) formând 8 nuclei sporali (E) con]inu]i `ntr-o celul\ numit\ asc\(F).

Nucleul diploid al bazidiei se divide de dou\ ori rezultând patru nuclei haploizi. ~n partea apical\ a bazidiei se formeaz\ apoi patru mici excrescen]e, numite sterigme, `n care vor migra cei patru bazidiospori (fig.20). Pentru eliberarea acestora, la baza sterigmelor apare câte o pic\tur\ de lichid care cre[te treptat [i care , prin presiunea pe care o exercit\, determin\ deschiderea sterigmelor [i proiectarea sporilor `n aer (Zarnea G., 1970).

46

Fig. 20 Etapele succesive ale form\rii unei bazidii [i eliberarea bazidiosporilor: A- celula binucleat\, B-

Fig. 20 Etapele succesive ale form\rii unei bazidii [i eliberarea bazidiosporilor: A- celula binucleat\, B- fuziunea nucleilor, C- [i D – diviziunea nucleilor, E- formarea bazidiosporilor, F [i G – eliberarea lor ( dup\ Stanier, cit.Zarnea,G. 1970)

Cre[terea mice]ilor este caracterizat\ prin dezvoltarea extremit\]ilor libere ale hifelor. Celula terminal\ se alunge[te, apoi se formeaz\ septul transversal, care delimiteaz\ celula nou format\, `n dou\ celule fiice. Totdeauna, celula terminal\ continu\ procesul de cre[tere [i diviziune, `n timp ce celula subterminal\ particip\ numai facultativ [i anume atunci când produce o ramnifica]ie lateral\, dotat\ la rândul ei cu capacitatea de cre[tere apical\. ~n dinamica procesului de cre[tere “in vitro” se pot distinge 3 faze [i anume: faza de lag, faza de cre[tere liniar\ [i faza de `nvechire.

- Faza de lag, `n care procesul propriu-zis de cre[tere, este absent. Aceast\ faz\ se caracterizeaz\ prin regenerearea hifelor care au survenit la `ns\mân]are sau germinarea sporilor.

- Faza de cre[tere linear\, corespunde cu apari]ia pe suprafa]a mediului de cultur\, a coloniei circulare. Aceast\ colonie are o cre[tere mai rapid\ la periferie, `n timp ce zona central\ se caracterizeaz\ printr-o cre[tere mai lent\ sau chiar prin absen]a cre[terii. Pe medii s\race `n principii nutritvi, cre[terea are loc `n suprafa]\, sub forma unei re]ele fine de hife. Pe medii bogate cre[terea se face mai lent `n diametru transversal, `n schimb, miceliul este mai gros.

- Faza de `nvechire, se traduce prin `ncetinirea vitezei de cre[tere, pe m\sur\ ce marginile coloniei se apropie de bariera mecanic\ reprezentat\ de marginea pl\cii Petri, `n care se cultiv\ respectivul mucegai. Aceast\ `ncetinire este determinat\ de acumularea produ[ilor de catabolism, care se face cu atât mai rapid cu cât condi]iile nutritive, de temperatur\ [i aera]ie sunt mai aproape de exigen]ele optime ale speciei cultivate.

47

4.3. PARTICULARIT|}I ECO-FIZIOLOGICE [i IMPLICA}II

Majoritatea ciupercilor microscopice sunt organisme saprobiote, fiind prezente `n toate mediile naturale (sol, ap\, aer) `n care se pot dezvolta sau `n care se pot conserva timp `ndelungat, dac\ nu g\sesc condi]ii favorabile de multiplicare. Speciile patogene, de[i nu atât de numeroase ca cele saprobiote, paraziteaz\ organismele vii – plante, insecte, pe[ti, reptile, p\s\ri, mamifere, om – provocând boli a c\ror gravitate dep\[e[ete uneori pe aceea cauzat\ de bacterii [i virusuri. Capacitatea mice]ilor de a popula un anumit biotop este condi]ionat\ de posibilit\]ile de a exploata resursele nutritive [i energetice ale acestuia prin intermediul echipamentului enzimatic de care dispun [i care difer\ de la o specie la alta. Din acest punct de vedere, ciupercile microscopice pot fi clasificate `n trei categorii: monofage, oligofage [i polifage (Coman I., Mare[ M., 2000). Ciupercile monofage [i oligofage dispun de un sistem enzimatic redus, limitat uneori la compozi]ia chimic\ a ]esuturilor unei singure specii vegetale sau animale, ca o consecin]\ a adapt\rii lor la un mod de via]\ strict parazitar (de exemplu, mana vi]ei de vie, Microsporum ferrugineum care afecteaz\ numai omul, la care produce pilomicoze). ~n categoria ciupercilor polifage intr\ majoritatea speciilor saprobiote, dar [i cele facultativ parazite [i facultativ saprobiote – specii bine dotate enzimatic care sunt implicate `n procesele de autopurificare a solului [i a apelor prin degradarea [i mineralizarea materiei organice moarte (cadavre animale [i vegetale). ~n raport cu activitatea omului, efectul mice]ilor poate fi favorabil sau nefavorabil. Efectul favorabil const\ `n activit\]ile enzimatice valorificate `n diferite ramuri ale industriei. Industria alimentar\:

- ob]inerea alcoolului, berii [i cidrului prin fermenta]ia alcoolic\ a unui substrat glucidic (amidon, suc de fructe), produs\ de levuri apar]inând genurilor Saccharomyces, Kluiveromyces, Candida;

- fermentarea dirijat\ a laptelui cu ajutorul unor specii de mice]i din genul Penicillium (P. roqueforti, P. camemberti, P. candidum) pentru ob]inerea brânzeturilor din sortimentele “Roquefort”,’’Camembert’’, “Brie”[.a., ; Industria farmaceutic\:

- ob]inerea de antibiotice naturale din categoria penicilinelor [i a cefalosporinelor din culturi de mice]i din genul Penicillium respectiv, Cephalosporium;

- sinteza unor hormoni (ex., micetul Rhizopus arrhizus, datorit\ capacit\]ii de a hidroliza progesteronul - intermediar `n procesul de sintez\ a cortizonului - reduce considerabil num\rul etapelor de sintez\ chimic\ a acestui hormon);

- sinteza de interferoni (`n 1981 genele interferonului au fost transferate prin inginerie genetic\ `n celulele levurei Sacharomyces cerevisiae (drojdia de bere), fiecare celul\ fiind capabil\ s\ sintetizeze pân\ la 10 6 molecule de interferon);

- sinteza de proteine virale imunogene (antigenul HbsAg) utilizate la prepararea vaccinurilor contra hepatitei B, cu ajutorul levurilor modificate genetic (Sasson A., 1993);

- sinteza unor enzime: amilaze (Aspergillus niger, Aspergillus oryzae), proteaze (Aspergillus spp., Mucor pusillus), lipaze (Saccharomycopsis lipolytica), etc. Industria producerii de biomas\ [i proteine neconven]ionale.

48

Efectul nociv al mice]ilor poate fi exercitat prin prezen]a [i multiplicarea lor `n diferite ]esuturi sau prin efectul nociv al toxinelor (micotoxinelor) ingerate cu alimentele sau furajele `n care au fost `n prealabil elaborate de speciile toxigene (Carp- C\rare M., 1991). Bolile produse de ciuperci pot fi clasificate pe baza mai multor criterii.

- ~n func]ie de categoria `n care se `ncadreaz\ micetul ele pot fi levuroze [i micoze propriu-zise.

- Dup\ mecanismul patogenit\]ii micetului-agent etiologic, aceste boli se clasific\ `n micoze [i micotoxicoze. Micozele se caracterizeaz\ prin prezen]a [i multiplicarea micetului `n organe [i ]esuturi. Pe baza afinit\]ii [i a localiz\rii lor `n organe [i ]esuturi, micozele se clasific\ `n: dermatomicoze (micoze externe) [i micoze viscerale sau interne (endomicoze). Micotoxicozele se caracterizeaz\ prin leziuni [i tulbur\ri produse de micotoxinele elaborate de ciuperci `n alimente sau `n furaje. Ele sunt de fapt, intoxica]ii cu origine micotoxic\.

49

NO}IUNI DE GENETIC | MICROBIAN| Genetica este ramura biologiei car e studiaz\ dou\ fenomene biologice

NO}IUNI DE GENETIC| MICROBIAN|

Genetica este ramura biologiei care studiaz\ dou\ fenomene biologice fundamentale: ereditatea [i variabilitatea Ereditatea este `nsu[irea biologic\ general\ a vie]uitoarelor de a conserva propriet\]ile structurale [i func]ionale ce caracterizeaz\ specia [i de a le transmite nemodificate din genera]ie `n genera]ie. Variabilitatea reprezint\ latura opus\ stabilit\]ii ereditare, care duce la apari]ia unor diferen]e `ntre descenden]i [i genitori, asigurând evolu]ia speciilor. Având un aparat genetic mai simplu, virusurile [i bacteriile au constituit [i constituie principalul obiect de studiu al cercet\rii fundamentale `n genetic\. S-a demonstrat astfel, prin experien]ele `ncepute `n 1928 de englezul Griffith asupra bacteriei Streptococcus (Diplococcus) pneumoniae [i continuate `n 1944 de americanul Avery [i colaboratorii s\i, c\ informa]ia genetic\ este de]inut\ de acidul dezoxiribonucleic (ADN), care reprezint\ suportul material al eredit\]ii.

5.1. EREDITATEA LA MICROORGANISME {I MECANISMELE EI

Ca la toate organismele vii, materialul genetic al microbilor `ndepline[te dou\ func]ii: autocatalitic\ (capacitatea genomului de a se autoreproduce cu mare fidelitate) [i heterocatalitic\ (`nsu[irea de a induce [i de a controla sinteza de proteine sau alte biomolecule). Mecanismele prin care se realizeaz\ cele dou\ func]ii (autoreplicarea, respectiv transcrierea, transla]ia) [i procesele ce determin\ variabilitatea genetic\ (muta]ia [i recombinarea genetic\) au fost descifrate `n cea mai mare m\sur\ prin studiile efectuate asupra sistemului fag-bacterie gazd\, ambele microorganisme având câte un singur cromozom.

Func]ia autocatalitic\ a materialului genetic

Multiplicarea propriuzis\ a microorganismelor (virusuri, bacterii, mice]i) este precedat\ de un proces de autoreplicare a genomului ADN sau ARN (`n cazul ribovirusurilor), mediat de enzime. Autoreplicarea ADN dublu catenar este de tip semiconservativ. Cele dou\ catene care alc\tuiesc macromolecula de ADN se separ\ mai `ntâi dup\ modelul clasic al fermoarului prin ruperea pun]ilor de hidrogen care le unesc, `ncepând dintr-o anumit\ zon\ numit\ punct de ini]iere. Fiecare caten\ `[i reface apoi congenera din nucleotidele libere aflate `n citoplasm\, prin complementaritate: o baz\ azotat\ purinic\ (adenin\, guanin\) se leag\ `ntotdeauna de o baz\ pirimidinic\ (timin\, citozin\) de pe catena veche [i invers. Rezult\ astfel patru tipuri de leg\turi posibile: A –T; T –A; G –C [i C –G.

50

~n acest mod, fiecare caten\ veche ref\cându-[i duplexul, se ajunge la dublarea cantit\]ii ini]iale de ADN. Replicarea genomului viral se realizeaz\ `n mod diferit `n func]ie de structura mono- sau dublu catenar\ a acidului nucleic:o replicare semiconservativ\ la ADN [i ARN dublu catenar [i o replicare , mai `ntâi complementar\ [i apoi semiconservativ\, la ADN [i ARN monocatenar. Microorganismele sunt supuse acelora[i legi ale eredit\]ii, unitare `ntregii lumi vii, cu aspecte particulare dictate de gradul lor de organizare. Astfel, dac\ nici un accident genetic nu are loc, to]i descenden]ii unui microb sunt identici `ntre ei [i identici cu genitorul. Acest fenomen poart\ numele de “descenden]\ vertical\” [i are ca rezultat formarea de “clone”, popula]ii de indivizi identici. Aceast\ stabilitate, `ntâlnit\ `n condi]ii naturale numai la procariote [i virusuri, este asigurat\ de organizarea de tip haploid (set unic de gene, provenit de la un singur genitor) [i `nmul]irea asexuat\ (replicarea identic\ a cromozomului unic).

Func]ia heterocatalitic\ a materialului genetic

Informa]ia genetic\ `nscris\ `n molecula de ADN este determinat\ de succesiunea bazelor azotate transcris\ pe ARN mesager (ARNm), iar combina]iile de câte trei baze de pe traseul lan]ului de ARNm, sunt responsabile de pozi]ia aminoacizilor `n structura polipeptidelor. Secven]a a trei baze care codific\ un aminoacid poart\ denumirea de triplet\ sau codon. ~n afar\ de codonii purt\tori de informa]ie genetic\, exist\ [i triplete care nu codific\ aminoacizi (triplete non sens), ci intervin `n mecanismele de stopare a sintezei lan]urilor peptidice. Acela[i aminoacid este codificat de acela[i (aceia[i) codon(i) indiferent dac\ el intr\ `n structura fiin]elor unicelulare sau a macroorganismelor - corela]ie care poart\ numele de cod genetic. Transmiterea informa]iei de la ADN la locul de sinteze\ a proteinelor (ribozomii) se nume[te transla]ie, deoarece comport\ “traducerea” limbajului de patru litere al ADN-ului (A=adenin\; C=citozin\; G=guanin\; T=timin\), `n limbajul de 20 de litere (aminoacizi) al proteinelor. Informa]ia genetic\ nu este transmis\ direct la ribozomi, ci prin intermediul ARN m. Deci, molecula de ADN este o matri]\ pentru ARNm, care trece `n citoplasm\ la locul de sintez\ a proteinelor. ~n cursul sintezei ARNm, timina (T) este `nlocuit\ `ns\ cu o alt\ baz\ pirimidinic\, uracilul (U). A[adar, o matri]\ ADN pe care scrie:

TTTTGCTCGTAATACTT, va fi transcris\ mai `ntâi `n molecula de ARNm, sub forma:

UUUUGCUCGUAAUACUU. Transla]ia (traducerea)este un mecanism complex prin care mesajul genetic transmis de la ADN prin ARNm, este recep]ionat [i citit la nivelul ribozomilor, `n vederea constituirii lan]urilor peptidice. La traducerea mesajului ARNm particip\ o colec]ie de molecule de ARN de transport (ARNt), molecule capabile s\ recunoasc\ [i s\ lege specific un anumit aminoacid din citoplasm\, pe care-l transport\ la nivelul codonului corespunz\tor din molecula de ARNm ata[at\ de ribozomi. Virusurile ARN determin\ biosinteza materialului viral de c\tre celula gazd\ folosind trei strategii (Carp-C\rare M.,2001):

51

a) ARN viral transmite informa]ia genetic\ la nivelul ribozomilor `n mod direct, [i nu prin intermediul ARNm, substituind ARNm celular;

b) informa]ia genetic\ este transmis\ la nivelul ribozomilor prin ARNm copiat de pe genomul viral cu ajutorul enzimei ARNm polimeraza ARN dependent\;

c) ARN viral, printr-un proces de transcriere invers\ (fenomen unic `n biologie) cu ajutorul unor enzime numite reverstranscriptaze, determin\ formarea unui ADN proviral care preia conducerea sintezelor celulare.

5.2 VARIABILITATEA LA MICROORGANISME [i MECANISMELE EI

~n cursul multiplic\rii microorganismelor, la fel ca la celelalte grupe de vie]uitoare, poate avea loc fenomenul de variabilitate. Acesta const\ `n apari]ia unui num\r redus de descenden]i-variante (celule bacteriene, celule micotice, particule virale) care exprim\ un fenotip ce difer\ de al popula]iei microbiene `n care au ap\rut, prin unul sau mai multe caractere. Spre deosebire de plante [i animale, la microorganisme variabilitatea este mult mai accentuat\ datorit\ simplit\]ii tipului de organizare [i a succesiunii rapide a genera]iilor. ~n func]ie de mecanismul de producere [i de caracteristicile lor, varia]iile pot fi grupate `n dou\ categorii: fenotipice [i genotipice (tabelul 2).

Tabelul 2

Caracterele distinctive `ntre varia]iile fenotipice [i genotipice

Caracterul

Varia]ii

considerat

Fenotipice

Genotipice

Se realizeaz\

Ac]iunea mediului

Muta]ii [i recombin\ri genetice

prin

Starea

Nu comport\ modific\ri

Comport\ modific\ri structurale

genomului

Rolul factorilor

Inductori al varia]iei prin actualizarea unei posibilit\]i genetice

Selectivi ai variantelor

de mediu

Propor]ia

Toate sau majoritatea

Foarte mic\ (1/10 8 - 10 9 )

celulelor

afectate dintr-o

popula]ie

 

microbian\

Stabilitatea

Dispar odat\ cu factorul inductor

Stabile

Transmiterea

Nu

Da; descenden]ii formeaz\ o clon\ variant\

varia]iei la

descenden]i

52

5.2.1.

VARIA}IILE FENOTIPICE

Varia]iile fenotipice (negenetice sau fiziologice) sunt induse de factorii de mediu (fizici, chimici, biologici), fa]\ de care constituie fenomene de adaptare. Varia]iile fenotipice afecteaz\ o `ntreag\ popula]ie microbian\ simultan, sunt instabile (`n sensul c\ dispar odat\ cu factorul inductor) [i nu se transmit ereditar, deoarece nu implic\ nici o modificare `n structura genomului. Variabilitatea fenotipic\ poate interesa toate caracterele microorganismelor:

morfologice, fiziologice, de patogenitate, etc. Red\m `n continuare câteva exemple de varia]ii fenotipice `ntâlnite la bacterii.

1.Varia]ii ale capsulogenezei. Speciile bacteriene capsulate Bacillus anthracis [i Diplococcus pneumoniae `[i sintetizeaz\ capsula numai `n organismul animalului infectat sau pe mediile de cultur\ care con]in lichide organice (ser sanguin, sânge 5-10%). Pe mediile simple, `n absen]a substan]elor necesare capsulogenezei, ele formeaz\ culturi de variante acapsulogene. Pierderea capsulogenezei poate deveni [i un caracter ereditar.

2.Varia]ii privind sporogeneza. Cultivarea speciilor sporogene pe medii cu antiseptice sau pe medii bogate `n ioni de calciu poate induce apari]ia de variante asporogene. Acela[i efect represor asupra genelor responsabile de sporogenez\ `l exercit\ anumite valori termice. La Bacillus anthracis, de exemplu, sporogeneza are loc numai `n intervalul 12–42,5 0 C.

3. Varia]ii ale caracterelor biochimice. Varia]iile fenotipice ale caracterelor biochimice constau `n sinteza enzimelor adaptative, indus\ de substrat, care exercit\ o ac]iune de derepresare a genelor respective. La E. coli, de exemplu, sinteza beta-galactozidazei [i a celorlalte enzime codificate de operonul ,,lac” este condi]ionat\ de prezen]a lactozei `n mediul de cultur\. Gama caracterelor supuse varia]iilor fenotipice este extrem de larg\ [i num\rul exemplelor de felul celor prezentate mai sus este nelimitat pentru lumea microorganismelor.

5.2.2. VARIA}IILE GENOTIPICE

Genotipul reprezint\ complexul de gene care determin\ realizarea unui anumit fenotip (caracter, `nsu[ire). Varia]iile genotipice sau genetice se produc ca o consecin]\ a unor modific\ri `n

structura materialului genetic, prin urmare ele sunt stabile [i se transmit ereditar. ~n func]ie de caracterul fenotipic afectat, varia]iile genotipice pot fi:

a) morfologice, care privesc capsulogeneza, cilogeneza, sporogeneza, etc.;

b) metabolice sau biochimice, care constau `n dobândirea sau pierderea capacit\]ii de sintez\ a unei enzime [i implicit, ob]inerea variantelor auxotrofe;

c) de patogenitate, generatoare de mutante apatogene, cu patogenitate atenuat\

sau exacerbat\;

d) de rezisten]a la agen]ii inhibitori fizici, chimici sau biologici, cum este cazul

variantelor antibiorezistente Mecanismele de producere a varia]iilor genotipice sunt muta]iile [i recombin\rile genetice.

53

5.2.2.1. Muta]iile

Muta]iile reprezint\ modific\ri ale num\rului sau secven]ei bazelor azotate din structura moleculei de ADN (sau ARN, `n cazul ribovirusurilor). Ele survin brusc [i se

exprim\ fenotipic prin apari]ia `n sânul unei popula]ii omogene, a unei ,,mutante”, adic\

a unui individ capabil de a transmite descenden]ilor caractere noi, prin care se

deosebe[te de popula]ia omogen\ `n care a ap\rut. Una din teoriile cele mai pertinente asupra mecanismelor moleculare ale muta]iilor este teoria ,,copierii gre[ite” a informa]iei genetice de pe catena complementar\ `n cursul autoreplic\rii acizilor nucleici.(W a t s o n [i C r i c k, 1953). Aceste erori de transcriere pot consta `n:

substitu]ia unei baze azotate cu alta;

dele]ia sau suprimarea unei baze sau a unui bloc de baze;

inser]ia sau adi]ia unei baze sau a unui bloc de baze suplimentare;

inversarea succesiunii bazelor, care `n cursul copierii `[i schimb\ pozi]ia. Muta]iile pot fi favorabile organismului la care apar sau nefavorabile, mergând pân\ la incompabilitatea cu via]a. Clasificarea muta]iilor se poate efectua dup\ mai multe criterii. 1. Dup\ modul de apari]ie, muta]iile se `mpart `n induse [i spontane.

Muta]iile induse sunt consecin]a ac]iunii dirijate, `n scop experimental, a unor factori de mediu numi]i agen]i mutageni deoarece sunt capabili s\ determine modific\ri

`n structura ADN. (R\duc\nescu H. [i col., 1986; Zarnea G.,1986).

Agen]ii mutageni mai frecvent utiliza]i sunt factori fizici (radia]iile ultraviolete, radia]iile ionizante, temperaturile disgenetice, etc.) [i chimici (5-bromuracilul, 2-aminopurina, hidroxilamina, acidul nitros, coloran]ii de acridin\, agen]i alchilan]i, etc.), care ac]ioneaz\ asupra ADN `n diferite moduri. Unii agen]i mutageni, cum sunt analogii bazelor azotate, induc erori de replicare a ADN prin substituirea unor baze normale (ex. 5-bromuracilul se substituie timinei, determinând `ncorporarea `n catena complementar\, a guaninei `n locul adeninei, rezultatul fiind `nlocuirea perechii de baze originare T-A cu G-C), al]ii prin modificarea structurii chimice a bazelor azotate (ex. guanina metilat\ formeaz\ leg\turi de hidrogen cu timina [i nu cu citozina), iar al]ii ac]ionând asupra enzimelor implicate `n sinteza AND (AND-polimerazele). Muta]iile induse sunt utilizate `n practic\ `n scopul ob]inerii unor tulpini microbiene cu `nsu[iri dorite, utile `n diverse domenii de activitate. Astfel, exist\ preocup\ri privind ob]inerea de mutante bacteriene capabile s\ determine calit\]i gustative deosebite unor produse alimentare, mutante bune produc\toare de antibiotice

[i vitamine, mutante auxotrofe utilizate `n experien]ele de inginerie genetic\, mutante nepatogene sau cu patogenitate atenuat\ utilizate la prepararea vaccinurilor, etc. ~n scopul ob]inerii de tulpini vaccinale, reducerea patogenit\]ii bacteriilor se poate realiza utilizând mijloace fizice [i chimice . Dintre mijloacele fizice, `n mod curent se utilizeaz\ temperaturile disgenetice, superioare confortului termic al speciei supuse atenu\rii. Factorii chimici atenuan]i sunt reprezenta]i de diverse substan]e care, introduse

`n mediul de cultur\, frâneaz\ dezvoltarea normal\ a germenilor.

Apelând la cel de-al doilea mijloc, C a l m e t t e [i G u é r i n au ob]inut `n 11 ani (1908 – 1919) atenuarea unei tulpini de Mycobacterium bovis `n urma a 198 de

Mutantele (variantele) auxotrofe rezult\ din bacteriile prototrofe (tulpini s\lbatice, izolate din natur\), prin pierderea sau dobândirea capacit\]ii de a metaboliza diferi]i compu[i chimici. Mutantele auxotrofe au permis descoperirea recombin\rii la bacterii.

54

treceri pe cartof glicerinat cu bil\ de bou. Vaccinul B.C.G., preparat din aceast\ variant\ atenuat\ (bacilul C a l m e t t e - G u é r i n ), este utilizat [i ast\zi pe scar\ larg\ `n medicina uman\ pentru vaccinarea antituberculoas\ a copiilor. Un alt exemplu `l constituie tulpinile de Bacillus anthracis acapsulogene ob]inute prin cultivarea pe sânge defibrinat de cal (tulpina 1190 R – Stamatin, 1936) [i pe ser de cal, `n atmosfer\ de bioxid de carbon (tulpina 34 F 2 - Sterne, 1937). Ambele tulpini [i-au pierdut definitiv capacitatea de a-[i sintetiza capsula [i implicit patogenitatea, deoarece capsula confer\ bacteriilor protec]ie antifagocitar\. ~n cazul virusurilor, pentru ob]inerea unor variante nepatogene sau cu patogenitate atenuat\, utilizate la prepararea vaccinurilor, se utilizeaz\ mijloacele biologice de atenuare. Acestea constau `n:

- inocularea repetat\ a virusului pe o specie animal\ care, `n mod natural, este rezistent\ la infec]ia respectiv\, ob]inându-se consecutiv acestor pasagii o reducere a patogenit\]ii fa]\ de specia sau speciile natural sensibile; astfel, prin lapinizare (adaptarea la organismul iepurelui) au fost ob]inute variantele nepatogene de virus pestos porcin (varianta chinezeasc\ “C” [i varianta “Koprowsky – Rovac”), iar prin avianizare (adaptarea pe embrioni de g\in\), o variant\ de virus jigodios nepatogen\ pentru câine, mai multe variante de virus rabic ( variantele Flury LEP, Flury HEP, Kelev), o variant\ atenuat\ a virusului bolii lui Aujeszky, [.a.;

- inocularea animalelor receptive pe alt\ cale decât calea natural\ de p\trundere a virusului. Virusurile rabice fixe clasice, de exemplu,se ob]in prin treceri intracerebrale repetate pe iepure.Aceste variante nu [i-au atenuat patogenitatea (ele sunt chiar mai virulente `n special pentru specia pe care au fost ob]inute) `ns\ au pierdut capacitatea de a se propaga pe calea nervilor periferici (neuroprobazia), fiind patogene numai inoculate intracerebral, când produc infec]ii grave. Inoculate pe alte c\i, sub form\ de vaccin, sunt lipsite de patogenitate, determinând imunizarea organismului vaccinat.

Muta]iile

spontane

sunt

cele

care

apar

`n

natur\

datorit\

unor

cauze

necunoscute, `n condi]ii de mediu obi[nuite [i f\r\ interven]ia unui factor decelabil.

Indiferent de tip, muta]iile au urm\toarele caracteristici comune: spontaneitatea, discontinuitatea, raritatea, stabilitatea [i specificitatea. Spontaneitatea. Modific\rile produse de factorii mutageni apar `ntr-un moment imprevizibil, iar faptul c\ intereseaz\ o anumit\ gen\ este un fenomen `ntâmpl\tor. Muta]ia are deci un caracter spontan, fenomenul muta]ional fiind distribuit aleator `n timp [i spa]iu genetic. Caracterul spontan mai rezid\ [i `n faptul c\ muta]ia se produce `n lipsa factorului de mediu fa]\ de care celula bacterian\ cu genom modificat manifest\ un comportament mutant. L u r i a [i D e l b r ü k (cit.de R\duc\nescu H. [i col.,1986) au fost primii care au demonstrat `n 1943 c\ mutantele streptomicinorezistente de E.coli apar `n absen]a antibioticului. Punerea `n eviden]\ a mutantelor este posibil\ `ns\ numai pe agar cu streptomicin\, care permite dezvoltarea mutantelor, inhibând restul celulelor bacteriene sensibile. Deci, mediul cu antibiotic nu induce muta]ia, ci o relev\.

Discontinuitatea se refer\ la faptul c\, o mutant\ poate s\ apar\ brusc sau trecând prin etape succesive.