Sunteți pe pagina 1din 140

NUTRIŢIE ANIMALĂ

(MODUL I.D. - FACULTATEA DE ZOOTEHNIE IASI)


Prof.dr. Petru HALGA, Prof.dr. Ioan Mircea POP, Asist. drd. Viorica POPA

CAP. 1 ROLUL {I LOCUL NUTRI}IEI ANIMALE

Cea mai simpl\ defini]ie a termenului de nutri]ie poate fi urm\toarea:


procesele prin care organismele vii asimileaz\ hrana [i o folosesc pentru
cre[tere, refacerea ]esuturilor [i elaborarea de produse; aceast\ defini]ie se
poate aplica tuturor formelor de via]\, incluzând plantele [i animalele.
~n sens mai restrâns, nutri]ia animal\ poate fi definit\ ca “[tiin]a care
se ocup\ cu studiul schimburilor nutritive dintre organism [i mediu, a
transform\rii substan]elor absorbite `n substan]e proprii organismului,
precum [i a folosirii lor pentru `ntre]inere [i realizarea produc]iilor”; `n
acela[i timp, nutri]ia studiaz\ [i modul `n care energia [i substan]ele
nutritive sunt folosite `n organism, precum [i randamentul utiliz\rii lor `n
diferite func]ii sau produc]ii animale.
Nutri]ia animal\ are `n vedere faptul c\, `n timp ce produc]ia vegetal\
se bazeaz\ exclusiv pe elementele anorganice (azotul sub form\ de nitra]i
sau amoniac, ap\ [i dioxid de carbon) [i energia solar\ (captat\ de clorofil\
[i folosit\ `n procesele de biosintez\), produc]ia animal\ este realizat\ prin
folosirea compu[ilor organici (proteine, hidra]i de carbon, lipide, vitamine)
produ[i de plante. ~n acest fel se stabile[te o strâns\ leg\tur\ `ntre sol [i
animal, prin intermediul plantelor.
~n aceste condi]ii, `n [tiin]a nutri]iei se aplic\ cuno[tin]e multiple din
chimie [i biochimie, fizic\ [i matematic\, [tiin]a solului [i fitotehnie, [tiin]a
produc]iei animale, inginerie [i sisteme de produc]ie, alte discipline.
Un nutri]ionist competent trebuie s\ aib\ cuno[tin]e temeinice asupra
nutrien]ilor, asupra biochimiei, func]iilor [i metabolismului lor [i despre
interrela]iile metabolice dintre ace[tia; `n acela[i timp, trebuie s\ fie
familiarizat cu principalele elemente de comportament al animalelor, de
fiziologie, genetic\, microbiologie [i managementul cre[terii animalelor.
Produsele animale sunt componente esen]iale ale hranei omului, de
multe secole [i `n multe culturi. ~n ]\rile dezvoltate, ponderea produselor de
origine animal\ `n hran\ este important\; astfel, de exemplu `n SUA
(Pond [i col., 1995), dieta zilnic\ tipic\ pentru om ofer\ 2100 kcal, la care
contribuie cu:

47 % produse de - 11 % laptele [i produsele lactate,


origine animal\ - 36 % carnea [i produsele de carne
(taurine, porc, pas\re, pe[te..)

- 26 % pâinea [i cerealele,
53 % produse de - 12 % fructele [i alte vegetale,
origine vegetal\
- 15 % zah\rul, gr\simile animale,
uleiurile [i alcoolul
1
~n România, prin alimentele de origine animal\ se asigur\ cca. 25 %
din caloriile zilnice (fiind cea mai sc\zut\ propor]ie din Europa).
Produsele de origine vegetal\ sau animal\ asigur\ `n propor]ii diferite
cerin]ele omului `n nutrien]i, ceea ce `nseamn\ c\ o diet\ normal\ este
compus\ dintr-un amestec de alimente de origine animal\ (circa 1/3) [i
vegetal\ (circa 2/3).
Consumul sporit de alimente de origine animal\ necesit\ o suprafa]\
mai mare de teren pentru hr\nirea unei persoane (cca 0,37 ha, fa]\ de numai
0,09-0,1ha `n cazul alimenta]iei vegetariene) deoarece, conform legii
biologice a ciclurilor [i nivelurilor trofice, materia organic\ ingerat\ se
reg\se[te `n corpul consumatorului `n raport de 1/10, astfel c\, la erbivore
dintr-un consum de 10 kg de substan]\ organic\ se depune `n corp doar 1 kg
de substan]\ organic\.
Or, `ndeosebi datorit\ sporirii continue a popula]iei dar [i altor cauze,
suprafa]a de teren cultivat\ cu cereale, exprimat\ prin raportare la num\rul
de locuitori, a sc\zut [i continu\ s\ scad\.
Sporirea productivit\]ii animalelor, posibil\ `n primul rând prin
nutri]ie [i ameliorare, este un mijloc sigur pentru o mai bun\ folosire a
terenului agricol, permi]and reducerea efectivelor de animale f\r\ sc\derea
produc]iei totale, printr-o mai eficient\ folosire a hranei `n produc]ia
animal\ - aspect eviden]iat de datele de mai jos:

Produc]ie de lapte Consum/kg lapte


(kg/zi) Energie (kcal) Protein\ (g)
2,5 4148 206
5 2448 127
10 1598 87
20 1173 67
25 1088 64
35 990 59
45 936 57

Aceea[i situa]ie se `nregistreaz\ [i `n produc]ia de carne, la toate


speciile sporirea productivit\]ii determinând o mai bun\ utilizare a energiei
[i a nutrien]ilor `n sporul de greutate; de exemplu, la taurine:

T\ura[i, 200 kg Consum/kg spor


spor mediu zilnic (kg) Energie (kcal) Protein\ (g)
500 10448 624
800 7625 552
1000 6916 425
1200 6370 392
1400 5980 364
1600 5687 346

~n aceste condi]ii, este unanim acceptat\ ideea c\, nutri]ia [i


alimenta]ia animalelor nu creeaz\ animale cu poten]ial ridicat, dar permit
acestora s\-[i pun\ `n valoare poten]ialul productiv din ce `n ce mai mare.
Importan]a nutri]iei `n produc]ia animal\ este eviden]iat\ [i prin
ponderea hranei (peste 50 %) `n costurile produselor animale, ea
determinând `n mare m\sur\ rentabilitatea acestei activit\]i.

2
Este de neconceput o activitate de selec]ie [i ameliorare a animalelor
`n condi]ii necorespunz\toare de hr\nire; la fel, reproduc]ia normal\ a
animalelor depinde, `n m\sur\ hot\râtoare, de o alimenta]ie ra]ional\, bazat\
pe cele mai noi cuno[tin]e.
Nutri]ia [i alimenta]ia animalelor au o influen]\ important\ asupra
calit\]ii produselor de origine animal\, prin intermediul lor putându-se
modifica propor]ia diferitelor componente ale corpului (proteine, lipide,
ap\...), `nsu[irile organoleptice (culoare, gust, miros) [i cele chimice (ca de
ex. propor]ia diferi]ilor acizi gra[i) ale produselor animale [i chiar calit\]ile
tehnologice ale acestora (la lapte, ou\...) etc.
Ca [tiin]\, nutri]ia a cunoscut o dezvoltare continu\, atât pe baza
observa]iilor cresc\torilor de animale, cât [i datorit\, mai recent,
progreselor din [tiin]a [i tehnologia cre[terii animalelor [i din alte discipline.
S-au f\cut progrese deosebite pe linia aspectelor cantitative ale
nutri]iei, precizându-se cu mai mult\ acurate]e, cerin]ele de energie [i
nutrien]i la diferite specii [i `n condi]ii diferite, au fost precizate, mai bine,
simptomele de caren]\; s-au ob]inut rezultate deosebite `n privin]a
cuno[tin]elor referitoare la metabolismul diferi]ilor nutrien]i.
Progrese importante s-au realizat `n direc]ia formul\rii ra]iilor [i a
re]etelor de hran\ astfel `ncât s\ se asigure o ingestie corespunz\toare, care
s\ permit\ atingerea scopului urm\rit.
De asemenea, au fost introdu[i `n hrana animalelor promotorii de
cre[tere, aditivii nenutritivi, s-au g\sit solu]ii alternative la folosirea
antibioticelor [i altor aditivi considera]i d\un\tori pentru om.
Nu f\r\ importan]\ sunt acumul\rile practice [i [tiin]ifice, cu privire la
procesarea [i prepararea nutre]urilor, care contribue la `mbun\t\]irea
calit\]ii organoleptice [i nutri]ionale a lor.
~n aceste condi]ii, profesia de nutri]ionist este unanim recunoscut\ [i
apreciat\. La nutri]ioni[ti se recurge din ce `n ce mai des, `n toate ]\rile
dezvoltate, deoarece acumularea de cuno[tin]e `n domeniu este continu\ [i
important\.
~n dezvoltarea [i aprofundarea cuno[tin]elor de nutri]ie animal\ un rol
important revine, `n continuare, cercet\rii [tiin]ifice, care trebuie s\ aduc\
noi date referitoare la:
– fiziologia digestiei [i nutri]iei, `n condi]iile cre[terii poten]ialului
productiv al animalelor [i `mbun\t\]irii calit\]ii produselor animale,
– corelarea cerin]elor de energie [i nutrien]i cu poten]ialul produc]iv al
tipurilor noi de animale ob]inute prin selec]ie [i ameliorare,
– `mbun\t\]irea sistemelor de evaluare nutri]ional\ a resurselor actuale
[i viitoare de hran\,
– `mbun\t\]irea valorii nutritive a nutre]urilor prin folosirea unor noi
tehnologii de preparare, conservare, procesare etc,
– `mbun\t\]irea disponibilit\]ii nutrien]ilor din nutre]uri cu ajutorul
unor noi tehnologii de tratare sau folosind noi aditivi furajeri.
Un rol important `n nutri]ia [i alimenta]ia animalelor `l are legisla]ia
din domeniu. ~n Europa, legisla]ia respectiv\ tinde s\ se uniformizeze `n
cadrul UE [i are ca obiective majore moralizarea rela]iilor `ntre
produc\torii/vânz\torii de nutre]uri [i utilizatorii lor [i respectiv protejarea
s\n\t\]ii animalelor [i a consumatorului de produse animale (Sauvant, 1990).
Tem\: Concepe]i câte o schem\ de prezentare sintetic\ a importan]ei
nutri]iei pentru cre[terea animalelor [i respectiv, a interdependen]ei
nutri]iei cu alte [tiin]e.
3
CAP. 2 TUBUL DIGESTIV {I NUTRI}IA LA ANIMALE

Tubul digestiv (sau tractusul gastro-intestinal = TGI) prezint\ o


importan]\ deosebit\ pentru studiile de nutri]ie prin influen]a pe care o are
asupra utiliz\rii hranei [i nutrien]ilor.
Organele, glandele [i structurile specializate ale TGI au rolul de a
asigura procurarea, mestecarea [i `nghi]irea hranei, digestia [i absorb]ia
nutrien]ilor, precum [i unele func]ii secretorii [i excretorii.
Digestia, definit\ simplist ca ac]iunea prin care hrana ingerat\
(ingesta) este preg\tit\ pentru absorb]ie, se desf\[oar\ sub ac]iunea unor
factori fizici (mastica]ie, contrac]iile TGI) [i chimici (HCl din stomac,
enzime endogene - ex. din sucul biliar [i pancreatic) sau microbieni
(microorganismele aflate la diferite niveluri ale acestuia).
~n urma digestiei, nutre]urile sunt descompuse `n componente de
dimensiuni reduse sau sunt solubilizate astfel `ncât s\ poat\ fi absorbite [i
apoi utilizate de c\tre celule.
Absorb]ia este procesul prin care componentele hranei, descompuse
pân\ la dimensiuni foarte mici (molecule), traverseaz\ peretele TGI
ajungând `n sânge sau limf\.
Pe lâng\ digestie [i absorb]ie, tubul digestiv asigur\ [i eliminarea
dejec]iilor [i a altor produ[i reziduali rezulta]i din activitatea metabolic\ a
organismului.

Specificul anatomic [i func]ional al TGI la animalele domestice

Tubul digestiv al mamiferelor este compus din: gur\ ([i glande anexe),
esofag, stomac, intestin sub]ire [i intestin gros (inclusiv cecumul la unele
specii); `n leg\tur\ strâns\ cu activitatea TGI sunt ficatul (care secret\ bila)
[i pancreasul (care secret\ enzimele digestive, pancreatice).

Dup\ structura TGI se deosebesc dou\ grupe de animale domestice:


– nerumeg\toare (monogastrice), respectiv animale cu un singur stomac;
– rumeg\toare, respectiv animale cu stomac compus (compartimentat).
Structura [i capacitatea relativ\, ale compartimentelor TGI (tab.1; fig.1)
determin\ specificitatea felului hranei [i a desf\[ur\rii digestiei la diferitele
grupe de animale: carnivore, omnivore, erbivore.

Tabelul 1 Capacitatea relativ\ a compartimentelor TGI la diferite specii


Capacitate relativ\ (% din capacitatea total\) Raport
Specificare Intestin gros
Stomac Intestin Cecum Colon + Lungime intestin /
sub]ire rectum lungime corporal\
Taurine 71 18 3 8 20 : 1
Oi, capre 67 21 2 10 27 : 1
Cai 9 30 16 45 12 : 1
Porci 29 33 6 32 14 : 1
Câini 63 23 1 13 6:1
Pisici 69 15 16 - 4:1
Sursa: Pond [i col., 1995
4
Astfel, la carnivore, care `n principiu consum\ carne, pe[te, insecte,
respectiv hran\ concentrat\ [i digestibil\ (exceptând penele, p\rul,
fanerele..), cel mai dezvoltat compartiment este stomacul gastric; intestinul
sub]ire este relativ scurt iar intestinul gros nu este “saculat“. Capacitatea lor
de digerare a celulozei este foarte limitat\, nutre]urile fibroase ne fiind
specifice alimenta]iei lor.
Animalele omnivore (porc, [obolan...), ca [i cele erbivore (cai, taurine,
oi, capre...), au TGI mai complicat decât carnivorele [i adaptat, `n m\sur\
mai mare sau mai mic\, pentru utilizarea nutre]urilor vegetale
La porci, stomacul are o capacitate relativ redus\, la fel ca [i
intestinul sub]ire; intestinul gros este mult mai dezvoltat, `n cecum [i
colon având loc intense procese de fermenta]ie.
~ntre speciile de erbivore apar diferen]e mari `n privin]a structurii
TGI.

STOMAC CECUM,
INTESTIN SUB}IRE
COLON+RECTUM
18 %
Taurine

46 m

12 %
Iepuri

3,5 m

Cai 30 %

22 m

23 %
Caini

4m

33 %
Porci

18 m

Fig. 1 Reprezantarea schematic\ a capacit\]ii relative (% din capacitatea


total\) a diferitelor segmente ale tractusului gastro-intestinal

Astfel, la cai (erbivore nerumeg\toare), stomacul simplu are o


capacitate foarte redus\, `n schimb fiind foarte dezvoltate cecumul [i `n mod
deosebit colonul, unde au loc procese intense de fermenta]ie ce permit
utilizarea nutre]urilor fibroase.
Animalele erbivore rumeg\toare (taurine, ovine, caprine...) constituie
un grup foarte specializat, având posibilitatea de a digera celuloza [i al]i
hidra]i de carbon `n m\sur\ mai mare decât alte specii de animale
5
domestice. Stomacul acestora, compartimentat, constituie un adev\rat
fermentator `n care au loc intense procese de digestie (fermentare) dar [i de
sintez\.
La animalele nerumeg\toare (cai, porci, iepuri...) stomacul are o
capacitate redus\, intestinul sub]ire fiind `n general lung (`n special la porc).
Secre]iile digestive produse sunt secretate `n duoden; secre]iile pancreasului
[i bila ajung `n intestinul sub]ire.
Absorb]ia se face mai ales `n intestinul sub]ire, mai intens la nivelul
jejunului [i ileonului, dar o bun\ parte a substan]elor se absoarbe [i la
nivelul duodenului.
Intestinul gros (cecum, colon, rectum), variaz\ la diferite specii atât ca
lungime cât [i ca volum.
Astfel, la cai cecumul este foarte dezvoltat, reprezentând peste 60 %
din capacitatea tubului digestiv.
~n intestinul gros se absorb cantit\]i importante de ap\ [i se secret\
substan]e anorganice. Mai ales `n cecum [i colon au loc intense procese de
fermenta]ie bacterian\, cu formare de acizi gra[i volatili (acetic, propionic,
butiric) [i sinteza unor vitamine hidrosolubile [i aminoacizi (mai ales la cai
[i iepuri). Proteinele [i alte substan]e cu molecule mari sintetizate `n cecum,
`n lipsa sucurilor digestive, sunt ins\ pu]in folositoare pentru animalul
gazd\.
La p\s\ri, tractusul gastrointestinal difer\ mult fa]\ de alte specii de
animale nerumeg\rtoare. P\s\rile, neavând din]i, nu m\run]esc nutre]urile
`n gur\, acestea ajungând direct `n gu[\, unde sufer\ procese de fermenta]ie.
Sucul gastric se produce `n proventricul, iar stomacul muscular (pipota)
`ndepline[te func]ia din]ilor de la mamifere, m\run]ind hrana `n particule
fine. Atât proventriculul cât [i pipota joac\ un rol redus `n procesul
digestiei. Cele mai multe enzime (exceptie face lactaza) se g\sesc `n
intestinul sub]ire, unde domin\ [i procesele de absorb]ie.
~n intestinul gros se absoarbe apa iar fermenta]iile bacteriene sunt
reduse; celuloza nu se diger\ sau se diger\ foarte pu]in.
La animalele rumeg\toare, digestia are un anumit specific dat de
existen]a stomacului foarte voluminos (peste 70 % din capacitatea TGI) [i
compartimentat (fig.1). Un rol important `n digestie `l au: produc]ia de
saliv\, rumegarea, eructa]ia [i digestia microbian\.
Secre]ia de saliv\ la rumeg\toare este abundent\ (peste 150 l pe zi la
vaci, 10 l pe zi la oi...) [i relativ continu\; saliva are un rol important `n
men]inerea pH-ului rumenal la un nivel relativ constant. Saliva este [i o
surs\ de N (din uree [i mucoproteine), P [i Na. ~n acela[i timp, saliva are rol
mecanic (prin `mbibarea nutre]urilor) [i reduce tesiunea superficial\ a
con]inutului rumenal.
Stomacul la rumeg\toare are patru compartimente: reticulum (re]ea),
rumen, omasum (foios) si abomasum (cheag).
Re]eaua [i rumenul nefiind separate complet, formeaz\ un complex
(reticulo-rumen) cu func]ii specifice. Re]eaua asigur\ deplasarea hranei spre
rumen sau foios dar [i regurgitarea ei `n vederea rumeg\rii.
Rumenul este cel mai voluminos compartiment al tractusului digestiv
(peste 100 l, la taurinele adulte), constituind un sistem de fermenta]ie
anaerob, cu o compozi]ie ionic\ [i un pH relativ constante. Temperatura din
rumen favorizeaz\ fermenta]iile, fiind superioar\ cu cca 10 C fa]\ de cea a
corpului. Presiunea osmotic\ este asem\n\toare cu cea a sângelui, care
poate fi m\rit\ u[or de NaCl, mic[orând ingesta de substan]\ uscat\.
6
Principalul factor de influen]\ asupra con]inutului rumenal este
alimenta]ia.
La rumeg\toarele tinere (`n perioada de al\ptare, `n special) re]eaua,
rumenul [i foiosul sunt pu]in dezvoltate, rolul principal `n digestie avându-l,
`n aceast\ perioad\, cheagul.
Un rol important `n acest caz `l are orificiul reticular care asigur\ la
tineret, `n perioada de al\ptare, trecerea laptelui direct `n cheag evitând
reticulo-rumenul (by-pass) [i astfel [i fermentarea bacterian\. ~nchiderea
orificiului reticular este stimulat\ de “reflexul de supt”, de unii ioni, precum
[i de suspensiile solide din alimentele lichide.
Cu toate c\ la rumeg\toare mastica]ia, `n timpul inger\rii hranei, este
foarte activ\, dup\ ingerare o parte din nutre]uri (cele fibroase [i celulozice)
sufer\ o rem\run]ire `n procesul rumeg\rii (mastica]ia mericic\). ~n acest
proces nutre]urile de volum (iarb\, fânuri, celulozice...) sunt m\run]ite, iar
particulele rezultate (având dimensiuni de sub 1 mm), pot trece din re]ea,
prin orificiul reticulo-omasal, spre celelalte compartimente ale TGI.
Durata ingestiei [i rumeg\rii este de cca 18 ore pe zi; timpul de
digestie se reduce propor]ional cu cre[terea duratei rumeg\rii (care este cu
atât mai mare cu cât nutre]urile con]in mai multe ]esuturi lignificate).
Eructa]ia asigur\ evacuarea gazelor rezultate `n timpul fermenta]iei
microbiene din rumen (metan, dioxid de carbon…).

Metabolismul rumenal.

Flora [i fauna rumenal\


La rumeg\toare, spre deosebire de nerumeg\toare, hrana ingerat\
sufer\ o intens\ fermenta]ie pregastric\ sub ac]iunea microorganismelor
existente `n reticulo-rumen, la acest nivel mediul fiind foarte propice pentru
dezvoltarea [i activitatea lor (mediu lichid, anaerobioz\, temperatur\).
~n via]a acestor microorganisme (simbion]i rumenali) se disting
3 faze: cre[tere (proliferare), fermenta]ie, digestie.
Bacteriile sunt dominante atât ca specii (peste 200) cât [i ca num\r
(cca 10 10/ml con]inut rumenal); greutatea total\ a bacteriilor din reticulo-
rumen este apreciat\ la cca 2 kg substan]\ uscat\, la o vac\ de 600 kg [i cu o
produc]ie de lapte de cca 25 kg/zi (Jarrige, 1988).
~n faza de cre[tere a bacteriilor se manifest\ cerin]e specifice `n azot,
energie, fosfor, sulf [i microelemente; aceste cerin]e sunt satisf\cute prin
amoniacul rezultat din fermentarea proteinelor din hran\, precum [i din
amide (ex. uree), nitra]i, nitri]i. Aminoacizii nu sunt indispensabili cre[terii
lor, dar asigur\ o proliferare maxim\ [i echilibrat\ a bacteriilor.
Necesarul de energie este asigurat de zaharurile u[or fermentescibile
[i de unii acizi gra[i volatili (izobutiric, metilbutiric, izovalerianic). Dac\
cantitatea de zaharuri fermentescibile din hran\ este prea mare, degradarea
celulozei este diminuat\.
Substan]ele minerale necesare sunt asigurate prin intermediul
nutre]urilor de bun\ calitate (ex. fân de lucern\).
Vitaminele rezultate `n urma proceselor de biosintez\ din rumen
satisfac necesit\]ile bacteriilor.
~n faza de fermenta]ie, ac]ioneaz\ mai multe su[e (specii) de bacterii,
fiecare având profil fermentativ propriu, degradând un anumit tip de
substan]e organice (proteine, celuloz\, amidon, lipide).
7
Din totalul bacteriilor, cca 10 % sunt celulozolitice (fibrolitice), ele
elaboreaz\ enzime specifice (celulaze, hemicelulaze), necesare pentru
degradarea unei p\r]i importante din pere]ii celulari. ~n urma acestei
degrad\ri primare, rezult\ glucide simple (oze).
~n rumen proteinele sunt descompuse, sub ac]iunea bacteriilor, pân\ la
aminoacizi [i mai ales amoniac; intensitatea proteolizei, depinde `n deosebi
natura proteinelor (provenien]a lor).
Bacteriile ac]ioneaz\ [i asupra lipidelor, având loc, `n principal, o
puternic\ hidrogenare a acizilor gra[i nesatura]i.
~n faza de digestie, mare parte din bacterii sunt “distruse” `n rumen,
fiind ingerate de c\tre protozoare sau sunt antrenate (continuu) spre foios [i
cheag, sub form\ liber\ sau ata[ate de particulele alimentare, iar apoi sunt
supuse digestiei intestinale, fiind o surs\ important\ de aminoacizi pentru
animalul gazd\.
Aceste “pierderi” sunt permanent compensate prin automultiplicare,
dac\ sunt asigurate condi]iile necesare (energie, azot, minerale, vitamine).
In concluzie:
• Bacteriile (flora) din reticulo-rumen constituie microorganismele
dominante din tubul digestiv al rumeg\toarelor;
• Prezen]a lor este hot\râtoare pentru digestia substan]elor
nutritive din aceste compartimente ale TGI; bacteriile sunt
indispensabile pentru degradarea pere]ilor celulari ai nutre]urilor
vegerale;
• Pentru multiplicare, folosesc energia din zaharurile u[or
fermentescibile din hran\, amoniacul rezultat din degradarea
proteinelor din hran\ sau din sursele sintetice (uree), precum [i
minerale [i vitamine; toate acestea trebuie s\ fie asigurate prin
hrana ingerat\.

Protozoarele (care compun fauna rumenal\), ajung `n TGI al


animalelor tinere fie direct de la mam\, fie prin hrana consumat\; ele se
dezvolt\ bine când ra]ia este bogat\ `n glucide solubile (ierburi, sfecl\,
concentrate), dac\ pH-ul nu este prea acid. Protozoarele se dezvolt\ slab la
pH < 6,0 [i practic, dispar, la pH < 5,0. Sunt prezente `n con]inutul rumenal
`n num\r mult mai redus decât bacteriile (respectiv cca 106 /ml con]inut
rumenal), dar reprezint\ totu[i cel pu]in 50% din biomasa microbian\.
Faza de cre[tere a protozoarelor este “scump\” pentru animalul
gazd\, ele hr\nindu-se din bolul alimentar [i intrnd astfel `n concuren]\ cu
gazda.
Faza de fermenta]ie se caracterizeaz\ prin atacarea componentelor
principale ale nutre]urilor (glucide, proteine...). Fermenta]ia `ncepe cu
degradarea glucidelor u[or fermentescibile, acesata constituind mecanismul
biochimic de plecare indispensabil pentru continuarea proceselor
fermentative [i `n special pentru atacul celulozei.
Protozoarele posed\ numeroase sisteme enzimatice (invertaze,
inulinaze, amilaze, celobiaze, glucozidaze...) fiind apte s\ degradeze chiar [i
componente ale pere]ilor celulari.
Digestia proteinelor (provenite din hran\ sau din bacteriile ingerate) se
face pân\ la NH3 (50-70 % din N total degradat) sau se opre[te la faza de
aminoacizi (30-50 % din N total degradat), care sunt imediat folosi]i `n
sinteza protoplamei protozoarelor.

8
Faza de digestie, debuteaz\ cu inactivarea activit\]ii lor, urmând apoi
dezintegrarea `n foios [i digerarea lor prin pepsina [i tripsina, contribu]ia lor
la aportul de protein\ microbian\ fiind de cca 20 %.
Concluzii:
• Protozoarele con]in minim 40 % din azotul din rumen.
• Asigur\ 30-60 % din procesele fermentative, rezultatul acestora
fiind `n special acidul acetic (mai pu]in acidul propionic).
• Cu toate c\ nu sunt indispensabile digestiei, prezen]a lor o
stimuleaz\ [i influen]eaz\ favorabil s\n\tatea animalelor.

Ciupercile sunt [i ele prezente `n TGI al rumeg\toarelor, fiind


identificate, pân\ `n prezent, cel pu]in 3 specii; de[i rolul lor `n procesul
digestiei `nc\ nu a fost pe deplin elucidat, prezen]a lor este favorabil\.

Metabolismul glucidelor `n rumen


Glucidele - substan]e organice care domin\ `n alimenta]ia
rumeg\toarelor (75-80 % din substan]a organic\ ingerat\) - sunt
componente atât ale pere]ilor celulari (celuloz\, hemiceluloz\, substan]e
pectice ...) cât [i ale con]inutului celular (glucide solubile, amidon ...).
Dac\ `n cazul animalelor nerumeg\toare sursa de energie pentru
organism o constituie glucidele de absorb]ie, la rumeg\toare glucidele sunt,
`n cea mai mare parte, degradate `n rumen sub ac]iunea microorganismelor.
Principalii produ[i de fermenta]ie sunt acizii gra[i volatili (AGV),
`ntre care acidul acetic, acidul propionic, acidul butiric [i al]ii - izobutiric,
valerianic, izovalerianic etc.
Se estimeaz\ (Sauvant, 1990), c\ din 1 kg de substan]\ organic\
fermentescibil\ `n rumen, se formeaz\:
6,7 moli acid acetic 402 g 57,3 %
3,1 moli acid propionic 230 g 26,5 %
1,0 moli acid butiric 96 g 8,5 %
0,9 moli al]i acizi gra[i volatili 7,6 %
2,71 moli metan 68,9 l
6,97 moli CO2 117,0 l

~n cazul folosirii unor ra]ii obi[nuite (nutre]uri de volum +


concentrate) s-a constatat, la taurinele adulte, c\ amestecul de AGV
este format din 60-65 % acid acetic, 18-20 % acid propionic, 10-15 % acid
butiric, 2-5 % al]i acizi gra[i (Jarrige, 1988).
O parte important\ din ace[ti produ[i rezult\ din fermentarea
celulozei, sub ac]iunea enzimelor produse de microorganismele din reticulo-
rumen, care se desf\[oar\ dup\ urm\toarea schem\:
depolimeraz\
celuloz\ fragmente mici

celobiaz\
celobioz\ glucoz\

acizi gra[i cu lan] scurt: C2, C3, C4,

9
Digestibilitatea celulozei brute `n rumen (`n medie 50-60 %), este
influen]at\ de :
– con]inutul nutre]urilor `n pere]i celulari [i respectiv, `n lignin\ [i
silice, care reduc digestibilitatea. Lignina [i substan]ele incrustante au efect
pasiv asupra digestibilit\]ii, `mpiedicând enzimele s\ ac]ioneze asupra
componentelor celulare;
– cantitatea mare de glucide simple, ce determin\ a[a-zisul efect
asociativ negativ, caracterizat prin: reducerea pH-ului din rumen (or,
bacteriile fibrolitice ac]ioneaz\ la un pH de 6-7), dezvoltarea mai rapid\ a
bacteriilor amilolitice [i zaharolitice (cre[te propor]ia acizilor propionic [i
butiric), reducerea digestibilit\]ii celulozei, a energiei, precum [i a cantit\]ii
de NH3 [i aminoacizi disponibile.
Digestibilitatea amidonului `n rumen este rapid\ [i aproape total\ (90-
95 %), existând totu[i diferen]e `n func]ie de provenien]a lui; astfel, se
diger\ mai lent [i `n mai mic\ propor]ie amidonul din semin]ele de porumb
[i sorg, fa]\ de cel provenit din grâu, orz, ov\z.
Produsul final al digestiei amidonului este glucoza, care este
transformat\, `n cea mai mare parte, `n AGV; glucoza furnizeaz\ doar cca.
10 % din energia absorbit\.
Concluzii:
• Pentru o bun\ digestie a celulozei `n rumen, trebuie stimulat\
proliferarea bacteriilor fibrolitice, prin: pH optim (6,0-7,0),
evitarea excesului de glucide solubile, aport suficient de N
fermentescibil etc.
• Rumenul nu este indispensabil pentru digestia amidonului; o
anumit\ cantitate de amidon este necesar\ pentru desf\[urarea
normal\ a fermenta]iilor rumenale.

Metabolismul proteinelor `n rumen


Procesele de proteoliz\ din rumen sunt intense; par]ial ele se opresc la
stadiul de aminoacizi, dar de cele mai multe ori proteoliza este complet\,
produ[ii finali fiind NH3, AGV, CO2; proteoliza se datore[te `n principal
bacteriilor.
Schematic, proteoliza se desf\[oar\ astfel:
proteinaze peptidaze
Proteine peptide aminoacizi NH3, AGV,CO2

Substan]ele azotate neproteice (SAN) sunt descompuse rapid [i `n


totalitate, dup\ urm\toarea schem\:
sub ac]iunea enzimelor bacteriene

nitra]i nitri]i NH3


`n cantit\]i prea mari
opresc proteoliza,
se acumuleaz\ `n rumen,
trec `n sânge

! pericol de intoxica]ii !

10
Amoniacul [i aminoacizii rezulta]i din digestia proteinelor `n rumen
sunt utiliza]i pentru sinteza protoplasmei bacteriilor [i respectiv, a
protozoarelor, rezultând cca 145 g proteine pe kg substan]e organice
fermentescibile. Dac\ se ajunge la o cantitate prea mare de amoniac, acesta
trece prin peretele rumenului, este transformat `n uree (la nivelul ficatului) [i
este eliminat prin urin\; aceasta atrage o reducere a eficacit\]ii utiliz\rii
azotului. ~n cazul `n care se dep\[e[te capacitatea de prelucrare a ficatului,
NH3 care se acumuleaz\ produce alcaloz\ [i chiar moartea animalului.
Digestia proteinelor `n rumen este diferit\ dup\ provenien]a lor;
cercet\ri efectuate de INRA (Fran]a) arat\ c\ degradarea teoretic\ (D.T.) a
proteinelor `n rumen variaz\ de la 27% pentru glutenul de porumb, pân\ la
90-95 % la semin]ele de leguminoase [i oleaginoase (fig. 2).

D.T. 100 90 95
(%)
90 75 77
80 66
70
60
42
50 35
40 27

30
20
10
0
Gluten {roturi Porumb Fan Siloz {rot fl. Semin]e Lupin
porumb tanate ierburi soarelui oleaginoase

Fig. 2. Degradabilitatea teoretic\ (DT)( %) a proteinelor


din unele nutre]uri, `n rumen
(adaptat dup\ Verité [i Peryraud, 1988)

Partea de protein\ nedegradat\ `n rumen, denumit\ protein\ de pasaj


sau protein\ digestibil\ `n intestinul sub]ire de origine alimentar\ (PDIA),
este digerat\ sub ac]iunea enzimelor gastrice [i intestinale.
Cercet\ri recente eviden]iaz\ importan]a acestei proteine de pasaj
(numit\ [i by-pass protein) mai ales pentru vacile performante, la care se
manifest\ cerin]e mai mari `n aminoacizi (`n special metionin\, lizin\ [i
leucin\), care nu pot fi asigurate numai de proteinele microbiene. Or, aceste
proteine insolubile sau doar par]ial solubile `n rumen reprezint\ o bun\
surs\ de aminoacizi indispensabili.
~n acest sens, prezint\ importan]\ [i unele metode de tratament (ex.
tanarea) care pot reduce degradabilitatea proteinelor `n rumen.

Metabolismul lipidelor `n rumen


Nutre]urile care se folosesc `n mod obi[nuit `n alimenta]ia
rumeg\toarelor con]in cantit\]i mici de gr\simi.
Sub ac]iunea enzimelor bacteriene, gr\simile din hran\ sunt
hidrolizate (dac\ se afl\ `n cantit\]i mici sau moderate), rezultând acizi gra[i
[i glicerol.

11
~n acela[i timp, sub ac]iunea microorganismelor acizii gra[i nesatura]i
sunt fie satura]i, fie li se schimb\ locul dublelor leg\turi sau unele leg\turi
de tip cis sunt transformate `n trans.
Ca urmare a acestor modific\ri gr\simile din lapte [i corpul
rumeg\toarelor con]in cantit\]i mari de acizi gra[i satura]i (C16, C18..) care le
imprim\ caracteristici specifice (punct de fuziune mai ridicat, duritate mai
mare, maleabilitate mai redus\...).
Concluzii:
• Datorit\ modific\rilor pe care le sufer\ acizii gra[i din hran\ `n
rumen, sunt influen]ate caracteristicele gr\similor din lapte [i a
celor corporale.

Sinteza de proteine `n rumen


Cea mai mare parte din aminoacizii bacterieni sunt sintetiza]i din NH3
[i lan]uri de carbon; din aminoacizii rezulta]i din proteoliz\ doar o mic\
parte este `ncorporat\ direct [i aceasta numai la protozoare. Amoniacul
traverseaz\ membrana citoplasmatic\ a microorganismelor [i apoi este
`ncorporat `n aminoacizi (Jouany [i col., 1995).
~n rumen, toate grupele de microorganisme (bacterii, protozoare,
ciuperci) sintetizeaz\ de novo aminoacizi, contribuind la o aprovizionare
important\ a gazdei cu aminoacizi esen]iali.
Sinteza de proteine `n rumen depinde de aportul de energie, respectiv
de cantitatea de subbstan]\ organic\ aparent degradat\ `n rumen (substan]\
organic\ fermentescibil\ - SOF).
Pe baza a numeroase rezultate experimentale ob]inute, se estimeaz\ c\
`n rumen se sintetizeaz\ proteine la un echivalent mediu de 22,4 g N / kg
SOF (Jouany [i col., 1995).

Sinteza de vitamine `n rumen


~n rumen se `nregistreaz\ intense procese de sintez\ a vitaminelor, `n
special a celor din complexul B, de care beneficiaz\, `n final, animalul
gazd\. Acest fapt a fost pus `n eviden]\ prin constatarea c\ fa]\ de nivelul
vitaminelor B `n hran\, `n rumen se g\se[te o cantitate mai mare cu 180-
250% pentru vitamina B1, [i cu 300-700 % pentru vitamina B2 etc.
Amploarea sintezei de vitamine depinde de componen]a ra]iei,
valoarea pH-ului rumenal, sursa de bacterii etc.
Datorit\ acestei sinteze, la rumeg\toare nu se manifest\, de obicei,
simptome de caren]\ `n vitamine B. O remarc\ special\ trebuie f\cut\
pentru cobalamin\ (B12), pentru sinteza c\reia este necesar ca hrana s\
con]in\ suficient cobalt; la fel, `n cazul `n care hrana con]ine cantit\]i mari
de glucide u[or fermentescibile, este stânjenit\ sinteza tiaminei (ex. `n
cetoze, `nceputul lacta]iei la vaci).
Rumenul este un ecosistem strict anaerob unde majoritatea compu[ilor
ligno-celulozici sunt degrada]i [i fermenta]i de c\tre microflora [i microfauna
abundent\ [i diversificat\ (Fonty [i col., 1995).
Produ[ii terminali rezulta]i din activitatea acestor microorganisme sunt
extrem de importan]i pentru asigurarea organismului cu energie, proteine [i
vitamine.
Astfel, prin acizii gra[i volatili forma]i `n rumen se asigur\ 60-65 % din
energia absorbit\, cca 145 g protein\/kg SOF [i respectiv mare parte din
necesarul `n vitamine K [i complexul B.
12
Produc]ia de AGV este dependent\ de o serie de factori dintre care
mai importan]i sunt:
• natura ra]iei de hran\;
• pH-ul din rumen;
• cantitatea de substan]\ uscat\ ingerat\;
• diferi]i aditivi furajeri.
Sinteza de proteine microbiene `n rumen este dependent\ de:
• concentra]ia de N – NH3;
• cantitatea de substan]e organice fermentescibile, `n rumen;
• natura N din hran\, sursa de energie.
De modul `n care se reu[e[te s\ fie dirijate fermenta]iile rumenale `n
direc]ia dorit\ depinde eficien]a utiliz\rii hranei `ntr-o form\ de produc]ie
sau alta (produc]ie de lapte, de carne...).

Secre]iile digestive [i rolul lor `n digestie


Atât la animalele nerumeg\toare cât [i la cele rumeg\toare secre]iile
digestive sunt deosebit de importante pentru procesul digestiei. ~ntre cele
dou\ grupe de specii apar diferen]e sub acest aspect `n sensul c\ aceste
secre]ii ac]ioneaz\ `naintea celor microbiene, din cecum [i colon, la
nerumeg\toare (cai, porci, p\s\ri)
[i respectiv, dup\ ce nutre]urile au suferit procese de fermenta]ie `n rumen,
la animalele rumeg\toare (bovine, oi, capre).
~n cantit\]i mici, unele enzime (ex. amilaza) sunt prezente chiar `n
saliv\; totu[i, marea majoritate a enzimelor este produs\ `n stomacul
glandular (abomasum, proventricul), pancreas, glandele duodenale, precum
[i de c\tre microorganismele din rumen [i intestinul gros.
Principalele enzime digestive (tab.2) produse `n tractusul
gastrointestinal atac\ toate substraturile organice: hidra]ii de carbon
(enzimele amilolitice), proteinele (enzimele proteolitice) [i lipidele
(enzimele lipolitice).
Hidroliza unor hidra]i de carbon `ncepe, la unele specii, `nc\ din gur\
sub ac]iunea amilazie salivare; durata ei este `ns\ redus\, pH-ul stomacal
redus `ntrerupndu-i activitatea. Amidonul este hidrolizat `n special sub
ac]iunea amilazei pancreatice; ac]iunea acesteia este continuat\ de secre]iile
mucoasei intestinului sub]ire care hidrolizeaz\ [i oligozaharidele.
Pentru tineretul animalelor mamifere, este important nivelul lactazei,
`n perioada de al\ptare, dat\ fiind cantitatea mare de lactoz\ din lapte; la fel,
este important [i nivelul sucrazei mai ales `n situa]iile `n care hr\nirea se
face cu `nlocuitori de lapte care con]in cantit\]i mari de sucroz\. Reducerea
vitezei de digestie a sucrozei este urmat\ de o intens\ activitate microbian\,
care cauzeaz\ diaree (Pond, 1995).
Unii hidra]i de carbon (xilani, glucani, celuloza, hemiceluloza...) nu
sunt digera]i `n tubul digestiv, din lipsa enzimelor respective; pentru unii
dintre ace[tia digestia depinde de enzimele microbiene.
Unele enzime proteolitice sunt secretate ca proenzime [i apoi sunt
activate, ca exemplu:
activat de enterochinaza
- tripsinogen tripsin\
activat de tripsin\
- chimotripsinogen chimotripsin\
13
Tabelul 2 Principalele enzime digestive secretate `n tractusul digestiv,
substraturile atacate [i produ[ii rezulta]i
Tipul / Origine Substratul Produ[i rezulta]i Observa]ii
denumirea atacat
AMILOLITICE
Amilaza Saliv\ Amidon, Dextrine, maltoz\ Nu la rumeg\toare
salivar\ dextrine
Amilaza Pancreas Amidon, Maltoz\, Sc\zut\ la
pancreatic\ dextrine izomaltoz\ rumeg\toare
Maltaza, Intestin sub]ire Amidon, Maltoz\, Sc\zut\ la
izomaltaza dextrine izomaltoz\ rumeg\toare
Lactaza Intestin sub]ire Lactoz\ Glucoz\, Mult\ la mamifere
galactoz\ tinere
Sucraza Intestin sub]ire Sucroz\ Glucoz\, fructoz\ Nu la rumeg\toare
Oligoglucozidaza Intestin sub]ire Oligozaharide Monozaharide
LIPOLITICE
Lipaza salivar\ Saliv\ Trigliceride Digliceride Pu]in important\ la
+ 1 acid gras tineret
Lipaza Pancreas Trigliceride Monogliceride + 2
pancreatic\ acizi gra[i
Lipaza Intestin Trigliceride Glicerol + 3 acizi
intestinal\ sub]ire gra[i
Lecitinaza Pancreas, intestin Lecitin\ Izolecitin\ + acizi
sub]ire gra[i liberi
PROTEOLITICE
Pepsina Suc gastric Proteine Peptone,
polipeptide
Renina Abomasm Cazeina Cazeinat de Ca ~n special la tineret
mamifer
Tripsina Pancreas Proteine Peptide
Chimotripsina Pancreas Proteine, produ[i Peptide, amino-
rezulta]i `n urma
acizi aromatici
pepsinei, reninei
Elastaza Pancreas Peptide, amino-
acizi alifatici
Carboxipeptidaza Pancreas Peptide Aminoacizi
A,B bazici, neutri
Aminopeptidaza Intestin sub]ire Peptide Aminoacizi
Dipeptidaza Intestin sub]ire Dipeptide Aminoacizi
Nucleaze Pancreas Acizi nucleici Nucleotide
Nucleotidaze Intestin sub]ire Nucleotide Baze purinice[i pirimidinice,
acid fosforic, zaharuri

Pepsina ac]ioneaz\ numai la un pH redus (sub 3,5), ne`ntâlnit `n cazul


tineretului `n perioada de al\ptare, la care pepsina nu este activ\, fiind `n
schimb activ\ renina. Pentru coagularea laptelui importan]\ mare are HCl.
~n principiu, digestia proteinelor se face `n trepte, rezultând molecule
din ce `n ce mai mici (aminoacizi) care pot fi absorbi]i.
Specific\ mamiferelor `n primele zile dup\ na[tere (`n perioada
colostral\) este [i absorb]ia unor molecule mari de proteine
(imunoglobuline).
Sub ac]iunea s\rurilor biliare gr\simile sunt emulsionate, fiind astfel
preg\tite pentru digestie; asupra lor ac]ioneaz\ lipazele pancreatice [i
intestinale.
Secre]ia enzimelor [i motilitatea diferitelor segmente ale TGI sunt sub
controlul sistemelor nervos [i endocrin [i respectiv, a interac]iunii dintre
aceste sisteme, hran\ [i animal.
14
Sângele [i starea nutri]ional\
Dat fiind faptul c\ sângele este principalul transportator al nutrien]ilor
[i metaboli]ilor spre organe, ]esuturi [i celulele corpului, nivelul
componentelor lui pot servi la aprecierea st\rii nutri]ionale a organismului.
~n general, pentru a fi transporta]i nutrien]ii [i metaboli]ii sunt lega]i
de proteine (binding proteins - proteine de leg\tur\, BP), cum ar fi, de
exemplu, feritina pentru transportul Fe.

Excre]ia fecalelor [i urinei


Pe lâng\ p\r]ile nedigerate din hran\, care reprezint\ majoritatea
componentelor fecalelor, acestea con]in: reziduuri ale secre]iilor gastrice,
bil\, secre]ii pancreatice [i enzime, celule descuamate din TGI, produ[i de
metabolism, microorganisme ( din prestomace sau intestinul gros).
Culoarea fecalelor se datore[te pigmen]ilor din plante (hran\) [i a unor
pigmen]i rezulta]i `n urma ac]iunii microorganismelor asupra bilei.
Mirosul fecalelor este dat de unele substan]e aromatice (indol [i
scatol) [i de unii deriva]i rezulta]i din dezaminarea/decarboxilarea
triptofanului `n intestinul gros.
Prin urin\ se elimin\ metaboli]ii azota]i [i sulfura]i ai celulelor
corpului precum [i a unor elemente (Cl, K, Na, P), vitaminele hidrosolubile
[i al]i metaboli]ii lor, pigmen]i, etc.
Urocromul [i metaboli]i ai bilei imprim\ urinei culoarea caracteristic\.
Prezen]a `n urin\ a proteinelor precum [i dep\[irea unor nivele ale
hidra]ilor de carbon (glucoz\, fructoz\), indic\ o stare de boal\ la animale.

Digestibilitatea
Digestibilitatea este un termen uzual `n nutri]ia aniamlelor, [i se
folose[te `n studiul utiliz\rii nutre]urilor ( respectiv a componentelor
acestora) `n organismul animal.
~n principiu, prin digestibilitatea unei substan]e se `n]elege diferen]a
dintre cantitatea de substan]\ ingerat\ [i cea eliminat\ prin fecale, raportat\
procentual (sau nu) la cantitatea ingerat\.
Digestibilitatea este influen]at\ de numero[i factori dependen]i de:
nutre] (compozi]ie chimic\, cantitate ingerat\, tehnica de preparare...),
animal (specie, vârst\, stare fiziologic\...), respectiv tehnica de hr\nire
(num\rul de tainuri, forma de prezentare...).
Digestibilitatea unei substan]e nutritive se stabile[te astfel:

Substan]\ ingerat\ - Substan]\ `n fecale


Digestibilitate aparent\ (D) = ---------------------------------------------------
Substan]\ ingerat\

[i se poate exprima procentual (%)(valorile normale fiind mai mici de 100),


sau subunitar (valorile normale fiind mai mici de 1).
ex: digestibilitatea proteinei brute din porumb boabe, la taurine = 83 %, sau 0,83
Deoarece `n fecale se mai g\sesc [i alte substan]e nedigerate, decât
cele care apar]in nutre]ului ingerat, determinarea digestibilit\]ii dup\ rela]ia
de mai sus reprezint\ a[a-zisa digestibilitate aparent\.
15
Digestibilitatea unor nutre]uri / substan]e poate fi determinat\ in vivo
(`n experien]e pe animale), in vitro (prin diverse metode) sau prin calcul pe
baza unor date de compozi]ie chimic\ brut\.
Un exemplu de calcul a digestibilit\]ii substan]elor nutritive brute pe
baza unor determin\ri in vivo este prezentat `n tab. 3.

Tabelul 3. Digestibilitatea substan]elor nutritive din fân (rezultate medii, pe zi)


Specificare Substan]e
SU SO PB GB CB SEN
Ingerat, g 811 781 76 17 264 424
Eliminat `n fecale g 349 309 38 9 101 161
Digerat, g 462 472* 38 8 163 263
Digestibilitate (%) 57 60* 50 47 62 62
*Ex. pentru SO: ingerat = 781 g
eliminat = 308 g DSO (%) = (472/781)x100 = 60
digerat = 472 g

Pentru estimarea digestibilit\]ii dup\ compozi]ia chimic\, au fost


formulate ecua]ii de regresie pentru estimarea digestibilit\]ii, avându-se `n
vedere corela]iile constatate `ntre digestibilitatea substan]ei organice [i
con]inutul nutre]urilor `n compu[i greu digestibili (celuloz\, ADF...).
Astfel, dup\ propor]ia (%) de celuloz\ brut\ din nutre] (x),
digestibilitatea substan]ei organice (DSO) se poate estima dup\ rela]iile
formulate de Axelsson, respectiv:
– rela]ii generale pentru nerumeg\toare: DSO (%) = 87,6 – 0,81x
– sau pe specii: DSO (%)
Taurine 90,1 – 0,88 x
Cabaline 97,0 – 1,26 x
Porcine 92,2 – 1,68 x
Iepuri 98,9 – 1,45 x
G\ini 88,1 – 2,33 x

~n acela[i scop, se poate folosi [i con]inutul nutre]urilor `n ADF (fibr\


detergent acid\), determinat dup\ metoda Van Soest, respectiv:
DSO (%) = 95,31 – 0,787 ADF, ca rela]ie general\,
sau:
DSO (%) = 101,94 – 0,933 ADF, pentru fânuri de graminee;
DSO (%) = 109,57 – 1,313 ADF, pentru fânul de lucern\.
Digestibilitatea este folosit\ `n metodele de apreciere [i exprimare a
valorii nutritive a nutre]urilor [i ra]iilor, fiind primul element ce
completeaz\ aprecierea pe baza compozi]iei chimice brute.
Con]inutul digestibil al unui nutre] (sau ra]ii) se stabile[te direct prin
`nmul]irea con]inutului chimic brut cu coeficientul de digestibilitate pentru
fiecare substan]\ nutritiv\ `n parte:
ex. g PD = g PB x CD% unde: PD = protein\ digestibil\; PB = protein\ brut\;
CD = coeficient de digestibilitate pentru protein\
Con]inutul unui nutre] (ra]ii) `n substan]e digestibile este un indicator
de apreciere a valorii nutritive, fie direct sub forma g SOD (grame de
substan]e organice digestibile, pe kg brut sau pe kg SU de nutre]) (gSOD =
gPD+gGD+gCD+gSEND), fie printr-un sistem specific: TSD (Total
Substan]e Digestibile) (TSD = gPD+gGDx2,25+gCD+gSEND).
16
CAP. 3 COMPOZI}IA NUTRE}URILOR
{I A CORPULUI ANIMAL

Analiza chimic\ a plantelor [i a corpului animalelor arat\ c\ ele


cuprind acelea[i elemente : C, O, H, S, P, Na, K, Ca, Mg, Fe [.a; din totalul
acestora, circa 95% reprezint\ C, O, H [i N. Plantele [i corpul animalelor
con]in acelea[i 62-63 elemente chimice, dar `n propor]ii diferite;
comparativ, plantele con]in mai mult oxigen iar animalele mai mult carbon,
azot [i substan]e minerale.
~n principiu, plantele [i corpul animalelor con]in ap\ (umiditate, U) [i
substan]\ uscat\ (SU); substan]a uscat\ este format\ din substan]\ organic\
(SO) [i respectiv, anorganic\ (cenu[a brut\ - Cen.B). La rândul ei substan]a
organic\ este alc\tuit\ din proteine, lipide, hidra]i de carbon [i diferite alte
substan]e organice aflate `n cantit\]i mai mici; plantele mai con]in [i a[a-
zisele substan]e incrustante.
Diferen]e mari se constat\ `ns\ cu ocazia analizelor cantitative,
eviden]iindu-se deosebiri importante `n ce prive[te propor]ia anumitor
componente `n plante [i corpul animalelor (tab. 4).
Tabelul 4 Compozi]ia chimic\ medie a corpului unor plante, animale [i produse
% din substan]a uscat\
Specificare Hidra]i de Lipide Proteine Minerale
carbon (cenu[\)
Porci (120 kg) 1,5 65,0 28,0 5,5
Pui carne (1,7 kg) 2,0 29,0 58,0 11,0
Semin]e grâu 83,0 2,0 13,0 2,0
Sfecl\ zah\r 73,0 6,0 13,5 7,5
Lucern\ (`nc. `nflorire) 63,0 3,0 19,5 14,5
Lapte vac\ 36,5 30,5 27,5 5,5
Ou g\in\ (f\r\ coaj\) 2,0 43,5 50,0 4,5
Sursa: Jeroch, 1986
Dintre substan]ele organice, `n plante predomin\ hidra]ii de carbon iar
`n corpul animalelor lipidele [i proteinele. Propor]ia acestor componente
variaz\ `n func]ie de mul]i factori, atât la plante (vârsta la recoltare, clim\,
sol, agrotehnica...), cât [i la animale (specie, ras\, nivel de hr\nire, vârst\,
stare de `ngr\[are...) (tab. 5).
Tabelul 5 Modificarea compozi]iei corpului, la porcine, `n func]ie de nivelul de
hr\nire [i greutatea corporal\
Greutate Substan]\ % din substan]a uscat\
corporal\ (kg) uscat\ (%) Protein\ Lipide Cenu[\
Nivel de hr\nire “ad libitum”
30 – 40 34,50 47,01 41,37 8,87
60 – 70 41,39 37,77 53,50 6,83
peste 120 48,00 28,36 65,77 4,74
Sursa: Burlacu, 1993
La animalele tinere, `n corp predomin\ apa (pân\ la 90 % la noii
n\scu]i), care pe m\sura `naint\rii `n vârst\ scade, crescând `n schimb
propor]ia de gr\simi, propor]ia proteinelor [i a cenu[ii se modific\ `n limite
mai reduse.
17
Compozi]ia chimic\ brut\
Nutre]urile utilizate `n alimenta]ia animalelor provin, `n majoritatea
lor, din regnul vegetal [i `n mai mic\ m\sur\ din cel animal; suplimentele
minerale, folosite pentru echilibrarea alimenta]iei, au o compozi]ie chimic\
aparte.
~n studiile de nutri]ie [i alimenta]ie animal\ stabilirea compozi]iei
chimice se face dup\ o anumit\ schem\ (fig. 3) [i prin folosirea unor metode
standardizate; datorit\ faptului c\ prin metodele folosite pe lâng\ substan]a
respectiv\ se determin\ [i alte substan]e cu `nsu[iri asemn\toare (ex.
coloran]i liposolubili `n cazul gr\similor, N neproteic `n cazul proteinei, etc)
substan]ele determinate se definesc ca brute sau con]inut chimic brut sau
compozi]ie chimic\ brut\.

Nutre]

Ap\ (U) Substan]\ uscat\ (SU)

Substan]\ organic\ (SO) Cenu[\ brut\ (CenB)


-macroelemente
- microelemente

Protein\ (PB) Celuloz\ (CB) Gr\sime brut\ (GB)


-N proteic (albumina) - celuloz\ sau Extract eterat (EE)
-N neproteic (amide, N02, - hemiceluloz\ - acizi gra[i
NO3) - lignin\ - pigmen]i
- vitamine liposolubile

Substan]e extractive
neazotate (SEN)
- amidon
- zaharuri solubile

Fig. 3 Compozi]ia chimic\ brut\ (Schema Weende)

Rezultatele analizei chimice sunt utilizate pentru estimarea valorii


nutritive [i pentru echilibrarea alimenta]iei diferitelor specii [i categorii de
animale.
Analizele se fac pe a[a-zisele probe medii, care trebuie s\ fie
reprezentative pentru `ntregul stoc de nutre] din care au fost recoltate. ~n
acest scop, probele medii se realizeaz\ `n mai multe etape:
• recoltarea unor probe par]iale din tot stocul de nutre], dup\ o
metodologie specific\ depozitului [i nutre]ului,
• omogenizarea probelor par]iale [i expedierea lor la laborator,
18
• formarea, `n laborator, a probelor medii [i re]inerea cantit\]ilor
necesare pentru analiz\,
• m\run]irea probelor la dimensiuni de 0,8-1,0 mm; pentru nutre]urile
cu un con]inut `n ap\ mai mare de 12-15 %, prealabil m\run]irii se
face o uscare la 60-70 0C (umiditate relativ\).
Analizele pentru determinarea compozi]iei chimice brute se fac dup\
metode care sunt universal recunoscute cu toate c\ sunt criticabile [i trebuie
perfec]ionate continuu. Aceste metode corespund unui compromis `ntre
precizia determin\rii ([i rezultatelor) [i costul analizei.
Con]inutul `n ap\ (U %) se determin\ prin uscarea nutre]ului `n etuv\,
timp de 4 ore, la temperatura de 103 + 10C; umiditatea corespunde pierderii
de mas\ `nregistrat\ `n timpul usc\rii. ~n cazul unor nutre]uri
(ex.silozuri) care con]in substan]e volatile se fac anumite corec]ii, pentru a
se evita subestimarea substan]ei uscate (cu 2-15 %).
F\când diferen]a `ntre 100 [i umiditatea nutre]ului, exprimat\
procentual se poate stabili con]inutul `n substan]\ uscat\ (% SU = 100 - %U).
Con]inutul `n substan]e minerale (cenu[a brut\ = Cen.B) dintr-un
nutre] reprezint\ reziduul r\mas dup\ calcinare, la temperatura de
550+100C, timp de 6 ore; pentru a identifica eventuala falsificare cu
nisip, p\mânt etc. probele de cenu[\ se fierb (15') `n HCl 3N (substan]ele
nisipoase nu se dizolv\).
Substan]ele organice se stabilesc prin calcul [i reprezint\ diferen]a
dintre substan]a uscat\ [i cenu[a brut\ (% SO = %SU - %Cen.B).
Proteina brut\ se determin\ prin metoda KJELDHAL, care dozeaz\
azotul (N) total dintr-o prob\; N total se multiplic\ cu un coeficient (6,25),
considerându-se c\ proteinele con]in `n medie 16 % N (100:16 = 6,25);
acest fapt nu corespunde `n totalitate adev\rului deoarece aminoacizii care
formeaz\ proteinele con]in 8-32 % N [i deci coeficientul respectiv este
variabil `n func]ie de propor]ia aminoacizilor `n proteine.
Con]inutul `n gr\sime brut\ se stabile[te prin extragerea ei din prob\
(sub reflux) cu hexan sau, `n ultimul timp, cu eter de petrol; acesta din urm\
fierbe la temperaturi mai ridicate (55-56 0C) [i prezint\ astfel o mai mare
securitate `n munca de laborator. Fiind un reziduu rezultat dup\ extragerea
cu eter, gr\simea brut\ mai este denumit\ [i extract eterat.
Hidra]ii de carbon sunt determina]i sub forma a dou\ componente:
celuloza brut\ [i a[a-zisele substan]e extractive neazotate.
Celuloza brut\ se determin\ printr-o metod\ care deriv\ din vechea
metod\ Weende, (pus\ la punct cu cca 100 de ani `n urm\) [i reprezint\
reziduul organic r\mas dup\ dou\ hidrolize succesive (`n mediu acid [i
respectiv, bazic). Determinat astfel, pe lâng\ celuloza propriu-zis\ reziduul
respectiv mai con]ine [i hemiceluloz\, lignin\, substan]e pectice etc..
Substan]ele extractive neazotate (SEN) se calculeaz\ ca diferen]\
`ntre substan]a organic\ [i suma substan]elor determinate anterior (protein\,
gr\simi, celuloz\):
%SEN = %SO – (%PB + %GB + %CB)
SEN includ amidonul [i diversele zaharuri, substan]e pectice etc.
Datorit\ importan]ei con]inutului peretelui celular vegetal pentru
digestibilitatea substan]elor organice dintr-un nutre] [i a limitelor pe care le
are metoda Weende, `n decursul timpului s-au `ncercat diverse metode de
dozare care s\ eviden]ieze [i s\ separe mai bine componentele peretelui
celular.

19
~n ultimii ani, este din ce `n ce mai des folosit\ metoda de
determinare elaborat\ de americanul Van Soest (1967), care are la baz\
`mp\r]irea ]esuturilor plantei, `n func]ie de disponibilitatea lor nutri]ional\,
`n dou\ frac]iuni: constituen]i ai con]inutului celular [i respectiv, ai peretelui
celular (fig. 4).

Fig. 4 Componentele organice ale unei celule vegetale

Constituen]i Constituen]i ai
intracelulari pere]ilor celulari
Gr\simi Substan]e pectice
Substan]e azotate:
- proteine Hemiceluloz\
- aminoacizi NDF
- amide, etc Celuloz\
Hidra]i de carbon: ADF
- glucide solubile
- amidon Lignin\ Li
NDF – neutral detergent fibre
ADF – acid detergent fibre (sau ligniceluloz\ LC)
Li - lignin\

Denumirea frac]iunilor determinate este dat\ de mediul (neutru sau


acid) `n care se face tratarea probelor cu detergen]ii respectivi (fig. 4).
Metoda Van Soest pune `n eviden]\ trei reziduuri, cu importan]\
nutri]ional\ diferit\:
– con]inutul pere]ilor celulari (NDF)
– con]inutul `n lignoceluloz\ (LC)
– con]inutul `n lignin\ (Li), nedigestibil\.
Din con]inutul celular se pot determina distinct [i alte componente:
amidon, zaharuri solubile `n ap\, acizii organici (din nutre]urile murate),
azotul amoniacal, substan]e toxice, etc.

Con]inutul `n ap\
Cu toate c\ apa, `n sens strict, nu este considerat\ un nutrient, via]a nu
poate exista f\r\ ea.
Con]inutul nutre]urilor `n ap\ este extrem de variabil: 5-96 %, `n
func]ie de natura [i modul de producere a lor.
Astfel, plantele verzi con]in 70-80 % ap\ (dup\ vârsta plantelor
recoltate), tuberculii [i r\d\cinile furajere 75-90 %, semin]ele furajere 12-15 %,
fânul [i paiele 16-17 %, concentratele [i subprodusele lor 12-15 %, etc.
Con]inutul `n ap\ al nutre]urilor de origine vegetal\ variaz\ dup\:
specie, soi, vârst\, partea plantelor, condi]ii de producere etc., iar `n cele de
origine animal\, dup\: specie, vârst\, faza de `ngr\[are etc.
Apa, `n nutre]urile vegetale, se poate g\si sub diferite forme,
respectiv:
– ap\ de vegeta]ie, mai ales `n nutre]urile verzi, `n care ea reprezint\
cca 80-82 % din apa total\ (chiar pân\ la 90 % `n tuberculi [i r\d\cini
furajere),
– ap\ de imbibi]ie, `n nutre]urile uscate,

20
– ap\ de prepara]ie, care este introdus\ `n masa nutre]ului `n scopuri
tehnologice.
Dintre toate acestea, organismul suport\ u[or apa de vegeta]ie, care
are [i un rol dietetic.
Bog\]ia nutre]urilor `n energie [i substan]e nutritive este `n raport
invers cu con]inutul lor `n ap\; pe de alt\ parte, cu cât con]inutul `n ap\ este
mai ridicat, cu atât nutre]urile se conserv\ mai greu. Astfel, nutre]urile, se
conserv\ u[or când con]in pân\ la 14-16 % ap\, sunt atacate de mucegaiuri
la un con]inut `n ap\ de peste 17 %, caz `n care se impune aplicarea unor
metode speciale de conservare.
~n organismul animalului adult, apa reprezint\ jum\tate pân\ la dou\
treimi din greutatea lui, putând ajunge pân\ la 90% la noul n\scut.
Con]inutul `n ap\ al organismului variaz\ `n func]ie de vârst\ fiind
`n raport invers cu cel de gr\sime; dac\ se raporteaz\ la greutatea corpului
f\r\ gr\sime (free-fat weigth), propor]ia de ap\ este relativ constant\ (cca.
73 %, cu varia]ii `ntre 70-75 %).
Aproximativ 40 % din cantitatea de ap\ din organism se g\se[te `n
lichidele intracelulare, diferen]a fiind reprezentat\ de apa extracelular\
(lichidele intersti]iale, plasma sangvin\, limfa, sinovia...). O mare cantitate
de ap\ se g\se[te, de asemenea `n tractusul gastrointestinal [i `n cel urinar.
Unele tulbur\ri fiziologice sau boli (febr\, diaree) pot duce la
deshidratarea organismului sau la apari]ia unor edeme (re]inere exagerat\ de
ap\ `n ]esuturi).

~n organism, apa are func]ii deosebit de importante `n:


– metabolism, fiind esen]ial\ vie]ii: este solvent [i vehicul pentru
nutrien]i, serve[te la transportul digestiei semisolide `n TGI, precum [i a
fecalelor, urinei, etc.;
– men]inerea temperaturii corporale fiindc\ are c\ldur\ specific\
ridicat\, conductibilitate termic\ mare, etc.
Din procesele de oxidare a compu[ilor organici `n celule, rezult\
cantit\]i importante de ap\, denumit\ ap\ metabolic\, suficient\ pentru
animalele `n hibernare.
Absorb]ia apei se realizeaz\ `n mai multe sec]iuni ale tubului digestiv;
la rumeg\toare, absorb]ia este intens\ `n rumen [i omasum, `n timp ce la alte
specii absorb]ia are loc la nivelul ileonului, jejunului, cecumului,
intestinului gros.
De intensitatea absorb]iei apei, mai ales `n intestinul gros, depinde
consisten]a fecalelor, la diferite specii de animale.
Absorb]ia apei este mai redus\ când hrana con]ine unele polizaharide
(ex. polizaharidele neamidonoase, la p\s\ri), care formeaz\ geluri [i
altereaz\ absorb]ia, cu efect laxativ; `n acela[i sens ac]ioneaz\ prezen]a `n
hran\ a substan]elor nedigestibile (fibre), a toxinelor, etc.
Sursele de ap\ pentru organism sunt reprezentate de:
– apa de b\ut,
– apa din nutre]uri,
– apa metabolic\,
– apa format\ `n timpul bilan]ului energetic negativ.
Cantitatea de ap\ ingerat\ este reglat\ prin procese fiziologice
complexe, dar organismul urm\re[te, `n primul rând, rehidratarea
]esuturilor; de obicei, ingestia apei are loc dup\ consumul hranei, la cele mai
multe specii.
21
Cantitatea de ap\ b\ut\ este `n mare m\sur\ dependent\ de umiditatea
nutre]ului ingerat (tab. 6), fiind cu atât mai redus\ cu cât nutre]urile sunt mai
umede.

Tabelul 6 Rela]ia dintre umiditatea nutre]urilor [i cantitatea de ap\ b\ut\

Umiditatea Apa b\ut\ Umiditatea Apa b\ut\


nutre]ului (%) (l/kg SU ingerat\) nutre]ului (%) (l/kg SU ingerat\)
10 3,7 60 2,3
20 3,6 65 2,0
30 3,3 70 1,5
40 3,1 75 0,9
50 2,9 80 0,6
Sursa: Hyder [i col., 1968

Cerin]ele de ap\ ale animalelor sunt foarte variabile: 2-5 kg ap\/kg


SU ingerat\, `n func]ie de specie, vârst\, stare fiziologic\, temperatura
mediului etc.
Se poate considera c\, `n condi]ii normale, cerin]ele de ap\ pe kg
substan]\ uscat\ ingerat\ sunt de:
3 – 5 l la taurine (pân\ la 6 – 8 l, la vi]ei)
2,5 – 3 l la ovine
2 – 3 l la porcine.
Insuficien]a apei de b\ut este `nso]it\ de reducerea cantit\]ii de
substan]\ uscat\ ingerat\ [i ca urmare, a produc]iei animalelor; concomitent,
se reduce [i cantitatea de fecale [i urin\.
Uneori, se pot `nregistra [i cazuri de intoxicare cu ap\ (ex. vi]ei), ca
urmare a ingestei unei cantit\]i mari de ap\, dup\ o perioad\ de lips\ a
acesteia; moartea survine datorit\ incapacit\]ii rinichilor de a elimina
imediat cantit\]i mari de ap\.
Necesarul zilinic de ap\ pentru diferite specii de animale domestice
este (NRC, 1974) de circa:

22 – 66 kg, la tineret taurine, 11 – 19 kg, la porci,


38 – 110 kg, la vaci de lapte, 0,2 – 0,4 kg, la pui de carne,
4 –15 kg, la oi [i capre, 0,4 – 0,6 kg, la curci
30 – 45 kg, la cai,

Un accent deosebit se pune pe calitatea apei de b\ut, mai ales `n


condi]iile `n care solul [i apele sunt din ce `n ce mai poluate cu diverse
substan]e chimice (`ngr\[\minte, pesticide, reziduuri industriale etc).
Calitatea apei, respectiv palatabilitatea ei, poate fi afectat\ de
substan]e ca: nitri]i, fluoruri, s\ruri ale unor metale; la acestea se adaug\
microorganisme patogene (bacterii, protozoare, fungi), alge, hidrocarburi.
~n func]ie de cantitatea de substan]e solide (s\ruri) dizolvate `n ap\,
recomand\rile pentru folosirea ei sunt urm\toarele (NRC, 1974):
• sub 1000 mg/l, se poate folosi la toate speciile de animale;
• 1000 – 3000 mg/l, se poate folosi, dar poate determina diaree
temporar\ la animalele neacomodate;
• 3000 – 5000 mg/l, produce fecale apoase [i cre[te mortalitatea la
p\s\ri;

22
• 5000 – 7000 mg/l, se poate folosi la toate speciile cu excep]ia
p\s\rilor;
• peste 7000 mg/l, nu se folose[te la vaci gestante, cai, oi [i tineretul
tuturor speciilor;
• peste 10 000 mg/l, nu se folose[te ca ap\ de b\ut.

~n ceea ce prive[te con]inutul apei `n nitra]i (NO3) [i nitri]i (NO2) s-a


constatat c\ dac\ nitra]ii prezen]i `n ap\ sunt, `n general, tolera]i de
organism, nitri]ii pot atinge un nivel toxic pentru organism, fiind absorbi]i la
nivelul tubului digestiv; astfel, dac\ nivelul tolerabil al nitra]ilor este
apreciat la cca 1320 mg/l de ap\, cel al nitri]ilor este mult mai redus,
respectiv sub 33 mg/l (NRC, 1974).

Glucidele
Glucidele (hidra]ii de carbon), sunt substan]e ternare, formate din C,
H, [i O `ntr-un raport aproximativ de 1:2:1; excep]ie fac unii deriva]i azota]i
(ex. glucoproteinele). Acestea, al\turi de proteine [i lipide, sunt constituien]i
de baz\ a materiei vii [i compun cea mai mare parte a substan]elor organice
de pe p\mânt.
Glucidele sunt dominante `n regnul vegetal, unde reprezint\ cca 60–
80% din substan]ele care alc\tuesc celulele [i ]esuturile.
La animale, glucidele se g\sesc `n propor]ie redus\ [i relativ constant\
(cca 1 % din greutatea animalului), sub form\ de glucoz\ [i glicogen.
La plantele verzi, glucidele se sintetizeaz\ din substan]e anorganice,
prin fotosintez\, cu ajutorul energiei solare.
O clasificare a glucidelor se poate face fie `n func]ie de reac]ia de
hidroliz\, fie dup\ num\rul de atomi de carbon din molecul\ sau num\rul de
molecule de zah\r din compus.
Dup\ reac]ia de hidroliz\, glucidele se pot clasifica astfel:

Oze (substan]e monomoleculare,


care nu hidrolizeaz\)
Glucide

Ozide (compu[i forma]i prin unirea


mai multor monoglucide,
prin eliminare de ap\)

Oligoglucide Poliglucide
(con]in 3–10 monoglucide) (peste 10 monoglucide)

Dup\ num\rul de atomi de carbon, respectiv de molecule de zaharuri


simple din compus, o posibil\ clasificare a hidra]ilor de carbon este
prezentat\ `n tab. 7.
Dintre monozaharide, cele mai r\spândite sunt glucoza [i fructoza,
care `ns\ apar rareori ca atare `n nutre]uri iar dac\ sunt `n stare liber\ se afl\
`n concentra]ii mici.
~n organism, fructoza este convertit\ rapid `n glucoz\, a c\rei prezen]\
este esen]ial\ pentru men]inerea func]iilor vitale.

23
Unele hexoze, având gust dulce, se folosesc ca [i corectori de gust.
Pentozele, sub aspect nutri]ional, joac\ un rol redus `n organism; ele
au o mare stabilitate fiziologic\ [i pot fi eliminate ca atare, prin urin\
(pentozurie).
~n alimenta]ia animalelor, rolul cel mai important `l au poliglucidele.
Amidonul este cel mai important poliglucid nefibrilar din natur\; el
este principala substan]\ de rezerv\ din plantele superioare, g\sindu-se `n
cantit\]i mari `n semin]ele de cereale (50 –60 %) [i mai mici (2–7 %) `n
tulpinile [i frunzele plantelor (tab. 8); se g\se[te sub form\ de granule
(gr\unciori) cu forme [i m\rimi diferite: tip A specific cerealelor, tip B
specific r\d\cinilor [i tuberculilor [i tip C specific plantelor.

Tabelul 7 Clasificarea hidra]ilor de carbon


Compus Monozaharide con]inute Se g\se[te `n:
Monozaharide (zaharuri simple):
Pentoze (5 – C) (C5H10O5)
Arabinoz\ pectin\, araban, coceni,
Xiloz\ cioc\l\i porumb, acizi
Riboz\ nucleici
Hexoze (6 – C) (C6H12O6)
Glucoz\ di- [i polizaharide,
Fructoz\ dizaharide (sucroza)
Galactoz\ lapte (lactoz\)
Manoz\ polizaharide
Dizaharide (C12H22O12)
Sucroz\ glucoz\-fructoz\ trestie [i sfecl\ de zah\r
Maltoz\ glucoz\-glucoz\ * tuberculi
Lactoz\ glucoz\-galactoz\ lapte
Celobioz\ glucoz\-glucoz\ ** pere]i celulari ai plantelor
Trizaharide (C18H32O16)
Rafinoza glucoz\-fructoz\ semin]e bumbac, sfecl\ de zah\r
arabinoz\
Polizaharide:
Pentozani (C5H8O4)n
Araban arabinoz\ pectine
Xilan xiloz\ coceni, cioc\l\i porumb
Hexozani (C6H10O5)n
Amidon glucoz\ semin]e, tuberculi
Dextrine glucoz\ produ[i hidroliz\ amidon
Celuloz\ glucoz\ ** pere]i celulari ai plantelor
Glicogen glucoz\ ficat, mu[chi
Inulin\ fructoz\ napi, tuberculi
Hemiceluloz\ pentozani [i hexozani pere]i celulari ai plantelor
Pectine pentoze [i hexoze mere, citrice
*
leg\turi 4 α - glucozid; ** leg\turi 4 β - glucozid

Granulele de amidon sunt formate din amilopectine [i amiloz\.


Amilopectina este predominant\ (70–80 %) `n granulele de amidon;
se dizolv\ `n ap\ cald\ [i pus\ `n contact cu iodul d\ o colora]ie
albastru/violet.
Amiloza intr\ `n componen]a amidonului `n propor]ii mai reduse
(20-30 %); cu apa fierbinte amiloza nu formeaz\ “cleiul specific”, dar `n
prezen]a iodului [i a apei d\ o culoare albastr\ caracteristic\, care dispare la
cald [i reapare, la rece.
24
Tabelul 8 Con]inutul `n amidon al unor nutre]uri
Nutre]ul % din SU
amidon zaharuri *
Graminee verzi - 3 – 20 **
Leguminoase verzi - 3 – 10 **
Porumb verde lapte-cear\ 14 – 18 30
Porumb siloz, lapte-cear\ 28
Sfecl\ furajer\ 62
Cartofi cruzi 60 – 65 -
Semin]e :
- ov\z 44 2
- grâu 67 2
- porumb 72 2
- orez decorticat 85 1
- maz\re 50 5
- soia <1 7
- floarea soarelui <1 2
* **
Sursa: Jarrige, 1988 glucide solubile `n ap\; dup\ stadiul de vegeta]ie

Printr-o hidroliz\ menajat\ [i progresiv\ a amidonului, cu amilaz\ sau


sub influen]a unui agent termic (cum este cazul expand\rii [i extrud\rii),
rezult\ frac]iuni din ce `n ce mai mici, numite dextrine [i care, având gust
dulce, `mbun\t\]esc palatabilitatea nutre]ului.
~n tubul digestiv al animalelor domestice, carbohidrazele sunt capabile
s\ hidrolizeze glucidele cu leg\turi de tip α-1-4, pân\ la monozaharide;
excep]ie fac glucidele cu leg\turi de tip β-1-4 glucozid, cum sunt celuloza,
celobioza [i hemiceluloza.
~n aceast\ situa]ie, la toate speciile de animale, amidonul este bine sau
foarte bine digerat (digestibilitatea lui ajungând pân\ la 85 - 90 %); la
rumeg\toare, sub ac]iunea enzimelor bacteriene, amidonul este descompus
`n mare parte `n rumen, pân\ la stadiul de glucoz\, aceasta servind ca surs\
de energie pentru microorganisme [i respectiv pentru sinteza AGV, (`n
special acid propionic [i butiric).
Digestia amidonului este influen]at\ de: m\rimea particulelor, natura
amidonului, interac]iunea cu proteinele [i gr\simile, prezen]a substan]elor
antinutritive (fita]i, taninuri, saponine) (Jenkins [i col., 1986).
Celuloza este cea mai r\spândit\ substan]\ organic\ din natur\; ea
reprezint\ pân\ la 45 % din pere]ii celulari ai plantelor furajere. ~n substan]a
uscat\ a plantelor, celuloza brut\ poate s\ ajung\ pân\ la 20–30 % `n
nutre]urile verzi, 30–40 % `n fânuri, 35– 45 % `n paie, 2–7 % `n r\d\cini [i
tuberculi furajeri, 2–12 % `n semin]ele de cereale.
A[a dup\ cum s-a ar\tat, determinarea celulozei prin metoda Weende
face ca valorile astfel ob]inute s\ nu fie conforme cu realitatea `n sensul c\
pe lâng\ celuloza propriu-zis\ sunt incluse [i alte componente: substan]e
pectice, hemiceluloz\, lignin\ etc.
Din aceast\ cauz\, se extinde utilizarea altor metode care pot separa
celuloza de alte componente, a[a cum este metoda propus\ de Van Soest
(tab. 9) (fig. 5).
De altfel, structura glucidelor din pere]ii celulari ai celulelor vegetale
este variat\ [i ca urmare, ace[tea difer\ mult [i sub aspect nutri]ional
(tab. 10).

25
~n tubul digestiv al animalelor nu exist\ enzime proprii care s\ rup\
leg\turile de tip β-1-4, astfel c\ hidroliza celulozei se face numai sub
ac]iunea enzimelor bacteriene din rumen sau la nerumeg\toare `n special
din intestinul gros, , rezultând glucoz\, xiloz\ [i galactoz\.
Hemicelulozele hidrolizeaz\, de asemenea, sub ac]iunea enzimelor
bacteriene, rezultând glucoz\; aceasta provine `n special din β-glucani
necelulozici, care sunt forma]i din lan]uri de unit\]i de D-glucoz\ legate atât
prin leg\turi β-1-3 cât [i β-1-4 (Jarrige [i col., 1995).
Hemicelulozicele se g\sesc `n propor]ii mai ridicate `n graminee decât
`n leguminoase, la care sunt `n special sub form\ de glucurono-arabino-
xilani, boga]i `n acid glucuronic.
Substan]ele pectice sunt poliglucide complexe, `n care caracteristic
este acidul D-galacturonic; prezente mai ales `n semin]ele de leguminoase
(6-10 % fa]\ de 1-3 % la graminee), sunt solubile chiar [i `n ap\ cald\.

Tabelul 9 Con]inutul pere]ilor celulari la unele nutre]uri, determinat


dup\ metoda Van Soest
Nutre]ul % din SU
NDF 1 ADF 2
Celuloz\ Lignin\
Lucern\
- `naintea `mbobocirii 40 29 22 7
- la `mbobocire 42 31 23 8
- la `nflorire 46 35 28 9
- la maturitate 50 37 29 10
Golom\]
- stadiu timpuriu 68 41 33 9
- stadiu târziu 72 45 37 10
Porumb siloz
- stadiu lapte 51 28 24 4
- stadiu cear\ 53 30 32 5
Paie de grâu 85 54 42 12
1/ 2/
Sursa: Pioneer manual, 1990 ADF = celuloz\ [i lignin NDF = hemiceluloz\, celuloz\, lignin\

NUTRE}
tratare cu detergent neutru

Con]inut celular Hemiceluloz\,


-proteine celuloz\, lignin\
-amidon (NDF)
-zaharuri
-acizi organici tratare cu detergent acid
-pectine
Hemiceluloz\ Celuloz\ [i
lignin\
(ADF)

tratare cu acid sulfuric 72 %

Celuloz\ Lignin\

Fig. 5 Prodeceul de determinare a componentelor nutre]ului (dup\ Van Soest)

26
Tabelul 10 Principalele zaharuri care compun peretele celular al plantelor
Denumire Unit\]i Disponibilitate digestiv\
constructive Rumeg\toare Nerumeg\toare
Substan]e - Acid D-galacturonic
Poliglucide pectice - α -1-4 L arabinoz\ Digestibile Par]ial
amorfe - D-galactoz\ digestibile
(necelulozice) Hemicelu- - D-xiloz\ (β - 1-4)
loze - L-arabinoz\
- D-galactoz\ Par]ial Slab
- D-manoz\ Digestibile digestibile
- D-glucoz\
Fibre Celuloz\ - D-glucoz\ (β - 1-4) Par]ial Slab
Digestibile digestibile
Substan]e Lignin\ alcooli: cumaric, conife
neglucidice -rilic, sinapilic Nedigestibil\ Nedigestibil\
Cutin\ alcooli [i acizi gra[i cu Nedigestibil\ Nedigestibil\
lan] lung
Sursa: Jarrige [i col., 1981; Van Soest, 1967

Lignina, este format\ dint-un amestec de polimeri fenolici amorfi,


foarte hidrofili; ea `ncrusteaz\ peretele celular al plantelor, asigurând
rigiditatea. Ligninile sunt foarte heterogene [i extrem de rezistente atât la
agen]i chimici cât [i biochimici, fiind nedigestibile la animalele domestice.
~n pere]ii celulari ai plantelor, pe lâng\ lignin\ sunt prezen]i [i acizi
fenolici (cumaric, ferulic), a c\r\ror propor]ie cre[te pe m\sura `naint\rii
plantelor `n vârst\ (pâna la cca 1,4 % `n tulpinile de porumb [i sorg).
Glicogenul este un poliglucid prezent `n special `n celulele musculare
[i hepatice; glicogenul reprezint\ principala substan]a de rezerv\ de natur\
glucidic\ din organismul animal.
Transformarea glucozei `n glicogen (proces denumit glicogenez\) este
stimulat\ de insulin\ [i se desf\[oar\ `n mu[chii scheletici [i `n mai mic\
m\sur\ `n ficat. Reconvertirea glicogenunului `n glucoz\ (glucogenez\) are
loc `n ficat [i este stimulat\ de glucagon (secretat de pancreas) [i de
adrenalin\ (Martin [i col., 1996).
Polizaharidele neamidonoase (PNA). ~n ultimii ani, a fost pus `n
eviden]\ faptul c\ prezen]a `n hrana p\s\rilor, chiar `n cantit\]i mici
(50 g/kg nutre]) a unor polizaharide din grupa pentozanilor (arabani,
xilani,...) sau a hexozanilor (celuloz\, hemiceluloz\, pectine...), are
influen]\ negativ\ asupra valorific\rii hranei [i indirect asupra produc]iei.
Astfel, s-a constatat c\ prezen]a acestor polizaharide neamidonoase `n
nutre]urile pentru p\s\ri este `nso]it\ de reducerea digestibilit\]ii
amidonului, proteinelor [i gr\similor, reducerea cre[terii [i produc]iei de
ou\, cre[terea viscozit\]ii con]inutului digestiv, reducerea timpului de pasaj
al hranei, cre[terea propor]iei de ap\ `n dejec]ii, reducerea absorb]iei
nutrien]ilor, `nr\ut\]irea st\rii de s\n\tate etc.
~n grupa PNA sunt incluse unele componente ale pere]ilor celulari ai
plantelor, care nu numai c\ nu prezint\ importan]\ nutri]ional\, dar au o
adev\rat\ ac]iune antinutritiv\. Aceste componente nu sunt hidrolizate sub
ac]iunea enzimelor endogene, `n schimb sunt fermentate de microflora din
intestinul gros, cu producere de AGV [i gaze.
Atât semin]ele de cereale cât [i cele de leguminoase, con]in cantit\]i
importante de PNA, a c\ror digestibilitate este foarte redus\ (tab. 11).

27
~n semin]ele de cereale PNA, sunt reprezentate `n special de beta-
glucani, care sunt forma]i din lan]uri de glucoz\, cu leg\turi de tip β-1-4
(cca 70 %) [i β-1-3 (cca 30 %); propor]iile acestora variaz\ de la un nutre]
la altul (tab. 12), dar `n general au valori ridicate.
Propor]ia de β-glucani din semin]ele de orz este mai mare `n orzul
proasp\t recoltat [i scade apoi `n timpul depozit\rii.
Pentru `nl\turarea efectului acestor polizaharide neamidonoase este
necesar un aport exogen de enzime specifice (β-glucanoze, xilanaze, etc),
care sunt produse prin biotehnologie [i care, `n prezent, se folosesc la p\s\ri
[i porci.
Tabelul 11 Con]inutul `n polizaharide neamidonoase, `n unele nutre]uri
Nutre]ul Total PNA Digestibilitate
( % din SU) (%)
Orz 15 14
Maz\re 23 19
T\râ]e de grâu 25 3
{roturi soia 20 0
{rot floarea soarelui 28 17
Grâu 10 12

Tabelul 12 Con]inutul `n glucani [i pentozani `n unele semin]e de cereale


Nutre]ul % din SU
β-glucani pentozani total
Orz 4,4 5,7 10,1
Ov\z 3,4 7,7 11,1
Secar\ 1,9 8,5 10,4
Triticale 0,7 7,1 7,8
Grâu 0,7 6,6 7,3

Func]iile glucidelor `n organism sunt legate, `n primul rând, de


asigurarea energiei necesare celulelor sau ]esuturilor corpului. ~n plante,
glucidele solubile (amidonul) constituie principala rezerv\ de energie (de
ex. `n r\d\cini, tuberculi [i semin]e); glucidele insolubile (celuloza,
hemiceluloza) constitue suportul structural al plantelor vii.
Ultima form\ (surs\) de energie pentru celule este glucoza.
Din conversia ei `n CO2 [i H2O rezult\ 673 kcal/mol:

C6H12O6 6 CO2 + 6 H2O + 673 kcal

respectiv 3,73 kcal / g (673 / 180,2 greutatea molecular\ a glucozei).

Eficien]a transform\rii energiei rezultate din oxidarea glucozei, `n


energie liber\ este de 40-65 % (Pond [i col., 1995).
Energia este stocat\, sub form\ foarte concentrat\, respectiv de ATP;
un mol ATP cedeaz\ 8 kcal.
Absorb]ia glucozei este influen]at\ de mai mul]i factori: timpul scurs
dup\ ingestia hranei, unii factori endocrini, concentra]ia glucozei, starea de
s\n\tate a organismului etc.

28
Anomalii ale metabolismului glucidelor
Principalele anomalii legate de tulburarea metabolismului glucidelor
sunt: steatoza, acidoza, cetoza, toxiemia de gesta]ie [i diabetul. Aceste
anomalii se `ntâlnesc frecvent la rumeg\toare, (dar pot apare [i la
nerumeg\toare) `n unele st\ri fiziologice specifice: `n gesta]ie avansat\ sau
`n prima parte a lacta]iei, când cerin]ele `n energie sunt mari, iar
aportulprin ra]ie este insuficient.
~n aceste condi]ii, deficitul `n glucoz\ al femelei, determinat de un
aport insuficient de energie, este urmat de o mobilizare intens\ de gr\simi
corporale, `n special acizi gra[i cu lan] lung care, neputând fi folosi]i
suficient de rapid ca surs\ de energie, se acumuleaz\ `n ficat (steatoz\) [i `i
diminueaz\ capacitatea de detoxificare; pe de alt\ parte, acizii gra[i sunt
transforma]i `n corpi cetonici care, fiind slab folosi]i, se acumuleaz\
(cetoz\) provocând toxiemia de gesta]ie, respectiv acetonemia la femelele `n
lacta]ie.
Aceste tulbur\ri se `ntâlnesc mai ales la vaci `n vârf de lacta]ie [i la oi
la sfâr[itul gesta]iei (`n special când au mai mul]i fetu[i), fiind `nso]ite de
sc\derea greut\]ii corporale, reducerea produc]iei de lapte, avorturi `n
timpul gesta]iei; concomitent cre[te consumul de ap\ ca urmare a elimin\rii
unor cantit\]i mai mari de ioni de K [i Na.
La vaci `n special, datorit\ unei alimenta]ii necorespunz\toare se poate
instala o acidoz\ cronic\, având la baz\ sc\derea accentuat\ a pH-ului
rumenal (sub 5,0); practic se formeaz\ mult acid lactic care, nefiind
absorbit `n totalitate se acumuleaz\ [i conduce la acidoz\.
Diabetul este `ntâlnit mai ales la om [i este eviden]iat prin nivelul
crescut al glucozei din sânge; cauza principal\ rezid\ `ntr-o insuficient\
produc]ie [i/sau utilizare a insulinei.
Diabetul de gesta]ie este cel mai des `ntâlnit la animalele domestice;
cauza este cre[terea rezisten]ei ]esuturilor la ac]iunea insulinei [i ca urmare
sporirea glucozei [i a corpilor cetonici din sânge.

Lipidele
Lipidele sunt substan]e organice, insolubile `n ap\, relativ solubile `n
solven]i organici, care au un important rol biochimic [i fiziologic atât la
plante cât [i `n ]esuturile animale.
Lipidele cu importan]\ `n alimenta]ia omului [i a animalelor pot fi
clasificate astfel: LIPIDE

Simple Compuse Deriva]i lipidici


(con]in C,H,O) (con]in C,H,O,P,N,S) rezult\ din hidroliza
esteri ai acizilor esteri ai acizilor gra[i lipidelor simple sau
gra[i cu diferi]i care con]in substan]e compuse:
alcooli: nelipidice: - acizi gra[i
-gr\simi animale -fosfolipide - glicerol
-uleiuri -glicolipide - al]i alcooli
-ceruri -lipoproteine

Steroli Terpene
alcooli deriva]i din steran: zoosteroli, compu[i cu structur\ de tip
fitosteroli, microsteroli izoprenic

29
Caracteristica principal\ a lipidelor este concentra]ia lor ridicat\ `n
energie (cca 9,5 kcal/g), de peste dou\ ori mai mare decât `n cazul
glucidelor (4,1 kcal /g).
~n cazul lipidelor simple, constituen]ii cu cea mai mare importan]\
nutri]ional\ sunt: acizii gra[i, glicerolul, mono-, di- [i trigliceridele;
trigliceridele se g\sesc `n corp `n cea mai mare cantitate [i constituie
principala form\ sub care este stocat\ energia `n organism.
Acizii gra[i sunt constitui]i din lan]uri de carbon, care con]in de la 2
(acidul acetic) pân\ la 24 atomi de C (acidul lignoceric).
Unii dintre acizii gra[i sunt nesatura]i, având una sau mai multe
perechi de C cu duble leg\turi iar atomul de H putând fi `nlocuit; `n
principiu, denumirea [i abrevierea acizilor gra[i sunt f\cute `n func]ie de
num\rul de atomi de carbon pe care `i con]in (tab. 13).

Tabelul 13 Acizii gra[i prezen]i `n plante [i `n corpul animal


Acid Abreviere Duble leg\turi
Butiric (butanoic) C4:0 0
Caproic (hexanoic) C6:0 0
Caprilic (octanoic) C8:0 0
Capric (decanoic) C10:0 0
Lauric (dodecanoic) C12:0 0
Miristic (tetradecanoic) C14:0 0
Palmitic (hexadecanoic) C16:0 0
Palmitoleic (hexadecenoic) C16:1 1
Stearic (octadecanoic) C18:0 0
Oleic (octadecenoic) C18:1 1
Linoleic (octadecadienoic) C18:2 2
Linolenic (acta decatrienoic) C18:3 3
Arahidic (eicosanoic) C20:0 0
Arahidonic (eicosatetraenoic) C20:4 4
Lignoceric (tetracosanoic) C24:0 0

Unii acizi gra[i gra[i nesatura]i; cum sunt linolenic (C18:3),


eicosapentaenic (C20:5) [i cel docosahexaenoic (C22:6), prezen]i `n
gr\simea de pe[te, imprim\ mirosul caracteristic “de pe[te”.
Glicerolul este prezent `n toate trigliceridele (atât din plante cât [i la
animale), dar [i `n fosfolipide: lecitin\, cefalin\, sfingomielin\.
Unele propriet\]i (ex. punctul de topire) ale lipidelor sunt determinate
de lungimea lan]ului de atomi de carbon [i gradul lor de nesaturare. Astfel,
sunt solide la temperatura camerei trigliceridele care au mai mult de
10 atomi de carbon, respectiv cele care con]in numai acizi gra[i satura]i; `n
schimb, cele care con]in mai pu]in de 10 atomi de carbon sau `n majoritate
acizi gra[i nesatura]i, sunt lichide.
Unele propriet\]i pe care le au (temperatur\ de topire, indicele de
saponificare etc) [i care sunt caracteristice diferitelor lipide sunt folosite `n
nutri]ie, atât `n procesul de integrare a lor `n nutre]urile combinate cât [i
pentru eventuala influen]\ ce pot s\ o aib\ asupra gr\similor din produsele
animale.
Fosfolipidele constituie circa ¼ din cantitatea de lipide intracelulare [i
predomin\ `n membrana celular\, mai ales, sub form\ de lecitin\ [i
fosfatidil-etanolamin\.
Dintre steroli (ce reprezint\ cca. 0,1-0,5 % din SU a nutre]urilor), `n
]esuturile animale este dominant colesterolul, al\turi de care se mai g\sesc
30
ergosterolul (precursor pentru vitamina D2), 7-dehidrocolesterolul (precursor
pentru vitamina D3), unii acizi biliari, hormoni androgeni [i estrogeni,
precum [i progesteron.
Unii acizi gra[i, cum sunt acidul linoleic (C18:2) [i acidul linolenic
(C18:3) (reprezentând 55-75 % dintre acizi gra[i foliari), nu pot fi sintetiza]i
`n organism [i trebuie adu[i `n organism prin hran\; acidul arahidonic
(C20:4) poate fi sintetizat plecând de la acidul linoleic.
Datorit\ rolului important pe care ace[ti acizi `l au, cât [i a faptului c\
nu pot fi sintetiza]i `n organism, ei sunt numi]i acizi gra[i esen]iali (AGE).
Rolul AGE `n organism nu este `nc\ complet elucidat, dar este
cunoscut faptul c\ intr\ `n structura lipoproteinelor din membrana celular\
[i au un rol important `n eliberarea hormonilor hipotalamici [i pituitari.
Din nutre]uri, lipidele se determin\ sub form\ de gr\sime brut\, prin
extragere cu eter etilic sau de petrol; or, pe aceast\ cale gr\simile nu sunt
extrase `n totalitate, cum nu sunt extra[i `n totalitate nici pigmen]ii. Se
apreciaz\ c\ `n extractul eterat acizii gra[i reprezint\ doar 40-50 % (Leroy
[i François, 1952).
~n nutre]urile de origine vegetal\ gr\simile se g\sesc `n cantit\]i
relativ reduse (pân\ la 6-8 % din SU), excep]ie f\când semin]ele plantelor
oleaginoase, `n care ele se acumuleaz\ ca rezerve. ~n semin]e, gr\simile se
acumuleaz\ mai ales `n embrioni [i reprezint\ 1-4 % din SU; dac\
gr\simile provin din semin]e nematurate, con]in mai mul]i acizi gra[i liberi,
fiind mai u[or alterabile. Dintre semin]ele de cereale, cele de porumb [i de
ov\z con]in cantit\]i mai mari de gr\simi (4-5 % din SU).
~n r\d\cini (sfecl\, morcovi...) se `nregistreaz\ cel mai redus con]inut
`n gr\simi (pân\ la 1 % din SU).
Propor]ia de gr\simi din semin]ele plantelor oleaginoase este cea mai
ridicat\ (cca 20 % din SU la semin]ele de soia [i 30-50 % din SU `n alte
semin]e - ex. floarea soarelui).
Nutre]urile de origine animal\ con]in cantit\]i diferite de gr\simi, `n
func]ie de felul lor [i mai ales, de tehnologia de producere; varia]ia este
destul de mare (5-20 % din SU), considerându-se c\ aceste nutre]uri sunt cu
atât mai bune calitativ, cu cât gr\simea se g\se[te `n propor]ii mai reduse
(sub 5 %) deoarece cre[te propor]ia proteinei [i scade riscul de oxidare.
~n organism, lipidele au func]ii importante:
- surs\ de energie pentru `ntre]inere [i produc]ii;
- surs\ de acizi gra[i esen]iali;
- mijloc de transport pentru vitaminele liposolubile;
- constituen]i ai membranelor celulare.
De[i propor]ia lipidelor `n hrana animalelor este, `n general, redus\
(sub 10%), aportul de energie prin gr\simi este important (mai ales la
nerumeg\toare) dat\ fiind [i digestibilitatea lor ridicat\ (de peste 80 %).
Pentru digestia [i respectiv absorb]ia gr\similor, precum [i a
vitaminelor liposolubile, este obligatorie prezen]a s\rurilor biliare.
Sub ac]iunea sucurilor pancreatice [i intestinale, gr\simile,
emulsionate `n prealabil de s\rurile biliare, sunt scindate `n particule mai
mici, asupra c\rora ac]ioneaz\ lipazele pancreatice [i intestinale. Absorb]ia
este urmat\ de cre[terea concentra]iei lipidelor din sânge (lipemie); toate
]esuturile corpului depoziteaz\ trigliceride, ]esutul adipos fiind pe primul
loc sub acest aspect.
31
}esutul adipos prime[te [i respectiv cedeaz\ `n permanen]\
trigliceride, dup\ cum energia ingerat\ dep\[e[te sau este insuficient\ pentru
nevoile organismului.
Caracteristicele gr\similor din ]esutul adipos sunt specifice fiec\rei
specii de animale dar la nerumeg\toare compozi]ia `n acizi gra[i este
influen]at\ `n mai mare m\sur\ de compozi]ia hranei ingerate; la
rumeg\toare aceast\ influen]\ este mai redus\, datorit\ ac]iunii
microorganismelor din rumen.
Pentru evitarea obezit\]ii [i prin aceasta, pentru prevenirea la om
prevenirea a unor boli grave (cancerul de sân, colon [i prostat\, bolile
cardiovasculare...) iar la animale pentru `mbun\t\]irea eficien]ei utiliz\rii
energiei, trebuie ca alimenta]ia s\ fie echilibrat\ [i suficient\, dar nu `n
exces, ceea ce asigur\ un echilibru permanent `ntre lipogenez\ [i lipoliz\.

Proteinele

Proteinele reprezint\ un grup mare de substan]e organice prezente `n


toate organismele vii; sunt alc\tuite din C, H, O [i N, dar unele proteine
con]in [i sulf sau alt element mineral (ex. fosfor)
Moleculele de protein\ sunt alc\tuite din unul sau mai multe lan]uri
lungi (polipeptide) de aminoacizi, lega]i unul de altul `ntr-o succesiune
caracteristic\.
~n studiul nutri]iei [i alimenta]iei animalelor proteinele prezint\ o
importan]\ cu totul particular\.
~n analiza chimic\ curent\, a[a dup\ cum deja s-a ar\tat, proteina se
determin\ prin metoda KJELDAHL, determinând practic azotul; proteina
este calculat\ apoi prin multiplicarea N cu factorul 6,25 considerându-se c\
N se g\se[te `n propor]ie de circa 16 % `n proteine (100/16 = 6,25).
Rezultatul acestor determin\ri exprim\ a[a-zisa protein\ brut\;
termenul de brut\ are `n vedere, `n acest caz, cel pu]in dou\ neajunsuri
inerente conversiei azotului `n proteine (Lewis, 1991).
~n primul rând, se consider\ c\ toate proteinele con]in 16 % N, fapt
neadev\rat deoarece proteinele folosite `n hrana animalelor sunt formate din
amestecuri de aminoacizi (`n propor]ii diferite, dup\ natura nutre]ului), care
au un con]inut diferit `n N. De exemplu, factorul de conversie pentru grâu ar
trebui s\ fie 5,70 iar pentru lapte [i derivatele lui 6,38.
~n al doilea rând, `n protein\ este convertit\ `ntrega cantitate de N, dar
nu tot N determinat provine din proteine; astfel, de exemplu cca 10 % din
proteina brut\ din porumb [i cca 13 % din proteina din semin]ele de soia,
provine din azot neproteic (Van Soest [i col., 1984). ~n aceste condi]ii,
con]inutul `n proteine este supraestimat, dat fiind faptul c\ proteina brut\
cuprinde atât proteina propriu-zis\ cât [i N neproteic.
Ca urmare, lucr\rile de nutri]ie mai vechi foloseau o terminologie
distinct\ pentru azotul proteic (proteina pur\) [i respectiv, pentru azotul
total (proteina brut\).
~n ultimul timp, a fost adoptat\ o alt\ clasificare care ]ine cont de
solubilitatea diferi]ilor compu[i azota]i (fig. 6).
Din proteinele de origine vegetal\ sau animal\ au fost identifica]i cca
20 de aminoacizi, care au fost `mp\r]i]i de Rose (1948) `n dou\ categorii:
esen]iali (indispensabili) [i neesen]iali (dispensabili), `n func]ie de
posibilitatea / imposibilitatea sintetiz\rii lor `n organismul animal (tab.14).
32
No]iunile de esen]ial sau neesen]ial au un caracter relativ, fiind
caracteristice mamiferelor `n cre[tere, ele sunt totu[i utilizate `n nutri]ie,
deoarece organismul animal manifest\, `n mod cert, cerin]e specifice `n
anumu]i aminoacizi, care sunt satisf\cute sau nu `n func]ie de aportul lor
prin hran\.
Proteine

Globulare Fibrilare Conjugate


(solubile `n ap\, acizi [i (insolubile `n ap\; (con]in compu[i de
baze slabe, alcooli) rezistente la enzime natur\ neproteic\)
Albumine1 digestive)
Globuline2 Colagen5 Lipoproteine
Gluteline3 Elastina5 Glicoproteine
Prolamine (gliadine)4 Cheratine6
Histone1
Protamine1 1/
solubile `n ap\; 2/ solubile `n solu]ii slabe de
acizi [i baze; 3/ solubile `n acizi dilua]i sau
baze; 4/ solubile `n alcool (70-80 %); 5/ pot fi
convertite `n gelatin\; 6/ con]in pân\ la 15 %
cistin\

Fig. 6 Clasificarea proteinelor din nutre]uri [i din corpul animal,


dup\ solubilitatea lor

Tabelul 14 Clasificarea aminoacizilor `n func]ie de posibilitatea


sintezei lor `n corp
Aminoacizi esen]iali Aminoacizi neesen]iali
(indispensabili) (dispensabili)
Arginina Alanina
Fenilalanina Acid aspartic
Histidina Acid glutamic
Izoleucina Citrulina
Leucina Cistina
Lizina Glicina
Metionina Hidroxiprolina
Treonina Prolina
Triptofan Serina
Valina Tirozina
tirozina poate fi substituit\ par]ial din fenilalanin\
cistina poate fi substituit\ par]ial din metionin\

De altfel, con]inutul diferitelor proteine `n aminoacizi esen]iali,


caracterizeaz\ [i valoarea nutri]ional\ (valoarea biologic\) a proteinelor.
Valoarea nutri]ional\ a proteinelor depinde de natura compu[ilor
azota]i con]inu]i, dat fiind faptul c\ `ntre ace[tia sunt diferen]e `n privin]a
structurii [i cantit\]ii aminoacizilor.
Albuminele, prezente `n cantit\]i mari `n protoplasma celular\ a
organismelor superioare, precum [i `n ser, lapte, albu[ de ou [i semin]e, au
un con]inut ridicat `n aminoacizi esen]iali (`n special lizin\, metionin\ [i
triptofan).
33
Din proteinele diferitor semin]e, albuminele reprezint\: 5-15 % la
cereale, 10-20 % la leguminoase [i floarea soarelui, circa 40 % la rapi]\
(Colonna [i col., 1995).
Globulinele sunt dominante `n organismul animal (miozina,
fibrinogenul), dar se g\sesc [i `n semin]ele plantelor leguminoase [i
oleaginoase (legumina, faseolina, glicinina), unde constituie proteinele de
rezerv\; din proteinele totale ele reprezint\ pân\ la 38 % la cereale, 60-90 %
la leguminoase, sau 55-60 % la floarea soarelui (Colonna [i col., 1995).
Comparativ cu albuminele, globulinele sunt mai s\race `n aminoacizi
sulfura]i [i lizin\, dar mai bogate `n arginin\.
Glutelinele sunt proteine de origine vegetal\, prezente mai ales `n
frunzele [i semin]ele plantelor (unde reprezint\ pân\ la 25-55 % din
proteina total\), sunt s\race `n lizin\ [i triptofan; unele semin]e de cereale
con]in cantit\]i importante de gluteline (de ex. `n porumb acestea reprezint\
35 % din proteine).
Prolaminele (gliadinele), sunt prezente numai `n organismele
vegetale, respectiv `n semin]ele de cereale, ca de exemplu: gliadina din
grâu, zeina din porumb, hordeina din orz, aveina din ov\z etc. Ele sunt
deasemenea, proteine de rezerv\. Sunt foarte dezechilibrate `n aminoacizi,
fiind s\race `n triptofan [i practic nu con]in lizin\.
Propor]ia `n care particip\ diferitele clase de proteine `n proteina
cerealelor este prezentat\ `n tab.15.
Histonele intr\ `n componen]a cromozomilor plantelor [i animalelor,
al\turi de ADN. ~n componen]a lor se g\sesc `n propor]ii ridicate lizina,
arginina [i histidina.
Protaminele, sunt asociate cu ADN-ul cromozomial din celulele
germinative masculine; protaminele având `n componen]a lor circa 67 %
arginin\.
Colagenul reprezint\ peste 30 % din proteinele din corpul animal; `n
componen]a lui predominând aminoacizii neesen]iali (glicina, prolina).
Colagenul se g\se[te `n derm\, tendoane [i oase; el ofer\ o mare
rezisten]\ ]esuturilor, limitându-le elasticitatea.

Tabelul 15 Propor]ia diferitor clase de proteine, `n unele semin]e de cereale


Proteine % din proteinele totale
Grâu Porumb Orz Ov\z
Albumine 15 4 12 12-14
Globuline 7-8 3 8 28
Prolamine 33 53 25 14
Gluteline 46 46 55 12-14
Sursa: Colonna [i col., 1995

Elastina este principalul constituent al fibrelor elastice din ]esutul


conjunctiv, fiind foarte abundent\ `n ]esutul cartilaginos, `n pere]ii vaselor
de sânge, ligamente...; este bogat\ `n aminoacizi neesen]iali (glicin\,
alanin\, prolin\...).
Cheratinele sunt prezente `n p\r, pene, copite, coarne; con]in cantit\]i
mari de S, localizat mai ales `n cistin\, care poate reprezenta pân\ la 15 %
din cantitatea de aminoacizi. Sunt proteine insolubile `n tubul digestiv,
degradarea lor hidrolitic\ putând avea loc numai prin fierbere cu baze sau
acizi.

34
Lipoproteinele sunt proteine complexe, reprezentative fiind cele din
membrana celulelor animale, membrane compuse din proteine, lipide [i
hidra]i de carbon, `n diferite propor]ii; alte lipoproteine sunt prezente `n
]esutul nervos (35-80 %), `n membrana eritocitelor, etc.
Glicoproteinele sunt reprezentate `n special de mucoproteine, care
con]in proteine `n combina]ie cu zaharuri (hexoze, pentoze...).
~n privin]a con]inutului plantelor `n proteine, trebuie remarcat c\ o
bun\ parte din N pe care `l con]in este neproteic, iar propor]ia de proteine
difer\ `n func]ie de partea plantei (tab.16); ca principiu, propor]ia de
proteine este mai mare `n primele stadii de vegeta]ie, când plantele sunt mai
bogate `n frunze care con]in mai multe proteine decât tijele (tulpinile).
Azotul din constituen]ii neproteici este reprezentat de amide [i
aminoacizi liberi (cca 50 % din total), peptide, amine etc. S-a constatat c\
folosirea `ngr\[\minelor cu N determin\ o cre[tere a propor]iei azotului
total din plante, dar care este aproape `n totalitate pe seama azotului
neproteic.
Tabelul 16 Propor]ia de azot proteic [i respectivdin constituen]i neproteici,
`n unele plante furajere
Specificare N total % N din N total ca:
(% din SU) N din proteine N neproteic
limb 1,9-4,0 77-88 12-23
Graminee: tije 0,7-2,5 62-65 35-38
plant\ `ntreag\ 1,7-3,1 77-79 21-23
frunze 3,6-5,1 75-85 15-25
Lucern\: tije 1,4-2,6 50-75 25-50
plant\ `ntreag\ 4,3-2,5 73-64 27-36
Varz\: limb 4,0-4,3 67-71 29-33
frunze 1,8 82-88 12-18
Porumb: tije+inflor. 0,55 57-60 40-43
coceni+p\nu[i 0,40-0,45 76-82 18-24
semin]e 1,3-1,9 80-85 15-20
Sursa: Colonna [i col., 1995

Dup\ con]inutul `n proteine, nutre]urile pot fi `mp\r]ite `n mai multe


categorii, respectiv:
• nutre]uri cu con]inut mare `n proteine (nutre]uri proteice):
– de origine animal\ - peste 50 % PB (f\inuri proteice),
– de origine vegetal\ 35-50 % PB ([roturi, drojdii)
• nutre]uri cu con]inut mediu `n proteine:
– semin]e leguminoase [i oleaginoase 25-35 % PB,
– nutre]uri verzi, fânuri leguminoase, t\râ]e, etc, 15-20 % PB
• nutre]uri cu con]inut redus `n proteine – sub 12-13 % PB:
– semin]e cereale,
– fânuri de graminee, celulozice,r\d\cini [i tuberculi, etc.
~n organismul animal, proteinele se g\sesc, dup\ ap\, `n cea mai
mare propor]ie `n organe [i ]esutul muscular, `ndeplinind func]ii biologice
care nu pot fi `ndeplinite de alte categorii de substan]e, respectiv:
– proteinele sunt componente structurale ale membranei celulare,
mu[chilor, pielii, p\rului etc;
– fiind componente ale acizilor nucleici proteinele constitue suportul
material al fondului genetic;
35
– au rol important `n sinteza proteinelor serice, enzimelor, hormonilor [i
a imunoproteinelor (anticorpi);
– proteinele sunt implicate `n reglarea metabolismului hidric, prevenirea
anemiei, desf\[urarea func]iei de reproduc]ie;
– proteinele sunt componente principale ale diferitelor produse animale
(lapte, carne, lân\, ou\);
– `n anumite situa]ii, proteinele pot fi utilizate pentru acoperirea
cheltuielilor de energie ale organismului, putând creea (dac\ sunt `n exces)
rezerve de energie, prin depunerea de gr\sime corporal\ (aceste situa]ii fiind
`ns\ costisitoare atât nutri]ional cât [i economic).
Cele dou\ faze ale metabolismului proteinelor, catabolismul
(degradarea) [i anabolismul (sinteza), se desf\[oar\ simultan; dup\ Pond [i
col. (1995), transformarea proteinelor din hran\ `n proteine tisulare sau din
produse (ou, lapte) se desf\[oar\ astfel:

Proteine intacte din hran\,


hidroliz\ `n TGI (catabolism)
Aminoacizi din lumenul intestinal
absorb]ie prin peretele TGI
Aminoacizii din sânge
sintez\ `n ]esuturi (anabolism)
Proteine intacte `n ]esuturi

Cert este `ns\ faptul c\, dup\ absorb]ie, aminoacizii sunt folosi]i
pentru: sinteza proteinelor tisulare, sinteza enzimelor [i a hormonilor,
dezaminare [i transaminare [i ca surs\ de energie.
Valoarea nutri]ional\ a proteinelor din hran\ depinde de nivelul
hidrolizei lor `n tubul digestiv [i mai ales, de gradul [i viteza de absorb]ie a
fiec\rui aminoacid.
Pentru ca sinteza proteinelor `n ]esuturi s\ se desf\[oare `n cele mai
bune condi]ii (cu eficien]\ maxim\), aminoacizii absorbi]i trebuie s\ se
g\seasc\ `n sânge `ntr-un echilibru adecvat necesit\]ilor de sintez\. Orice
deficit `ntr-un aminoacid reduce nivelul sintezei, iar aminoacizii care se afl\
`n exces sunt degrada]i.
~n aceast\ situa]ie, aminoacidul aflat `n cea mai mic\ cantitate `n
raport cu cerin]ele este denumit limitant primar [i influen]eaz\ negativ
performan]ele animalelor (tab 17).

Tabelul 17 Influen]a aportului insuficient de lizin\ `n ra]ie asupra


cre[terii [i `ngr\[\rii porcinelor
Nutre]uri `n ra]ie % lizin\ `n ra]ie, Spor zilnic de greutate
fa]\ de cerin]e g %
Orz * 80 550 85
Orz + f\in\ pe[te * 100 650 100
*/
Sursa: Jeroch, 1986 ambele ra]ii au fost echilibrate mineral [i vitaminic

Pentru alimenta]ia animalelor monogastrice (`n special porci [i


p\s\ri), la care hrana con]ine cantit\]i mari de cerale (deficitare `n
aminoacizi esen]iali), lizina este, `n cele mai multe cazuri aminoacidul
limitant primar, iar triptofanul [i treonina sunt limitan]i secundari sau ter]iari
(tab 18).

36
Tabelul 18 Aminoacizii limitan]i din proteina cerealelor, pentru porcine
Semin]e de: Aminoacid limitant
primar secundar ter]iar
Orz lizin\ treonin\ histidin\
Porumb lizin\ [i triptofan treonin\
Ov\z lizin\
Sorg lizin\ treonin\ triptofan
Triticale lizin\ treonin\
Grâu lizin\ treonin\
Sursa: Lewis, 1991

De altfel, `n privin]a con]inutului `n aminoacizi, nutre]urile folosite


curent `n alimenta]ia animalelor nerumeg\toare se deosebesc foarte mult
`ntre ele (tab 19).
Astfel, a[a dup\ cum arat\ Colonna [i col. (1995), de[i suma
aminoacizilor esen]iali din semin]ele de cereale [i leguminoase este
aproximativ aceea[i, sunt diferen]e mari `n ceea ce prive[te echilibrul
acestor aminoacizi: proteinele din cereale sunt s\race `n lizin\, treonin\, [i
triptofan, dar con]in cantit\]i importante de aminoacizi sulfura]i. ~n
semin]ele de leguminoase se afl\ `n cantit\]i mai mari lizina, dar
aminoacizii sulfura]i sunt deficitari. Proteinele din semin]ele plantelor
oleaginoase difer\ dup\ provenien]\: astfel, dac\ soia con]ine mult\ lizin\
[i pu]ini aminoacizi sulfura]i, la floarea soarelui situa]ia este invers\.

Tabelul 19 Con]inutul `n proteine [i aminoacizi, a unor nutre]uri vegetale*


Cereale Leguminoase {roturi
Specificare Grâu Orz Porumb Maz\re Soia Floarea
soarelui
Protein\ brut\ 9,3 11,0 9,0 21,6 52 32-42
(% din SU)
Aminoacizi ( % din PB)
Acid aspartic 5,30 5,85 6,65 11,3 11,7 8,90
Treonin\ 3,20 3,45 3,80 3,75 4,05 3,65
Serin\ 4,70 4,30 5,30 4,65 5,10 4,35
Acid glutamic 26,40 23,10 18,55 16,45 18,6 21,05
Prolin\ 9,10 10,85 8,85 3,75 5,35 4,20
Glicin\ 4,30 4,20 4,00 4,25 4,40 5,70
Alanin\ 4,00 4,20 7,70 4,25 4,55 4,30
Valin\ 5,10 5,45 5,40 4,85 5,50 5,70
Izoleucin\ 3,80 3,85 3,95 4,35 5,10 4,65
Leucin\ 6,90 7,00 12,3 7,15 7,90 6,35
Tirozin\ 3,20 3,35 4,25 3,40 4,00 2,80
Fenilalanin\ 4,60 5,30 5,10 4,65 5,40 4,80
Lizin\ 3,25 3,65 3,25 7,45 6,60 3,60
Histidin\ 2,50 2,10 2,85 2,35 2,75 2,50
Arginin\ 5,30 4,80 4,80 9,50 7,60 8,50
Metionin\ 1,45 1,90 2,20 1,00 1,30 2,20
Cistin\ 2,60 2,50 2,50 1,55 1,60 1,95
Sursa: Colonna [i col., 1995
*/
proteina brut\ este raportat\ la substan]a uscat\,
iar con]inutul `n aminoacizi este raportat la 100 g protein\ (16 g N)

37
Valoarea nutri]ional\ a proteinelor
Gradul `n care proteinele din hran\ sunt utilizate `n organism dup\
digestie [i absorb]ie [i respectiv folosirea aminoacizilor dup\ absorb]ie,
determin\ valoarea nutri]ional\ sau valoarea biologic\ a proteinelor.
Metodele de apreciere [i exprimare a valorii nutri]ionale a proteinelor
sunt diferite [i relativ numeroase; `n principiu, se folosesc dou\ grupe mari
de metode, respectiv chimice [i biologice.
Metodele chimice se bazeaz\ pe ideea c\ pentru a satisface cerin]ele
organismului `n aminoacizi, o protein\ trebuie s\ con]in\ aceea[i aminoacizi
[i `n acelea[i propor]ii, ca [i organismul c\reia `i este destinat\.
~n acest sens, este necesar\ stabilirea con]inutului unui nutre] `n
aminoacizi, apoi datele respective se pot utiliza `n mod diferit.
Astfel, o modalitate const\ `n raportarea procentual\ a unui aminoacid
din nutre], la acela[i aminoacid dintr-o protein\ zis\ etalon, de exemplu:
Con]inutul `n lizin\ `n nutre] x 100
Con]inutul `n lizin\, `n proteina etalon
Ca protein\ de referin]\ se folose[te, de obicei, proteina din ou,
considerat\ protein\ cu valoare complet\; `n acest caz, valoarea biologic\
poate fi apreciat\ fie pe baza con]inutului global `n aminoacizi, fie pe baza
aminoacidului aflat `n cantitatea cea mai mic\ (limitant\). Se stabile[te
astfel, a[a-zisul indice chimic (chemical score), a c\rui valoare este diferit\
de la un nutre] la altul (tab. 20).
Tabelul 20 Indicele chimic pentru proteinele unor nutre]uri
Sursa de proteine Indicele chimic Aminoacizi limitan]i
Ou integral 100 -
Semin]e soia 64 metionin\
Drojdii de bere 62 metionin\
F\in\ de lucern\, deshidratat\ 60 metionin\
Gr\un]e de porumb 45 lizin\
Semin]e maz\re 37 metionin\
F\in\ de sânge 25 izoleucin\
Sursa: Halga, 1971

~n aprecierea valorii nutri]ionale a proteinelor, `n ultimul timp, se pune


accent, `n special, pe digestibilitatea aminoacizilor [i utilizarea lor dup\
absorb]ie, elementele ce pot fi evaluate mai bine prin metode biologice.
~n privin]a digestibilit\]ii aminoacizilor, studii numeroase efectuate `n
ultimii ani, eviden]iaz\ diferen]e importante `ntre diferite surse de proteine.
~n principiu, a fost stabilit\ o rela]ie direct\ `ntre digestibilitatea global\ a
proteinelor [i digestibilitatea aminoacizilor.

O metod\ frecvent folosit\ pentru evaluarea, proteinelor sub aspect


nutri]ional, a fost propus\ de Thomas Mitchell (1950), indicatorul de
apreciere fiind denumit valoarea biologic\ (VB), ce se poate calcula dup\
urm\toarea rela]ie:
N ingerat – (N din fecale + N din urin\)
VB = ----------------------------------------------------- x 100
N ingerat - N din fecale

38
Valoarea biologic\ (VB) a unor proteine este prezentat\ `n tab. 21.
Tabelul 21 Valoarea biologic\ (VB) a unor proteine, la [oareci
Surse de protein\ Stadiul fiziologic
cre[tere adult
Albumin\ ou 97 94
Mu[chi, t\ura[i 76 69
F\in\ carne 72-79 -
Cazein\ 69 51
{roturi arahide 54 46
Gluten grâu 40 65
Sursa: Mitchell [i Beadles (1950)

Cunoscând VB a proteinelor [i coeficientul de digestibilitate a lor, se


poate stabili a[a-zisa valoare net\ a proteinelor (VNP) sau NPV (net
protein value), dup\ rela]ia:
VNP (NPV) = VB x Coeficientul de digestibilitate
Alte modalit\]i folosite pentru estimarea valorii nutri]ionale a
proteinelor se bazeaz\ pe: coeficientul de eficacitate proteic\ (CEP) sau
(PER) (protein efficiency ratio) [i respectiv utilizarea net\ a proteinelor
(UNP) sau (NPU) (net protein utilization).
CEP (PER) se stabile[te prin experien]e pe animale de laborator
([obolani) `n cre[tere, hr\nite o anumit\ perioad\ de timp, cu ra]ie care
con]ine proteina de testat, `ntr-o propor]ie relativ sc\zut\. CEP se calculeaz\
apoi prin raportarea sporului de greutate la cantitatea de proteine ingerate,
astfel c\ el reprezint\, `n final, cantitatea de spor (g) pentru un gram de
protein\ ingerat\.
UNP (NPU) estimeaz\ valoarea proteinelor pe baza diferen]ei dintre
con]inutul `n N a dou\ loturi de animale, unul hr\nit cu proteine de testat [i
altul cu o ra]ie f\r\ N, dup\ rela]ia:

N corp, ra]ie cu N corp, ra]ie


protein\ de testat - f\r\ azot
UNP (NPU) = ------------------------------------------------------
Total N ingerat
~n tabelul 22 sunt prezentate unele rezultate referitoare la aprecierea
valorii nutri]ionale a proteinelor pe baza CEP [i UNP, din care rezult\ c\
indiferent de metoda folosit\ ierarhizarea proteinelor este practic similar\.
Tabelul 22 Valoarea nutri]ional\ a unor proteine
Sursa de proteine CEP 1 (PER) UNP 2 (NPU)
Ou integral 3,8 91,0
Lapte 2,9 90,0
Carne 2,3-1,8 71,5
Soia 1,5 56,0
Grâu 1,2 55,0
Porumb 1,2 55,0
{roturi arahide 1,9-1,3 42,8
Gelatin\ - 2,0
Sursa: 1. Halga, 1971
2. Mitchell, 1955

39
Un accent deosebit se pune pe estimarea disponibilit\]ii biologice a
aminoacizilor, `n func]ie de animal [i respectiv, de sursa de proteine; `n
acest scop se folosesc metode diverse: microbiologice, analiza fecalelor,
analiza con]inutului la nivelul terminal al ileonului, teste de cre[tere,
determinarea aminoacizilor liberi din plasma sangvin\.
Spre exemplu, pe baza analizei fecalelor, se estimeaz\ propor]ia
aminoacizilor disponibili dup\ rela]ia (Bragg [i col., 1969):
AA total – (AATFp – AATFfp)
% AA dispensabil = -------------------------------------------
AA total
unde:
AA = aminoacid; AA total = aminoacid ingerat prin hran\;
AATFp = aminoacid total din fecale cu o hran\ cu proteine de testat;
AATFfp = aminoacid total din fecale, cu o hran\ f\r\ proteine.

~n scopul estim\rii absorb]iei aminoacizilor `n intestinul sub]ire [i


pentru evitarea interven]iei intestinului gros, se recolteaz\, prin tehnici
chirurgicale speciale, con]inutul intestinal din por]iunea terminal\ a
ileonului, stabilindu-se astfel digestibilitatea real\ a aminoacizilor (Knabe,
1993).
Aceast\ tehnic\ (denumit\ digestibilitate ileal\ real\), a fost
dezvoltat\ mult `n ultimii ani `n cadrul cercet\rilor de nutri]ie efectuate de
Rhône-Poulenc Nutrition Animale (Fran]a), pe baza rezultatelor ob]inute
formulându-se recomand\ri cu privire nivelul aminoacizilor digestibili care
trebuie asigurat prin hran\, pentru porci [i p\s\ri. S-a eviden]iat prin acest
studiu, c\ exist\ diferen]e notabile intre digestibilitatea aparent\ [i cea real\,
pentru to]i aminoacizii esen]iali (tab. 23)

Tabelul 23 Digestibilitatea aparent\ [i real\ a unor aminoacizi esen]iali, la porci


Digestibilitate (%)
Sursa de
Proteine Lizin\ Metionin\ Cistin\ Treonin\
proteine
1 2 1 2 1 2 1 2 1 2
Grâu 81,2 88,6 69,6 79,9 84,9 88,9 82,9 88,8 70,5 83,5
Porumb 74,2 85,1 60,3 76,9 82,9 88,6 76,1 87,1 97,3 83,4
Orz 70,1 85,0 64,3 78,9 78,0 84,8 72,9 83,7 60,4 80,6
Maz\re 76,9 81,3 80,3 83,1 73,8 77,8 63,5 69,7 68,4 75,7
Soia extrud. 80,4 84,2 85,4 87,8 81,7 84,7 76,7 80,9 80,2 84,3
{rot soia 44 78,3 84,1 83,2 87,5 84,8 90,0 73,6 83,8 76,8 83,9
{rot floarea 74,3 81,3 74,4 81,3 87,3 89,3 73,9 80,5 73,4 82,7
soarelui
Sursa: Rhodimet TM Nutrition Guide, 1993; 1. digestibilitate aparent\
2. digestibilitate real\

Antagonismul aminoacizilor. ~n unele cazuri, pentru aminoacizii care


au structur\ similar\ (ex. lizina [i arginina), dac\ unul este `n exces, se pot
`nregistra efecte antagonice, manifestate prin reducerea cre[terii.
Toxicitatea aminoacizilor, se poate manifesta atunci când un
aminoacid este `n exces major, cu influen]\ negativ\ asupra cre[terii
organismului. Sub acest aspect au fost studia]i mai ales triptofanul,
metionina [i histidina.

40
Dezechilibrul aminoacizilor, respectiv modificarea propor]iei
aminoacizilor din hran\, `n raport cu cerin]ele organismului, este extrem de
d\un\tor. Efecte negative se `nregistreaz\ [i `n cazul unui exces [i `n cel a
unei caren]e dintr-un aminoacid esen]ial; efectul dezechilibrului se
manifest\ prin reducerea cantit\]ii de hran\ ingerat\, tulbur\ri la nivelul
]esuturilor [i chiar moartea animalului.

Utilizarea aminoacizilor sintetici


~n scopul asigur\rii necesarului de aminoacizi esen]iali pentru porci,
p\s\ri [i `n ultimul timp [i pentru vaci de lapte performante, se folosesc, pe
scar\ larg\ aminoacizii zi[i cristalini (sau sintetici). Fololsirea lor este
impus\ de regimurile de hran\ folosite la porci [i p\s\ri [i care se bazeaz\ `n
special pe cereale (porumb, orz, grâu) [i [roturi de soia, deficitare `n lizin\,
metionin\, triptofan [i treonin\. Acesti aminoacizi se produc la un pre]
competitiv, justificându-se astfel introducerea lor `n hran\.
Cei mai mul]i aminoacizi produ[i `n natur\ sunt L-izomeri, form\ sub
care sunt bine utiliza]i `n organism; prin sintez\ chimic\ se produce `n
propor]ii egale, un amestec racemic (50 % D [i 50 % L-izomeri).
~n cazul lizinei se utilizeaz\ mai bine forma L-lizin\, astfel c\ `n
prezent se produce numai sub aceast\ form\, `n special ca lizin\
monohidrocloric\ (L-lizin\ HCl); produsul care con]ine 98 % L-lizin\ HCl,
echivalând cu 78 % lizin\ (Romoser, 1984).
Triptofanul este utilizat la multe specii [i sub form\ de D-triptofan,
dar eficien]a lui comparativ cu L-triptofan este mai redus\ (cca 70 %), `n
timp ce eficien]a nutri]ional\ a formei DL-triptofan este de 80-85 % fa]\ de
L-triptofan (Arentson [i col., 1985).
Treonina se produce numai ca L-treonin\, form\ sub care este bine
utilizat\ `n organism.
Metionina, se utilizeaz\ la cele mai multe specii, [i sub form\ de
D-metionin\; s-a constatat `n cazul acestui aminoacid c\ eficient sunt
utilizate [i formele DL-metionin\, respectiv DL-metionin\ hidroxianalog
(Reifsnyderf [i col., 1984).

Utilizarea azotului neproteic


Folosirea azotului neproteic pentru satisfacerea cerin]elor animalelor
`n azot (proteine) a fost studiat\ mult timp atât la animalele rumeg\toare cât
[i la cele nerumeg\toare.
Este bine cunoscut\ `n prezent, aptitudinea multor bacterii rumenale
de a utiliza amoniacul pentru sinteza proteinelor; la fel, se [tie c\ `n rumen
mare parte din proteinele ingerate sunt descompuse pân\ la stadiul de
aminoacizi [i chiar amoniac, acestea servind apoi ca surs\ de N pentru
protozoarele [i bacteriile rumenale.
Posibilitatea microorganismelor din rumen de a utiliza azotul
amoniacal [i a mucoasei rumenale de a-l metaboliza, indiferent de
provenien]\, st\ la baza folosirii N neproteic pentru echilibrarea `n azot
(proteine) a ra]iilor la rumeg\toare.
Ca surs\ de N neproteic, cea mai folosit\ este ureea, cu toate c\ se pot
utiliza [i altele cu bune rezultate, (tab. 24); eficien]a utiliz\rii compu[ilor cu
N neproteic depinde de solubilitatea acestora [i de prezen]a glucidelor
fermentescibile.

41
Tabelul 24 Surse de N neproteic folosite `n hrana rumeg\toarelor

Sursa Con]inut Metabolizare Echivalent Aport PDIN


`n N (%) N (%) PB (g/kg) (g/kg)
Uree 46 50-52 2875 1472
Sulfat de amoniu 21 50 1312 656
Amoniac anhidru 82 60 5125 3075
Ape amoniacale 17,5 45 1094 492
Azotat de amoniu 35 37 2187 809
Izobutilidendiuree 32 50 2000 1000
(IBDU)

Proteina microbian\ format\ din compu[i cu N neproteic are valoare


nutri]ional\ ridicat\, fiind o bun\ surs\ de aminoacizi pentru animalul
gazd\. De altfel, numeroase lucr\ri atât mai vechi (Loosli [i col., 1949) cât
[i mai noi (Virtanen, 1966), au demonstrat c\ pe baz\ de N neproteic cu
pu]in\ protein\ (sau f\r\) se asigur\ cre[terea mieilor [i vi]eilor, precum [i
produc]ia de lapte a vacilor [i reproduc]ia normal\ a lor.
Pe de alt\ parte, este demonstrat\ imposibilitatea ob]inerii unor
produc]ii mari de carne [i lapte numai folosind N neproteic, datorit\ faptului
c\ sinteza microbian\ a acizilor limitan]i este insuficient\ fa]\ de cerin]ele
pentru cre[tere [i produc]ia de lapte la animalele cu poten]ial genetic ridicat.
Posibilitatea intoxic\rii cu NH3, `n cazul folosirii unor cantit\]i mari
de uree `n hrana rumeg\toarelor exist\ [i este determinat\ de absorb]ia
important\ a NH3 la nivelul rumenului, intestinului sub]ire [i cecumului,
favorizat\ de o valoare mai ridicat\ a pH-ului, provocat\, se pare, chiar de
cre[terea concentra]iei ionilor de NH4. Cantitatea mare de NH3 absorbit\, nu
poate fi metabolizat\ de ficat.
Simptomele intoxica]iei sunt: apatie [i sensibilitate m\rit\, frisoane,
saliva]ie excesiv\, tremur\turi ale pielii [i mu[chilor, respira]ie accelerat\,
tetanie, reducerea mi[c\rii rumenului, moartea animalului (dup\ cca 1-2 ore
de la apari]ia primelor simptome).
Studii ample au fost efectuate `n leg\tur\ cu folosirea surselor de N
neproteic [i la animalele nerumeg\toare, `n special la porci. ~n acest sens,
rezultatele ob]inute, `n urma folosirii ureei (1-3 % din hran\) sau a unor
s\ruri de amoniu, nu au fost `ncurajatoare.
~n acela[i timp, este unanim acceptat faptul c\ folosirea aminoacizilor
cristalini (sintetici) `n hrana porcilor [i a p\s\rilor este favorabil\, atât `n
procesul de cre[tere cât [i pentru func]ia de reproduc]ie (Lewis, 1991).

Aprecierea valorii proteice a nutre]urilor la rumeg\toare


Mul]i ani, sistemul de evaluare a proteinelor pentru rumeg\toare, s-a
bazat pe proteina brut\ digestibil\ (PBD), care corespunde fluxului de
substan]e azotate, aparent absorbite `n tubul digestiv:

PBD = PB x CD
(sau: PBD = PB – protein\ din fecale)

Aceast\ modalitate simpl\ de evaluare nu ]ine cont de câteva aspecte


esen]iale (Sauvant, 1990):
– o parte important\ [i variabil\ din azotul absorbit corespunde
absorb]iei de amoniac, prin peretele rumenului,

42
– fluxul substan]elor azotate din fecale poate varia f\r\ ca fluxul
proteic absorbit s\ se modifice,
– reciclarea ureei prin saliv\ [i prin peretele rumenului permite
ameliorarea fluxului azotului aminat absorbit `n intestin.
~n urma unor cercet\ri efectuate `n cadrul INRA (Institutul Na]ional
de Cercet\ri Agricole) – Paris, a fost elaborat un nou sistem de evaluare a
proteinelor pentru rumeg\toare, respectiv sistemul PDI (proteine digestibile
`n intestinul sub]ire).
~n consecin]\, sistemul PDI determin\ valoarea azotat\ a fiec\rui
nutre] prin cantitatea de aminoacizi (proveni]i din proteina nedegradat\ `n
rumen [i din proteina microbian\ nou sintetizat\ `n rumen) real absorbit\ `n
intestinul sub]ire (Verité [i col., 1988).
~n tabelele de valoare nutritiv\, fiecare nutre] este caracterizat prin
dou\ valori: PDIN [i PDIE, care reprezint\ suma proteinelor digestibile `n
intestin, de origine alimentar\ (PDIA) [i respectiv de origine microbian\
(PDIM)(sintetizat\ `n reticulo-rumen, `n func]ie de N disponibil din nutre]ul
respectiv = PDIMN [i respectiv, `n func]ie de energia disponibil\ =
PDIME).
Cum sinteza proteinei microbiene depinde de doi factori: energia
fermentescibil\ [i azotul fermentescibil, valorile PDIN [i PDIE reprezint\:
PDIN = PDIA + PDIMN
PDIE = PDIA + PDIME

Pentru calculul acestor valori se folosesc rela]iile:

PDIA = 1,11 x MAT x (1 – DT) x dr


PDIMN = 0,64 x MAT x (DT – 0,10)
PDIME = 0,093 x MOF
`n care:
MAT = protein\ brut\ (g/kg SU)
DT = degradabilitatea teoretic\ a proteinelor `n rumen
dr = digestibilitatea real\ a aminoacizilor `n intestinul sub]ire
MOF = con]inut `n substan]e organice fermentescibile
MOF = [SOD – (PB nedegradabil\ + GB + produ[i fermentabili din silozuri)]

Similar sistemului INRA, este sistemul IBNA, propus pentru ]ara


noastr\, de c\tre Burlacu [i col. (1998), `n care:

PDIA = PB x (1 – Dg) x dr
PDIMN = 0,576 x PB x Dg
PDIME = 0,093 x SOF x a
a = 0,7 pentru sorg, a = 0,8 pentru porumb, a = 1 pentru restul nutre]urilor
unde:
Dg = degradare teoretic\
dr = digestibilitatea real\
SOF = substan]e organice fermentiscibile
SOF = SOD – PB x (1 – Dg) – GB – produ[i fermenta]ie

~n ambele sisteme, valoarea PDI este dat\ de con]inutul cel mai redus
al nutre]ului `n unul dintre cei doi indicatori, PDIN sau PDIE.

43
Vitamine
Vitaminele sunt o grup\ de substan]e cu structur\ chimic\ foarte
diferit\, f\r\ rol plastic sau energetic, dar cu un important rol catalitic `n
organismul animal.
Termenul de vitamine a fost folosit, pentru prima dat\, la `nceputul
secolului XX (1912), de c\tre Funck, pentru a sugera, c\ alimentele con]in
constituen]i organici specifici care previn unele boli clasice la om (beriberi,
pelagra, rahitismul, scorbutul).
Terminologia folosit\ pentru denumirea vitaminelor [i a substan]ei
active a acestora, este prezentat\ `n tabelul 25.
Tabelul 25 Nomenclatura vitaminelor

Denumire uzual\ a Denumire chimic\ a Alte denumiri


vitaminei substan]ei active
Liposolubile
A Retinol
D3 Colecalciferol
E α - tocoferol
K3 Menadion
Hidrosolubile
B1 Tiamina
B2 Riboflavina
Niacina Acid nicotinic, Nicotinamida PP, B3, B5
Calpan Acid d-pantotenic B3, B5
B6 Piridoxina
Acid folic Acid folic Folacina, B9, Bc, M
Biotina d – Biotina H, B7, Bios II
B12 Ciancobolamina
C Acid ascorbic
Colina Colina
Mioinozitol Inozitol
PABA Acid paraaminobenzoic
Sursa: Microvit User’s Guide, RPNA, 1996
Journal of Nutrition 120, 1990
Behm [i col., 1991

Unele vitamine pot fi sintetizate `n organismul animal direct (vitamina


C - exceptând omul, cobaiul [i maimu]ele) sau prin intermediul micro-
organismelor din tubul digestiv, `n special din rumen (vitamina K [i
complexul B); niacina se poate sintetiza din triptofan.
Nutre]urile con]in cantit\]i importante de precursori vitaminici
(provitamine), care `n organism sunt transforma]i `n vitamine.
Lipsa sau insuficien]a vitaminelor din hran\ determin\ apari]ia unor
tulbur\ri grave denumite vitaminoze - respectiv avitaminoze (`n lips\) sau
hipovitaminoze (`n caren]\/insuficien]\). Datorit\ specificului alimenta]iei
animalelor, cu nutre]uri vegetale neprelucrate sau pu]in prelucrate,
avitaminozele sunt foatre rare; mai frecvent apar hipovitaminozele, datorit\
cerin]elor m\rite la animale cu poten]ial productiv ridicat [i `n condi]iile
cre[terii intensive.
Pentru desf\[urarea normal\ a proceselor metabolice `n organism sunt
necesare cantit\]i mici de vitamine, dar lipsa sau caren]a lor se manifest\
prin diferite simptome, `n func]ie de categoria de animale.

44
Simptomele prin care se manifest\ vitaminozele sunt atât generale
(care se pot `ntâlni `n cazul mai multor vitamine, concretizate la animalele
`n cre[tere prin: tulbur\ri de dezvoltare, `nr\ut\]irea folosirii hranei,
sc\derea rezisten]ei la `mboln\viri, mortalitate mai mare; iar la animalele
adulte prin reducerea produc]iei, `nr\ut\]irea reproduc]iei etc) cât [i
specifice (de ex. cecitate crepuscular\ pentru vitamina A, rahitism pentru
vitamina D etc).
Simptomele de caren]\ vitaminic\ pot s\ apar\ [i ca urmare a unei
ac]iuni antivitaminice; antivitaminele sunt analogi structurali ai vitaminelor
cu ac]iune antagonic\, realizat\ fie prin blocare, fie prin substitu]ie. Ac]iune
antivitaminic\ pot avea: antibioticele, dicumarolul (antivitamina K),
tiaminaza (antivitamina B1) etc. (Neam]u G., 1989).
~n organism, multe dintre vitamine ac]ioneaz\ ca [i coenzime
(catalizatori metabolici), `n timp ce altele nu au un rol definit, dar au func]ii
esen]iale.
~n func]ie de solubilitatea lor, vitaminele au fost `mp\r]ite `n 2 grupe:
• liposolubile: vitaminele A, D, E, K (mai nou [i F)
• hidrosolubile: vitaminele din grupul (complexul) B [i vitamina C.

Vitaminele liposolubile
Vitaminele din aceast\ grup\ sunt absorbite prin mucoasa intestinal\,
digestibilitatea lor fiind cu atât mai mare cu cât condi]iile absorb]iei
lipidelor sunt mai bune; o parte din vitaminele liposolubile pot fi distruse `n
tubul digestiv (de exemplu vitaminele A [i E).
Aceste vitamine sunt depozitate `n rezerv\ `n cantit\]i mai mari sau
mai mici `n ficat [i ]esutul adipos; ele sunt eliminate prin fecale [i lapte [i `n
mici cantit\]i prin urin\.

Vitamina A
Sinonime: retinol, vitamin\ de cre[tere, antinfec]ioas\,
antixeroftalmic\, de protec]ie a epiteliilor.
De[i `n natur\ exist\ peste 500 de pigmen]i carotenoidici, plantele nu
con]in vitamina A. Dintre ace[ti pigmen]i fac parte α- [i β-carotenul,
zeaxantina [i xantofilele, ultimii doi nevând `ns\ activitate vitaminic\.
Metabolism. ~n mucoasa intestinal\, sub ac]iunea unor enzime
specifice, carotenoizii sunt transforma]i `n retinal, care apoi este redus la
retinol [i alte ]esuturi sunt capabile s\ transforme carotenoizii `n vitamina A.
Excesul de vitamin\ A sau caroteni reduc utilizarea acestora `n
organism, la fel ca [i caren]a `n P sau nitra]i.
Metabolismul vitaminei A este legat de vitamina E (cu func]ii
antioxidante), vitamina D (`n metabolismul oaselor), steroli, etc.
Func]ii. ~n cazul vitaminei A este evident\ interven]ia `n urm\toarele
func]ii: `n procesul vederii, `n metabolism, `n reproduc]ie, `n cre[tere.
~n procesul vederii (`n special noaptea), vitamina A intervine prin
retinin\ (o aldehid\ a vitaminei A), care `mpreun\ cu o protein\ (opsina)
formeaz\ rodopsina sau purpura retinian\; distingerea culorilor este
dependent\ de iodopsin\ (retinin\ + alt\ opsin\).
Metabolismul proteinelor [i cel al glucidelor sunt dependente de
vitamina A, care are rol esen]ial `n sinteza glicoproteinelor.

45
Vitamina A asigur\ integritatea epiteliilor, prin men]inerea integrit\]ii
lipoproteinelor acestora; caren]a `n vitamina A este urmat\ de cheratinizarea
epiteliilor sistemelor: respirator, urogenital, gastrointesinal [i al pielii.
Men]inerea integrit\]ii epiteliilor [i protec]ia organismului fa]\ de
p\trunderea agen]ilor patogeni explic\ rolul antiinfec]ios, al vitaminei A.
Una din func]iile principale ale vitaminei A este `n reproduc]ie,
caren]a acestei vitamine fiind `nso]it\ de resorb]ia fetu[ilor, avorturi,
malforma]ii (oculare, cardio-vasculare, renale) la noii n\scu]i, reducerea
produc]iei de ou\, alterarea epiteliului seminifer, etc.
~n procesul cre[terii, vitamina A intervine prin normalizarea activit\]ii
osteoblastice, iar carotenoizii au rol foarte important `n numeroase sisteme
biologice.
La purceii nou-n\scu]i, `n caren]a vitaminei A sunt frecvente
deforma]iile scheletului, sc\derea vitalit\]ii etc.
Sursele de vitamin\ A sunt nutre]urile de origine animal\ (f\inurile
animale), iar surse importante de carotenoizi sunt nutre]urile verzi, fânurile,
silozurile de bun\ calitate [i endospermul gr\un]elor de porumb galben.
~n prezent, vitamina A se produce [i prin sintez\ chimic\, ca esteri
(acetat, palmitat, propionat), sub form\ uleioas\, dar care poate cristaliza la
temperatura ambiant\. Esterii sunt mai stabili decât retinolul.
Pentru u[urarea `ncorpor\rii `n nutre]urile combinate vitamina A
sintetic\ se produce [i sub form\ de pulbere, protejat\, prin diferite
procedee tehnice (`ncapsulare `n gelatin\) `mpotriva oxid\rii.
Toxicitate. ~n cazul `n care aportul de vitamin\ A este mai mare de 50-
500 de ori decât cerin]ele organismului, se `nregistreaz\ simptome de
toxicitate [i chiar moartea animalelor (inclusiv la om)(Pond, 1995).
Intoxica]ia cu vitamina A se manifest\ prin anorexie, sc\derea greut\]ii
corporale, dermatite, hemoragii, ruperi spontane ale oaselor [i chiar moarte.
Excesul de vitamin\ A, `n perioada de gesta]ie determin\ malforma]ii
la purcei [i iepuri; dac\ excesul este `n prima parte a gesta]iei, se
`nregistreaz\ mortalitate embrionar\.
Vitamina D
Sinonime: vitamina antirahitic\; colecalciferol.
Termenul de vitamin\ D este asociat cu sterolii, activitate vitaminic\
având: ergosterolul (din plante) [i 7-dehidrocolesterolul (din corpul animal);
ace[tia prin iradiere cu raze ultraviolete, sunt converti]i `n forme active;
vitaminele D2 [i respectiv D3.
Expunerea la soare a nutre]urilor verzi dup\ recoltare, timp de câteva
ore, determin\ convertirea ergosterolului `n vitamina D2; la fel, expunerea la
soare a animalelor, timp de câteva minute pe zi, este suficient\ pentru
convertirea sterolilor din piele `n vitamin\ D3.
De[i se considera c\ vitaminele D2 [i D3 au aceea[i activitate la
rumeg\toare [i porcine, s-a constatat c\ la porci vitamina D3 este nmai
activ\ biologic (Backer, 1991). La p\s\ri este activ\ numai vitamina D3.
Metabolism. Absorb]ia vitaminei D se face `n intestin, `n prezen]a
acizilor biliari.
Func]ii. Cu mult timp `n urm\ (1924) a fost remarcat\ influen]a
razelor solare asupra unor substan]e din organism care pot preveni [i
combate rahitismul. Ulterior, a fost dovedit\ importan]a vitaminei D `n
controlul metabolismului Ca [i P, precum [i rolul unor metaboli]i ai
vitaminei D `n diferite ]esuturi [i organe ale corpului.
46
Func]ia principal\ a vitaminei D const\ `n men]inerea Ca [i P din
plasm\ la un nivel corespunz\tor unei normale mineraliz\ri a oaselor. ~n
acest scop, vitamina D stimuleaz\ sinteza de proteine de transport a Ca,
depunerea de Ca [i P `n oase, resorb]ia de Ca [i P la nivelul rinichilor [i
mobilizarea fosfatului.
La g\inile ou\toare, vitamina D stimuleaz\ sinteza proteinei de
transport a Ca `n mucoasa uterin\.
Simptome de caren]\. Simptomele specifice de caren]\ a vitaminei D
sunt eviden]iate, `n primul rând, printr-o dezvoltare anormal\ a scheletului,
ca urmare a unei cantit\]i necorespunz\toare de Ca [i P.
Aceast\ dezvoltare anormal\ a scheletului se manifest\ prin:
• rahitism la tineret,
• osteoporoz\ la animalele adulte,
determinând o fragilitate exagerat\ a oaselor, cu posibilitatea unor fracturi
spontane (`n special a oaselor lungi), reducerea cre[terii `n greutate a
animalelor tinere, reducerea cenu[ii oaselor la adulte.
La g\ini, caren]a `n vitamina D reduce rezisten]a cojii oului,
favorizeaz\ producerea ou\lor f\r\ coaj\ [i reduce procentul de ecloziune.
Sensibil la caren]a `n vitamine D este tineretul aviar, la care influen]a
asupra cre[terii este mai mare, iar posibilitatea apari]iei rahitismului este
mult mai evident\. Prezen]a fita]ilor `n nutre]uri, frecvent\ la animalele
hr\nite cu concentrate (porci, p\s\ri) favorizeaz\ rahitismul [i impune un
aport mai mare de vitamina D.
Surse. Asigurarea vitaminei D nu pune probleme deosebite la
animalele `ntre]inute pe p\[une sau care au acces la padoc, respectiv la
soare; prin unele nutre]uri care au fost expuse la soare (fânuri) sau la
ac]iunea razelor ultraviolete (drojdii) se pot asigura cantit\]i importante de
vitamina D, `n special la erbivore.
Necesitatea unui aport suplimentar de vitamin\ D se impune pentru
animalele crescute `n sisteme intensive (industriale), `n special la porcine [i
p\s\ri.
Sursa clasic\ de vitamin\ D, uleiul de pe[te, se utilizeaz\ mai pu]in `n
prezent, deoarece se produce vitamina D3 prin sintez\ chimic\, sub forma
alcoolic\, absorbit\ pe r\[ini.
Mai ales pentru p\s\ri, se produce un complex vitaminic (A, D3, E)
care se poate administra [i prin apa de b\ut.
Toxicitate. Spre deosebire de multe alte vitamine, la care excesul
poate fi eliminat din organism f\r\ s\ apar\ simptome de toxicitate, excesul
de vitamina D este `nso]it de tulbur\ri grave, care pot determina chiar
moartea animalului, prin otr\vire uremic\, ca urmare a calcific\rii tubilor
renali.
Pond [i col., (1995) a semnalat urm\toarele niveluri ale vitaminei D,
la care apar semne ale toxicit\]ii:
– 400 000 UI/kg hran\, la puii de g\in\,
– 250 000 UI/animal/zi (timp de 30 de zile) la porci,
– 3000-4000 UI/zi (de 10 ori peste nivelul cerin]elor), la copii.
Semnele hipervitaminozei D sunt legate, `n primul rând, de
calcificarea aberant\, care are loc la nivelul diferitelor ]esuturi sau organe.
Pentru a se evita abuzurile `n suplimentarea hranei cu vitamina D, `n
multe ]\ri legisla]ia limiteaz\ con]inutul `n hrana rumeg\toarelor, pentru
aceast\ vitamin\, la 4000 UI/kg nutre] (Wolter, 1988).

47
Vitamina E
Sinonime: Tocoferol, vitamin\ antisterilic\, vitamina fertilit\]ii,
vitamin\ antidistrofic\.
~n anul 1922, Evans [i Bishop au identificat un compus liposolubil
care are `nsu[iri antisterilice, cunoscut ast\zi sub denumirea de vitamina E;
ulterior, Evans (1936), a izolat α-tocoferolul, cel mai activ biologic. Al]i
tocoferoli au o activitate biologic\ redus\, fa]\ de α-tocoferoli, respectiv:
15-40 % pentru β-tocoferol, 3-19 % pentru γ-tocoferol [i sub 1 % pentru
℘-tocoferol (Ullery, 1991).
Multe dintre nutre]urile folosite `n hrana animalelor monogastrice,
con]in cantit\]i mai mari de γ-tocoferol [i mai pu]in α-tocoferoli.
~n ]esuturile animale se g\sesc cantit\]i mari de α-tocoferoli.
Vitamina E este foarte instabil\, oxidarea ei fiind favorizat\ de
prezen]a mineralelor [i a acizilor gra[i nesatura]i.
Metabolism. Absorb]ia vitaminei E se face preponderent `n intestinul
sub]ire, `n prezen]a s\rurilor biliare [i a sucurilor pancreatice.
Func]ii. Principalele func]ii din organism `n care este implicat\
vitamina E sunt urm\toarele:
– func]ie antioxidant\,
– metabolismul acidului arahidonic [i prostaglandinelor,
– imunitate,
– maturarea spermei.
Vitamina E este cel mai important antioxidant biologic fiind cel mai
activ sistem de ap\rare fa]\ de reac]iile distructive ale peroxizilor, care sunt
sub-produse rezultate din metabolismul energetic, consumator de oxigen.
Acizii linoleic [i arahidonic influen]eaz\, `n mare m\sur\, meca-
nismele imunoreglatoare, vitamina E având rol protector (antioxidant) fa]\
de ace[ti acizi gra[i esen]iali.
La [obolani a fost eviden]iat\ implicarea direct\ a vitaminei E `n
func]ia de reproduc]ie, respectiv `n procesul de maturare a spermatozoizilor.
Simptome de caren]\. Caren]a `n vitamina E se manifest\, `n primul
rând, prin degenerescen]\ muscular\ (miopatie), alterarea ]esuturilor
conjunctive, nervoase [i hepatice [i prin reducerea fertilit\]ii.
La vi]ei [i miei, miopatia este destul de frecvent\ `n condi]iile unei
alimenta]ii necorespunz\toare (cu sfecl\, paie, coceni...) a femelelor `n
timpul gesta]iei.
La p\s\ri, simptome de caren]\ `n vitamina E apar când hrana con]ine
cantit\]i mari de acizi gra[i nesatura]i, f\r\ antioxidan]i [i/sau `n caren]\ `n
seleniu; o manifestare specific\ `n cazul puilor este encefalomalacia de
nutri]ie, manifestat\ prin tulbur\ri de mers, paralizii, moarte. De obicei,
caren]a `n vitamin\ E este asociat\ `n aceste cazuri [i cu o caren]\ `n
vitamina A.
Surse. Surse naturale bogate `n vitamina E sunt plantele verzi (`n
special lucerna), fânul, gr\un]ele cerealelor `ncol]ite (orz, ov\z), gr\simile
vegetale din germeni, ou\le, f\inurile proteice de origine animal\.
Prin sintez\ chimic\ se produce vitamina E (esteri: acetat DL-α-
tocoferol [i acetat de D-α-tocoferol) sub form\ uleioas\ sau chiar pulbere
atomizat\ [i chiar incapsulat\.
Toxicitate. ~n ultimul timp, au fost semnalate intoxic\ri cu vitamina E,
atât la om cât [i la animale, manifestate prin sindrom hemoragic, edeme,
tulbur\ri nervoase.
48
Vitamina K
Sinonime: menadion, vitamin\ antihemoragic\.
Vitamina K, pe lâng\ faptul c\ se g\se[te `n cantit\]i mari `n nutre]uri,
este sintetizat\ la mamifere `n tubul digestiv, de c\tre microorganisme, `n
special de cele din rumen. La monogastrice, mai ales la p\s\ri, rapiditatea
tranzitului digestiv `mpiedic\ aceast\ sintez\, animalele fiind tributare unui
aport exogen de vitamin\ K.
Principalele surse naturale de vitamin\ K sunt filochinona (vit. K1)
care se g\se[te `n vegetalele verzi [i menaquinona (vit. K2) produs\ de flora
bacterian\ din tubul digestiv; menadionul (vit. K3) se produce numai prin
sintez\ chimic\, fiind produsul comercial de vitamin\ K.
Metabolism. Absorb]ia se face `n intestin, `n prezen]a gr\similor [i
s\rurilor biliare; stocarea se face mai ales `n ficat, dar `n cantit\]i mici.
Unele substan]e prezente `n fânuri sau silozuri muceg\ite (cum este
dicumarolul) au efect antagonist fa]\ de vitamina K; de asemenea aportul
ridicat de vitamine A [i E afecteaz\ cerin]ele `n vitamin\ K.
Func]ii. La nivelul ficatului, catalizeaz\ sinteza protrombinei, care
apoi este transformat\ `n trombin\; trombina provoac\ formarea fibrinei din
fibrinogen [i determin\ (`n prezen]a Ca), coagularea sângelui.
Simptome de caren]\ `n vitamina K pot s\ apar\ `n special la porcine
[i p\s\ri [i se manifest\ prin lungirea timpului de coagulare a sângelui,
sânger\ri, hemoragii subcutanate; la p\s\ri, hemoragiile apar la membre,
piept, aripi, precum [i pe mucoasa intestinal\. La g\ini, caren]a `n
vitamina K reduce procentul de ecloziune, cre[te mortalitatea embrionar\.
La porcine, `n special `n cre[terea intensiv\ (`n cu[ti cu pardoseal\ din
gr\tare de sârm\, unde accesul la fecale este limitat), se pot `ntâlni
simptome de caren]\ `n vitamina K, manifestate mai ales prin hemoragii
subcutanate.
La p\s\ri, caren]a `n vitamina K se poate datora [i administr\rii unor
coccidiostatice (ex. Sulfquinoxalina) sau sulfamide, sau prezen]ei unor
micotoxine in hran\ etc.
Surse. Sursa cea mai important\ de vitamina K o constituie nutre]urile
verzi, cu deosebire lucerna. Prin sintez\ chimic\ se produce menadion.
Toxicitate. Filochinona, deriva]ii menaquinonici [i deriva]ii bisulfat ai
menadionului nu sunt toxici, chiar la niveluri ridicate; menadionul este toxic
pentru mucoasa respiratorie [i piele, la multe specii de animale.

Vitaminele hidrosolubile

~n aceast\ grup\ sunt `ncadrate vitaminele din a[a-zisul complex B [i


vitamina C (acidul L-ascorbic).
~n leg\tur\ cu vitaminele hidrosolubile trebuie remarcat c\, `n condi]ii
obi[nuite de hr\nire, rumeg\toarele nu sunt tributare unui aport exogen de
vitamine B deoarece acestea sunt sintetizate de c\tre microorganismele din
rumen; deasemenea, la cai [i iepuri acest\ sintez\ are loc `n colon [i cecum.
Pentru animalele nerumeg\toare (porci, p\s\ri...), aportul exogen de
vitamine B este hot\râtor pentru buna func]ionare a organismului.
Vitaminele B au o mare diversitate de efecte, [i ac]ioneaz\ mai bine
`mpreun\ (formeaz\ un complex) decât separat; cele mai multe vitamine din
aceast\ grup\, ac]ioneaz\ ca [i coenzime.
49
Animalele domestice nu sunt tributare unui aport exogen de vitamina
C, deoarece ele o sintetizeaz\ `n organism; sinteza are loc `n glandele
suprarenale sau chiar `n rumen, plecând de la glucozo-6-fosfat, gra]ie
ciclului uronic (care lipse[te la om, maimu]\ [i cobai).
Cu excep]ia vitaminei B12, pentru celelelalte vitamine B rezervele `n
organism sunt nesemnificative. De[i cele mai multe vitamine hidrosolubile
sunt necesare, `n organism, `n cantit\]i foarte mici, caren]a lor produce mari
tulbur\ri metabolice.
Vitaminele hidrosolubile [i metaboli]ii lor se elimin\ prin urin\, astfel
c\ probabilitatea toxicit\]ii lor este foarte redus\.

Vitamina B1
Sinonime: tiamina, aneurina, vitamina antinevritic\, vitamina anti
beri-beri.
Descoperirea vitaminei B1 este pus\ `n leg\tur\ cu primele studii cu
privire la cauzele apari]iei bolii cunoscute sub denumirea de beri-beri,
ap\rut\ `n multe ]\ri `n care se consum\ orez decorticat.
Metabolism. Absorb]ia tiaminei are loc la nivelul intestinului sub]ire,
fiind inhibat\ de caren]a `n acid folic.
Func]ii. Tiamina, sub form\ de tiaminpirofosfat (TPP) este esen]ial\
pentru metabolismul hidra]ilor de carbon [i proteinelor; totodat\, TPP are
rol `n conductibilitatea nervoas\.
Simptome de caren]\. Aceste simptome sunt datorate, `n primul rând,
tulbur\rilor care apar `n metabolismul glucidelor, fiind afectat\ activitatea
sistemelor cardiovascular [i neuromuscular.
Primul simptom al caren]ei `n vitamina B1 este anorexia, asociat\ la
porci cu reducerea sporului de greutate, `ncetinirea ritmului cardiac
(sindrom caracteristic tuturor speciilor de animale), inclusiv leziuni ale
inimii, sc\derea temperaturii corporale (datorit\ acumul\rii acidului piruvic
[i acidului lactic).
La p\s\ri, simptomele tipice de caren]\ `n vitamina B1, sunt
polinevritele (cap aruncat pe spate), convulsii, sl\bire etc.
Surse. Bogate `n vitamina B1 sunt drojdiile de bere sau furajere,
t\râ]ele, etc. Vitamina B1 se produce [i prin sintez\ chimic\ (clorhidrat sau
monohidrat), ca o pudr\ cristalin\.
Toxicitate. Nu se `nregistreaz\.

Vitamina B2
Sinonime: riboflavin\, lactoflavin\, vitamina G.
Metabolism. Absorb]ia riboflavinei `n tubul digestiv, este stimulat\ de
prezen]a hranei `n lumenul TGI.
Simptome de caren]\. Datorit\ implic\rii ei `n metabolismul
proteinelor, primele semne de caren]\ se concretizeaz\ `n reducerea sau
oprirea cre[terii animalelor tinere (de unde [i denumirea de vitamin\ de
cre[tere), la care se asociaz\ [i alte simptome precum: conjunctivite,
opacitatea corneei, alopecie, seboree, vomismente (Cook [i col., 1991).
Sensibile la caren]\ `n vitamina B2 sunt p\s\rile, porcii [i iepurii, la
care `n afara tulbur\rilor de cre[tere este `nr\ut\]it\ valorificarea hranei,
apare diareea, la p\s\ri fiind frecvent\ neuromalacia, reducerea procentului
de ecloziune, vitalitatea sc\zut\ a puilor.

50
Surse. Pe lâng\ sursele naturale, specifice majorit\]ii vitaminelor B
(drojdii, t\râ]e...) riboflavina se produce atât prin sintez\ chimic\, cât mai
ales prin biosintez\, sub form\ de pudr\ cristalin\.
Toxicitatea este pu]in probabil\.

Niacina (vit. PP)


Sinonime: niacinamid\, acid nicotinic, nicotinamid\, vitamina PP,
PPF (Pellagra Preventive Factor); niacina [i niacinamida au aceea[i
activitate biologic\ la om [i animale.
Metabolism. Niacina [i niacinamida sunt substan]e absorbite u[or, `n
intestinul sub]ire. Niacina liber\ este convertit\ `n niacinamid\ [i prin sânge
ajunge la ]esuturi; excre]ia se face prin urin\.
~n organismul animal niacina poate fi sintetizat\ din triptofan; de
altfel, de mult timp a fost demonstrat\ posibilitatea combaterii simptomelor
de caren]\ `n acid nicotinic, prin suplimentarea hranei cu triptofan.
Niacina din multe cereale nu este disponibil\ pentru porci [i alte
monogastrice (Yen [i col., 1977).
Func]ii. Nicotinamida [i acidul nicotinic sunt constituen]i a dou\
coenzime care sunt implicate `n metabolismul gr\similor, hidra]ilor de
carbon [i aminoacizilor (Cook [i col., 1991).
Simptome de caren]\. Principalele semne de caren]\, `ntâlnite `n
special la porci [i p\s\ri, sunt anorexia, reducerea sporului de greutate,
diaree, uscarea pielii, dermatite, c\derea p\rului, gastite ulceroase, ulcera]ii
ale mucoasei bucale, inflama]ii [i necroze la nivelul colonului [i cecumului
(NRC, 1988). La p\s\ri, se `nregistreaz\, c\derea penelor [i limba neagr\
(cea din urm\ apare [i la câini).
La rumeg\toarele adulte microflora din rumen sintetizeaz\ cantit\]i
suficiente de niacin\, dar la vi]ei pot ap\rea simptome de caren]\, mai ales
dac\ sporurile `n greutate sunt mari.
La om, caren]a se `nregistreaz\ mai cu seam\ la regimuri alimentare
exclusive cu porumb (`n special muceg\it) când apare pelagra, manifestat\
prin cei 3 “D” (diaree, dermatite, demen]\).
Surse: nutre]urile provenite din fermenta]ii bacteriene, t\râ]ele; se
produce [i prin sintez\ chimic\ (ca pulbere cristalin\).
Toxicitate. Dozele ridicate de niacin\ pot determina o dilatare
cerebrovascular\ [i ataxie; se `nregistreaz\ [i tulbur\ri la nivelul ficatului.

Acidul pantotenic
Sinonime: calpan, filtratfactor, factorul antidermatic al g\inilor.
Denumirea provine din grece[te din “panthos” care `nseamn\ “peste
tot”. Frecvent, se g\se[te sub form\ de s\ruri de Ca sau Na; de cele mai
multe ori se folose[te ca pantotenat de calciu.
Metabolism. Acidul pantotenic este absorbit `n intestinul sub]ire,
relativ u[or, mai ales ca esteri ai CoA sau CoA; este eliminat prin urin\
(cantitate propor]ional\ cu cea ingerat\).
Func]ii. Acidul pantotenic, ca pantotein\, este component al
coenzimei A (Co A) [i a proteinei acil-purt\toare, implicate `n sinteza
acizilor gra[i, colesterolului, porfirinelor [i sterolilor (Fox, 1984).
Simptome de caren]\. Simptomele de caren]\ sunt, `n general, pu]in
specifice [i se manifest\, `n primul rând, prin reducerea cre[terii `n greutate;

51
pe lâng\ aceasta se mai observ\ [i depigmentarea penelor, `mbr\care slab\
cu penaj, reducerea calit\]ilor de incuba]ie a ou\lor, la p\s\ri.
La porcine, apar dermatite, c\derea p\rului, diaree, tuse, mers tipic
(pas de gâsc\).
La rumeg\toare nu apar probleme `n privin]a aportului exogen de acid
pantotenic, fiind suficiente cantit\]ile sintetizate `n rumen.
Surse. Acidul pantotenic este universal r\spândit, `n cantit\]i mai mari
se g\se[te `n l\pti[orul de matc\, soia, drojdii.
Se produce [i prin sintez\ chimic\, ca pulbere cristalin\.
Toxicitate. Nu s-au `nregistrat cazuri de toxicitate cu acid pantotenic.

Vitamina B6
Sinonime: piridoxin\, adermin\.
Func]ii. Func]ia cea mai important\ a vitaminei B6 este de coenzim\
pentru foarte multe sisteme enzimatice, asociate cu metabolismul
proteinelor; prin aceasta, vitamina B6 este impicat\ `n sinteza niacinei din
triptofan, a cistinei, a porfirinei etc.
Simptome de caren]\. Caren]a `n vitamina B6 apare mai ales la
monogastrice, dar uneori poate apare [i la tineretul mamiferelor
rumeg\toare. Cel mai comun simptom este deteriorarea sistemului nervos,
convulsiile fiind observate la toate speciile de animale.
Caren]a `n vitamina B6 reduce r\spunsul imun, `n special la porcine.
La multe specii, caren]a determin\ leziuni ale pielii picioarelor.
Vitamina B6 este necesar\ pentru bunul mers al func]iei de
reproduc]ie, influen]ând produc]ia de ou\ [i eclozionabilitatea acestora.
Caren]a `n vitamina B6 determin\ schimb\ri `n metabolismul lipidelor,
urmate de sc\derea gr\simii din carcas\ [i din ficat, concomitent cu
cre[terea propor]iei lipidelor [i colesterolului `n plasm\.
Surse. Sunt bogate `n vitamina B6 nutre]urile de origine vegetal\, `n
special cele verzi. Se produce prin sintez\ chimic\ sub form\ de clorhidrat,
pulbere cristalin\.
Toxicitatea vitaminei B6 este pu]in probabil\.

Acidul folic
Sinonime: acidul pteroil-glutamic, foliacin\, vitamina B9, Bc, M.
Metabolism. Acidul folic este absorbit `n propor]ii ridicate, la nivel
intestinal [i este depozitat `n cantit\]i mari `n ficat.
Acidul folic se elimin\ prin urin\, fecale (la porci, oi, taurine) [i
transpira]ie (calea cea mai important\ de eliminare la om).
Un rol important `n metabolismul acidului folic `l are vitamina B12.
Func]ii. Coenzimele cu acid folic sunt implicate `n sinteza metioninei
[i a altor aminoacizi, a unor baze purinice [i pirimidinice, oxidarea histidinei
[i treoninei, precum [i `n alte procese metabolice.
Simptome de caren]\. ~n caren]a de acid folic, pricipalele semne sunt:
reducerea cre[terii `n greutate, decolorarea p\rului, anemia hipercromic\,
reducerea hematocritului, hiperplazia m\duvii spin\rii (NRC,1988).
La p\s\ri, este `ntârziat\ apari]ia penajului, apar tulbur\ri nervoase,
hemoragii gastrointestinale, infiltrare gras\ a ficatului.

52
Simptome de caren]\ apar, `n general, destul de rar, regimurile de
hran\ folosite curent la mamifere [i p\s\ri, con]inând cantit\]i importante de
acid folic.
Surse. Bogate `n acid folic sunt drojdiile de bere [i cele furajere
(10-20 mg/kg), lucerna [i f\inurile animale.
Se produce prin sintez\ chimic\, ca pulbere cristalin\, form\ sub care
este rezistent la oxidare [i temperatur\, fiind `ns\ sensibil la razele UV.
Toxicitate. Acidul folic este considerat netoxic dar, la doze mari, pot
apare intoxica]ii, la toate speciile de animale (NRC, 1987).
Biotina
Sinonime: vitamina H, vitamina B7.
Metabolism. Biotina este absorbit\ `n intestin, dar absorb]ia poate fi
stânjenit\ de prezen]a unor antivitamine, cum este avidina din albu[ul de ou,
care o inactiveaz\; este depozitat\ `n cantit\]i apreciabile `n ficat.
Func]ii. Biotina este implicat\ `n metabolismul proteinelor,
gr\similor [i hidra]ilor de carbon.
Simptome de caren]\. La rumeg\toare se sintetizeaz\ cantit\]i
importante de biotin\ de c\tre microorganismele din rumen; o surs\ de
biotin\ o reprezint\ [i fecalele, la animalele nerumeg\toare la care se
manifest\ coprofagia.
Mai frecvent, simptome de caren]\ `n biotin\ se `nregistreaz\ la porci
[i p\s\ri. Astfel, la porci caren]ele `n biotin\ sunt `nso]ite de alopecie,
dermatite, ulcera]ii ale pielii, diaree, inflamarea mucoasei bucale [i a râtului.
La p\s\ri, caren]a `n biotin\ este asociat\ cu dermatite [i perozis (mai
ales când aportul de Mn este mai redus); aceste simptome sunt agravate de
caren]a `n acid pantotenic.
Regimurile de hran\ care con]in cantit\]i mai mari de albu[ de ou crud
favorizeaz\ caren]a `n biotin\ (datorit\ avidinei).
Surse. Nutre]urile folosite curent `n alimenta]ia animalelor con]in
cantit\]i importante de biotin\ (`n special drojdiile, [roturile, f\inurile
animale, melasa). Biotina se produce atât prin sintez\ chimic\ cât [i prin
biosintez\, ca pulbere cristalin\.
Nu au fost `nregistrate cazuri de toxicitate cu aceast\ vitamin\.

Vitamina B12
Sinonime: ciancobalamin\, APF, FPA (factorul proteic animal),
vitamina antianemic\, factorul extrinsec.
Vitamina B12 este singura vitamin\ care are `n molecula sa un atom
metalic, respectiv cobaltul.
Metabolism. Pentru absorb]ia vitaminei B12 este necesar\ o enzim\
secretat\ `n stomac [i intestinul sub]ire, enzim\ desemnat\ ca factorul
intrinsec (FI). Excre]ia vitaminei B12 se face prin urin\ [i fecale.
Func]ii. Este implicat\ `n sinteza metioninei (`mpreun\ cu acidul
folic), `n absorb]ia nutrien]ilor `n tubul digestiv, `n metabolismul multor
aminoacizi, favorizând o mai bun\ valorificare a proteinelor `n organism.
Are rol important `n hematopoez\, `mpreun\ cu acidul folic.
Simptome de caren]\. Ca [i `n cazul altor vitamine din grupul B,
caren]a `n vitamina B12 afecteaz\, `n primul rând, cre[terea organismului.
Simptomele de caren]\ se `nregistreaz\ mai ales la porcine [i p\s\ri, la
care sinteza microbian\ de vitamina B12 `n tubul digestiv este mai redus\.
53
La porcine, `n caren]a vitaminei B12, se `nregistreaz\ `n\sprirea
p\rului, necoordonarea mi[c\rilor, anemie, m\rirea `n volum a ficatului [i
tiroidei; la scroafe `n gesta]ie caren]ate, se `nregistreaz\ avorturi, fetu[i
anormali etc.
La p\s\ri, caren]a este `nso]it\ de `mbr\care redus\ cu pene, tulbur\ri
renale, perozis, reducerea nivelului proteinelor plasmatice etc. La g\ini, sunt
influen]ate negativ calit\]ile de incuba]ie ale ou\lor, apare moartea
embrionilor la vârsta de 17 zile, apar embrioni cu hemoragii multiple [i
boala ficatului gras.
La om, caren]a `n vitamina B12 produce anemia pernicioas\.
Surse. Bogate `n vitamina B12 sunt nutre]urile de origine animal\
(f\ina de pe[te, laptele praf etc). Vitamina B12 se produce prin biosintez\ [i
se prezint\ sub form\ de pulbere cristalin\.

Colina
Numele de colin\, provine din german\ (chole = bil\), dat fiind faptul
c\ pentru prima dat\ a fost izolat\ din bil\ (1862); ulterior, s-a dovedit c\
lecitina con]ine colin\.
Metabolism. Colina este un constituent activ al lecitinei, substan]\ cu
ac]iune lipotropic\. ~n ]esuturile animale colina se g\se[te `n stare liber\, ca
acetilcolin\ sau `n componen]a fosfolipidelor.
Func]ii. Colina furnizeaz\ grup\ri metil pentru sinteza metioninei [i a
altor compu[i metila]i, inclusiv purine [i pirimidine. Colina este precursorul
pentru acetilcolin\ (asigurând transmiterea influxului nervos). ~mpreun\ cu
deriva]ii s\i, colina este cofactor `n multe reac]ii enzimatice.
Simptome de caren]\. Fiind component al fosfolipidelor, caren]a ei
este legat\ de acumularea gr\similor `n ficat (sindromul ficatului gras),
precum [i de apari]ia rinichilor hemoragici.
~n caren]\ de colin\, la tineretul aviar poate s\ apar\ perozisul, iar la
purceii nou n\scu]i o pozi]ie desf\cut\ a membrelor posterioare [i o
`ntârziere `n cre[tere. La scroafe, caren]a `n colin\ poate induce tulbur\ri `n
reproduc]ie [i acumulare de gr\simi `n ficat (NRC, 1988).
Surse. F\inurile de origine animal\ sunt surse bune de colin\, al\turi
de [roturi, f\ina de tapioca sau porumb ([i alte cereale).
Ca supliment `n hrana animalelor se folose[te clorur\ de colin\ sau
colin\ dehidrogen citrat. Clorura de colin\ este foarte higroscopic\, motiv
pentru care se folose[te `n solu]ii apoase (70%).

Vitamina C
Sinonime: acid ascorbic, vitamin\ antiscorbutic\.
Vitamina C a influen]at, `n timp, chiar cursul istoriei, multe campanii
militare [i voiaje lungi, pe m\ri [i oceane, fiind compromise datorit\
apari]iei scorbutului; confundat la `nceput cu bolile venerice, scorbutul a
fost tratat cu acelea[i metode, rezultatele fiind catastrofale.
La `nceputul anilor 1730, acidul ascorbic a fost recunoscut ca factor
antiscorbutic, prezent `n fructele citrice; acidul ascorbic a fost identificat [i
izolat `n 1932 de c\tre Svirbely [i Szent-György, respectiv King [i Waugh.
Sub denumirea de vitamina C sunt regrupa]i to]i compu[ii care au
activitate biologic\ asem\n\toare acidului ascorbic.
Metabolism. Se sintetizeaz\ `n organismul tuturor animalelor, cu
excep]ia omului, a primatelor [i a cobailor.
54
Func]ii. Vitamina C are importante func]ii biologice: implicat\ `n
formarea anticorpilor, stimuleaz\ fagocitoza (func]ie antiinfec]ioas\),
reduce stresul determinat de opera]iuni tehnologice obligatorii (lotiz\ri,
vaccin\ri etc), intervine `n metabolismul unor amino-acizi (prolina, lizina).
Vitamina C este implicat\ `n metabolismul calciului [i fosforului,
influen]ând formarea matricei acestora; favorizeaz\ absorb]ia fierului [i
utilizarea `n organism a sulfului, fluorului [i iodului. La p\s\ri, vitamina C
stimuleaz\ produc]ia de ou\ [i imbun\t\]e[te calitatea cojii ou\lor (prin
rolul pe care `l joac\ `n formarea colagenului – matricea cojii).
Simptome de caren]\: `n principiu, la animalele domestice nu s-au
observat simptome tipice de caren]\ `n acid ascorbic.
Surse. Vitamina C este cea mai r\spândit\ vitamina din natur\,
g\sindu-se `n cantit\]i mari `n fructele citrice (l\mâi, portocale etc),
m\cie[e, c\tin\, tomate, precum [i `n nutre]urile verzi.
Acidul ascorbic este foarte sensibil atât la reac]iile de oxidare cât [i la
cele de reducere.
Vitamina C se produce atât prin sintez\ chimic\ cât [i prin biosintez\,
ca acid ascorbic sau sare de Na, sub form\ de pudr\ cristalin\.
Toxicitate. La animale nu s-au `nregistrat intoxica]ii cu vitamina C.

Mioinozitol
Sinonime: inozitol, Bios I.
Inozitolul se g\se[te `n natur\ mai ales sub forma unor esteri (acidul
hexafosforic sau acidul fitic), fiind prezent `n semin]ele de cereale [i
leguminoase. La monogastrice, lipsind din tubul digestiv fitazele, inozitolul
nu este eliberat din nutre]uri. La rumeg\toare, inozitolul este sintetizat de
microflora din tubul digestiv.
Mioinozitolul este esen]ial pentru cre[terea celulelor. ~n general,
inozitolul are func]ii importante `n metabolismul lipidelor are ac]iune
lipotrop\, mobilizând acizii gra[i din ]esuturile adipoase.

Acidul paraaminobenzoic
Acidul paraaminobenzoic (APAB) este factor esen]ial de cre[tere
pentru microorganisme, `n special pentru drojdii; acest rol este eviden]iat [i
de abunden]a sa `n intestin, unde stimuleaz\ proliferarea florei bacteriene
care populeaz\ tubul digestiv.

Echilibrarea vitaminic\ a alimenta]iei animalelor


Datorit\ func]iilor lor `n organism, vitaminele au un rol hot\râtor `n
s\n\tate, produc]ie [i eficien]a utiliz\rii hranei la animale.
Pe m\sura intensiviz\rii produc]iei animale [i a necesit\]ii unei
activit\]i zootehnice desf\[urate `n condi]ii de rentabilitate cât mai ridicat\
echilibrarea vitaminic\ a alimenta]iei este cu atât mai important\.
Echilibrarea corect\ [i eficient\ `n vitamine a hranei, mai ales la
animalele nerumeg\toare, trebuie s\ aib\ `n vedere câteva aspecte specifice:
– stabilitatea vitaminelor `n nutre]uri sau `n premixuri,
– sensibilitatea animalelor la caren]\ `n vitamine,
– aportul optim de vitamine,
– sursele de vitamine.
55
Stabilitatea unui produs vitaminic const\ `n capacitatea sa de a-[i
conserva `nsu[irile fizico-chimice, `n cursul timpului.
Dat fiind faptul c\ vitaminele sunt molecule organice complexe,
modificarea structurii lor atrage dup\ sine o pierdere important\ a activit\]ii.
Dup\ Microvit User’s Guide (RPNA, 1996), cauza principal\ a
degrad\rii vitaminelor o constitue reac]iile de oxido-reducere, reac]ii
posibile, atât `n nutre]uri cât [i `n premixuri, datorit\ prezen]ei simultane a
apei libere (din materiile prime) [i a compu[ilor oxido-reduc\tori (acizi
organici, zaharuri reduc\toare, microelemente, gr\simi oxidate).
~n ceea ce prive[te sensibilitatea vitaminelor la oxidare [i reducere,
situa]ia este diferit\ de la o vitamin\ la alta (`n func]ie de proprit\]ile lor) [i
de interac]iunea cu al]i factori (umiditate, higroscopicitate, tratamente cu
vapori, opera]iuni mecanice, etc). Ca principiu, vitaminele A,C,D sunt
sensibile la oxidare, `n timp ce vitaminele C, B1, B12 sunt mai sensibile la
reac]iile de reducere.
Factorul cel mai important care influen]eaz\ reac]iile de oxido-
reducere `l constitue apa (apa din aer, apa liber\ din materiile prime, apa
ad\ugat\ `n timpul producerii/prepar\rii). Unele materii prime, datorit\
higroscopicit\]ii foarte mari (colina, betaina, pantotenatul de calciu etc),
sporesc produc]ia de ap\ din mediu [i stimuleaz\ reac]iile de oxido-
reducere.
Un rol important `n procesele de oxido-reducere `l are pH-ul mediului;
rezisten]a la pH depinde de felul vitaminei [i unii componen]i specifici care
pot modifica reac]ia mediului. Sursele de macro [i microelemente pot s\
modifice, `n diferite sensuri valoarea pH-ului.
Unele vitamine (A, D3, K3, B2) sunt sensibile la ac]iunea luminii. La
fel, vitaminele se comport\ diferit la temperatur\, unele fiind foarte
sensibile la c\ldur\ (E, B2, B12, niacina) iar altele mai rezistente; se admite
c\ peste 250C, orice ridicare a temperaturii cu 50C, determin\ o dublare a
pierderilor de activitate (RPNA,1996)

Sensibilitatea animalelor la caren]\ este mare pentru toate speciile de


animale. Problema trebuie privit\ `ns\ diferen]iat `n func]ie de posibilitatea
sintezei unor vitamine `n organism, respectiv de dependen]a exclusiv\ fa]\
de un aport exogen de vitamine.
Sub acest aspect animalele prezint\ sensibilitate specific\, diferit\
dup\ specie, vârst\, stare fiziologic\, felul vitaminei, sezon, regimul de
`ntre]inere etc.
~n condi]ii normale de alimenta]ie, avitaminozele se manifest\ mai rar
la erbivore, care consum\ nutre]uri verzi, fânuri [i silozuri de bun\ calitate;
totu[i, chiar [i la aceste specii de animale pot sa apar\ hipovitaminoze `n
cazul hr\nirii cu subproduse de la industria alimentar\ (borhoturi, t\i]ei de
sfecl\, sfecl\ furajer\, silozuri de slab\ calitate etc).
Animalele `n cre[tere [i cele gestante sunt mai sensibile la
hipovitaminoze, comparativ cu animalele adulte `n repaus.
~n func]ie de felul vitaminei apar diferen]e `ntre cele 2 mari grupuri de
animale, respectiv rumeg\toare [i nerumeg\toare. Astfel, la rumeg\toare nu
se `nregistreaz\, `n general, caren]\ `n vitaminele K, B [i C, acestea fiind
sintetizate prin intermediul microorganismelor din tubul digestiv; la
monogastrice, aceast\ sintez\ este redus\ (cu excep]ia vitaminei C) [i
beneficiul animalului gazd\, la fel.

56
Aportul optim de vitamine, pe specii [i categorii de animale este
destul de greu de stabilit datorit\, `n primul rând, faptului c\ `ns\[i cerin]ele
animalelor `n vitamine, nu sunt suficient de bine cunoscute [i sunt
influen]ate de numero[i factori. Ca urmare, recomand\rile privind aportul
optim de vitamine nu exprim\ valorile stabilite experimental, fiind mult mai
mari [i diferite de la o surs\ la alta.
Pe de alt\ parte, trebuie avut `n vedere c\ orice dep\[ire a nivelului
optim de vitamine, pe lâng\ faptul ca nu este `nso]it de o cre[tere a
produc]iei, se r\sfrânge negativ asupra costului produselor animale, pre]ul
vitaminelor fiind, `n general, ridicat.
~n privin]a surselor de vitamine, se remarc\ faptul c\ toate nutre]urile
con]in vitamine, concentra]ia acestora fiind `ns\ afectat\ de modul de
recoltare, conservare [i procesare.
Cele mai bune surse de caroten [i vitamina A sunt plantele verzi,
acestea fiind [i cele mai economice. Nutre]urile de bun\ calitate sunt [i surse
bune de vitamina D, mai ales da c\ au fost expuse la soare.
Vitamina E se g\se[te `n cantit\]i mari `n leguminoase verzi [i fânuri,
`n germenii gr\un]elor [i `n semin]ele de oleaginoase.
Pentru vitaminele hidrosolubile, surse bune sunt f\inurile proteice
animale, nutre]urile verzi, produsele de fermenta]ie (drojdiile...), t\râ]ele,
semin]ele de oleaginoase.
Toate vitaminele se produc [i prin sintez\ chimic\ sau biosintez\.

Alte componente organice ale nutre]urilor


~n plante, pe lâng\ substan]ele amintite, se mai g\sesc [i alte
substan]e organice: acizi organici, pigmen]i, fitoestrogeni, taninuri,
glucosinola]i, alcaloizi, saponine (Jarrige [i col., 1995).
Acizii organici care se g\sesc `n nutre]urile vegetale `n cantit\]ile cele
mai mari sunt: acidul malic (cca 1/3 din cantitatea total\ de acizi), acidul
citric, acidul succinic, acidul quinic (cca ¼ din total acizi), acidul oxalic etc.
Acidul malic, `mpreun\ cu acidul oxatil-acetic, formeaz\ un important
sistem oxido-reduc\tor; se g\se[te practic `n toate plantele, precum [i `n
coaja unor fructe.
Acidul citric, larg r\spândit `n natur\, este component principal al
ciclului respirator [i are rol esen]ial `n degradarea aerob\ a glucidelor.
Acidul succinic, se g\se[te `n stare liber\ sau sub form\ de s\ruri;
`mpreun\ cu acidul fumaric formeaz\ cel mai important sistem oxido-
reduc\tor (Neam]u [i col., 1989).
Acidul oxalic, se acumuleaz\ `n unele plante sub form\ de oxalat de
Ca (insolubil) sau oxala]i de Na [i K (solubili); unele plante (Rumex,
Chenopodium, Amaranthus) pot acumula cantit\]i mari de acid oxalic (10-
14 % din SU), putând produce moartea animalelor care le consum\
(Hegarty, 1982). Au un con]inut ridicat `n acid oxalic tuberculii [i r\d\cinile
furajere, ca [i subprodusele acestora (t\i]ei, borhoturi); `n cazul folosirii
acestor nutre]uri `n cantit\]i mari, acidul oxalic determin\ blocarea calciului
sub form\ de oxala]i.
Referitor la con]inutul plantelor `n acizi organici, prezint\ importan]\
constatarea c\ ei se g\sesc `n propor]ii mai mari `n frunze decât `n tije [i la
leguminoase decât la graminee, precum [i faptul c\ propor]ia lor este `n
leg\tur\ cu cea de N din plante.

57
Pigmen]ii, prezen]i `n toate plantele, sunt reprezenta]i `n special de ß-
caroten [i cele trei xantofile (deriva]i oxigena]i ai carotenului): luteina,
violaxantina [i neoxantina. Importan]\ major\ o prezint\ `n alimenta]ia
p\s\rilor luteina, cel mai important colorant natural al g\lbenu[ului [i al
gr\simii corporale; semin]ele de porumb galben con]in [i ele cantit\]i
importante de pigmen]i (zeaxantina), cu efect favorabil asupra culorii
carcasei [i a g\lbenu[ului de ou.
Fitoestrogenii, sunt prezen]i `n toate plantele sub dou\ tipuri: cu
nucleu flavonic [i respectiv izoflavonic. Estrogenii cu nucleu izoflavonic,
prezen]i `n trifoi (formononetina, genisteina etc) [i lucern\ (cumestrol), pot
influen]a negativ reproduic]ia la oi [i vaci, dac\ astfel de consum\ cantit\]i
mari din aceste nutre]uri; `n cantit\]i mici, au ac]iune favorabil\ asupra
cre[terii [i produc]iei de lapte.
Taninii, sunt polimeri fenolici complec[i [i au proprietatea de a
precipit\ proteinele. Bogate `n tanini sunt coaja unor arbori (stejar, plop,
castan etc), precum [i unele graminee de pe paji[ti [i unele leguminoase
(ghizdei, sparcet\). ~n general, din SU taninii reprezint\ 1,5-2,5 % la
gramineele de pe paji[ti, 3-6 % la Rumex [i pân\ la 10% la unii arbu[ti
(Scehovic, 1990). ~n cazul rumeg\toarelor, taninii pot avea unele efecte
favorabile, prin blocarea proteinelor [i scoaterea lor de sub ac]iunea
microorganismelor rumenale. ~n cantit\]i mari, pot inhiba unele enzime
microbiene sau digestive sau pot reduce viteza [i intensitatea degrad\rii
pere]ilor celulari `n rumen (Barry [i col., 1983).
Glucosinola]ii (denuni]i [i thioglucociana]i), se g\sesc, `n primul
rând, `n crucifere: varz\ (glucobrasicina, sinigrina), rapi]\ (gluconapina,
progoitrina) (Bradshaw [i col., 1983). Unii glucosinola]i au efect goitrogen
sau pot produce o anemie hemolitic\.
Alcaloizii sunt substan]e organice heterociclice, cu azot, de origine
vegetal\, prezente `n majoritatea plantelor; `n cantit\]i mari se g\sesc `n
unele dicotiledonate (Papaveraceae, Solonaceae, Ranunculaceae, etc). Sunt
prezen]i `n plante, `n stare liber\ sau ca s\ruri ale acizilor organici sau chiar
anorganici (acid fosforic, sulfuric). ~n cantit\]i mari pot fi toxici.
Alcaloizii prezint\ un mare interes farmaceutic, fiind folosi]i ca
substan]e care ac]ioneaz\ asupra sistemului nervos [i musculaturii netede; `n
doze mici au ac]iune calmant\. Se folosesc [i pentru prepararea unor
insecticide sau otr\vuri (Neam]u [i col., 1989).
Unele substan]e, denumite cianogenetice, prezente `n trifoi, ghizdei,
sorguri (dhurrina), manioc, etc sunt impropriu considerate alcaloizi, fiind de
fapt heteropoliozide cianogenetice (Tapper [i col., 1973). Sub influen]a
glucozidazelor (din plante sau rumen) se formeaz\, `n urma disocierii
agliconului eliberat, acid cianhidric care duce la intoxicarea animalului.
Riscul intoxic\rii este cu atât mai mare cu cât plantele respective sunt mai
tinere (mai bogate `n frunze) [i sunt consumate mai rapid.
Saponinele, sunt heteropoliozide care se g\sesc `n multe leguminoase
cultivate `n zona temperat\, `n special `n lucern\ [i trifoi. Au ac]iune iritant\
asupra mucoaselor, sunt tensioactive [i emulsioneaz\ gr\simile; prin agitare
formeaz\ spum\ abundent\ [i persistent\. Deosebit de bogate `n saponine
sunt neghina, s\punari]a [i lucerna, `n care substan]a cea mai important\
este acidul medicagenic, foarte toxic pentru mamifere. Datorit\ spumei
formate `n rumen devine imposibil\ evacuarea gazelor de fermenta]ie [i
animalul se baloneaz\ ("meteorism").

58
Substan]ele minerale

Din marele num\r de elemente minerale existente, doar o mic\ parte


(circa 17) se folosesc `n mod curent `n nutri]ia animalelor.
Aceste elemente, dup\ cantitatea `n care se g\sesc `n nutre]uri sau `n
organismul animal, se impart `n dou\ grupe [i anume:
• macroelemente: (peste 100 mg/kg nutre], sau peste 100 ppm) `n care
sunt cuprinse Ca, P, Mg, Na, K, Cl, S.
• microelemente (sub 100 mg/kg nutre], sau sub 0,04 % `n organism)
`n care sunt cuprinse: Fe, Cu, Zn, Mn, Co, I, F, Se, Mo, Cr.
~n organism, elementele minerale `ndeplinesc o serie de func]ii
deosebit de importante cum ar fi:
– suport structural pentru schelet (`n special Ca, P [i Mg),
– asigur\ rezisten]a mecanic\ a oaselor,
– men]in presiunea osmotic\ `n spa]iile extra [i intracelulare,
– asigur\ men]inerea echilibrului acido/bazic,
– intervin `n excitabilitatea neuro-muscular\,
– activeaz\ numeroase sisteme enzimatice.
Unele minerale (Pb, Cd, Hg, F, Se, Mo) pot fi toxice pentru
organismul animal.
Utilizarea `n organism a mineralelor este influen]at\ de numero[i
factori: – forma de prezentare a mineralelor,
– prezen]a unor acizi organici (fitic, oxalic),
– pH-ul din tubul digestiv,
– aportul unor vitamine (vitamina D),
– factori hormonali (hormonii tiroidieni, hipofizari...),
– vârsta animalelor.
~n condi]iile cre[terii productivit\]ii animalelor [i a restrângerii
surselor de hran\, alimenta]ia mineral\ cap\t\ o importan]\ [i mai mare.

Macroelemente
~n organismul animal, macroelementele se g\sesc `n cantit\]i relativ
ridicate, dintre acestea Ca [i P reprezentând peste 70 %; `n cantit\]ile cele
mai mici se afl\ Mg, Cl [i Na.
Func]iile acestor elemente `n organism sunt multiple [i specifice,
caren]a lor fiind `nso]it\ de simptome caracteristice elementului [i speciei de
animale.

Calciul (Ca)
Calciul este elementul mineral care se g\se[te `n cantitatea ce a mai
mare `n organismul animal (1,5-2,0 %); cca 99 % din Ca din organism se
afl\ `n a[a-zisele ]esuturi tari (oase, din]i...) [i numai 1 % se g\se[te `n
sânge, lichide extracelulare [i ]esuturi extraosoase (Peo, 1991).
Metabolism. Din cantitatea de Ca ingerat\ prin hran\, o parte este
re]inut\ `n organism [i se reg\se[te, la animalele `n cre[tere, `n oase [i alte
]esuturi; Ca este eliminat din organism prin fecale, urin\, transpira]ie [i
produse (lapte, ou\).

59
Absorb]ia Ca se face, `n principal, la nivelul duodenului [i jejunului, la
cele mai multe animale, fiind dependent\ de: concentra]ia hranei `n Ca,
prezen]a vitaminei D, pH-ul din tubul digestiv, starea fiziologic\ a
animalelor etc. Pentru a fi absorbit, Ca trebuie s\ fie transportat de c\tre o
protein\ de leg\tur\ (CaBP = calcium binding protein) a c\rei sintez\ se
face `n prezen]a vitaminei D [i a parathormonului.
Nivelul, relativ constant, al Ca din sânge este men]inut pe cale
hormonal\, prin doi hormoni (parathormonul [i calcitonina)
Func]ii. Calciul din ser are `n organism func]ii deosebit de importante,
care pot fi rezumate astfel (Peo, 1991):
– este component structural al scheletului,
– men]inerea integrit\]ii [i permeabilit\]ii membranei celulare,
– func]ionarea normal\ a celulelor nervoase,
– asigur\ leg\tura dintre excita]ia [i contrac]ia muscular\,
– este reglator, activator sau inhibitor al sistemelor enzimatice,
– este necesar pentru coagularea normal\ a sângelui,
– este principalul mineral implicat `n formarea cojii oului.
Simptome de caren]\. Caren]a `n Ca se poate datora mai multor
cauze: – aport alimentar insuficient,
– absorb]ia redus\ a Ca `n tubul digestiv,
– blocaj metabolic (datorat unor acizi organici),
– asimilare tisular\ insuficient\ (lips\ de vitamine, enzime),
– exces de fosfor.
Primele semne ale caren]ei `n Ca sunt cre[terea slab\ [i reducerea
ingestiei de hran\, iar la p\s\rile ou\toare reducerea grosimii cojii ou\lor,
producerea ou\lor f\r\ coaj\ [i sc\derea produc]iei de ou\.
Simptomele tipice ale carten]ei `n Ca sunt rahitismul la tineret [i
osteomalacia la animalele adulte.
Rahitismul se manifest\ prin deformarea oaselor, ca urmare a
calcifierii lor insuficiente; gradul de modificare `n acest caz este
caracteristic fiec\rei specii [i categorii de animale.
Caren]a `n Ca este asociat\ sc\derii concentra]iei sângelui `n Ca,
reducerii propor]iei de calciu `n oase [i a greut\]ii [i rezisten]ei lor; aceste
tulbur\ri se `nregistreaz\ [i `n cazul unui dezechilibru a raportului Ca:P, care
`n general este de 2:1.
~n cazuri grave de caren]\ `n Ca, hipocalcemia este `nso]it\ de tetanie
[i convulsii, care pot fi urmate de moartea animalului.
Exemplul clasic de tetanie este "febra laptelui" sau "sindromul
paraliziei puerperale" la vaci, dup\ f\tare; acest sindrom este urmarea
incapacit\]ii vacilor de a mobiliza cantit\]ile de Ca necesare pentru laptele
produs. ~n perioada imediat urm\toare f\t\rii, produc]ia de lapte este mare
iar absorb]ia intestinal\ a Ca este redus\. Pentru prevenirea acestei tulbur\ri
metabolice se recomand\ o reducere a aportului de Ca `n ultima parte a
gesta]iei [i sporirea aportului de vitamina D. ~n acest fel, organismul este
preg\tit pentru mobilizarea rapid\ a Ca din oase (Gueguen [i col., 1988).
~n caren]a de Ca se prelunge[te timpul de coagulare al sângelui.
Surse. Sursele de Ca sunt numeroase, diferen]iindu-se prin propor]ia
de Ca pe care o con]in cât [i prin biodisponibilitatea acestuia (tab. 26).
Toxicitate. Ca [i `n cazul altor macroelemente [i `n cazul calciului nu
se `nregistreaz\ cazuri de toxicitate cronic\. Hipercalcemia, ca urmare a
deregl\rii metabolismului Ca, poate determina o calcifiere aberant\ a
]esuturilor moi.
60
Tabelul 26 Surse de Ca, con]inut [i disponibilitate biologic\
Sursa % Ca Disponibilitate
Carbonat calciu (CaCO3) (CaC3 = 100)
- particule fine 40 100
- particule grosiere 40 102
Cret\ furajer\ 35-38 100
Sulfat de calciu (gips) 29 95
F\in\ de scoici 34-36 98
Gluconat de calciu 30 102
F\in\ de lucern\ 1,5 22
Sursa: INRA, 1988; Cromwell [i col., 1984

Fosforul (P)
~n organismul animal, fosforul se g\se[te `n propor]ii de cca 1% din
greutatea acestuia; cca 80 % din fosforul existent `n organism se afl\ `n
oase, cenu[a acestora con]inând 16-18 % fosfor.
~n afar\ de oase, `n organism P se mai g\se[te ca fosfat organic (`n
combina]iile concentrate `n energie – ATP), `n fosfolipide (`n membranele
celulare) [i `n unele coenzime.
Metabolism. Propor]ia de fosfor re]inut\ `n organism depinde
`ndeosebi de provenien]a (disponibilitatea) fosforului ingerat.
Fosforul este excretat prin fecale [i urin\.
Func]ii. Fosforul are func]ii fiziologice multiple `n organism, dintre
care se remarc\ cea de component al scheletului, al\turi de Ca. Fosforul are
rol important `n structura [i func]iile celulare ale organismelor vii (este
component al ADN [i ARN), este activator al multor enzime. P se g\se[te,
din abunden]\, `n lichidele intracelulare; intervine `n metabolismul
energetic, ca [i component al adenozin-fosfa]ilor (AMP, ADP, ATP), fiind
prin aceasta donator de energie (pe care o [i immagazioneaz\).
Fosforul este implicat `n metabolismul mu[chilor, al hidra]ilor de
carbon, gr\similor [i proteinelor. Fosforul este prezent `n fosfolipide
(lecitine) [i `n fosfoproteine (cazeina).
Simptome de caren]\. Rahitismul la animalele `n cre[tere, [i
osteomalacia la adulte sunt principalele simptome de caren]\ `n P. Caren]a
`n P este `nso]it\ de o eliminare mai mare de Ca (prin fecale [i urin\) semn
al reducerii calcifierii oaselor, putând apare osteoporoza.
Caren]a `n P determin\ o sc\dere a apetitului, urmat\ de reducerea
greut\]ii corporale; animalele consum\ lemn, p\mânt, comportament
alimentar neobi[nuit ce este cunoscut sub denumirea de pica. La taurine,
caren]a `n P este `nso]it\ de reducerea fertilit\]ii.
Men]inerea `n limite normale a raportului Ca : P este una dintre
problemele majore ale nutri]iei cu cele dou\ elemente, inclusiv datorit\
costului lor (P este scump, Ca este ieftin)
Referitor la raportul Ca : P, `n ultimul timp s-a reconsiderat p\rerea
mai veche care recomanda un raport de 2 : 1 discutându-se despre o varia]ie
a acestui raport `n func]ie de specia [i vârsta animalelor. Astfel, pentru
tineretul porcin `n cre[tere se consider\ c\ mai adecvat ar fi raportul existent
`n laptele de scroaf\ (0,6...1,2 : 1) (Peo, 1976).
La p\s\ri, `n ra]iile pentru cre[tere se recomand\ un raport Ca : P de
1,5...2 : 1, un un raport mai larg (3 : 1) putând duce la apari]ia rahitismului
(North [i col., 1990)
61
Surse. Surse de fosfor pentru animale sunt, `n primul rând, semin]ele
de cereale [i de leguminoase, subprodusele acestora [i f\inurile proteice
animale.
Disponibilitatea fosforului din semin]e [i din subprodusele lor este
foarte variabil\ pentru porci [i p\s\ri, deoarece `n acestea P se g\se[te
`ndeosebi sub form\ de fita]i; or, `n tubul digestiv al animalelor
monogastrice nu se g\sesc fitaze pentru a elibera P din fita]i. La
rumeg\toare, fitazele sunt produse de microorganismele din reticulo-rumen,
astfel c\ nu conteaz\ forma sub care se g\se[te P `n nutre]uri.
Disponibilitatea cea mai ridicat\ se `nregistreaz\ pentru fosforul din
suplimentele minerale specifice (fosfa]i) [i din f\inurile animale (f\in\ de
pe[te, f\in\ de carne-oase...) (tab.27).

Tabelul 27 Con]inutul [i disponibilitatea P din diferite surse


Sursa Con]inut * Disponibilitate (%)
(% din SU) p\s\ri* porci**
Porumb 0,31 19 15
Sorg 0,35 17 22
Ov\z 0,34 24 30
Orz 0,42 48 31
Grâu 0,38 16 50
T\râ]e de grâu 1,49 46 35
T\râ]e de orez 1,56 13 25
{roturi de soia 0,78 14 25
F\in\ lucern\ 0,28 86 100
F\in\ pe[te 2,77 87 100
F\in\ carne-oase 3,98 81 93
Fosfat dicalcic 17,5 100 100
Fosfat tricalcic 10-17 100 100
Sursa: * INRA, 1992; ** INRA, 1988

Toxicitate. Fenomene tipice de intoxica]ie cu P nu au fost practic


`nregistrate. Aportul ridicat de P are efect laxativ, [i producând diaree.
Fosforul [i poluarea solului. Prin dejec]iile animalelor se elimin\
cantit\]i importante de fosfor, mai ales de la speciile de animale la care `n
hran\ se folosesc cantit\]i mari de nutre]uri concentrate (taurine la `ngr\[at,
porci, p\s\ri).
~n acest sens, se apreciaz\ c\ se elimin\ anual 41 kg P2O5 /vac\ de
lapte [i cca 25 kg P2O5 / scroaf\ [i produ[ii s\i (Gadd [i col., 1998); `n SUA,
se estimeaz\ c\ anual, prin dejec]iile animale ajung `n sol pân\ la 2 mil. tone
fosfor. Din sol, fosforul ajunge `n apele de suprafa]\ [i `n cele freatice. Prin
aceasta, via]a din ape este afectat\ atât direct (prin cantitatea de P), cât [i
indirect (prin stimularea dezvolt\rii algelor [i a altor plante acvatice care
impiedic\ oxigenarea apelor).
Folosirea fitazelor, produse prin biosintez\, poate contribui la o mai
bun\ folosire a P din concentrate [i pe aceast\ cale, la reducerea aportului de
P prin suplimente [i a cantit\]ii de P din dejec]ii.

Magneziul (Mg)
Magneziul este, dup\ Ca [i P, elementul cu cea mai larg\ r\spândire `n
corp. Din cantitatea de Mg din organism, aproximativ jum\tate se g\se[te `n
oase (0,5-0,7 % Mg `n cenu[a din os)(Wacker [i col., 1964).
62
Magneziul este un component intracelular, `n concentra]ii mari
g\sindu-se `n ficat [i `n mu[chi scheletici.
Metabolism. Absorb]ia Mg se face `n special la nivelul ileonului,
gradul de absorb]ie fiind apreciat la 55 - 60 % din Mg ingerat.
Excre]ia Mg se face prin fecale [i urin\.
Func]ii. Pe lâng\ rolul s\u `n formarea normal\ a scheletului, Mg este
implicat `n toate sintezele tisulare (proteine, lipide...) [i `n activitatea
muscular\. Magneziul este unul din cei mai importan]i activatori de enzime.
Simptome de caren]\. La rumeg\toare, `n special la vaci, cea mai
frecvent\ tulburare provocat\ de caren]a `n Mg este a[a-numita "tetanie de
iarb\" (hipomagnezemie sau "otr\virea cu p\[une de grâu"), datorat\
caren]ei `n Mg asociat\ cu o caren]\ `n Ca; cauza acestei tulbur\ri este
`nr\ut\]irea absorb]iei intestinale a Mg din iarba tân\r\ (bogat\ `n ap\ [i
s\rac\ `n celuloz\), p\scut\ prim\vara devreme; se mai consider\ c\ nivelul
ridicat `n K [i proteine al p\[unii tinere este antagonist cu utilizarea Mg `n
organism, reducând absorb]ia acestui element.
La porcine, caren]a `n Mg provoac\ anorexie, reducerea cre[terii,
debilitatea picioarelor, hiperiritabilitate, tetanie [i chiar moarte.
Surse. Pe lâng\ Mg din nutre]uri, pentru echilibrarea hranei `n acest
element se folosesc [i suplimente minerale specifice (clorura, sulfatul,
oxidul [i hidroxidul de Mg...)
Toxicitate. Se pot `nregistra fenomene de intoxicare, `n exces de Mg,
manifestate prin reducerea ingestiei de hran\, diaree, reducerea reflexelor [i
tulbur\ri respiratorii [i cardiovasculare (Pond [i col., 1995).

Clorul, potasiul [i sodiul (Cl, K, Na)


Dat fiind faptul c\ aceste trei elemente au ca principal rol men]inerea
echilibrului acido-bazic [i a presiunii osmotice din organism, ele sunt, de
obicei, tratate `mpreun\. Nu trebuie neglijat, `ns\, faptul c\ aceste elemente
au [i func]ii specifice, fiecare fiind implicat `n diferite procese fiziologice.
Dintre cele trei elemente, `n organism se g\sesc `n cantit\]i mari Na,
la noii n\scu]i, respectiv K la adulte. Cea mai mare parte (cca 90 %) a
potasiului din organism se afl\ `n lichidele intracelulare, `n timp ce Na este
prezent, `n cea mai mare parte, `n lichidele extracelulare. Clorul este prezent
numai `n lichidele extracelulare.
Metabolism. Locul principal de absorb]ie a Cl, K [i Na este intestinul
sub]ire. Un rol important `n aportul acestor elemente `n tubul digestiv `l are
secre]ia de saliv\, suc gastric, bil\ [i suc pancreatic (cca 80 din NaCl [i 50%
din Cl din TGI are aceast\ provenien]\) (Pond [i col., 1995).
Excre]ia acestor elemente se face prin urin\.
Func]ii. Potasiul, prezent `n majoritate intracelular, influen]eaz\
men]inerea presiunii osmotice [i a echilibrului acido-bazic `n organism. ~n
plus, K este implicat `n metabolismul glucidelor [i al proteinelor [i `n
men]inerea integrit\]ii mu[chilor inimii [i rinichilor.
Sodiul, reprezint\ cca. 93 % din elementele bazice din serul sangvin,
fiind principalul element care regleaz\ pH-ul sângelui; `mpreun\ cu K [i
Mg, asigur\ men]inerea presiunii osmotice. Contrac]ia muscular\ este
dependent\ de prezen]a Na, acest element fiind implicat [i `n transmiterea
influxului nervos [i `n activitatea inimii (Moses, 1980). Pe lâng\ acestea, Na
are rol semnificativ `n absorb]ia aminoacizilor [i a monozaharidelor (Grim,
1980).

63
Clorul, ca [i component extracelular, contribue la reglarea presiunii
osmotice [i la men]inerea echilibrului acido-bazic. ~mpreun\ cu H, formeaz\
HCl care are func]ii importante `n procesul digestiei.
Simptome de caren]\. Principalele simptome ale caren]ei `n K [i Na
sunt `ncetinirea cre[terii animalelor tinere, `nr\ut\]irea utiliz\rii hranei,
sc\derea `n greutate a animalelor adulte, reducerea produc]iei de lapte etc.
La acestea se adaug\ reducerea nivelului celor dou\ elemente `n urin\.
~n cazul clorului, simptomul semnificativ al caren]ei este reducerea
ratei cre[terii `n greutate.
Nutre]urile con]in, `n general, cantit\]i suficiente de K, dar sunt
deficitare `n Na. Aprovizionarea organismului cu Na [i Cl se face, `n
principal, prin a[a-zisa sare de buc\t\rie (NaCl, sarea comun\, sau mai
simplu sare).
Sarea (NaCl)
Cu multe sute de ani `n urm\ a fost semnalat\ necesitatea s\rii pentru
animalele s\lbatice [i cele domestice ; la `nceputul anilor 1800 a fost
demonstrat\ [tiin]ific valoarea s\rii pentru animale.
Comparativ cu al]i compu[i naturali (exceptând apa), animalele au cel
mai mare apetit pentru sare; rumeg\toarele au pentru sare un apetit
permanent, cele mai sensibile fiind t\ura[ii la `ngr\[at [i vacile de lapte.

Sulful (S)
~n organismul animal sulful este necesar pentru sinteza aminoacizilor
sulfura]i, biotinei, tiaminei, coenzimei A etc. Propor]ia de sulf din organism,
este de cca. 0,15 % din greutatea acestuia.
Absorb]ia sulfului `n tubul digestiv este bun\ pentru compu[ii organici
cu sulf [i mai pu]in bun\ pentru sulful anorganic.
Excre]ia sulfului anorganic se face prin fecale [i urin\.
Func]ii. Sulful este unul din elementele minerale prezent `n numero[i
compu[i organici din corp: `n cheratina din p\r, lân\, pene [i fanere sulful
intr\ `n propor]ii ridicate (7-8 %), `n special prin cistin\. Ca radical
anorganic (SO4), intervine `n men]inerea echilibrului acido/bazic `n
organism, fiind constituent atât al lichidelor intracelulare cât [i a celor
extracelulare. Sulful are rol `n metabolismul lipidelor (prin biotin\), al
hidra]ilor de carbon (prin tiamin\) [i energiei (prin CoA).
La rumeg\toare, folosirea azotului neproteic prin intermediul
microorganismelor din rumen se poate realiza numai `n prezen]a sulfului,
care este incorporat `n aminoacizii sulfura]i constituen]i ai proteinei celulare
a microflorei rumenale.
Simptome de caren]\. Prin numero[ii componen]i `n care este prezent,
sulful este esen]ial pentru func]iile de intre]inere [i pentru produc]ia
animalelor. Simptomele de caren]\ `n sulf sunt similare celor care corespund
vitaminelor [i hormonilor `n componen]a c\rora intr\ sulful.
Surse. Pe lâng\ S din nutre]uri, pentru echilibrarea hranei animalelor
`n acest element se mai folosesc o serie de compu[i cu S: sulfatul de calciu
(23 % S), sulfatul de magneziu (13-22 % S), sulfatul de sodiu (22 % S),
precum [i compu[i care con]in pe lâng\ microelemente [i sulf.
Toxicitate. Eventualele simptome de intoxicare s-ar putea datora
excesului aminoacizilor sulfura]i; de asemenea, `n cazul când `n organism se
formeaz\ cantit\]i mari de H2S (din surse anorganice de S) acesta este toxic
(NRC, 1990).

64
Microelemente
De[i se g\sesc `n propor]ii foarte reduse, este stabilit faptul c\ ele sunt
esen]iale pentru func]ionarea organismului, fiind activatoare de enzime; mai
mult chiar, s-a constatat c\ un microelement poate fi r\spunz\tor de dou\,
trei sau chiar mai multe ctivit\]i enzimatice (cazul Cu, Fe, Zn etc).
Trebuie remarcate [i cele dou\ cazuri speciale, respectiv al cobaltului,
care este prezent `n vitamina B12 [i al iodului, care este prezent `ntr-un
hormon (tiroxina).
Con]inutul mediu al corpului animal `n microelemente variaz\ de la
50-70 mg/kg corp pentru Fe, pân\ la 0,01-0,02 mg/kg corp pentru Co;
reprezentarea lor `n organe [i ]esuturi este diferit\ de la un element la altul.

Fierul (Fe)
Fierul din organism se g\se[te `n cea mai mare parte (60-70 %) `n
hemoglobina din celulele ro[ii ale sângelui [i `n mioglobina din mu[chi;
aproximativ 20 % din Fe este sub form\ labil\ `n ficat, splin\ [i alte ]esuturi,
fiind disponibil pentru formarea hemoglobinei. Restul de 10-20 % este Fe
nemobilizabil `n ]esuturi, aflat `n miozin\, actinomiozin\ [i enzime
(metaloenzime) (Berger, 1993).
Hemoglobina con]ine 0,34 % Fe, respectiv un atom de Fe feros, plasat
`n centrul unui inel porfirinic (hem) care face leg\tura cu un grup prostetic
proteic (globina).
~n plasma sangvin\, fierul se g\se[te sun form\ de Fe hemic (Fe+++),
legat de o protein\ specific\ transferina, care este mijlocul de transport al
Fe `n sânge.
Fierul stocat (`n ficat, splin\, m\duv\) este nehemic [i este depozitat
pe o protein\ (feritina) care poate capta pân\ la 4000 atomi de fier pe
molecul\, ce pot fi elibera]i atunci când este nevoie pentru sinteza
hemoglobinei.
Metabolism. Absorb]ia Fe se face la nivelul duodenului.
Absorb]ia Fe este mai bun\ `n mediu acid (pH 2-3,5), `n prezen]a
unor aminoacizi (valina, histidina), a vitaminei C, a unor acizi organici
(lactic, piruvic, citric) [i a unor zaharuri (fructoza, sorbitol) (Pond [i col.,
1995) [i este influen]at\ negativ de prezen]a `n concentra]ii mari a altor
elemente minerale (Zn, Mn, Cu, Cd).
Excre]ia fierului se face `n principal prin fecale, care con]in aproape `n
exclusivitate Fe din hran\ neabsorbit; prin urin\ se elimin\ cantit\]i foarte
mici de Fe, la fel [i prin transpira]ie.
Transferul Fe prin placent\ [i glanda mamar\ se face cu eficien]\
diferit\, dup\ specie. Cu toate c\ `n timpul gesta]iei se transfer\ c\tre fetus
cantit\]i mari de Fe, noii n\scu]i, la cele mai multe specii, au rezerve reduse
de Fe `n corp (mai ales la purcei).
Func]ii. ~n organism, Fe are func]ii importante cum ar fi: component
al hemoglobinei din eritrocite, care asigur\ transportul O2 (oxihemoglobina)
[i a CO2 (carboxihemoglobina) [i al mioglobinei din mu[chi.
Fierul este component al enzimelor: catalaze, peroxidaze,
citocromoxidaze, etc prin care este implicat `n metabolism.
Simptome de caren]\. Caren]a `n Fe este asociat\ cu anemia, respectiv
reducerea sub normal a globulelor ro[ii [i a cantit\]ii de hemoglobin\ din
sânge.
65
Anemia este o boal\ caracteristic\ mai ales noilor n\scu]i, datorit\
rezervelor reduse de Fe `n corpul lor. Aceast\ situa]ie se `ntâlne[te, `n
primul rând la purcei, datorit\ urm\toarelor cauze (Miller, 1993):
– purceii se nasc cu rezerve mici de Fe `n organism (<50 mg), din care
cea mai mare parte (peste 80 %) se afl\ `n hemoglobin\. Eforturile f\cute
pentru a spori transferul de Fe `n timpul gesta]iei, prin sporirea Fe din hrana
scroafei, nu dau rezultate; nici administrarea, injectabil, a Fe-dextranului `n
timpul gesta]iei nu a dat rezultate;
– colostrul [i laptele scroafei con]in cantit\]i mici de Fe (cca 2 ppm `n
colostru [i 1 ppm `n lapte), iar administrarea suplimentar\ de Fe-Dextran la
scroafe nu este eficient\ pentru cre[terea cantit\]ii de Fe din lapte;
– absorb]ia unor cantit\]i mari de constituen]i ai colostrului
(imunoglobuline, nutrien]i...) la purceii nou-n\scu]i determin\ o cre[tere cu
50 % a volumului plasmei sangvine, respectiv o hemodilu]ie ce accentuaz\
caren]a `n Fe;
– rata mare de cre[tere `n greutate a purceilor (dublarea greut\]ii `n
prima s\pt\mân\) presupune o solicitare a sistemului eritropoetic, respectiv
un consum mare de Fe.
La purceii anemici, cre[terea `n greutate este redus\, p\rul este aspru,
mucoasele sunt palide. Anemia poate afecta [i mieii sau vi]eii hr\ni]i cu
lapte (cazul vi]eilor crescu]i pentru carne alb\).
La oameni, anemia este una dintre problemele majore; `n unele ]\ri
anemia afecteaz\ 3...50 % din popula]ie. Principalele semne ale anemiei la
om sunt: paloarea, oboseala cronic\, starea general\ proast\.
Surse. Pentru purcei, se folosesc unele surse specifice de Fe cum ar fi
Fe-Dextran, Myofer etc., care se adminisreaz\ intramuscular la 2-3 zile
dup\ na[tere (ex. pentru Fe-Dextran 150-200 mg).
Toxicitate. Simptomele de intoxicare cu Fe se pot manifesta dup\
administrarea (prin injectare) unor cantit\]i mari de Fe [i pe durat\ mare. ~n
aceast\ situa]uie apare diaree, reducerea cre[terii [i a eficien]ei hranei [i
chiar siptome de caren]\ `n fosfor.

Cuprul (Cu)
Cuprul a fost recunoscut ca element esen]ial `n anul 1928, iar ca
promotor de cre[tere la porci dup\ anul 1960.
~n organism, Cu se g\se[te sub form\ de cuprein\ (hepato [i
cerebrocuprein\), `n toate ]esuturile [i organe, `n concentra]ii variabile `n
func]ie de specia [i vârsta animalelor. La tineret, concentra]ia `n Cu este mai
mare decât la adulte.
Metabolism. Absorb]ia Cu se face `n por]iuni diferite ale TGI, `n
func]ie de specie; la animalele domestice gradul de absorb]ie este sub 30 %.
Excre]ia Cu din organism se face `n primul rând prin bil\ [i `n mic\
m\sur\ prin urin\ [i transpira]ie.
Func]ii. Una dintre cele mai importante func]ii ale Cu este legat\ de
activitatea enzimatic\ asociat\ cu metabolismul fierului; de asemenea, Cu
este necesar pentru formarea elastinei, colagenului, melaninei [i integritatea
sistemului nervos central.
Cuprul este implicat `n formarea globulelor ro[ii (prin
ceruloplasmin\), a oaselor (asigur\ integritatea colagenului din oase),
precum [i `n func]ionarea sistemului cardiovascular; deasemenea, cuprul are
rol important `n func]ionarea sistemului imunitar.

66
Cuprul este component al citocromoxidazei, esen]ial\ pentru formarea
mielinei. Pigmentarea p\rului [i a lânii este legat\ de prezen]a Cu, care
asigur\ conversia tirozinei `n melanin\.
La porcine, Cu este biostimulator de cre[tere: un aport de Cu de
250 ppm, la porcine `n cre[tere, determin\ o m\rire a sporului de greutate;
aceast\ ac]iune a Cu este pus\ pe seama efectului antimicrobian al Cu, `n
tubul digestiv.
Simptome de caren]\. Ca urmare a sc\derii concentra]iei de Cu `n
ficat [i `n sânge, `n situa]ii de caren]\ `n acest element, se `nregistreaz\
anemia: – hipocromic\ microcitic\ - la porci,
– hipocromic\ macrocitic\ - la taurine [i oi,
– normocromic\ - la puii de g\in\ [i la câini.
Caren]a `n Cu provoac\ slab\ cre[tere sau deprecierea p\rului (lânii);
decolorarea p\rului (`n jurul ochilor, la bovine) este, de asemenea, un
simptom specific de caren]\ `n Cu. La pui, porci [i taurine, caren]a `n Cu
este `nso]it\ de leziuni cardiovaculare [i hemoragii.
Caren]a `n Cu determin\, frecvent, sc\derea fertilit\]ii (atât la masculi
cât [i la femele) mortalitate embrionar\ [i fetal\, precum [i reducerea
produc]iei de ou\.
Surse. ~n nutre]uri, Cu se g\se[te `n cantit\]i foarte variabile
(leguminoasele fiind mai bogate `n Cu decât gramineele), iar
biodisponibilitatea lui variaz\ destul de mult.
Pentru echilibrarea hranei `n Cu se folosesc diferite s\ruri: oxid
cupric, sulfatul de cupru pentahidratat, sulfatul de cupru anhidru etc.
Toxicitate. Din acest punct de vedere, cea mai mare sensibilitate se
`nregistreaz\ la oi [i vi]ei. Toxicitatea cu acest element se manifest\ prin
hemoglobinurie [i necroza ]esuturilor, urmate de moartea animalelor.
La oi, simptome de caren]\ se manifest\ la doze relativ reduse de Cu
(sub 10 ppm - Church [i col., 1989), datorit\ acumul\rii sale `n ficat;
toxicitatea este declan[at\ de stress, când nivelul cuprului sangvin cre[te de
10-20 ori, semnele clinice de intoxicare ap\rând dup\ 24-48 ore
(Kimberling, 1988) [i manifestându-se prin anorexie, sete, hemoglobinemie,
anemie, icter; moartea oilor survine la 1-2 zile dup\ apari]ia acestor semne.
Raportul Cu:Mo din hran\ este factorul principal `n manifestarea
toxicit\]ii Cu la oi; un raport de maximum 10:1 previne intoxicarea.
Unele nutre]uri (subproduse de distilerie, [roturi de soia...) sunt bogate
`n Cu [i trebuie limitate `n alimenta]ia oilor; un aport mai ridicat de Zn
(100 ppm) reduce riscul intoxic\rii.

Iodul (I)
Iodul se afl\, `n cea mai mare concentra]ie, `n glanda tiroid\ (0,2-5 %
din greutatea ei); glanda tiroid\ con]ine 70-80 % din totalul iodului din
organism.
De peste 100 de ani se cunoa[te faptul c\ glanda tiroid\ are func]ii
proprii [i c\ o caren]\ `n iod este cauza producerii gu[ii; ulterior, a fost
acceptat\ utilizarea s\rii iodate pentru prevenirea gu[ii la om [i animale.
Metabolism. Organul esen]ial `n metabolismul iodului este glanda
tiroid\; iodul absorbit din sânge de glanda tiroid\, este stocat sub form\ de
tiroglobulin\, care constitue precursorul hormonilor tiroidieni, respectiv
tiroxina (T4) [i triiodtironina (T3). Iodul liber este reciclat `n organism [i
numai cca 20 % din acesta excretat prin fecale [i urin\ (Church, 1988).

67
Func]ii. Singura func]ie a iodului, cunoscut\ pân\ `n prezent, este `n
sinteza hormonilor T4 [i T3.
Prin intermediul hormonilor tiroidieni, iodul are importante func]ii `n
organism, respectiv `n metabolismul bazal, hidromineral [i lipidic; `n plus,
iodul este implicat `n cre[terea organismului, `n activitatea sistemului nervos
[i muscular [i `n func]ia de reproduc]ie.
Simptome de caren]\. Prin intermediul hormonilor tiroidieni iodul
controleaz\ reac]iile de oxidare celular\ [i prin acestea, multe func]ii ale
organismului. Principalele simptome de caren]\ `n iod pot fi concretizate `n:
– reducerea ratei metabolismului bazal (RMB),
– dereglarea metabolismului hidromineral, respectiv re]inerea `n
organism a unor cantit\]i mari de ap\ [i minerale, cu aspect de mixedem
(edem generalizat);
– dereglarea metabolismului lipidic;
– reducerea cre[terii tineretului (nanism), datorit\ sc\derii RMB;
– reducerea produc]iei de lapte la vaci;
– dereglarea activit\]ii sistemului nervos [i muscular; la om [i la
animalele tinere, caren]a `n hormoni tiroidieni determin\ cretinism;
– tulbur\ri ale reproduc]iei respectiv resorb]ia fetu[ilor, avorturi,
estrus anormal, reducerea libidoului [i a calit\]ii materialului seminal, se
reduce produc]ia de ou\ [i procentul de ecloziune;
– apari]ia gu[ii endemice este urmarea suprasolicit\rii glandei tiroide
pentru a secreta cantit\]i mai mari de tiroxin\ ca r\spuns la cantitatea m\rit\
de hormon stimulator tiroidian (HST). ~n caren]a iodului, glanda tiroid\
devine hiperactiv\ [i `[i m\re[te mult volumul. Gu[a endemic\ este comun\
atât omului cât [i animalelor din zonele `n care solul [i/sau apa sunt s\race
`n iod. Apari]ia gu[ii endemice este favorizat\ [i de al]i factori cum ar fi
prezen]a substan]elor goitrogene `n unele alimente [i nutre]uri, care inhib\
formarea hormonilor tiroidieni. ~n categoria substan]elor goitrogerne intr\
glucosinola]ii (din varz\, rapi]\, mu[tar), glucopeptidele (din semin]ele de
soia), metaboli]ii pigmen]ilor antocianinici (din arahide) etc.
Surse. Una din sursele principale de iod pentru organismul animal `l
reprezint\ solul, prin nutre]urile cultivate [i prin apa de b\ut. La aceasta se
mai adaug\ o serie de compu[i chimici precum iodura de potasiu sau de
sodiu, iodat de sodiu sau de potasiu, iodatul de calciu anhidru etc.
Toxicitatea. ~n ceea ce prive[te toleran]a fa]\ de iod exist\ diferen]e
notabile `ntre diferitele specii de animale. ~n func]ie de specie, simptomele
de intoxica]ie cu iod sunt reducerea cre[terii la tineret, a produc]iei de ou\ [i
a ecloziunii [i chiar moartea animalelor.

Manganul (Mn)
Faptul c\ manganul este un element esen]ial pentru organism a fost
recunoscut la `nceputul anilor 1930. De[i se g\se[te `n cantit\]i relativ mari
`n multe nutre]uri, exist\ destule cazuri `n care caren]a `n Mn se face sim]it\.
~n organism Mn se g\se[te mai ales `n ficat, rinichi, pancreas [i glanda
pituitar\; cca 25 % din Mn se g\se[te `n oase.
Metabolism. Cantitatea de Mn absorbit\ `n tubul digestiv este
propor]ional\ cu cea ingerat\, absorbabilitatea Mn fiind `n general redus\
(sub 10 %). Absorb]ia Mn este influen]at\ negativ de excesul `n Ca [i P,
fiind `ns\ stimulat\ de caren]a `n Fe. Excre]ia se face mai ales prin bil\, o
mare parte a Mn astfel excretat fiind resorbit\.
68
Func]ii. Manganul este necesar pentru sinteza condroitin-sulfatului,
fiind astfel esen]ial pentru sinteza matricei oaselor. Mn este activator al
multor enzime implicate `n sinteza polizaharidelor [i glicoproteinelor (ex.
piruvat-carboxilaza). Mn este implicat [i `n metabolismul lipidelor.
Simptome de caren]\. Tulbur\rile grave de osifica]ie sunt principalele
semne ale caren]ei `n Mn.
La p\s\ri, caren]a `n Mn determin\ peroza sau perozis (deform\ri
articulare cu tumefac]ia articula]iei tibio-tarsiene [i glisarea tendonului);
totodat\, se reduce produc]ia de ou\ [i procentul de ecloziune, precum [i
grosimea cojii ou\lor.
Surse. Pentru echilibrarea hranei animalelor `n Mn se utilizeaz\ o serie de
surse minerale, precum clorurile, sulfa]ii [i oxidul de mangan.
Toxicitate. ~n general, toate speciile de animale au o mare toleran]\
fa]\ de Mn, cazurile de intoxica]ie fiind foarte rare [i provocate `n special de
interferen]a Mn cu alte minerale.

Cobaltul (Co)

Func]ii. Singura func]ie cunoscut\ a Co `n organism este cea de


constituent al vitaminei B12, care con]ine `n structura sa 4 % Co; `n aceast\
situa]ie, func]iile Co sunt asimilate cu cele ale vitaminei B12. La
rumeg\toare, Co este necesar pentru sinteza vitaminei B12 de c\tre
microorganismele din rumen.
Surse. ~n general, nutre]urile sunt s\race `n Co iar absorb]ia acestuia `n
tubul digestiv este redus\, motive pentru care produc\torii de nutre]uri
suplimenteaz\ hrana cu cca 0,1 ppm de Co din surse cum ar fi clorura,
sulfatul, nitratul sau carbonatul de cobalt.

Zincul (Zn)
Pentru zincul nu s-au `nregistrat simptome de caren]\, la animalele de
ferm\, pân\ `n anul 1955; apari]ia acestor simptome este legat\ [i de
`nlocuirea ]evilor zincate pentru ap\ cu ]evi din materiale plastice.
~n organism, Zn se g\se[te `n concentra]ii mai mari `n ficat, oase,
rinichi, mi[chi, ochi, p\r, etc; caracteristic\ pentru Zn este stocarea sa cu
prec\dere, `n ]esuturile cu calcefiere [i sintez\ de proteine active.
Metabolism. Absorb]ia Zn `n TGI, `n special `n intestinul
sub]ire, este variabil\ (4-5 % din Zn ingerat), fiind influen]at\ negativ de
nivelul ridicat al Ca din hran\ [i respectiv, de prezen]a fita]ilor; fita]ii
formeaz\ cu Zn combina]ii insolubile.
Func]ii. Zincul este un element esen]ial pentru organism, fiind prezent
`n multe sisteme enzimatice (metaloenzime) cum sunt: anhidraza carbonic\,
carboxipeptidaza A [i B, fosfataza alcalin\, ribonucleaza etc.
Zincul este necesar pentru desf\[urarea normal\ a metabolismului
proteinelor, hidra]ilor de carbon (Zn este component al insulinei), acizilor
nucleici, lipidelor [i vitaminei A. Zincul are rol important `n manifestarea
gustului [i mirosului, `n imunitate, cre[tere, reproduc]ie, lacta]ie [i `n
comportamentul animalelor (Miller, 1993).
Simptome de caren]\. Comune pentru toate speciile, `n caz de caren]\
`n Zn, sunt anorexia [i `ncetinirea cre[terii, datorit\ sc\derii activit\]ii
fosfatazei alcaline; la acestea se adaug\, `n cazul unei caren]e mai grave,
leziunile pielii (paracheratoza), diaree, vom\ [i chiar moartea animalului.
69
La taurine, datorit\ caren]ei `n Zn, se reduc performan]ele de
reproduc]ie, atât la femele cât [i la masculi; la aceasta se adaug\ c\derea
p\rului, pervertirea gustului, saliva]ie abundent\ etc.
La porcine, caracteristic\ pentru caren]a `n Zn, este paracheratoza la
nivelul pielii [i a limbii, mucoasei bucale [i esofagului. La masculii tineri se
`nregistreaz\ o `ntârziere a dezvolt\rii testiculelor. Imunitatea scade, iar
sensibilitatea la `mboln\vire este mai mare (timusul se atrofiaz\ [i se reduce
num\rul de limfocite).
La p\s\ri, caren]a `n Zn determin\ o `ncetinire a cre[terii [i o
dezvoltare anormal\ a penelor; este afectat\, de asemenea, dezvoltarea
oaselor lungi [i a picioarelor. La acestea se adaug\ reducerea apetitului [i a
utiliz\rii hranei, sc\derea produc]iei de ou\ [i a eclozionabilit\]ii.
Surse. Pentru echilibrarea hranei `n Zn se folosesc diferite surse cum
sunt: clorura, carbonatul, sulfatul [i oxidul de zinc.

Seleniul (Se)
Dup\ de a fost considerat mul]i ani ca element toxic, din anul 1957,
odat\ cu descoperirea faptului c\ este un component al glutadion
peroxidazei, s-a stabilit c\ seleniul este un element esen]ial.
Cantitatea de Se din organism este redus\ (sub 1 ppm), concentra]ia
toxic\ fiind de 5-10 ppm (Church [i col., 1989).
Seleniul este prezent `n corp `n toate celulele, legat de proteine [i `n
special de aminoacizii sulfura]i (selenocisteina, selenocistina [i
selenometionina).
Metabolism. Absorb]ia Se are loc la nivelul duodenului, sub form\ de
selenit anorganic, absorb]ia fiind `n propor]ie de 35-85 %. La rumeg\toare,
absorb]ia seleniului se face sub form\ de selenocistin\ sau selenometionin\.
Transportul seleniului `n plasm\ se realizeaz\ cu ajutorul unei proteine, iar
stocarea se fiind sub forma unor selenoproteine.
Excre]ia seleniului din organism are loc prin fecale, urin\ [i pl\mâni.
La toate speciile se face un transfer placentar de Se, care este esen]ial
pentru prevenirea distrofiilor musculare, la noi n\scu]i.
Func]ii. A[a cum s-a specificat pentru vitamina E, func]iile Se sunt
asem\n\toare cu cele ale acestei vitamine, astfel c\, `n organism Se are rol:
– antioxidant,
– `n metabolismul acidului arahidonic [i prostaglandinelor,
– `n imunitate [i `n dezvoltarea [i maturarea globulelor ro[ii,
– `n maturarea spermei,
– `n sinteza colagenului [i a ]esuturilor care `l con]in,
– `n sinteza aminoacizilor sulfura]i.
Simptome de caren]\. Principalele simptome `n caren]a de Se, sunt
distrofia muscular\ nutri]ional\ la vi]ei, miei, porci [i pui, diateza
exudativ\ la pui [i necroza ficatului la porci. ~n ceea ce prive[te
encefalomalacia la pui, cercet\ri din ultimul timp au eviden]iat faptul c\ ea
poate fi prevenit\ prin vitamina E sau antioxidan]i dar nu [i prin Se.
La taurine, boala mu[chiului alb apare la vi]ei [i este specific\
caren]ei `n Se, fiind afecta]i atât mu[chii scheletici cât [i ai inimii, putând
apare frecvent paralizii, limb\ distrofic\; concomitent `ncetine[te cre[terea,
apare diarea. La vaci, este tulburat\ reproduc]ia, apar reten]ii placentare,
f\t\ri premature [i moartea vi]eilor. La oi, cre[te rata mortalit\]ii embrionare
[i infertilitatea ca [i mortalitatea la miei (Berger, 1993).
70
La porcine, caren]a se manifest\ prin necroza ficatului [i edeme (la
colon, pl\mâni [i ]esuturi subcutanate); boala mu[chiului alb precum [i
miodistrofia seroas\ (PSE) sunt frecvente `n caren]a Se.
La p\s\ri, semnul caracteristic al caren]ei `n Se este diateza exudativ\;
la aceasta, `n func]ie de intensitatea caren]ei, se mai adaug\ `ncetinirea
cre[terii, fibroza pancreatic\. Seleniul este necesar pentru prevenirea
miopatiei pipotei [i a inimii la curci [i ra]e.
Surse. Pentru echilibrarea hranei `n Se se folosesc compu[i chimici,
precum selenitul sau selenatul de sodiu [i bioxidul de seleniu. Pentru a se
evita posibilitatea intoxic\rii cu Se, multe ]\ri au limitat la maximum
0,3 ppm suplimentarea cu Se `n nutre]urile combinate (FDA, 1993).
Toxicitate. ~n cazul Se, toleran]a este redus\, la toate speciile de
animale; p\[unatul pe solurile selnifere produce a[a-zisa boal\ de alcali,
care este fatal\ pentru animale; simptomele acestei boli sunt emacierea,
c\derea p\rului, erodarea oaselor lungi, saliva]ie exagerat\, c\derea din]ilor
[i a copitelor, paralizii, moarte (Pond [i col., 1995).
Un nivel de Se de 5 ppm este considerat toxic pentru toate speciile de
animale.

Cromul (Cr)
Cromul este cofactor al insulinei, prin aceasta fiind implicat `n
utilizarea glucozei; implicarea Cr `n folosirea glucozei depinde de forma
chimic\ (Cr trivalent este utilizat, cel hexavalent nu). Cel pu]in pentru om, a
fost dovedit\ importan]a Cr, prin cre[terea toleran]ei la glucoz\. Pentru
animalele domestice, rolul Cr `nc\ nu este clar, dar a fost dovedit faptul c\
un supliment de 200 ppb crom ( sub form\ de tripicolinat de Cr) la porci a
determinat o cre[tere a propor]iei de carne [i o reducere a celei de gr\sime,
`n carcas\ (Page [i col., 1993).

Fluorul (F)

Este cunoscut rolul F, atât la om cât [i la animale, `n prevenirea


cariilor dentare; mai recent, a fost demonstrat\ influen]a unor suplimente
reduse de F (100 ppm) `n formarea oaselor [i probabil `n prevenirea [i
combaterea osteoporozei la om. Se pare c\, `n doze foarte mici, F
influen]eaz\ pozitiv cre[terea organismului.

Molibdenul (Mo)

Dup\ anul 1950, a fost eviden]iat\ participarea Mo `n componen]a


unor metaloenzime (xantinoxidaza); `n acela[i timp, experimental s-a
dovedit c\ suplimentarea hranei cu Mo (ex. 0,36 ppm la miei) are influen]\
favorabil\ asupra cre[terii `n greutate.

Echilibrarea mineral\ a alimenta]iei animalelor


Echilibrarea mineral\ a alimenta]iei animalelor necesit\ cunoa[terea:
– cerin]elor specifice ale animalelor `n minerale,
– con]inutului nutre]urilor `n minerale [i disponibilitatea acestora
pentru organism
– nivelului pân\ la care elementele nu sunt toxice pentru organism.

71
De obicei, aporturile recomandate [i indicate `n tabele, pentru fiecare
specie [i categorie de animale, reprezint\ un multiplu de 2-5 ori a valorii
cerin]elor nete determinate; aceste valori exprim\ cantit\]i de elemente
minerale brute [i sunt orientative (Gueguen [i col., 1988).
~n acela[i timp, interac]iunea dintre minerale afecteaz\ absorb]ia lor,
`n sens pozitiv sau negativ, dup\ cum deja s-a ar\tat.
~n ultimii ani, `n leg\tur\ [i cu poluarea mediului prin dejec]iile
animale (care nu mai poate fi acceptat\ mult timp nici `n România), se pune
problema reducerii aportului de microelemente prin compu[i anorganici
(oxizi, sulfa]i, pentru Zn ,Cu etc.) a c\ror biodisponibilitate este redus\.
O alternativ\ la acest\ situa]ie o reprezint\ a[a-zisele biocomplexe sau
organo-minerale, din care elementele minerale sunt mai disponibile; prin
structura lor, aceste biocomplexe evit\ interac]iunea cu al]i nutrien]i din
tubul digestiv, ceea ce spore[te absorb]ia lor; astfel, re]inerea mineralelor
este maxim\ [i se evit\ suplimentarea, `n exces, a mineralelor.
Au fost realizate deja multe produse care con]in microelemente `n
complexe organice, respectiv cu Fe (Bioplex Iron), Cu (Bioplex Copper),
Mn (Bioplex Manganese), Zn, Cr etc.
Rezultate recente arat\ c\ folosirea Fe sub form\ de biocomplex, la
scroafe `n lacta]ie, permite un transfer suficient de Fe `n lapte pentru a
asigura cerin]ele `n Fe ale purceilor (Lyons, 1998).
Folosirea Cr organic, la porci, a `mbun\t\]it calit\]ile carcasei,
performan]ele de reproduc]ie ale scroafelor [i starea general\ de s\n\tate a
animalelor (Campbell, 1998).
Microelementele sub form\ de complec[i organici sunt foarte eficiente
[i la p\s\ri, atât `n privin]a cre[terii produc]iei cât [i a `mbun\t\]irii calit\]ii
carcaselor puilor [i a ou\lor (Hossain, 1998).
Referitor la echilibrarea mineral\ a alimenta]iei animalelor, trebuie
avut `n vedere c\ numai cunoa[terea cerin]elor animalelor [i a con]inutului
nutre]urilor `n minerale nu sunt suficiente, factorii de care depinde o
echilibrare corect\ [i eficient\ fiind mult mai numero[i, impunându-se
luarea tuturor `n considerare.

72
CAP. 4 METABOLISMUL ENERGETIC

Energia este componentul cantitativ cel mai important al nutri]iei [i


alimenta]iei animale, f\r\ asigurarea ei la nivelul cerin]elor animalului
nefiind posibil\ realizarea performan]elor productive scontate; `n numeroase
situa]ii, energia este factorul limitant al hranei.
~n costurile hranei, cota parte de cheltuieli care revine asigur\rii
energiei reprezint\ 50-80 % motiv pentru care energia are un rol esen]ial `n
determinarea costului produselor animale.
Toate func]iile [i procesele biochimice presupun consum de energie;
nu se pot concepe procese vii [i activit\]i ale animalelor precum: deplasarea,
prehensiunea [i mestecarea hranei, digestia, men]inerea temperaturii
corpului [i gradien]ilor ionici, sinteza hepatic\ a glucozei, absorb]ia `n tubul
digestiv, stocarea glicogenului [i a gr\similor, sinteza proteinelor, f\r\
consum de energie (Pond [i col., 1995).
Organismul animal func]ioneaz\ ca un consumator [i transformator de
energie, conform principiului I al termodinamicii - respectiv principiul
conserv\rii [i transform\rii energiei.
Sursa de energie pentru organism o consituie substan]ele organice
ingerate prin hran\, care sunt digerate [i absorbite, oxidate par]ial sau total,
energia lor fiind reg\sit\ apoi `n gr\simile, proteinele [i glucidele sintetizate
`n corp. Dar, ca `n oricare alt sistem [i `n organism numai o parte din energia
din hran\ poate fi transformat\ `n energie produse sau lucru mecanic,
respectiv energia liber\.
Acest concept al inaccesibilit\]ii unei p\r]i din energia unui sistem are
la baz\ principiul al II-lea al termodinamicii, respectiv “atunci când energia
se transform\ dintr-o form\ `n alta, conversiunea nu este complet\”.
~n organism, prin diferite reac]ii chimice, energia este transformat\ `n
compu[i concentra]i `n energie cum este ATP (adenozin trifosfat) sau al]i
compu[i similari.
Terminologia folosit\ `n studiul metabolismului energetic este
specific\ [i unanim acceptat\. Astfel, chiar termenul de energie nu este
`n]eles `n sens propriu, respectiv “capacitatea unui sistem (fizic) de a
efectua lucru mecanic, `n trecerea dintr-o stare dat\, `n alt\ stare dat\”,
fiindc\ la animale se utilizeaz\ energia chimic\; `n aceste condi]ii, `n
nutri]ie energia este apreciat\ (m\surat\) prin c\ldura produs\ `n urma
oxid\rii unor nutrien]i.
Exprimarea cantit\]ii de energie se face `n acest caz `n Jouli sau `n
calorii, unit\]i de m\sur\ definite astfel:
– un Joule (J) - este egal cu 107 ergi,
– o calorie (cal) – este egal\ cu energia necesar\ pentru ridicarea
temperaturii cu 1 0C a unui gram de ap\ (respectiv de la 16,5 0C la
17,5 0C),
– o calorie = 4,184 J.
De obicei, atât caloria cât [i joul-ul se exprim\ ca multiplii de 1000:
- Kilocaloria (kcal) = 103 calorii - KiloJouli (KJ) = 103 Jouli
- Megacaloria (Mcal) = 103 kcal - Mega Jouli (MJ) = 103 KJ
- Gigacaloria (Gcal) = 103 Mcal - Giga Jouli (GJ) =103 MJ
73
~n multe ]\ri, mai ales europene, con]inutul nutre]urilor `n energie se
exprim\ `n Unit\]i furajere sau Unit\]i nutritive.
Deoarece energia din nutre]urile ingerate sufer\ diferite transform\ri,
`n organismul animal, pentru fiecare form\ `n parte, se folose[te o
terminologie specific\ (fig. 7).

Energie brut\
ingerat\
(EBI)

Energie din fecale (Ef)

Energie
digestibil\
(ED)
Energie din urin\ (Eu)

Energie din gazele de


Energie fermenta]ie (Eg)
metabolizabil\
(EM)

Energie termic\ (Et)

Energie net\
pentru (EN) pentru
`ntre]inerea produc]ie
func]iilor vitale

1. Metabolism bazal 1. Tesuturi


2. Activitate voluntar\ 2. Lacta]ie
3. Digestie [i absorb]ie 3. Ou\
4. Reglare termic\
4. Reproduc]ie
5. C\ldur\ de fermenta]ie
6. Formare reziduuri [i 5. Lân\, p\r, pene
excre]ie

Fig. 7 Reprezentarea schematic\ a fluxului energiei `n organismul animal

Energia brut\ (EB)


Energia brut\, corespunde cantit\]ii de c\ldur\ pe care o elibereaz\ un
nutre] când este ars `n bomba calorimetric\, adiabatic\. Energia brut\ a
diferitelor substan]elor organice este diferit\, valorile considerate tipice
fiind de:
• 4,2 kcal/g, pentru hidra]ii de carbon,
• 5,7 kcal/g, pentru proteine,
• 9,5 kcal/g, pentru gr\simi.
Luându-se ca etalon aceste valori, au fost propuse mai multe
modalit\]i ce calcul a EB din nutre]uri pe baza compozi]iei chimice a lor.

74
~n acest scop, cercet\torii de la Institutul Oscar Kellner, din Rostock,
au formulat urm\roarea rela]ie de calcul:
EB (kcal/kg) = 5,70 PB + 9,50 GB + 4,79 CB + 4,17 SEN + δ
factorul de corec]ie “δ” fiind: + 31 pentru orz, - 8 pentru porumb, + 231
pentru t\râ]e de grâu, - 94 pentru [roturi de soia, - 173 pentru sfecla
furajer\.
~n Fran]a, INRA (1978) a propus folosirea unor rela]ii de calcul a EB
doar pe baza con]inutului nutre]urilor `n protein\ brut\, de exemplu pentru
nutre]uri verzi:
EB (kcal/kg SO) = 4331 + 1,735 PB + δ
Totu[i la `ntocmirea “Tabelelor de valori nutritive“, INRA a folosit
pentru estimarea EB rela]ia propus\ de cercet\torii germani, de la Rostock.
Con]inutul `n EB a nutre]urilor variaz\, `n primul rând, `n func]ie de
con]inutul lor `n gr\simi; dar cum con]inutul `n gr\simi a celor mai multe
nutre]uri vegetale este `n general redus [i varia]ia EB este `n limite restrânse,
cu toate c\ `ntre ele exist\ diferen]e mari sub aspect nutri]ional (tab.28).
Tabelul 28 Con]inutul unor nutre]uri `n EB
Nutre]ul Mcal / kg SU, dup\:
INRA NRC
Porumb gr\un]e 4,51 4,40
T\râ]e grâu 4,52 4,50
F\in\ soia, integral\ 5,48 5,50
Fân ierburi 4,47 4,50
Paie ov\z 4,24 4,50
Sursa: INRA, 1988; NRC, 1981

~n consecin]\, se consider\ c\ EB nu poate fi folosit\ pentru a


caracteriza nutre]urile sub aspect energetic, ea indicând doar con]inutul
energetic poten]ial, din care `n organism se `nregistreaz\ pierderi, pe diferite
c\i. EB este folosit\ `ns\ `n sistemul de calcul a valorii energetice,
exprimat\ prin diferite metode.
Energia brut\ ingerat\ (EBI) prezint\ importan]\ pentru realizarea
produc]iilor animale, de aceasta depinde, `n mare m\sur\, aigurarea
necesarului de energie pentru `ntre]inere [i produc]ie.
Factorii care influen]eaz\ cantitatea de energie brut\ ingerat\ sunt
numero[i [i depind atât de animal cât [i de nutre] (fig. 8).

Energia brut\ ingerat\ (EBI)


dependent\ de

La rumeg\toare La porcine La p\s\ri


-vârsta animalului - vârsta/greutatea animalului -specia p\s\rilor
-starea fiziologic\ -starea fiziologic\ -greutatea corporal\
-lacta]ia -concentra]ia `n - concentra]ia `n
-felul nutre]ului energie a hranei energie a hranei
-mod de conservare -mod de administrare a hranei -temperatur\ mediului
-structura ra]iei -temperatur\ mediu
-echilibrul ra]iei

Fig. 8 Schematizarea factorilor care influen]eaz\ cantitatea de EBI din nutre]uri

75
Energia digestibil\ (ED)
Energia digestibil\ reprezint\ cota parte de energie care r\mâne dup\
ce din EBI se scade energia eliminat\ prin fecale (EF),
ED = EBI – EF
stabilindu-se astfel ED aparent\, deoarece prin fecale se elimin\ [i energia
provenit\ din diferitele produse de origine endogen\ (celule descuamate din
TGI, secre]ii, enzime, etc).
~n func]ie de specia de animale [i mai ales de calitatea nutre]urilor, EF
reprezint\ 5-45 % din EBI; când se folosesc nutre]uri de volum de foarte
proast\ calitate, prin fecale se poate elimina pân\ la 80 % din EBI.
~n principiu, to]i factorii care influen]eaz\ digestibilitatea substan]ei
organice influen]eaz\ [i digestibilitatea energiei (dE) respectiv cantitatea de
ED (fig. 9), deoarece practic:
ED = EBI x dE

Digestibilitatea energiei
(dE)

dependent\ de:

Animal Nutre]uri Mediu ambiental


- Specie -Compozi]ie chimic\: - Altitudine
- Ras\ -con]inut celular - Climat
- Individ -pere]i celulari
- Vârst\ -Interrela]iile digestive
- Starea fiziologic\ (structura ra]iilor)
-Nivelul de alimenta]ie
-Metode de conservare/
prelucrare

Fig. 9 Reprezentarea, simplificat\, a factorilor care influen]eaz\ dE

Specia. ~ntre diferitele specii de animale sunt diferen]e `n privin]a


digestibilit\]ii, diferen]e date de caracteristicile structurale [i de func]ionare
ale tubului digestiv; ca urmare, `ntre specii se `nregistreaz\ diferen]e
importante sub aspectul digestiei componentelor nutre]ului, `n mod deosebit
a pere]ilor celulari.
Erbivorele, dar mai ales rumeg\toarele, pot digera prin intermediul
microoganismelor din reticulo-rumen, o bun\ parte din componentele
pere]ilor celulari a nutre]urilor vegetale (respectiv din celuloz\) (tab. 29), `n
timp ce la nerumeg\toare acestea se diger\ `n mai mic\ m\sur\.
De altfel, con]inutul `n celuloz\ brut\ este principalul factor care
influen]eaz\ digestibilitatea substan]ei organice, respectiv a energiei; `n
acest sens, Axelsson a stabilit cu mul]i ani `n urm\ c\ o sporire cu 1 punct
procentual a con]inutului `n celuloz\ brut\ a ra]iilor este `nso]it\ de
reducerea digestibilit\]ii substan]ei organice cu: 0,66 puncte la bovine; 1,26
puncte la cai; 1,60 puncte la porci; 2,33 puncte la g\ini.
76
Tabelul 29 Digestibilitatea unor componente [i a energiei fânului de lucern\,
la diferite specii de animale
Specificare Digestibilitate (%)
SO PB CB Energie
Fân lucern\, la `nceput `nflorire:
- taurine 63 67 49 60
- porcine 51 54 32 48
- p\s\ri 34 54 0 35
Gr\un]e porumb:
- taurine 90 73 68 86
- porcine 89 79 40 86
- p\s\ri 87 93 28 85

Cu toate c\ `ntre diferitele specii de rumeg\toare sunt difern]e `n ceea


ce prive[te digestibilitatea, ele nu sunt atât de importante `ncât datele
ob]inute la o specie s\ nu poat\ fi utilizate [i la alte specii din aceea[i grup\.
Cabalinele diger\ mai slab componentele nutre]urilor, comparativ cu
taurinele, diferen]ele putând ajunge pân\ la 20 % pentru substan]a organic\,
respectiv chiar 30 % pentru celuloz\.
La porcine [i p\s\ri, digestibilitatea este cu atât mai redus\ cu cât
hrana con]ine cantit\]i mai mari de pere]i celulari.
Aceste diferen]e `ntre specii sunt puse pe seama dezvolt\rii diferite a
microorganismelor din reticulo-rumen [i respectiv intestinul gros [i cecum,
[i duratei diferite a sta]ion\rii particulelor alimentare `n diferitele
compartimente ale tubului digestiv; ca regul\ general\, digestibilitatea
componentelor pere]ilor celulari este cu atât mai mare cu cât activitatea
microorganismelor este mai intens\ iar timpul de sta]ionare mai lung.
Din cauza diferen]elor de digestibilitate existente `ntre specii se
impune folosirea de tabele de valori nutritive diferen]iate pe principalele
grupe de specii: rumeg\toare (taurine, ovine, caprine), cai, porci, iepuri,
p\s\ri.
Rasa. Dat fiind faptul c\ `n literatura de specialitate nu sunt date care
s\ ateste diferen]ele anatomice [i func]ionale ale tubului digestiv, la
diferitele rase din cadrul aceleia[i specii, se poate presupune c\ nu exist\
diferen]e semnificative de digestibilitate, `n func]ie de ras\; eventualele
diferen]e care apar s-ar putea datora diferen]elor de tip constitu]ional.
Individualitatea, poate influen]a digestibilitatea ca urmare a
diferen]elor de tip constitu]ional [i de temperament; din acest punct de
vedere, s-au `nregistrat diferen]e de pân\ la 3 % `ntre indivizi.
Aceste diferen]e se iau `n considerare atunci când se stabile[te a[a-zisa
“marj\ de siguran]\” a cerin]elor de energie ale animalelor.
Vârsta animalelor influen]eaz\ capacitatea de digerare, prin
dezvoltarea func]ional\ a tubului digestiv [i respectiv starea denti]iei,
aspecte eviden]iate mai pregnant la rumeg\toare.
~n primele s\pt\mâni dup\ na[tere, la tineret, echipamentul enzimatic este `n
mai mic\ m\sur\ adaptat digestiei tuturor componentelor nutre]ului.
La rumeg\toarele tinere digestia este asem\n\toare celei de la
monogastrice. Pe m\sura `naint\rii `n vârst\, prestomacele devin func]ionale
[i digestia componentelor pere]ilor celulari se apropie de cea `nregistrat\ la
animalele adulte.

77
La p\s\ri, datorit\ digestibilit\]ii diferite a gr\similor `n func]ie de
vârst\, tabelele de valoare nutritiv\ sunt diferen]iate pentru pui, respectiv
p\s\ri adulte.
Digestibilitatea substan]elor organice [i a energiei depinde, `n mare
m\sur\, de nutre], respectiv de compozi]ia lui chimic\ [i forma fizic\. ~n
general, elimin\rile prin fecale con]in cca 2 % din componentele
nestructurale, 10-90 % din componentele structurale (dup\ gradul de
lignificare [i structura fizic\) [i cca 13 % componente metabolice.
~n aceast\ situa]ie nutre]urile care con]in propor]ii reduse de compu[i
structurali (pere]i celulari), cum sunt gr\un]ele [i semin]ele, au o
digestibilitate ridicat\, `n timp ce nutre]urile cu un con]inut ridicat `n pere]i
celulari sunt mai pu]in digestibile. Componentele pere]ilor celulari cu cea
mai mare influen]\ asupra digestibilit\]ii sunt celuloza [i mai ales lignina;
`ntre con]inutul nutre]urilor `n lignin\ [i digestibilitatea substan]ei organice
fiind o corela]ie negativ\ aproape absolut\ (r = - 0,9) la fel ca [i `n cazul
celulozei brute. Deoarece con]inutul multor nutre]uri (verzi, fânuri, nutre]uri
murate) `n pere]i celulari este dependent de faza de vegeta]ie la recoltare,
aceasta influen]eaz\, la rândul ei, digestibilitate energiei (tab.30)
Sc\derea digestibilit\]ii substan]ei organice `n func]ie de propor]ia de
celuloz\ brut\ din nutre] este mai accentuat\ la animalele nerumeg\toare,
comparativ cu rumeg\toarele (tab. 31).
Tabelul 30 Influen]a fazei de vegeta]ie la recoltare asupra digestibilit\]ii, la ierburi
Faza de vegeta]ie Celuloza brut\ Digestibilitatea SO,
(% din SU) la taurine (%)
Cre[tere 22,8 75
~naintea `nspic\rii 28,4 69
La `nspicare 32,8 64
Dup\ `nspicare 36,3 60
La formarea semin]elor 36,4 61
Dup\ formarea semin]elor 40,7 54

Tabelul 31 Efectul con]inutului `n celuloz\ brut\ asupra digestibilit\]ii SO


la taurine [i porcine
Felul nutre]ului Celuloza brut\ Digestibilitatea SO (%)
`n SU (%) Taurine Porcine
Porumb, gr\un]e 2,8 84,8 88,7
{roturi arahide 5,8 87,5 88,7
{roturi soia 5,9 87,2 82,3
Orz, gr\un]e 6,4 82,2 83,2
{roturi in 11,4 71,4 65,5
Ov\z 11,8 73,4 67,5
{roturi sâmburi palmier 19,9 77,9 64,3

Alte componente ale pere]ilor celulari care influen]eaz\


digestibilitatea sunt cutina [i s\rurile de siliciu. Astfel, cre[terea propor]iei
de cutin\ de la 0,3 % la 5,2 % a determinat o sc\dere a digestibilit\]ii
substan]ei organice de la 45 % la 31 %; `n acela[i sens a fost influen]at\
digestibilitatea SO [i sporirea propor]iei de s\ruri de siliciu; de ex. când
s\rurile de siliciu au crescut de la 0 la 22,9 %, digestibilitatea s-a redus de
la 31 % la 0,8 % (Van Soest, 1969).

78
La rumeg\toare, mai mult decât la alte animale, con]inutul hranei `n N
influen]eaz\ digestibilitatea, prin faptul c\ este stimulat\ multiplicarea [i
activitatea celulozolitic\ a rumenului; `n acela[i caz, un aport optim de
minerale [i vitamine (`n special liposolubile), stimuleaz\ activitatea
microorganismelor rumenale, determinând o cre[tere a digestibilit\]ii
energiei.
De asemenea, propor]ia `n care intr\ `n componen]a ra]iilor diferitele
categorii de nutre]uri, are influen]\ important\ asupra digestibilit\]ii
substan]ei organice la rumeg\toare; `n acest caz, cre[terea propor]iei
concentratelor (peste anumite limite) influen]eaz\ negativ digestibilitatea,
prin reducerea activit\]ii celulozolitice (tab. 32).
Tabelul 32 Influen]a structurii ra]iei asupra digestibilit\]ii SO, la taurine
% din substan]a organic\ Digestibilitatea
fibroase suculente concentrate SO (%)
13 55 32 78
56 33 21 72
41 23 36 48
76 12 12 54

Diferitele metode de tratare (prelucrare) a nutre]urilor sau modul de


prezentare a lor, pot influen]a digestibilitatea energiei; sub acest aspect, un
exemplu edificator este cel al trat\rii paielor cu substan]e alcaline (tab. 33).
Tabelul 33 Influen]a trat\rii paielor de cereale cu amoniac, asupra digestibilit\]ii
Specificare Paie de grâu Paie de orz
netratate Tratate cu netratate tratate cu
amoniac amoniac
Digestibilitate (%)
- substan]\ organic\ 42 54 44 55
- protein\ brut\ 0 44 8 44
- celuloz\ brut\ 50 65 54 64
Digestibilitatea energiei (%) 38 50 40 51
kcal ED/ kg SU 1650 2200 1720 2200
Sursa: Jarrige R..,1988

Pentru unele nutre]uri (ex. cartofi), fierberea are influen]\ favorabil\


asupra digestibilit\]ii energiei.
Condi]iile mediului ambiant pot influen]a digestibilitatea substan]elor
organice [i a energiei. Astfel, altitudinea, datorit\ rarefierii aerului [i
sc\derii presiunii atmosferice, modific\ anumite func]ii fiziologice [i `n
anumite limite [i digestia. La taurinele mutate sezonier de pe p\[unile din
zone de deal (700 m), pe p\[uni din zona alpin\ (2000 m), s-a `nregistrat o
sc\dere a DSO din masa vrede, de la 73 % la 60% (Ro[u, 1966).
Regimul de `ntre]inere influen]eaz\, deasemenea, digestia. ~n timpul
iernii, la taurinele `ntre]inute `n ad\posturi bune, cu temperatur\ constant\,
capacitatea de digestie este mai bun\ decât `n cazul `n care animalele sunt
`ntre]inute `n aer liber, cu modific\ri frecvente ale temperaturii, umidit\]ii,
vântului etc (Ro[u, 1966).
Tehnica de alimenta]ie influen]eaz\ [i ea digestibilitatea. Astfel, la
porci administrarea hranei `n mai multe tainuri (3-5) determin\ o cre[tere a
digestibilit\]ii SO; dac\ num\rul de tainuri este prea mare (10 [i peste),
digestibilitatea componentelor scade.
79
Cu toat\ varia]ia mare a con]inutului nutre]urilor `n energie
digestibil\, aceasta este folosit\ pentru estimarea [i exprimarea valorii
energetice, atât pentru monogastrice (porci, iepuri) cât mai ales pentru
rumeg\toare. La p\s\ri, ED este mai pu]in folosit\, datorit\ dificult\]ilor de
determinare (eliminarea `mpreun\ a fecalelor [i urinei).
~ntr-o prim\ etap\ a aprecierii valorii nutritive a nutre]urilor, s-a
considerat c\ [i con]inutul `n ED este cu atât mai mare cu cât este mai mare
con]inutul `n substan]e digestibile; pe aceast\ baz\ s-a exprimat valoarea
nutritiv\ `n TSD (total substan]e digestibile) sau TDN (total digestibile
nutrients), calculat\ `n func]ie de con]inutul `n protein\ digestibil\ (PBD),
hidra]i de carbon digestibili ( celuloz\ brut\ digestibil\ = CBD [i substan]e
extractive neazotate digestibile = SEND) [i gr\simi digestibile (GBD),
acestea din urm\ multiplicate cu factorul 2,25 (datorit\ diferen]ei de valoare
energetic\):
TSD = PBD + CBD + SEND + 2,25 GBD
Se constat\, din rela]ie, c\ PBD este echivalat\ la fel ca [i hidra]ii de
carbon, cu toate c\ valoarea lor energetic\ este diferit\ (5,7 kcal/g pentru
proteine, fa]\ de 4,2 kcal/g pentru hidra]ii de carbon), f\cându-se astfel
indirect, o corec]ie pentru N eliminat prin urin\.
TSD poate fi echivalat `n ED, considerându-se c\:
1 kg TSD = 4,4 Mcal ED
Principalul dezavantaj al folosirii ED [i TSD pentru evaluarea
energetic\ a nutre]urilor const\ `n supraevaluarea nutre]urilor de volum
bogate `n pere]i celulari (fân, paie etc), comparativ cu cele care au un
con]inut redus `n pere]i celulari (semin]e, gr\un]e...).
Pentru simplificarea evalu\rii ED din nutre]uri, s-au propus [i se
folosesc diferite rela]ii de calcul bazate pe unele componente brute ale
nutre]urilor: ex. rela]iile propuse de Perez [i col. (1984), pentru porcine:
ED (kcal/kg) = 3939 + 47,4 GB – 60,0 CB – 93,7 Cen.B + 20,5 PB
(R = 0,941)
ED (kcal/kg) = 1375 + 0,68 GB – 38,2 NDF –83,4 Cen.B +15,7 PB
(R = 0,941)
Cercet\torii germani (Schiemann [i col., 1980) calculeaz\ ED, la toate
speciile, pe baza con]inutului nutre]urilor `n substan]e brute digestibile:
– pentru rumeg\toare:
ED (KJ/kg) = 23,9 PBD + 39,8 GBD + 20,1 CBD + 17,5 SEND
– pentru porci:
ED (KJ/kg) = 24,2 PBD + 39,4 GBD + 18,4 CBD + 17,0 SEND
– pentru p\s\ri:
ED (KJ/kg) = 23,9 PBD + 39,8 GBD + 17,7 CBD + 17,7 SEND
Au fost propuse [i alte rela]ii de calcul pentru ED care iau `n
considera]ie numai con]inutul nutre]urilor `n celuloz\ brut\, respectiv:
– la rumeg\toare: ED (%) = 77,583 -( 0,450 + 0,126) CB (Burlacu, 1985)
– pentru porci: ED (%) = 92,14 – 2,02 CB (% `n SU),
ED (kcal/kg SU) = 4320 - 90 CB (% `n SU).
~n sistemul francez (INRA) de apreciere valorii nutritive, ED se
calculeaz\ pe baza digestibilit\]ii energiei brute (dE):
ED = EB x dE
80
Energia metabolizabil\ (EM)
Energia metabolizabil\ (EM) se calculeaz\ ca diferen]\ `ntre energia
brut\ ingerat\ [i energia eliminat\ prin fecale (EF), urin\ (EU) [i gaze (EG),
respectiv:
EM = EB – (EF + EU + EG)
sau ca diferen]\ `ntre ED [i EU + EG, dup\ rela]ia:
EM = ED – (EU + EG)
Energia metabolizabil\ reprezint\ din EBI cota parte accesibil\
proceselor metabolice ale organismului.
Cota parte de energie eliminat\ prin urin\ reprezint\ 2-5 % din EBI,
fiind dependent\ de vârsta animalelor, starea fiziologic\ [i mai ales de
concentra]ia `n protein\ brut\ a ra]iei/nutre]ului; se admite `n prezent, ca
valoare tipic\ pentru elimin\rile de energie prin urin\, la rumeg\toare,
propor]ia de 3 % din EBI (Pond [i col., 1995).
Energia din gazele de fermenta]ie (EG), produse `n tubul digestiv,
reprezint\ 5-15 % din EBI, reg\sindu-se mai ales `n metan (`n medie 8 %
din EBI) (Blaxter, 1965); monoxidul de carbon, hidrogenul, acetona,
hidrogenul sulfurat, se produc `n cantit\]i mai mici.
Energia eliminat\ prin gaze depinde, `n primul rând, de natura ra]iilor:
nutre]urile de slab\ calitate (cu propor]ii ridicate de pere]i celulari),
determin\ producerea unor cantit\]i mai mari de metan, ce cresc odat\ cu
sporirea cantit\]ii ingerate.
La animalele erbivore nerumeg\toare (cai, iepuri), energia eliminat\
prin gaze poate fi semnificativ\ datorit\ fermenta]iilor care au loc `n cecum.
La alte nerumeg\toare (porci, p\s\ri), elimin\rile de energie prin gaze
sunt nesemnificative.
Considerându-se c\ la rumeg\toare elimin\rile prin urin\ [i gaze
reprezint\, `n medie, 18 % din energia digestibil\ (cu varia]ii `ntre 14-20 %,
`n func]ie de natura ra]iei, prelucrarea nutre]urilor [i nivelul de hr\nire),
atunci EM se poate calcula astfel:
EM = 0, 82 x ED
Se remarc\ faptul c\, determinat\ `n modul descris pân\ acum, EM
reprezint\ de fapt EM aparent\, fiindc\ nu ia `n considerare elimin\rile de
energie de provenien]\ endogen\; `n practic\ EM real\ este rar folosit\.
Determinarea EM prin calcul se poate face atât pe baza con]inutului
chimic brut, cât [i pe baza celui `n substan]e brute digestibile, dup\ o serie
rela]ii propuse `n timp de diver[i cercet\tori:
– pentru tineret taurin:
EM = 3,4 SOD + 1,4 PBD
EM (MJ/kg SU) = 0,15 x %SOD
EM (MJ/kg SU) = 0,81 x ED
EM (KJ/kg SU) = 17,7(gPBD) + 30,9(gGBD) +16,15(gCBD +gSEND)
– pentru porcine:
EM = 0,98 x ED, pentru cereale
EM = 0,95 x ED, pentru concentrate proteice
– pentru p\s\ri:
EM (kcal/kg SU) = 4100 –197 (%CB) + 24,6 (%GB)
EM = 3951 + 54,4 GB – 88,7 CB – 40,8 Cen.B
81
Sistemul francez (INRA) folose[te pentru calcularea EM raportul
EM/ED, stabilit dup\ rela]ii diferite pentru porci, respectiv rumeg\toare
(Vermorel, 1988):
– pentru porci: EM/ED = 99 – 0,07 x [PBD (g/kg) / ED (Mcal/kg)]
– pentru rumeg\toare: EM/ED = 84,17 – (99 CB + 196 PB) x 10-4 + 2,21 L
unde: CB [i PB sunt exprimate `n g / kg SO, iar L = 1 pentru `ntre]inere, respectiv
1,2 pentru concentrate [i 1,7 pentru nutre]urile de volum.
Datorit\ faptului c\ EM se poate determina relativ u[or prin
calorimetrie direct\, la porci [i p\s\ri, la care energia eliminat\ prin gaze
este neglijabil\ (cca 0,6 % EB), energia metabolizabil\ este folosit\ pentru
evaluarea con]inutului nutre]urilor [i a cerin]elor animalelor `n energie.
~n UE a fost adoptat\, pentru calcul EM la p\s\ri, rela]ia propus\ de
Hartel (1977):
EM (kcal/kg)= 36,2(%PB) + 76,9(%GB) + 40,6(% amidon) + 21,6(% zaharuri)

Energia net\ (EN)

Energia net\ este definit\ ca diferen]a dintre EM [i elimin\rile de


energie ca energie termic\ (ET) sau caloric\:
EN = EM – ET, sau EN = EBI – (EF + EU + EG + ET)
Energia termic\ (ET) corespunde energiei pierdute de animal pe alte
c\i decât sub forma de compu[i combustibili [i reprezint\, dup\ energia
pierdut\ prin fecale, a dou\ cale major\ de pierdere de energie din energia
ingerat\.
Energia termic\ este constituit\ din extrac\ldura de `ntre]inere [i de
produc]ie, care rezult\ `n urma proceselor de ingestie, digestie, absorb]ie,
fermenta]ie [i din metabolismul intermediar al nutre]urilor, precum [i din
energia corespunz\toare metabolismului de inani]ie, activit\]ii fizice [i
proceselor de termoreglare (Burlacu, 1985).
Extrac\ldura rezultat\ `n urma procesului de ingestie [i digestie a
hranei este rezultatul ac]iunii enzimelor asupra nutre]urilor `n tubul digestiv
[i a c\ldurii produse `n timpul deplas\rii hranei `n TGI, precum [i a
absorb]iei metaboli]ilor prin peretele tubului digestiv; la aceasta se adaug\
c\ldura rezultat\ din procesele de fermenta]ie microbian\ care au loc `n
tubul digestiv (cantitate apreciabil\ la rumeg\toare), c\ldura rezultat\ din
sinteza [i excre]ia dejec]iilor precum [i cea rezultat\ `n urma regl\rii [i
men]inerii constante a temperaturii corporale; m\rimea acesteia depinde de
temperatura mediului `nconjur\tor. Activit\]ile fizice pe care le efectueaz\
animalele sunt generatoare de c\ldur\, care se reg\se[te `n ET .
Din energia brut\ ingerat\, ET reprezint\ circa 15-30 % la mamifere [i
pân\ la 40-60 % la p\s\ri (Burlacu, 1985).
Dup\ unele aprecieri (Gebhard, 1981), pentru ra]ii normale pierderile
de energie, pe diferite c\i, reprezint\, din EBI:
Energie Rumeg\toare (%) Porci (%)
- fecale 30 22
- gaze 9 -
- urin\ 5 4
- termic\ 25 22
Total 69 48
82
In aceste condi]ii, cota parte de EN, din EBI, este de cca 30 % pentru
rumeg\toare [i respectiv, cca 50 % pentru porci.
Din EN, o parte este folosit\ pentru `ntre]inere (ENm) [i alta pentru
produc]ie (ENp).
ENm corespunde cantit\]ii de energie termic\ rezultat\ `n cazul `n
care animalul nu inger\ hran\ (EBI = 0); cantitatea de energie necesar\
pentru a asigura `ntre]inerea echivaleaz\ cu ENm.
ENp este reprezentat\ de cantitatea de energie care este re]inut\ `n
organism [i este folosit\ pentru diferitele produc]ii (cre[tere, `ngr\[are,
lapte, lân\, reproduc]ie, munc\).

Randamentul transform\rii EM `n EN pentru `ntre]inere


~n produc]ia animal\, cheltuielile de energie pentru `ntre]inere au o
mare importan]\ fiindc\ ele reprezint\, `n unele situa]ii, peste 50 % din
consumurile totale de energie net\ pentru o anumit\ produc]ie. Astfel, `n
produc]ia de carne, la taurine, pân\ la 65-70 % din consumurile de EM le
reprezint\ cele pentru `ntre]inere (Pond [i col., 1995).
Numeroasele cercet\ri arat\ c\ randamentul se transformare a EM `n
EN este dependent, `n mare m\sur\, de randamentul de transformare a EB
`n EM, notat cu litera q, a[a dup\ cum rezult\ [i din rela]iile de calcul ale lui
km, respectiv: km = 0,278q + 0,554 (Blaxter, 1965) sau
km = 0,35q + 0,503 (ARC, 1980).
Rezult\ c\ eficien]a utiliz\rii EM pentru `ntre]inere este cu atât mai
mare, cu cât randamentul transform\rii EB `n EM este mai mare. Acest
aspect prezint\ o mare importan]\ pentru produc]ia animal\, deoarece cu cât
nutre]urile sunt de calitate mai slab\, cu atât cota parte de EM folosit\
pentru `ntre]inere este mai mare iar cea pentru produc]ie este mai mic\.

Eficien]a utiliz\rii EM pentru `ngr\[are (kf)


Mai mult decât `n cazul utiliz\rii EM pentru `ntre]inere, `n cazul
`ngr\[\rii eficien]a utiliz\rii EM este influen]at\ de calitatea hranei,
respectiv concentra]ia ei `n energie, fapt ce este eviden]iat [i de rela]ia
propus\ de Blaxter (1974) pentru calcularea valorii kf, pentru rumeg\toare:
kf = 0,78q + 0,002
astfel c\ pentru nutre]urile concentrate `n energie (q = 0,70), utilizarea
EM se face cu un randament mai ridicat (0,55 – 0,57), `n timp ce pentru
nutre]urile mai pu]in valoroase (q = 0,40), utilizarea EM este mai pu]in
eficace (0,30 – 0,32).
Utilizarea EM pentru `ngr\[are depinde `n mare m\sur\ [i de propor]ia
de protein\ [i cea de gr\sime din sporul de greutate.
La animalele monogastrice, EM se utilizeaz\ cu un randament mai
mare (0,70 – 0,75) [i mai constant, datorit\ specificului hranei acestora (mai
concentrat\ `n energie).

Eficien]a utiliz\rii EM pentru cre[tere (kg)


Eficien]a utiliz\rii EM `n procesul de proteinogenez\ este mai redus\
decât `n lipogenez\; dar, datorit\ concentra]iei diferite `n energie a
proteinelor, fa]\ de gr\simi [i a con]inutului mai mare `n ap\ a mu[chiului,
fa]\ de gr\sime, animalele specializate pentru produc]ia de carne au cerin]e
mai reduse de energie pe kilogramul de spor `n greutate, comparativ cu
animalele la `ngr\[at (Sauvant, 1990).
83
Eficien]a utiliz\rii EM pentru lacta]ie (kl)
Energia net\ necesar\ pentru produc]ia de lapte (ENL), corespunde
cantit\]ii de energie pe care o con]ine laptele produs. Eficien]a utiliz\rii EM
`n produc]ia de lapte este mai mare decât `n cazul altor produc]ii.
In glanda mamar\ se sintetizeaz\ dou\ dintre componentele principale ale
laptelui: lactoza (din glucoz\) [i proteina (din aminoacizii din sânge);
randamentul de transformare a substan]elor `n lactoz\ [i protein\ (cazein\)
este ridicat : 80-90 % [i respectiv 80 %. Cica 40% din gr\simea din lapte
este sintetizat\ `n glanda mamar\, pe seama acidului acetic [i a celui butiric.
Rezult\ c\ pentru toate componentele (energetice) ale laptelui,
eficien]a folosirii EM ca ENL este superioar\ celei pentru `ngr\[are; aceast\
eficien]\ depinde de natura hranei respectiv calitatea ei, prin prisma
raportului q = EM/EB, dar [i de nivelul produc]iei, stadiul lacta]iei etc.
Pentru calcularea valorii kl se poate folosi rela]ia propus\ de Van Es
(1975): kl = 0,60 + 0,24 (q – 0,57)
~n cazul `n care se apreciaz\ eficien]a folosirii energiei din hran\, `n
produc]ia de lapte, pe baza energiei laptelui produs (ENL), se constat\ c\
aceast\ eficien]\ este cu atât mai bun\ cu cât produc]ia este mai mare; astfel,
dac\ la o produc]ie de 5 kg lapte /zi, din energia ingerat\ se reg\se[te `n
lapte cca. 30 % energie, la o produc]ie de 50 kg lapte/zi aceast\ propor]ie
cre[te la cca 81 %.
Si eficien]a utiliz\rii energiei din gr\simile corporale `n produc]ia de
lapte este ridicat\, admi]ându-se ca valoare de referin]\ cea de 0,80. Se
apreciaz\ c\ la vacile care se afl\ la f\tare `ntr-o stare corporal\ bun\, se pot
mobiliza 15-60 kg gr\simi corporale, corespunz\tor unei produc]ii de lapte
de 150-600 kg (Hoden [i col., 1988).
La scroafe, comparativ cu vacile, EM este folosit\ `n produc]ia de
lapte cu o eficien]\ mai redus\ (0,50).

Eficien]a utiliz\rii EM pentru gesta]ie


Energia net\ pentru gesta]ie (cre[terea produ[ilor de concep]ie),
corespunde energiei re]inute de fetu[i [i `n `nvelitorile fetale; energia
acumulat\ `n aceste ]esuturi este redus\ `n primele 2/3 ale gesta]iei, dup\
care cre[te exponen]ial; pân\ la 90 % din energia re]inut\ `n ]esuturile
respective fiind acumulat\ `n ultima jum\tate a gesta]iei.
F\când o sintez\ a datelor din literatura de specialitate referitoare la
eficien]a utiliz\rii EM ca EN `n diferite produc]ii animale (tab. 34), se poate
afirma c\ cea mai bun\ eficien]\ se `nregistreaz\ pentru `ntre]inere, iar cea
mai slab\ `n gesta]ie; dar, practic pentru toate produc]iile, aceast\ eficien]\
depinde de calitatea nuitre]urilor, respectiv de concentra]ia lor `n EM.
Tabelul 34 Eficien]a utiliz\rii EM ca EN, `n diferite produc]ii animale
Produc]ia Specii de animale
Rumeg\toare Porcine P\s\ri
~ntre]inere 0,72 0,77 ?
Cre[tere/~ngr\[are 0,45 - -
Cre[tere - 0,67 0,65*
~ngr\[are - 0,73 -
Lacta]ie 0,60 0,50 -
Gesta]ie 0,13 0,10 -
Ou\ - 0 0,60 - 0,70*
Surse: Sauvant, 1990 * Burlacu, 1985
84
Elimin\rile de energie prin gaze [i mediul `nconjur\tor
Ast\zi sunt bine cunoscute opiniile multor speciali[ti `n domeniul
mediului, referitoare la pericolul pe care `l reprezint\ `nc\lzirera atmosferei
terestre ca urmare a ceea ce se cheam\ efectul de ser\.
Efectul de ser\ se datoreaz\ absorb]iei razelor infraro[ii de c\tre
vaporii de ap\, dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4) [i protoxidul de
azot (N2O) din atmosfer\; contribu]ia acestor substan]e la efectul de ser\
este apreciat\ la cca 50 % pentru CO2, 19 % pentru CH4 [i 4 % pentru N2O,
diferen]a pân\ la 100 fiind atribuit\ altor compu[i (Miran, 1990).
Cre[terea concentra]iei de CH4 `n atmosfer\ este estimat\ la cca 1 %
pe an; se estimeaz\ c\ la aceast\ cre[tere agricultura contribuie cu cca 50 %.
~n ultimul secol, produc]ia de CH4 `n atmosfer\ a crescut de cca 4,5
ori, datorit\ [i elimin\rilor rezultate din zootehnie, `n special prin gazele
eructate de c\tre rumeg\toare (cca 8 % din EBI).
Interesante sunt [i estim\rile din ultimii ani, conform c\rora din
industrie se degaj\ anual cca 65 mil. tone CH4, `n timp ce din cre[terea
animalelor rezult\ aproape 75 mil. tone metan: 74 % provine de la bovine,
8-9 % de la ovine [i bubaline, iar restul de la alte specii (porci, p\s\ri etc).
Produc]ia anual\ de metan pentru o vac\ ajunge pân\ la 90 kg `n ]\rile
dezvoltate [i 35 kg `n ]\rile subdezvoltate, datorit\ diferen]elor ce se
`nregistreaz\ ca productivitate pe animal.
~n perspectiva anilor 2025, produc]ia de metan se estimeaz\ c\ va
cre[te cu cca 35-65 %, iar cea de N2O, cu cca 70-110 %; aceast\ estimare
are `n vedere dezvoltarea accentuat\ a intensiviz\rii cre[terii animalelor `n
]\rile subdezvoltate [i `n curs de dezvoltare. ~n acela[i timp, se are `n vedere
[i o limitare a emisiilor de metan de la bovine `n ]\rile dezvoltate, ca urmare
a plafon\rii produc]iei de lapte `n ]\rile UE, care atrage dup\ sine reducerea
efectivului de taurine.
Pentru reducerea cantit\]ii de metan, rezultat\ `ndeosebi din cre[terea
bovinelor, se au `n vedere o serie de posibilit\]i, respectiv reducerea
efectivelor, `n urma cre[terii productivit\]ii [i limitarea produc]iei de metan
`n tubul digestiv, prin folosirea antibioticelor ionofore (Monensin [i
Lasalocid) [i altor a substan]e cu efect antimetanogen.

Aprecierea valorii nutritive pe baza con]inutului `n EN


Preocup\rile referitoare la aprecierea [i exprimarea valorii nutritive a
nutre]urilor/ra]iilor pe baza con]inutului lor `n energie net\, sunt relativ
vechi; evolu]ia concep]iilor privind evaluarea energetic\ a nutre]urilor a fost
determinat\ de acumularea noilor cuno[tin]e referitoare la metabolismul
energetic pentru organismul animal.
Dintre sistemele mai vechi de apreciere a valorii nutritive, pe baza
EN, mai cunoscut [i folosit este sistemul Echivalentului amidon (EA),
propus `nc\ `n 1905 de Oscar Kellner; sistemul a fost fundamentat pe baza
cercet\rilor privitoare la utilizarea energiei din substan]ele nutritive pure
digestibile (amidon, celuloz\, gluten de grâu, ulei etc), precum [i din unele
nutre]uri, la bovine adulte la `ngr\[at.
Sistemul EA se bazeaz\ pe corela]ia dintre con]inutul nutre]urilor `n
substan]e digestibile [i cantitatea de energie fixat\ `n organism, sub form\
de gr\sime (energie net\ de `ngr\[are).
85
Energia net\ de `ngr\[are este stabilit\ dup\ rela]ia:
\

EN(kcal/kg) = 2,24PBD + (4,50 - 5,70)GBD + 2,36(CBD + SEND) + w


unde, w = factor de corec]ie, dependent de nutre].
~n sistemul EA, energia net\ nu este exprimat\ `n kcal ci prin raportare
la cea a amidonului pur digestibil (2360 kcal/kg), respectiv:
EA = EN de `ngr\[are / 2360
sau, pe baza echivalen]ilor pentru amidon [i pentru celelalte substan]e:
EA = 0,94PBD + (1,91; 2,12; 2,41)GBD + CBD + SEND + w
Deoarece s-a constatat c\ `ntre valorile calculate dup\ aceste rela]ii [i
valorile determinate experimental, apar unele diferen]e, acestea sunt
corectate cu ajutorul unor factori de corec]ie (w), `n func]ie de felul
nutre]urilor: prin coeficientul de valorificare pentru concentrate (de ex. 0,95
pentru cereale; 0,75 pentru t\râ]e...) sau prin EA al deficitului celulozic
pentru nutre]urile bogate `n celuloz\ (nutre]uri verzi, fânuri, celulozice).
Sistemul EA, larg r\spândit`n trecut `n Europa, se mai folose[te pe
alocuri [i ast\zi ca atare sau sub forma altor unit\]i de m\sur\. O asemenea
situa]ie este [i `n România, unde se mai folose[te Unitatea nutritiv\ ov\z
(UN), derivat\ din EA.
Calcularea [i exprimarea valorii nutritive `n UN se face pe baza
echivalen]ei dintre cele 2 unit\]i de m\sur\, respectiv:
UN = EA x 1,66 sau EA = UN x 0,6
(UN = 1414 kcal EN de `ngr\[are; 2360/1414 = 1,66 iar 1414/2360 = 0,66).
~n sistemul EA [i `n sistemele derivate din acesta, este subapreciat\
valoarea nutre]urilor bogate `n celuloz\, pentru `ntre]inere [i pentru lacta]ie.
~n ultimele decenii, aproape `n toate ]\rile s-au dezvoltat cercet\rile de
nutri]ie energetic\, fiind folosite `n acest scop mijloace din ce `n ce mai
perfec]ionate (camere respiratorii, calculatoare electronice...). Aceste
cercet\ri au scos `n eviden]\ faptul c\ apar diferen]e semnificative `ntre
performan]ele productive ale animalelor hr\nite cu anumite nutre]uri [i
cele estimate a se realiza pe baza valorii energetice stabilite prin sistemele
clasice (EA, UN...); `n acela[i timp, s-a eviden]iat faptul c\ nutre]urile nu au
aceea[i valoare relativ\, unul fa]\ de altul, pentru produc]ii diferite (ex.
cre[tere/`ngr\[are, lacta]ie), caracterizarea unui nutre] printr-o singur\
valoare energetic\ fiind insuficient\.
Sistemele de apreciere elaborate [i folosite `n prezent [i care au la
baz\ energia net\ a nutre]urilor, reprezint\ fie o adaptare [i ameliorare a
sistemului EA (cazul sistemului elaborat de cercet\torii germani de la
Institutul O. Kellner, din Rostock), fie se bazeaz\ pe diferen]a de eficien]\
(randament) a utiliz\rii EM ca EN pentru `ntre]inere, lacta]ie sau `ngr\[are
(cazul sistemelor: ARC – Agricultural Research Council, din Anglia; NRC –
National Recherche Council, din SUA; INRA – Institut National de la
Research Agronomique, din Fran]a; IBNA – Institutul de Biologie [i Nutri]ie
Animal\, sistem propus de Burlacu Gh., pentru România).
Trebuie remarcat c\ sistemele ARC, NRC, INRA [i IBNA, care au la
baz\ EN, sunt elaborate pentru rumeg\toare, la care se `nregistreaz\ varia]ii
importante `n privin]a randamentului transform\rii EM `n EN (k), motiv
pentru care se impune folosirea energiei nete la aceste specii; `n aceste
sisteme, valoarea nutritiv\ este exprimat\ fie `n calorii sau Jouli (ARC,
NRC), fie `n unit\]i furajere sau unit\]i nutritive (INRA, IBNA).

86
Caracteristic tuturor acestor sisteme, care iau `n considerare
randamentul k, este faptul c\ stabilesc con]inutul nutre]urilor `n EN
diferen]iat ca EN pentru `ntre]inere (ENm), pentru lacta]ie (ENL) sau pentru
`ngr\[are (ENf, ENV, ENC); `n sistemele INRA [i IBNA, ENL [i
ENV/ENC sunt echivalate apoi `n unit\]i furajere (UFL, UFV `n sistemul
INRA) sau unit\]i nutritive (UNL, UNC `n sistemul IBNA).
~n sistemul IBNA se folose[te o metodologie de calcul a con]inutului
`n energie asem\n\toare celei folosite `n sistemul INRA dar, ca etalon
pentru unitatea nutritiv\ (UN) se ia con]inutul `n energie net\ al ov\zului, `n
timp ce sistemul INRA folose[te ca etalon pentru unitatea furajer\, orzul
(tab. 35).
Referitor la noile sisteme de apreciere a valorii nutritive, pe baza EN,
se remarc\ faptul c\ fiecare sistem folose[te o metodologie proprie de
calcul, motiv pentru care se `nregistreaz\ unele diferen]e `ntre valorile
determinate, pentru unul [i acela[i nutre] `n sisteme diferite.
Burlacu (1980), comparând sistemele noi `ntre ele, sau pe acestea cu
cele vechi, constat\ c\ valoarea nutritiv\ a nutre]urilor celulozice calculat\
prin EA, (sau derivatele acestuia UF, UN), este subapreciat\ (cu 29-116 %),
cu atât mai mult cu cât con]inutul `n celuloz\ este mai ridicat.
Tabelul 35 Calculul valorii energetice la orz [i ov\z, `n sistemele INRA [i IBNA
Specificare UM Orz1 Ov\z2
(sistemul INRA) (sistemul IBNA)
EB / SU kcal 4427 4565
DSO % 86 74
DE % 83,7 71,5
ED / SU kcal 3705,4 3264
EM / ED % 83,9 89,7
EM / SU kcal 3107,7 2732
EM / MB % 70,2 59,9
kl 0,632 0,607
kmf 0,673 0,617
ENL 3 kcal 1963 1658
ENV sau ENC 4 kcal 2093 1686
UFL sa UNL 5 1,16 1,14
UFV sau UNC 6 1,15 1,14
Calculat la nutre] brut:
SU g/kg 870 874
ENL kcal 1700 7 1450 7
ENV sau ENC kcal 1820 7 1474 7
UNL 1,00 1,00
UNV sau UNC 1,00 1,00
1. dup\ Vermorel M., 1987 5. UFL/UNL = unit\]i furajere/nutritive lapte
2. dup\ Burlacu Gh., 1998 6. UFV/UNC = unit\]i furajere/nutritive carne
3. ENL = energie net\ lapte 7. valorile etalon
4. ENV/ENC = energie net\ carne

Pentru aprecierea valorii nutritive a nutre]urilor la monogastrice se


folose[te, `n cele mai multe ]\ri, energia metabolizabil\, iar pentru
animalele rumeg\toare, este aproape unanim acceptat\, energia net\,
diferen]iat\ ca energie net\ lapte, respectiv energie net\ carne.

Tem\: Eviden]ia]i diferen]ierile privind transform\rile [i pierderile


energetice `n organism la rumeg\toare [i respectiv,la porci [i p\s\ri.
87
CAP. 5 CONSUMUL DE HRAN|

Cantitatea de hran\, respectiv de substan]\ uscat\ (SU) ingerat\ prezint\


o importan]\ cu totul particular\ `n nutri]ia [i alimenta]ia animalelor, fiindc\
de ea depinde fluxul nutrien]ilor absorbi]i, respectiv satisfacerea cerin]elor
animalelor `n energie [i nutrien]i specifici.
Eficien]a global\ a produc]iei animale depinde, `n mare m\sur\, de
cantitatea de hran\ ingerat\; `n cazul unei ingestii reduse de SU, respectiv
de nutrien]i, energia furnizat\ de ace[tia este folosit\ `n primul rând pentru
`ntre]inere, produc]ia animalelor fiind neeficient\.
~n acela[i timp, consumul de hran\ trebuie limitat la necesarul optim
al animalului, orice consum suplimentar m\rind costurile de produc]ie sau
riscul `mboln\virii animalelor ( prin boli metabolice).
Pentru a putea aplica o alimenta]ie ra]ional\, inclusiv `n privin]a
consumului hranei, trebuiesc cunoscu]i factorii care influen]eaz\ ingesta.
Consumul de hran\ este determinat `n primul rând, de apetit care la
rândul lui este `n leg\tur\ cu foamea animalului [i palatabilitatea hranei.
Palatabilitatea este definit\ prin gradul de acceptare a hranei sau a
nutre]urilor pentru a fi mâncate de c\tre animal (Pond [i col., 1995); palata-
bilitatea este rezultatul mai multor `nsu[iri ale hranei/nutre]urilor, cum sunt:
aspectul, mirosul, gustul, temperatura [i alte `nsu[iri senzoriale ale acestora.
Foamea, este o stare func]ional\ periodic\ a organismului animal, ce
se manifest\ prin senza]ia nevoii de a mânca; foamea este provocat\ de
necesitatea satisfacerii unor cerin]e fiziologice, `n primul rând energetice.
Apetitul, este asociat cu dorin]a de a repeta o experien]\ pl\cut\;
apetitul este o `nsu[ire determinat\ de factori interni (fiziologici [i
psihologici). Apetitul este m\surat, de multe ori, prin cantitatea de SU
ingerat\ `ntr-un anumit timp.
S\]iozitatea, este `nsu[irea nutre]urilor de a da senza]ia de s\tul, de a
reprima dorin]a de a mânca.
Gustul este definit ca un sim] prin care organismul prime[te (cu
ajutorul limbii [i al mucoasei bucale) informa]ii asupra propriet\]ilor
chimice ale unor substan]e cu care vine `n contact; gustul nutre]urilor
reprezint\ senza]ia produs\ de acestea prin excitarea limbii [i a mucoasei
bucale. Din combinarea celor patru gusturi de baz\ (dulce, acru, s\rat, amar)
rezult\ o infinitate de senza]ii gustative, percepute `n m\sur\ mai mare sau
mai mic\, `n func]ie de specia de animale. Din acest punct de vedere, se
pare c\ taurinele percep cele mai multe gusturi (cca 24 000), urmate `n
ordine descresc\toare de porci [i capre (15 000), om (9 000), câine (1700) [i
puii de g\in\.
Taurinele au preferin]e accentuate pentru gustul dulce (ca [i porcii) [i
moderate pentru cel acru, `n timp ce puii de g\in\ prefer\ o mare varietate
de componente ale ]esuturilor vegetale [i animale, chiar [i pe unele pe care
nu le diger\ (ex. xiloza) [i care pot fi toxice.
Animalele ierbivore au o preferin]\ marcat\ pentru NaCl, `n timp ce
porcii nu agreeaz\ solu]iile saline. Porcii au aversiune fa]\ de gustul amar,
motiv pentru care consum\ slab nutre]uri cum sunt [roturile de rapi]\ (care
con]in glucosinola]i).
La om, gustul este influen]at de vârst\, sex, stare fiziologic\
(graviditate) [i boli.
88
Mirosul, sim]ul prin care animalele (inclusiv omul) primesc informa]ii
cu privire la propriet\]ile chimice ale nutre]urilor (alimentelor) care eman\
anumite substan]e, este mult mai dezvoltat la animale decât la om.
Mirosul nutre]urilor este dat de con]inutul lor `n compu[i volatili; la
unele specii de animale mirosul nu influen]eaz\ nivelul ingestiei hranei.
V\zul este mai dezvoltat decât la om la multe specii de animale dar el
are influen]\ redus\ asupra ingestiei nutre]urilor. Acest sim] este folosit de
animale, `n special pentru localizarea hranei.
Textura nutre]urilor influen]eaz\ ingesta, animalele preferând
nutre]urile granulate fa]\ de cele sub form\ de f\inuri sau semin]ele
apaltizate, respectiv pr\jite, fa]\ de cele neprelucrate.

Mecanismele de control ale ingestiei


Apetitul este principalul factor care regleaz\ ingestia hranei; la rândul
s\u, apetitul este reglat prin dou\ mecanisme, unul fizic [i altul metabolic
Reglarea fizic\ a apetitului intervine `n cazul `n care concentra]ia
energetic\ a nutre]urilor sau ra]iei este redus\.
Reglarea metabolic\ (hormonal\) intervine `n situa]ia ra]iilor concen-
trate `n energie, nivelul ingestiei de SU fiind corelat negativ cu concentra]ia
`n energie a ra]iei, deoarece animalele au tendin]a de a-[i men]ine constant\
cantitatea de energie ingerat\ (tab.36); ca urmare, animalele adulte pot s\-[i
men]in\ greutatea constant\, o perioad\ lung\ de timp.
Tabelul 36 Influen]a concentra]iei `n EN a hranei asupra ingestiei la p\s\ri

Categoria EN/kg Nutre] EN EN ingerat\ fa]\


de nutre] ingerat ingerat\
p\s\ri (kcal) (g/zi) (kcal/zi) de necesar (%)
G\ini 1680 125 210 100
ou\toare 1820 118 213 100
1960 113 220 105
Pui de 1855 70 130 93
carne 2240 63 140 100
Sursa: Hoffmann [i col., 1990

~n cazul `n care hrana este diluat\ cu ap\ sau cu substan]e nedigestibile,


cantitatea consumat\ cre[te odat\ cu diluarea con]inutului `n energie; acest
principiu este luat `n considerare `n nutri]ia animalelor nerumeg\toare, astfel
c\ echilibrarea `n nutrien]i a hranei acestora se face `n func]ie de nivelul
energetic al hranei (tab. 37).
Tabelul 37 Nivelul proteic [i al unor aminoacizi `n hrana puilor de carne,
`n func]ie de concentra]ia `n energie
EM Vârsta (s\pt\mâni)
(kcal 0-3 3-6 6-8
/kg) PB% Liz.% Met.% PB % Liz.% Met.% PB % Liz.% Met %
2900 20,8 1,18 0,45 18,1 1,04 0,41 16,3 0,91 0,36
3000 21,6 1,22 0,47 18,7 1,08 0,42 16,8 0,94 0,38
3100 22,3 1,26 0,48 19,4 1,11 0,43 17,4 0,97 0,39
3200 23,7 1,30 0,50 20,0 1,15 0,45 18,0 1,00 0,40
3300 23,7 1,34 0,52 20,6 1,18 0,46 18,6 1,03 0,41
Sursa: adaptat dup\ NRC, 1994

89
Capacitatea tubului digestiv fiind limitat\, dac\ hrana con]ine
propor]ii mari de substan]e nedigestibile (ex. celuloza din fânul de lucern\),
cantitatea ingerat\ nu mai satisface cerin]ele de energie [i al]i nutrien]i, iar
perfoman]ele zootehnice ale animalelor scad .
De altfel, a[a cum rezult\ din numeroase cercet\ri (Sauvant, 1990), la
porci (dar [i la alte nerumeg\toare) `n condi]iile sc\derii concentra]iei
energetice a hranei sub un anumit nivel (2500 kcal ED/kg), ingesta scade
odat\ cu reducerea concentra]iei energetice.
La rumeg\toare, cantitatea de substan]\ uscat\ ingerat\ este
influen]at\ de al]i factori, cum sunt : densitatea fizic\ a hranei/nutre]urilor,
dimensiunea particulelor, propor]ia de componente nedigestibile, solubili-
tatea SU din nutre]uri, viteza de fermentare `n rumen, durata de sta]ionare a
nutre]urilor `n rumen, frecven]a hr\nirii, starea fiziologic\.
Practic, la rumeg\toare, la care hrana este format\ preponderent din
nutre]uri de volum, cantitatea de SU ingerat\ depinde de aceea[i factori de
care depinde [i digestibilitatea; dintre ace[tia, cel mai important este
con]inutul nutre]urilor `n pere]i celulari, respectiv `n NDF (tab.38).
Tabelul 38 Influen]a con]inutului nutre]urilor `n NDF
asupra cantit\]ii de SU ingerat\ la rumeg\toare
Calitatea nutre]ului NDF SU ingerat\
(% din SU) (kg/100 kg greutate corporal\)
Excelent\ 38 3,16
40 3,00
42 2,86
44 2,73
46 2,61
48 2,50
50 2,40
52 2,31
54 2,22
65 1,50
Foarte slab\ 85 < 1,00
Sursa: Pioneer Forage Manual, A Nutritional guide, 1990

Estimarea cantit\]ii de substan]\ uscat\ ingerat\


Cunoa[terea cantit\]ii de hran\ pe care o poate ingera un animal
prezint\ o mare importan]\, aceasta determinând performan]ele de produc]ie
[i eficien]a economic\ a produc]iei animale.
Estimarea cantit\]ii de hran\ ingerat\ se face `n mod curent pe baza
substan]ei uscate (SU) ingerate.
~n acest scop, a fost introdus\ no]iunea de ingestibilitate, care poate fi
definit\ prin cantitatea de SU ingerat\ voluntar, dintr-un nutre] administrat
la discre]ie. Luându-se `n considerare faptul c\ la animalele adulte cerin]ele
de energie sunt raportate la greutatea corporal\, sau la greutatea metabolic\
(greutatea corporal\ ridicat\ la puterea 0,75) [i ingestibilitatea se raporteaz\
fie la greutatea corporal\ (kg SU/ % kg greutate corporal\), fie la greutatea
metabolic\ (g SU/kg 0,75). Exprimarea ingestibilit\]ii la greutatea metabolic\
este mai logic\, deoarece cerin]ele de energie nu cresc propor]ional cu
greutatea corporal\ ci cu greutatea metabolic\; ori, consumul de SU
urm\re[te `n primul rând satisfacerea cheltuielilor de energie ale
organismului.
90
Dat\ fiind variabilitatea mare a ingestibilit\]ii nutre]urilor de volum,
la rumeg\toare, cercet\torii francezi (Jarrige, 1988) au elaborat un sistem
original de apreciere a ingestibilit\]ii acestor nutre]uri, luându-se `n
considerare (Sauvant, 1990):
– varia]ia cantit\]ii de substan]\ uscat\ ingerat\, de la un nutre] de
volum la altul, pentru acela[i animal, [i
– neaditivitatea cantit\]ii de substan]\ uscat\ ingerat\.
Prin elaborarea acestui sistem s-a urm\rit, introducerea unei unit\]i de
m\sur\ a ingestibilit\]ii (UE = unité d’encombrement ), care s\ permit\:
– exprimarea diferen]elor de capacitate de ingestie a animalelor, `n
func]ie de felul nutre]ului, [i
– folosirea, la formularea ra]iilor, a unei unit\]i de m\sur\ aditive [i
asociative, de tipul celor pentru valoarea nutritiv\ (UF, PDI.).
Ca [i `n cazul folosirii unit\]ii furajere, pentru exprimarea
ingestibilit\]ii s-a luat un nutre] de referin]\, respectiv iarba tân\r\, de
p\[une, pentru care pe animale standard (ovine, vaci [i tineret taurin) s-au
determinat valorile etalon pentru nutre]ul de referin]\, fa]\ de care se
calculeaz\ UE pe specii (categorii de animale) [i fel de nutre].
Similar sitemului INRA, Burlacu (1998) a elaborat un sistem care are
la baz\ a[a-zisa unitate de sa]ietate (US), diferen]iat\ [i ea pentru cele trei
grupe de animale (oi, vaci, tineret).
Specific acestor sisteme este faptul c\ valorile stabilite pentru vaci de
lapte se aplic\ [i la capre, iar cele stabilite pentru tineret taurin se folosesc
pentru toate categoriile de tineret `n cre[tere, exceptând junincile (la care se
folosesc valorile stabilite pentru vaci)
Cunoscând capacitatea de ingestie (CI) a animalelor, care corespunde
cantit\]ii maxime de SU ingerat\ de animalul standard, din nutre]ul de
referin]\ (1,62 kg la ovine, 17 kg la vaci [i 8,5 kg la tineret taurin) [i
valoarea de `nc\rcare/sa]ietate a fiec\rui nutre], se poate calcula cantitatea
de SU ingerat\ pentru fiecare nutre] `n parte.
Referitor la SU ingerat\, la rumeg\toare, un aspect important `l
reprezint\ influen]a pe care o are consumul de concentrate asupra ingestiei
nutre]urilor de volum. ~n acest sens, s-a constatat c\ `n cazul `n care la o
ra]ie compus\ din nutre]uri de volum, consumate ad libitum se adaug\ o
cantitate de nutre]uri concentrate, ingesta de SU din nutre]urile de volum
scade pe m\sura cre[terii ponderii concentratelor `n ra]ie.
~n aceast\ situa]ie, concentratele sunt consumate rapid [i `n totalitate,
cantitatea nutre]urilor de volum sc\zând cu 0,6-0,2 kg la tineret (respectiv
0,8-0,3 kg la vacile de lapte), pentru fiecare kg de concentrate, de[i
cantitatea total\ de SU ingerat\ cre[te.

91
CAP. 6 CERIN}E {I NORME DE HRAN|

~n condi]iile `n care hrana are ponderea cea mai mare `n costurile


produc]iei animale, respectiv minimum 50 % la rumeg\toare (care `n mod
curent consum\ multe nutre]uri de volum) [i peste 60 % la nerumeg\toare,
este obligatorie aplicarea unei alimenta]ii corespunz\toare unui consum f\r\
risip\ [i care s\ asigure o utilizare cât mai bun\ a hranei.
~n acest scop, `nc\ de la `nceputul anilor 1800 s-a `ncercat elaborarea
unor norme de hran\ (sau standarde), care dup\ mul]i ani de cercet\ri
continue, efectuate pe animale de ferm\, au fost perfec]ionate, astfel c\
ast\zi ele reflect\, cu un mare grad de acurate]e, nevoile de energie [i
nutrien]i ale animalelor pe specii, categorii de produc]ie [i st\ri fiziologice.
Concomitent, s-au `mbog\]it cuno[tin]ele referitoare la valoarea
nutritiv\ a celor peste 2000 de produse diferite, care se folosesc `n
alimenta]ia animalelor. Aceste norme sunt revizuite [i `mbun\t\]ite `n
permanen]\, ca urmare a noilor rezultate ale cercet\rii [tiin]ifice [i sunt
publicate periodic, sub form\ de recomand\ri, de c\tre organisme [tiin]ifice
de specialitate.
Dintre aceste organisme, mai cunoscute `n lume sunt:
ARC – Agricultural Research Council, din Marea Britanie,
NRC – National Research Council, din SUA,
INRA –Institut National de la Recherche Agronomique, Fran]a,
~n România aceast\ func]ie o `ndepline[te:
IBNA – Institutul de Biologie [i Nutri]ie Animal\, din subordinea
ASAS (Academia de {tiin]e Agricole [i Silvice).

Cerin]ele nete (sau cheltuielile fiziologice), reprezint\ cantitatea de


energie [i nutrien]i, fixa]i sau secreta]i de un animal s\n\tos, care sa afl\
`n condi]ii optime de mediu [i prime[te o ra]ie echilibrat\ din toate punctele
de vedere (INRA, 1988).
Normele de hran\ (standarde, aporturi recomandate), reprezint\
cantitatea de energie [i elemente/substan]e nutritive pe care animalul
trebuie s\ le ingere pentru a realiza performan]ele dorite, `n limitele
capacit\]ii sale de produc]ie (INRA, 1988).
~n general, normele de hran\ sunt mai mari decât cerin]ele nete;
diferen]a rezult\ din aplicarea unui a[a-zis coeficient de siguran]\ sau factor
de corec]ie, care este determinat de numero[ii factori care influen]eaz\
aceste cerin]e.
~n mod curent, normele de hran\ exprim\ valorile minime pentru o
popula]ie de animale dat\ de specie, vârst\, greutate [i stare
fiziologic\/productiv\. Or, este cunoscut c\ cerin]ele de hran\ variaz\, `n
limite largi, chiar `ntr-o popula]ie relativ uniform\.
O alimenta]ie ra]ional\, [tiin]ific\, presupune asigurarea nivelului
optim de energie [i nutrien]i; atât subalimenta]ia (deficitul) cât [i
supraalimenta]ia (excesul) au efect negativ asupra produc]iei [i s\n\t\]ii
animalelor, excesul unor nutrien]i putând produce intoxica]ii sau chiar
moartea animalelor. ~n acela[i timp, excesul `ncarc\ nejustificat costurile de
produc]ie [i nu este de dorit.
Managementul [i metodele de hr\nire influen]eaz\ eficien]a utiliz\rii
hranei, prin diferen]ele care apar `n privin]a metaboliz\rii diferi]ilor
92
nutrien]i; `n plus, recomand\rile privind aportul de hran\ nu pot ]ine cont
de al]i factori cum sunt: climatul, bolile, parazitismul, prepararea
nutre]urilor etc., care influen]eaz\ cerin]ele organismului [i utilizarea hranei.
Factorii majori care influen]eaz\ cerin]ele de hran\ ale animalelor sunt
`ns\, factorii genetici [i al]i factori ce ]in de individualitate.
~n ultimii 25 de ani s-au f\cut progrese importante pe linia cre[terii
productivit\]ii animalelor [i implicit a eficien]ei utiliz\rii hranei (tab. 39; 40);
la porci, a crescut rata sporului zilnic de greutate cu cca. 13 %, s-a
`mbun\t\]it utilizarea hranei cu cca 17 % [i a sc\zut grosimea sl\ninii
dorsale cu cca. 46 %, ca urmare a lucr\rilor de selec]ie [i aplic\rii hibrid\rii.
Tabelul 39 Performan]e medii, realizate `n producerea c\rnii `n UE
(pui de g\in\ [i porc)
Specificare Pui de g\in\ Porci
Vârsta la sacrificare (zile) 42 160
Greutatea vie la sacrificare (kg) 1,9 105
Spor mediu zilnic / perioad\ (g) 44,3 760*
Consum de hran\ /perioad\ (kg) 3,8 247*
Indice de consum (kg/kg spor) 2,0 2,8
Cost hran\, `n costuri totale, % 59 60
Sursa: Uzu, 1998, RPNA; * de la 7,7 kg la 105 kg

Tabelul 40 Evolu]ia greut\]ii [i a indicelui de consum, la puii de carne


(valori medii, `n ]\rile UE)
Anul Greutatea medie Nr. zile pentru a Indice consum
la sacrificare ajunge la 1,8 kg (kg hran\/kg spor)
1950 1,0 103 3,9
1960 1,2 80 3,7
1970 1,6 70 2,8
1980 1,7 55 2,5
1990 1,8 45 2,2
1998 1,9 40 2,0

Estimarea cerin]elor de hran\


Metodele folosite pentru estimarea cerin]elor sunt diverse [i mai mult
sau mai pu]in specifice nutre]ului considerat; `n acest sens de remarcat sunt:
• studiile calorimetrice, efectuate `n diferite condi]ii de mediu sau
nivelul de alimenta]ie, pentru stabilirea cerin]elor de energie;
• studiile de bilan] al N sau mineralelor pentru estimarea cerin]elor `n
protein\ [i minerale;
• sacrific\rile de control, pentru aprecierea cerin]elor de energie [i a
utiliz\rii acesteia `n corp;
• testele de nutri]ie, prin aplicarea metodologiei globale sau factoriale,
pentru estimarea cerin]elor `n protein\, macroelemente etc.
Fiecare din aceste metode are atât avantaje cât [i dezavantaje,
determinate de condi]iile `n care se aplic\; astfel, rezultatele ob]inute prin
studiile de calorimetrie efectuate cu animale ]inute `n ad\post [i `n condi]ii
de repaus [i post nu corespund pentru animalele `ntre]inute pe p\[une, la
care cerin]ele de energie cresc datorit\ activit\]ii de p\[unat.
93
Explicarea unor tulbur\ri determinate de aplicarea unei alimenta]ii
necorespunz\toare se poate face, `n anumite limite, prin aprecierea
statusului nutri]ional al animalului, la un moment dat. Determinarea acestui
status este `ns\ dificil\, metodele utilizate fiind laborioase [i costisitoare.
Nivelul diferi]ilor indicatori determina]i variaz\ `n func]ie de mai
mul]i factori, cum sunt: specia, nivelul (faza) [i tipul produc]iei, prezen]a
unor a[a-zi[i stresori etc.
Cel mai u[or mod de apreciere a efectului hranei asupra organismului
animal `l constitue urm\rirea evolu]iei produc]iei; `n acest sens se folosesc
indicatori precum: greutatea la na[tere, la `n]\rcare, la o anumit\ vârst\ sau
dup\ o anumit\ perioad\ de timp.
Sporul mediu zilnic este cel mai folosit indicator pentru animalele `n
cre[tere [i al `ngr\[at; sporul mediu zilnic se determin\ prin raportarea
sporului de greutate dintr-o anumit\ perioad\ de timp, la num\rul de zile din
perioada respectiv\:
Spor mediu zilnic (g, kg) = spor greutate pe perioad\ / nr zile din perioad\
Spor greutate pe perioad\ (g, kg) = greutate final\ - greutate ini]ial\
Orice deficien]\ a hranei este `nso]it\ de reducerea sporului de
greutate, `n m\sur\ mai mare la animalele tinere, cu cre[tere rapid\.
Alimenta]ia necorespunz\toare influen]eaz\ negativ [i alte produc]ii,
respectiv de lapte, ou\, lân\, precum [i capacitatea reproductiv\
(eclozionabilitatea, mortalitatea embrionar\, manifestarea estrusului,
fecunditatea, resorb]ia fetu[ilor, viabilitatea fetu[ilor...).
Examenul clinic [i analiza unor ]esuturi pot da indica]ii pre]ioase
asupra statusului nutri]ional. Unele deficien]e de alimenta]ie sunt `nso]ite de
simptome de caren]\ sau intoxicare, specifice, cum sunt rahitismul (pentru
Ca, P, vit. D), gu[a (I), hemoragiile (vit.K), encefalomalacia (vit. A [i E) etc.
Prin analiza chimic\ a unor ]esuturi (sânge, oase, ficat, p\r etc) sau
excre]ii (fecale [i urin\) se pot pune `n eviden]\ deficien]e de alimenta]ie,
respectiv: nivelul albuminei [i ureei plasmatice (pentru protein\), nivelul
glucozei [i acizilor gra[i din sânge (energie), hemoglobina (Fe), cetone `n
urin\ (cetoz\ la vaci) etc.

Exprimarea cerin]elor (normelor) de hran\


Ca regul\ general\, cerin]ele/normele de hran\ trebuie s\ se exprime
`n acela[i mod (unit\]i de m\sur\) `n care este exprimat\ [i valoarea
nutritiv\ a nutre]urilor.
Practic, `n toate ]\rile din Europa, pentru exprimarea cerin]elor `n
energie se folosesc:
– energia metabolizabil\ (EM), pentru animalele nerumeg\toare,
– energia net\ (EN), diferen]iat pentru lapte [i carne, pentru
rumeg\toare: EN este folosit\ ca atare (kcal, MJ) sau prin diferite unit\]i
(furajere, nutritive).
~n cazul proteinei, exprimarea se face `n:
– protein\ brut\ (PB) [i aminoacizi esen]iali, pentru nerumeg\toare,
– protein\ digestibil\ (PD) sau protein\ digestibil\ `n intestin (PDI),
pentru rumeg\toare.
Exprimarea cerin]elor `n vitamine se face `n unit\]i interna]ionale (UI)
pentru vitaminele liposolubile, sau `n mg pentru celelalte vitamine.
Pentru minerale, exprimarea cerin]elor se face `n % din hran\ sau `n
grame pentru macroelemente [i respectiv mg sau ppm pentru microelemente
94
Tabelul 41 Modalit\]i de exprimare a cerin]elor de energie [i nutrien]i la animale
Cerin]e Specia de animale
Rumeg\toare Nerumeg\toare
Energie TSD; ED; EM; EN – lapte, carne EM/ kg hran\ ED/kg
UF; UN – lapte, carne / zi hran\
Protein\ PD; PDI, (g/zi) % PB; % AA esen]iali
g AAe/1000 kcal EM
Vitamine UI pentru A,D,E; mg pentru celelalte
Minerale g - pentru macroelemente
ppm - pentru microelemente
% din hran\ (brut\ sau SU)
Substan]\ uscat\ kg/zi % din nutre]

Mai ales `n cazul energiei [i proteinei, cerin]ele organismului animal


sunt `mp\r]ite `n cerin]e pentru `ntre]inere [i respectiv pentru produc]ie.
Cerin]ele pentru `ntre]inere corespund cheltuielilor de energie [i
nutrien]i ale organismului pentru men]inerea func]iilor vitale (men]inerea
integrit\]ii tisulare, func]ionarea organismului, utilizarea nutrien]ilor,
men]inerea temperaturii constante...).
Pe de alt\ parte, pentru realizarea produc]iilor animale (carne -
cre[tere/`ngr\[are, gesta]ie, lapte, ou\, lân\, munc\) se consum\ energie [i
nutrien]i, concretizate `n cerin]e pentru produc]ie.
~n practica alimenta]iei normate stabilirea cerin]elor de hran\ `n
func]ie de cheltuielile pentru `ntre]inere [i pentru produc]ie se face `n special
pentru vaci, oi mame [i animalele de munc\.

Cerin]e pentru `ntre]inere

Starea fiziologic\ de `ntre]inere este definit\ ca situa]ia `n care


animalul `[i men]ine constante greutatea [i compozi]ia corporal\ [i nu
produce nimic (spor de greutate, lapte, munc\...) (Vermorel, 1988).

Cerin]e de energie
Cheltuielile de energie pentru `ntre]inere sunt generate de:
– re`noirea de ansamblu a substan]elor din organism,
– cheltuielile fiziologice legate de marile func]ii ale organismului,
inclusiv ingestia [i digestia hranei.
Toate aceste func]ii fiziologice se fac cu un important consum de
energie rezultat\ din oxidarea total\ a nutrien]ilor absorbi]i; rezult\ [i o
cantitate important\ de c\ldur\, care se ad\ug\ la celelalte componente ale
extra-c\ldurii sau energiei calorice.
Din energia cheltuit\ pentru `ntre]inere cca. 40-50 % este folosit\
pentru re`noirea ]esuturilor, 50-60 % pentru cheltuielile fiziologice [i pân\
la 10 % pentru ingestia [i digestia hranei (mai pu]in pentru nutre]urile
concentrate [i mai mult pentru cele de volum).
Cerin]ele minime de energie pentru `ntre]inere corespund no]iunii de
metabolism bazal (MB), no]iune abstract\, care nu poate fi m\surat\ direct;
cu toate acestea, metabolismul bazal se apreciaz\ prin cantitatea de c\ldur\
produs\ de organismul animal, `n anumite condi]ii, respectiv:
– stadiu post-absorbativ (repaus digestiv de minim 12 ore, la om),
95
– lipsa de activitate (stare de veghe, `n pozi]ie culcat),
– condi]ii de neutralitate termic\.
Pentru orice grup de animale de acela[i tip (de ex. mamifere), RMB
este propor]ional\ cu greutatea corpului, conform ecua]iei alometrice.
Cre[terea alometric\ este un model de cre[tere regulat\ [i sistematic\ astfel
`ncât masa sau dimensiunile unui organ sau ale unei p\r]i din corp se pot
exprima prin raportarea lor la masa total\, conform ecua]iei alometrice:
y = bxα
unde: y = masa organului, x = masa organismului, α = coeficientul de
cre[tere a organismului, iar b = o constant\.
~n principiu, RMB este aproximativ constant\ dac\ se raporteaz\ la
suprafa]a corporal\ sau la greutatea metabolic\, respectiv greutatea
corporal\ ridicat\ la puterea 0,75 (G 0,75) (tab.42).

Tabelul 42 Varia]ia greut\]ii metabolice (G0,75) `n func]ie de greutatea corporal\ (G)


G G 0,75 G G 0,75 G G 0,75
1 1,00 100 31,6 600 121,2
5 3,34 200 53,2 700 136,1
10 5,62 300 72,0 800 150,4
30 12,82 400 89,0 900 164,3
50 18,80 500 105,7 1000 177,8

Rela]ia dintre suprafa]a corporal\ [i RMB a fost stabilit\ de Rubner


(1883), prin a[a-zisa legea suprafe]ei, conform c\reia la animalele
homeoterme RMB este de 1000 kcal/m2 de suprafa]\ corporal\.
Dat fiind faptul c\ suprafa]a corporal\ a animalelor este greu de
stabilit, cel mai adesea RMB se exprim\ la greutatea metabolic\, apreciat\
diferit, `n timp, respectiv ca G 0,66, G 0,73, ca `n final Kleiber (1947) s\
propun\ o rela]ie valabil\ pentru toate speciile:
MB (kcal) = Q x G 0,75
unde: Q = 70 la toate mamiferele homoterme sau 83 la p\s\ri;
G = greutatea corporal\ exprimat\ `n kg.
Raportat\ la greutatea metabolic\ (tab. 43), RMB are valori apropiate,
la diferitele specii de animale.
Dac\ se raporteaz\ RMB la kg greutate corporal\, se constat\ c\
aceasta scade pe m\sura cre[terii greut\]ii.
Tabelul 43 Rata metabolismului bazal la diferite specii de animale
Specia Greutate kcal pe 24 ore, pe
corporal\ (kg) kg greutate kg 0,75
Colibri 0,010 222 72
{oarece 0,100 124 70
G\in\ 2 69 68
Oaie 50 27 72
Porc 100 22 70
Vac\ 500 15 71
Taur 1000 12 71
medie 70,5
Sursa: Gebhardt, 1981

96
Metabolismul bazal, respectiv cerin]ele de energie pentru `ntre]inere,
variaz\ `n func]ie de o serie de factori dependen]i de:
• animal: specia, rasa, tipul productiv, vârsta , sexul, individualitatea
• alimenta]ie: durata postului, felul nutre]ului
• condi]iile de exploatare: stabula]ie / p\[unat, temperatur\ (climat)
Specia, rasa, tipul, influen]eaz\ semnificativ cerin]ele de energie
pentru `ntre]inere; astfel, la bovine cerin]ele sunt mai mari cu 20-30 %
comparativ cu cele pentru ovine; cerin]ele raselor de lapte sunt mai mari cu
cca. 13 %, fa]\ de cele ale raselor de carne (Vermorel, 1988).
Sexul influen]eaz\ MB, astfel c\ la animalele castrate, metabolismul
bazal este mai sc\zut decât la cele necastrate, iar la masculi este mai ridicat
decât la femele (diferen]ele pot fi de 15-20 %).
Felul nutre]ului, `n special con]inutul lui `n pere]i celulari, gradul de
lignificare [i forma de prezentare, influen]eaz\ cheltuielile de energie pentru
ingestie, care reprezint\ din consumurile energetice pentru `ntre]inere cca.
1 % pentru concentrate [i pân\ la 8 % pentru fân.
~ntre]inerea animalelor legate sau `n stabula]ie determin\ diferen]ieri
`n privin]a cheltuielilor de energie pentru `ntre]inere. Astfel, `n stabula]ie
liber\, rumeg\toarele cheltuiesc suplimentar energie pentru `ntre]inere,
datorit\ activit\]ilor fizice pe care le efectueaz\ (`n primul rând mi[care,
determinat\ de deplasarea pentru culegerea hranei) [i care sunt
consumatoare de energie. ~n cazul `ntre]inerii animalelor pe p\[une,
cerin]ele de energie pentru `ntre]inere sunt mai mari cu 20-70 %.
Temperatura ambiant\ [i climatul. Men]inerea temperaturii corporale
constante, la animalele homeoterme, presupune o produc]ie permenent\ de
c\ldur\ care se pierde prin radia]ie, convec]ie [i evapora]ie. Acest\ pierdere
de c\ldur\ depinde de diferen]a de temperatur\ `ntre animal [i mediu.
~n condi]iile `n care animalele sunt `ntre]inute `n limitele zonei de
neutralitate termic\ (tab.44), nu se `nregistreaz\ pierderi de c\ldur\.

Tabelul 44 Zona neutralit\]ii termice, la diferite specii de animale


Specia Zona de neutralitate trermic\
Ovine 13-14 0C
Porcine 20-22 0C
Caprine 20-28 0C
Iepuri 27-28 0C
P\s\ri 16-25 0C
Cobai 32-33 0C
Sursa: Sauvant, 1990

Zona de neutralitate termic\ poate varia `ns\, mai ales `n privin]a


temperaturii critice, `n func]ie de mai mul]i factori (de ex. la oi, lungimea
fibrelor de lân\).
Din cele prezentate anterior, referitor la cerin]ele de energie pentru
`ntre]inere, rezult\ c\ produc]ia de c\ldur\ este cu atât mai mai mic\
(raportat\ la kg de greutate corporal\), cu cât greutatea corporal\ este mai
mare, dat fiind faptul c\ aceste cheltuieli de energie sunt legate de suprafa]a
corporal\.
Un animal de talie mic\ are suprafa]a corporal\ relativ\ mai mare
decât un animal de talie mare, pierderile de c\ldur\, fiind mai mari `n primul
caz.
97
~n acest sens, Kleiber (1967) a ar\tat c\ dac\ un taur ar avea un
metabolism la fel de intens ca la [oarece, ar avea o temperatur\ cutanat\
peste punctul de fierbere al apei pentru a putea s\ elimine c\ldura produs\ la
o vitez\ egal\ cu cea a produc]iei sale metabolice. Pe de alt\ parte, dac\ un
[oarece ar avea un metabolism egal cu cel al taurului, pentru a-[i men]ine
temperatura corporal\ ar trebui s\ aib\ o blan\ cu grosimea de 20 cm.

Determinarea cerin]elor energetice pentru `ntre]inere


~n principiu, la animalele adulte, stabilirea cerin]elor de energie pentru
`ntre]inere se face `n func]ie de greutatea metabolic\, conform rela]iei
(pentru mamifere): kcal EN/zi = 70 x G0,75
pe baza c\reia au fost formulate mai multe rela]ii, pe specii:
- pentru vaci:
UFL/zi = 1,4 + 0,6 G:100 (INRA,1988)
de ex. vac\ de 600 kg
UFL/zi = 1,4 + 0,6 G : 100
1,4 + 0,6 x 600 : 100 = 5,0 UFL
kcal ENL/zi = 70 x G 0,75
70 x 121,1 = 8484 kcal ENL
8484 : 1700 = 5,0 UFL
8484 : 1457 = 5,82 UNL

- pentru porci:
kcal EM/zi = 109 x G 0,75 (ARC, 1981)
- pentru p\s\ri:
kcal EM/zi = 97 x G 0,75 (Johnson [i Farrell, 1986)
Pentru animalele `n cre[tere nu se practic\ calcularea diferen]iat\ a
cerin]elor de hran\ pentru `ntre]inere [i respectiv, pentru produc]ie.

Cerin]e de proteine
Cerin]ele de proteine pentru `ntre]inere corespund cheltuielilor
generate de re`noirea proteinelor din organism, proces de sintez\ [i
degradare care are loc chiar [i la animalele aflate `n post.
Din acest proces rezult\ cantit\]i, relativ importante, de substan]e
azotate, ce sunt eliminate din organism prin:
– fecale, `n principal la rumeg\toare, elimin\rile fiind formate din
descuam\ri ale epiteliului intestinal [i mai ales azot microbian (din rumen,
intestin gros [i cecum);
– urin\, mai ales la monogastrice, elimin\rile de N pe aceast\ cale
reprezentând cota parte de N rezultat din degradarea proteinelor endogene,
– pe alte c\i: descuam\ri ale pielii, transpira]ie, sebum, fanere,
elimin\ri relativ mici [i deci cu importan]\ redus\ sub aspect cantitativ.

Determinarea cerin]elor de protein\ pentru `ntre]inere


~n principiu, cerin]ele de protein\ pentru `ntre]inere se stabilesc `n
func]ie de cheltuielile de protein\ raportate la greutatea metabolic\.
Pentru animalele monogastrice, cerin]ele de protein\ pentru `ntre]inere
se pot stabili (exprima) [i `n aminoacizi, mai ales `n cei esen]iali. Pentru
aceasta este necesar\ cunoa[terea con]inutului mediu `n aminoacizi a
substan]ei corporale [i respectiv, turnoverul proteic (Sauvant, 1990).
98
Pentru rumeg\toare apar diferen]e `ntre recomand\ri (tab. 45).

Tabelul 45 Cerin]e de protein\ pentru `ntre]inere la rumeg\toare


Specificare Bovine Ovine Caprine
g PDI/kg greutate metabolic\
- Verité R [i col. (INRA,1988) 3,25 2,50 2,30
- Burlacu Gh. [i col., (IBNA,1998) 2,30 3,45 (3,98*) 2,39
*/ pentru mioare

Cerin]ele de vitamine
~n literatura de specialitate sunt pu]ine date referitoare la cerin]ele de
vitamine pentru `ntre]inere, atât datorit\ dificult\]ilor de determinare
separat\ (pentru `ntre]inere, respectiv produc]ie) a acestor cerin]elor, cât [i
faptului c\ `n cazul vitaminelor nu se face aceast\ distinc]ie.
Totu[i, pentru rumeg\toare se recomand\ urm\toarele niveluri
vitaminice, care trebuie asigurate prin hran\ (Wolter R., 1988):
UI/kg SU
vitamina A vitamina D vitamina E
vaci, 600 kg 4000 1200 15
oi 2700 15

Pentru monogastrice, se fac recomand\ri globale pentru aportul de


vitamine (`ntre]inere [i produc]ie).
Cerin]ele de minerale
Cerin]ele de minerale ale animalelor, mai ales pentru rumeg\toare, se
exprim\ raportate la SU a ra]iei, respectiv prin g/kg SU din ra]ie sau `n g/zi
[i animal, `n cazul macroelementelor (tab.46).

Tabelul 46 Cerin]ele de minerale pentru `ntre]inere la rumeg\toare


Ca P K Na Cl Mg
Vaci, 600 kg, g/zi 36,0 27,0 39,0 8,0 15,0 8,0
Oi, 50 kg, g/zi 3,5 2,5 2,0 1,0 1,0
Capre, 50 kg, g/zi 3,5 2,5
Sursa: diferi]i autori

Cerin]e pentru reproduc]ie

~n produc]ia animal\ nu se urm\re[te numai ob]inerea unor produc]ii


ridicate `n condi]ii de utilizare eficient\ a hranei, ci [i o continu\
`mbun\t\]ire a poten]ialului de reproduc]ie. Produc]ia [i reproduc]ia sunt
legate `ntre ele, `n mod diferit de la specie la specie; cea mai strâns\
leg\tur\, sub acest aspect, se `nregistreaz\ la vacile de lapte.
~n privin]a cerin]elor de hran\ pentru func]ia de reproduc]ie, sunt
diferen]e mari `ntre masculi [i femele.

Cerin]e pentru masculii de reproduc]ie


Produc]ia ejaculatului constituie un proces metabolic important, care
este asociat cu cre[terea metabolismului.

99
La toate speciile de animale domestice, masculii sunt ap]i pentru
`mperechere tot timpul anului (inclusiv berbecii [i arm\sarii), `ns\ cea mai
mare capacitate de reproduc]ie se `nregistreaz\ la vieri.
Spermatogeneza are loc `n testicul, ejaculatul este format din
spermatozoizi [i plasm\ spermatic\.
Având `n vedere volumul mediu al ejaculatului [i compozi]ia lui,
cantitatea de substan]e eliminate de reproduc\torii masculi pe aceast\ cale
este redus\, chiar [i `n cazul folosirii intense la mont\ (2 monte pe zi).
Raportat\ la greutatea corporal\, aceast\ produc]ie este foarte mic\ (tab. 47).

Tabelul 47 Elimin\rile de substan]e prin ejaculat, la animalele domestice


Specificare Vier Arm\sar Taur Berbec
ml/ ejaculat 225 80,0 7,00 1,12
Substan]\ uscat\, g 11,25 1,60 0,70 0,17
Protein\ brut\, g 8,32 0,80 0,48 0,06
Cantit\]i eliminate, g / 100 kg corp:
Substan]\ uscat\, g 5,62 0,32 0,35 0,24
Protein\ brut\, g 4,16 0,16 0,24 0,08
Greutate corporal\, kg 200 500 1000 70

Apreciat\ numai prin cantitatea de substan]e eliminate prin ejaculat,


activitatea reproduc\torilor masculi este pu]in `nsemnat\, din acest punct de
vedere cel mai pu]in solicita]i fiind berbecii, iar cel mai mult vierii.
Influen]a alimenta]iei. Produc]ia materialului seminal este influen]at\
de mul]i factori, dependen]i atât de animal, cât [i de mediu; `ntre factorii de
mediu, alimenta]ia ocup\ un loc important.
Aprecieri mai recente referitoare la influen]a alimenta]iei asupra
reproduc]iei la masculi consider\ c\, `n timp, aceasta a fost supraapreciat\,
rezultând unele recomand\ri, nefundamentate [tiin]ific, atât cu privire la
normele de hran\, cât mai ales la calitatea proteinelor ce trebuiesc folosite `n
hrana masculilor de reproduc]ie.
O alimenta]ie ra]ional\ a masculilor de reproduc]ie trebuie s\ ]in\
cont de câteva aspecte care sunt caracteristice acestei categorii de animale.
O sensibilitate mai mare fa]\ de alimenta]ie se `nregistreaz\ la
reproduc\torii tineri (care `nc\ nu [i-au terminat cre[terea), subalimenta]ia
influen]ând atât greutatea, cât mai ales vârsta la pubertate.
La nerumeg\toare, influen]a alimenta]iei asupra reproduc]iei este mai
mare decât la rumeg\toare, `n special sub aspectul aportului [i calit\]ii
proteinei din hran\.
Aportul de energie influen]eaz\ negativ func]ia de reproduc]ie,
`ndeosebi când este excedentar [i `n mai mic\ m\sur\ `n cazul unui deficit;
deficitul de energie are influen]\ semnificativ\ asupra produc]iei seminale
numai dac\ este accentuat [i de mai lung\ durat\; de exemplu, un aport de
energie superior normelor cu pân\ la 30 % sau inferior acestora cu pân\ la
50 %, nu a influen]at semnificativ cantitatea [i calitatea materialului seminal
la berbec, dac\ durata nu a dep\[it 2-3 luni (Gebhardt, 1981).
Aportul de proteine, ca [i `n cazul energiei, are importan]\ asupra
reproduc\torilor masculi numai dac\ devierile fa]\ de cerin]e sunt mari [i de
lung\ durat\. Astfel, la taurii de reproduc]ie, efectele diminu\rii aportului de
protein\ (cu 25-35 % fa]\ de cerin]e) au influen]at volumul, concentra]ia [i
al]i parametri ai ejaculatului, numai `n situa]ia `n care durata subalimenta]iei
proteice a fost de foarte lung\ durat\ (cca. 1 an) (Gebhardt, 1981).
100
Aportul de vitamine [i minerale, iar la vieri [i de aminoacizi esen]iali,
are influen]\ mai mare asupra ejaculatului; la vieri [i vieru[i, nivelul lizinei
[i al aminoacizilor sulfura]i din hran\, se pare c\ are cea mai mare influen]\
asupra cantit\]ii [i calit\]ii spermei, deoarece ace[ti aminoacizi se epuizeaz\
primii `n procesul de spermiogenez\.

Cerin]e de energie
Astfel, stabilirea cerin]elor numai pe baza energiei [i a substan]elor
din ejaculat [i `n func]ie de intensitatea folosirii la mont\, nu corespunde
realit\]ilor fiziologice ale acestei categorii de animale; pe de alt\ parte
recomand\rile mai vechi sunt exagerate atât `n privin]a nivelului cât [i a
calit\]ii unor nutrien]i (ex. protein\).
Având `n vedere aceste aspecte, cerin]ele de energie, date de greutatea
corporal\ [i de intensitatea folosirii la mont\, sunt superioare cerin]elor de
`ntre]inere cu:
– 10-12 % la tauri [i vieri,
– 5 % la arm\sari,
– 15-25 % la berbeci, la care se au `n vedere [i cerin]ele pentru
cre[terea lânii [i intensitatea folosirii la mont\.
Astfel calculate, cerin]ele corespund cu cele recomandate de INRA
pentru tauri, berbeci [i vieri de reproduc]ie; pentru arm\sarii de reproduc]ie,
normele INRA recomand\ un plus de energie, peste nivelul cerin]elor de
`ntre]inere (cca. 1 UF cal/100 kg greutate), de pân\ la 35-40 % la arm\sarii
din rase u[oare (500-600 kg) [i respectiv de 10-15 % la cei grei
(800-900 kg), `n condi]iile efectu\rii unei activit\]i intense de mont\
(minimum 2 monte pe zi).

Cerin]e de proteine

Recomand\rile privind aportul de protein\ pentru masculii de


reproduc]ie folosi]i la mont\ dep\[esc nivelul celor pentru `ntre]inere, cu
circa: – 5 % la tauri [i vieri,
– 20-55 % la arm\sari,
– 25-70 % la berbeci.
La arm\sari [i berbeci, `n cazul folosirii intense la mont\ (2 monte/zi
[i peste) se recomand\ un aport suplimentar de protein\ de pân\ la 55 % (la
arm\sari), respectiv 70 % (la berbeci), fa]\ de necesarul pentru `ntre]inere.
Dac\ la rumeg\toare calitatea proteinelor folosite `n alimenta]ia
masculilor de reproduc]ie prezint\ o importan]\ mai redus\, la vieri aportul
aminoacizilor indispensabili este esen]ial pentru buna desf\[urare a
activit\]ii de reproduc]ie (`ndeosebi lizina [i aminoacizii sulfura]i).

Cerin]e de vitamine

Producerea spermei este un proces fiziologic `n care vitaminele joac\


un rol foarte important; dintre vitamine, un rol deosebit [i au cele
liposolubile [i `n primul rând vitamina A.
Compararea diferitelor date cu privire la aportul de vitamine pentru
reproduc\tori masculi eviden]iaz\ diferen]e relativ mari `ntre autori; cele
mai multe preciz\ri `n privin]a aportului de vitamine sunt pentru vieri
(tab. 48).
101
Tabelul 48 Cerin]ele `n vitamine pentru vieri
Sursa
Vitamine Gebhardt, 1981 Wahlstorm, 1991* INRA, 1989*
UI / kg SU
A 7000 4000 5000
D 700 400 1000
mg / kg SU
E 35 20 10
B1 1,8 lipsa date 1
B2 4-6 5 3
B6 4-6 lipsa date lipsa date
B12 10-15 20 0,02
Niacin\ 25-30 35 10
Acid pantotenic 10-15 20 8
Biotin\ lipsa date lipsa date 0,1
Colin\ 600-800 500 500
* la un consum de cca. 2,5 kg nutre] pe zi

Cerin]e de minerale
Cu toate c\ prin sperm\ se elimin\ cantit\]i foarte mici de minerale,
datorit\ rolului lor biologic deosebit, ele sunt esen]iale pentru buna
desf\[urare a procesului de reproduc]ie.
~n privin]a macroelementelor, este important\ asigurarea unui raport
mai strâns (1,2-1,3/1) `ntre Ca [i P; important este [i aportul `n unele
microelemente implicate direct `n func]ia de reproduc]ie (tab. 49).
Tabelul 49 Cerin]e de minerale, pentru reproduc\torii masculi
Vieri Rumeg\toare
Minerale Gebhardt, 1981 Wahlstorm, 1991 (INRA,1988)
g /kg SU
Ca 6-8 6,5 5,5-6,0
P 5-6 5 3,5-4,0
Na 2 ? ?
mg / kg SU
Cu 5 6 10
Zn 50 75 50
Mn 30 20 50
I 0,2-0,4 0,15 0,2-0,8
Se 0,1-0,2 0,1 0,1

Cerin]e pentru femelele de reproduc]ie


Aprecierea efectului nutri]iei asupra performan]elor de reproduc]ie ale
femelelor este deosebit de dificil\; aceast\ dificultate este accentuat\ de
faptul c\ femelele sunt capabile s\ acopere deficien]ele nutri]ionale minore.
R\spunsul pozitiv sau negativ fa]\ de nutri]ie este greu de estimat [i
datorit\ varia]iilor individuale `n privin]a cerin]elor de hran\ precum [i a
numero[ilor factori de mediu care influen]eaz\ r\spunsul femelelor fa]\ de
nutri]ie.

102
Ca regul\ general\ se consider\ c\, `n cazul femelelor de reproduc]ie,
influen]a nutri]iei este mai pu]in evident\ decât `n cazul animalelor `n
cre[tere rapid\, dar mult mai evident\ decât `n cazul animalelor aflate `n
starea fiziologic\ de `ntre]inere.
Influen]a alimenta]iei `n perioada prepubertal\, a fost studiat\ atent,
la toate speciile de animale. Concluzia general\ este c\ mai ales
subalimenta]ia energetic\ (dar [i cea proteic\) `ntârzie apari]ia pubert\]ii [i
reduce greutatea corporal\, la vârsta respectiv\.
Supralimenta]ia (`n special cea energetic\) pân\ la apari]ia maturit\]ii
sexuale, reduce fertilitatea.
Influen]a alimenta]iei `naintea estrului, este diferit\ de la o specie la
alta; astfel, la scroafe, o supralimenta]ie (`n special energetic\, numit\
alimenta]ie flushing) prin cre[terea cantit\]ii de nutre] consumat de la 2 kg
la 3-3,5 kg/zi, aplicat\ pe o perioad\ de 11-14 zile `naintea estrului (sau
montei), determin\ o cre[tere a ratei de ovula]ie (cu cca. 2 ovule mature), [i
implicit a num\rului purceilor f\ta]i. La acest [oc energetic r\spund
scroafele mai slabe. Continuarea supralimenta]iei dup\ mont\, s-a constatat
c\ determin\ o cre[tere a mortalit\]ii embrionare.
La oi, aplicarea unei supralimenta]ii energetice (cu 20-30 % peste
nivelul de `ntre]inere), cu cca 3-4 s\pt\mâni `nainte [i dup\ mont\,
determin\ o cre[tere a ratei ovula]iei, urmat\ de cre[terea propor]iei f\t\rilor
gemelare (cu 5-20 %); la oi, flushing-ul scurt nu are efect, la fel ca [i
aplicarea lui `n vârful sezonului de mont\, sau la oi grase.
O supralimenta]ie prelungit\, `n special ca nivel energetic,
influen]eaz\ negativ ciclul sexual; `ngr\[area determinat\ de supralimenta]ie
este urmat\ de atenuarea intensit\]ii estrului, reducând fecunditatea, [i
putând duce chiar la a[a-numita sterilitate de obezitate.
Metabolismul femelei gestante. Modific\rile fiziologice care au loc `n
corpul femelei, dup\ fecundare [i nidarea embrionului, au ca scop
men]inerea vie]ii germinative [i depozitarea unor substan]e (N, Ca, P...) [i a
energiei, `n scopul dezvolt\rii normale a fetusului/fetu[ilor [i preg\tirii
produc]iei viitoare de lapte.
~n timpul gesta]iei, domin\ latura anabolic\ a metabolismului
(anabolismul de gesta]ie), foarte intens\ `n special `n ultima treime a
perioadei de gesta]ie; `n aceast\ perioad\ se realizeaz\ peste 70 % din
greutatea la na[tere a fetu[ilor, atât la vaci [i oi, cât [i la alte specii.
Pe parcursul gesta]iei consumul de hran\ cre[te, pân\ la stadiul
gesta]iei avansate, când se `nregistreaz\ o sc\dere cu 20-40 % (`n special la
rumeg\toare), determinat\ de reducerea volumului tubului digestiv (ca
urmare a cre[terii volumului uterului gestant).
Pe timpul gesta]iei cre[te absorb]ia nutrien]ilor, `n special a
mineralelor [i proteinelor, energia fiind, de asemenea mai bine valorificat\.
Pe parcursul gesta]iei, metabolismul energetic are intensit\]i diferite,
`n func]ie de specie; sporul mediu zilnic fetal, raportat la kg greutate
corporal\ a mamei, este de circa: 0,8 g la oaie, cca 0,5 g la scroaf\, cca
0,29 g la vac\ [i de cca 0,25 g la iap\ (Gebhardt G., 1981).
~n cazul `n care pe durata gesta]iei hrana este deficitar\ `n energie [i
nutrien]i, f\tul nu sufer\, dac\ aceast\ deficien]\ este de scurt\ durat\
(asigurarea cerin]elor f\tului fiind prioritare); dac\ perioada de caren]\
nutri]ional\ se prelunge[te este afectat\ atât starea f\tului cât [i a mamei.
Cea mai sensibil\ la caren]ele nutri]ionale, `n timpul gesta]iei, este
oaia ([i `ntr-o oarecare m\sur\ capra); deficitul de energie `n ultima parte a
103
gesta]iei determin\ o caren]\ `n glucoz\, urmat\ de o mobilizare a lipidelor
corporale; acizii gra[i din acestea sunt incomplet utiliza]i, se acumuleaz\ `n
ficat (steatoz\) sau sunt degrada]i `n corpi cetonici care, nefolosi]i complet,
se acumuleaz\ [i produc cetoze [i toxiemie de gesta]ie. Situa]ii similare se
pot `ntâlni [i la vaci.
La scroafe, o caren]\ sever\ `n protein\ pe durata gesta]iei este
`nso]it\ de reducerea greut\]ii creierului [i ficatului purceilor nou n\scu]i.
Reducerea nivelului energetic al hranei, cu pân\ la 30 % fa]\ de necesar, `n
primele 2/3 de gesta]ie, se pare c\ nu influen]eaz\ negativ performan]ele de
reproduc]ie ale scroafelor. ~n schimb, sporirea aportului de energie, dup\ a
90-a zi de gesta]ie [i pân\ la f\tare, determin\ o cre[tere a num\rului de
purcei n\scu]i vii [i a celor `n]\rca]i, precum [i a greut\]ii purceilor la
`n]\rcare (Cromwell, 1989).
Prezen]a `n hrana femelelor gestante a unor substan]e cum sunt
glucosinola]ii, nitra]ii, nitri]ii, fitoestrogenii, sau a unor minerale `n exces
(Na, P, Ca, S...) produce tulbur\ri ale ciclului sexual, afecteaz\ fecunditatea,
determin\ mortalitate embrionar\, avorturi etc.

Cerin]e de energie
Cerin]ele de energie `n perioada de gesta]ie sunt determinate de:
– men]inerea func]iilor vitale ale organismului matern,
– cre[terea [i consumurile fiziologice ale fetusului [i placentei,
– cre[terea `nvelitorilor [i lichidelor fetale [i al pere]ilor uterini,
– sinteza substan]elor necesare pentru dezvoltarea mamelei [i pentru
formarea rezervelor corporale de energie (ca gr\simi).
Cerin]ele de energie pentru gesta]ie sunt ne`nsemnate cantitativ `n
primele 2/3 ale gesta]iei, perioad\ `n care fetusul/fetu[ii realizeaz\
maximum 20-30 % din greutatea la na[tere; `n ultima treime a gesta]iei,
cerin]ele de energie cresc sim]itor, ca urmare a acumul\rii unor cantit\]i
mari de energie atât `n corpul fetusului, cât [i al mamei.
O caren]\ sever\ `n energie [i `n nutrien]i `n ultima parte a gesta]iei,
atrage dup\ sine o sl\bire a organismului mamei, urmat\ de resorb]ia
fetusului, avorturi, debilitate etc; colostrul va con]ine cantit\]i mai mici de
nutrien]i, iar laptele produs de mam\ va fi insuficient pentru suprave]uirea
noului n\scut.
Având `n vedere aceste aspecte, cerin]ele de energie pentru femele `n
perioada de gesta]ie sunt apreciate, fa]\ de cerin]ele pentru `ntre]inere dup\
cum urmeaz\:
Specia: primele 2/3 ale gesta]iei: ultima 1/3 a gesta]iei:
plus: 15 % L7
– vaci dup\ produc]ia de lapte 30 % L8
50 % L9
– oi `ntre]inere plus: 25 % L4
75 % L5
– scroafe `ntre]inere plus: 15-20 %
plus: 10 % L 8-9
– iepe `ntre]inere 20 % L10
30 % L11

La f\tare, femelele trebuie s\ aib\ o stare corporal\ bun\, s\ aib\


rezerve corporale suficiente pentru a sus]ine produc]ia mare de lapte, din
prima parte a lacta]iei.
104
Cerin]e de proteine
Eficien]a utiliz\rii proteinei `n gesta]ie este net superioar\ celei pentru
energie, variind `ntre cca. 40-45 % (la oi) [i 60 % (la vaci [i scroafe).
La rumeg\toare, aceast\ utilizare a proteinei este pu]in dependent\ de
calitate, dar este influen]at\ de nivelul de hr\nire, utilizarea fiind mai redus\
când nivelul este mai ridicat [i invers. La monogastrice, calitatea proteinei,
respectiv con]inutul `n aminoacizi esen]iali, trebuie luat\ `n considerare.
Depunerea de protein\ `n produ[ii de concep]ie este similar\ cazului
energiei, dar proteina este mai pu]in critic\ pentru dezvoltarea fetu[ilor,
comparativ cu al]i nutrien]i (Ca, P, vitamine...).
Fa]\ de cerin]ele de protein\ pentru `ntre]inere, cerin]ele pentru
gesta]ie variaz\ astfel:
Specia: primele 2/3 ale gesta]iei: ultima 1/3 a gesta]iei:
plus: 20 % L7
– vaci dup\ produc]ia de lapte 35 % L8
50 % L9
– oi `ntre]inere plus 50-160 %
(dup\ num\rul de miei)
– scroafe `ntre]inere plus: 20 %
0,45 % lizin\ ...
– iepe `ntre]inere plus: 45 % L 9
60 % L10
80 % L11

~n ultimele s\pt\mâni de gesta]ie, la rumeg\toare, cerin]ele


suplimentare de protein\ este bine s\ fie satisf\cute prin nutre]uri de volum
specifice (fân de leguminoase...).

Cerin]e de vitamine
Nivelul cerin]elor de vitamine pentru gesta]ie este mai pu]in
determinat, recomand\rile f\cute `n acest sens având `n vedere, la
rumeg\toare, un supliment fa]\ de cerin]ele pentru `ntre]inere, pentru
vitamine liposolubile; la monogastrice sunt luate `n considerare [i unele
vitamine hidrosolubile (tab. 50).

Tabelul 50 Cerin]e de vitamine, pentru gesta]ie


Vitamine Specia
Vaci 1 Oi 1 Capre 1 Scroafe 2
A, UI/zi 45000 5100 3100 4000
D, UI/zi 18000 400
E , UI/kg SU 15 20
K, mg/kg hran\ 2
B2, mg/kg hran\ 5
Niacin\, mg/kg hran\ 35
Acid pantotenic, mg/kg hran\ 20
Colin\, mg/kg hran\ 500
B12, mcg/kg hran\ 20
Biotin\, mcg/kg hran\ 100
Sursa: 1. Wolter R., 1988; 2. Wahlstorm R.C., 1991;

105
Cerin]e de minerale
O depunere masiv\ de minerale `n corpul mamei [i al fetu[ilor are loc
`n ultima treime a gesta]iei; `n aceast\ perioad\ se intensific\ mineralizarea
scheletului fetu[ilor dar [i formarea de rezerve `n corpul mamei, `n vederea
lacta]iei viitoare. Depunerea de Ca `n corpul mamei este de 4-5 ori mai mare
decât `n scheletul fetu[ilor.
Nivelul cerin]elor de minerale pentru gesta]ie este superior celui
pentru `ntre]inere, o aten]ie deosebit\ trebuind a fi acordat\ Ca [i P; pentru
microelemente, la rumeg\toare, recomand\rile privind aportul prin hran\,
nu se deosebesc de cele pentru alte produc]ii (tab. 51)
Tabelul 51 Nivelul cerin]elor de minerale pentru gesta]ie
Minerale Specia
Vaci 1 Oi 1 Iepe 2 Scroafe 3
g / kg SU ra]ie
Ca 6,5-7,2 7,0-8,0 4,5-5,5 6,5
P 3,8-4,0 3,5 3,8 5,0
Na 0,5-1,0 0,5-1,0 1,6
Mg 1,0-1,2 1,0-1,2 0,8
mg / kg SU ra]ie
Cu 10 10 10 6
Co 0,1 0,1 0,1-0,3
I 0,2-0,8 0,2-0,8 0,1-0,3 0,15
Mn 50 50 40 20
Zn 50 50 50 75
Se 0,1 0,1 0,1-0,2 0,1
Surse: 1- Gueguen, 1988; 2 - Martin-Rosset, 1990; 3 - Wahlstorm, 1991

Cerin]e pentru lacta]ie

Laptele, prin compozi]ia sa, corespunde cerin]elor pentru cre[terea


animalelor tinere; `n timp, ameliorarea genetic\ [i perfec]ionarea
tehnologiilor (inclusiv nutri]ia), `n special la taurine, au determinat o sporire
a produc]iei de lapte la un nivel la care aceasta poate satisface, `n multe ]\ri
ale lumii, o bun\ parte din cerin]ele alimentare ale omului.
Ast\zi, produc]ii de 8000-10000 kg lapte, pe lacta]ie, la vaci, nu mai
constituie o excep]ie. La o produc]ie de 10000 kg de lapte, `ntr-un an, se
elimin\ din organismul vacilor cca 400 kg gr\sime, 310 kg proteine [i
480 kg lactoz\; totodat\, se elimin\ cantit\]i foarte mari de minerale (12 kg
Ca, 9 kg P, 1,2 kg Mg, 15 kg K etc.), reprezentând pentru unele dintre
acestea de pân\ la 10 ori mai mult decât cantitatea existent\ `n organism.
La mamifere, formarea laptelui are loc `n glanda mamar\, organ
specializat care are particularitatea c\ poate produce lapte numai `n timpul
lacta]iei. Dezvoltarea glandei mamare se face, la cele mai multe specii de
mamifere, `n ultima faz\ a gesta]iei, sub influen]a hormonilor placentari [i a
unor stimuli externi.
Pentru produc]ia de lapte sunt necesari to]i nutrien]ii, deoarece
componen]ii laptelui sunt, unii, lua]i direct din sânge sau hran\ (via sânge),
iar o mare parte sunt sintetiza]i `n glanda mamar\, direct din ]esuturile
animalului.
106
Compozi]ia laptelui
Componentul principal [i cel mai critic `n sus]inerea lacta]iei este apa
care reprezint\, `n func]ie de specie, `ntre 70 [i 88 %; substan]a uscat\
variaz\ `ntre 10-11 % (`n laptele de iap\) [i 31-33 % (`n laptele de
iepuroaic\) (tab. 52).
Pe lâng\ ap\, `n lapte se mai g\sesc multe alte substan]e, dizolvate sau
emulgate (gr\simi, proteine, hidra]i de carbon, cenu[\), precum [i cantit\]i
mici de CO2, O2 [i N [i altele, multe provenite din sânge.

Tabelul 52 Compozi]ia medie a laptelui, la diferite specii


Specia SU g / kg lapte kcal / kg
(%) Protein\ Gr\sime Lactoz\
Vac\ 12,9 32 40 50 750
Capr\ 12,8 31 37 50 720
Oaie 19,3 60 80 44 1250
Scroaf\ 18,7 55 75 47 1200
Iap\ 10,8 25 25 55 600
Iepuroaic\ 31,4 120 160 20 2250
Bivoli]\* 16,8 38 75 49 1100
Sursa: Sauvant, 1990; * Popa [i col., 1980

~n proteinele din lapte domin\ cazeina (cca 90 %), pe lâng\ care mai
sunt [i alte substan]e precum albuminele [i globulinele; sinteza acestora are
loc `n glanda mamar\ pe seama aminoacizilor plasmatici din sânge (excep]ie
fac serumlactoalbuminele [i imunoglobulinele).
Lactoza (dizaharid format dintr-o molecul\ de glucoz\ [i una de
galactoz\) din lapte, se g\se[te, la unele specii (vac\, capr\, iap\), `n
propor]ii mai mari decât proteinele; propor]ia lactozei din lapte este, la
toate speciile, aproximativ constant\.
Con]inutul `n minerale al laptelui (`n special Ca [i P) prezint\ o mare
importan]\ atât pentru animalele tinere, cât [i pentru om, laptele fiind una
dintre cele mai importante surse de Ca [i P pentru organism.
Prin alimenta]ie, con]inutul laptelui `n macroelemente este slab
influen]at, `n timp ce con]inutul `n microelemente (I, Co, F...) poate fi
influen]at `ntr-o m\sur\ mai mare.
Gr\simea este cel mai variabil component al laptelui, fiind influen]at\
atât genetic (specie, ras\, stadiul lacta]iei) cât [i prin alimenta]ie.
Caloricitatea laptelui este dat\, `n principal, de con]inutul lui `n
gr\sime. Pentru echivalarea laptelui la un anumit procent de gr\sime, ca
lapte standard sau lapte corectat `n gr\sime (FCM = fat corrected milk),
dac\ se are `n vedere caloricitatea laptelui, se folosesc rela]iile:
kg lapte cu 4 % gr\sime = kg lapte x (0,14 x % gr\sime `n lapte + 0,44)
sau
kg lapte cu 4 % gr\sime = kg lapte x (0,4 + 0,15 x % de gr\sime)
considerându-se caloricitatea unui kg de lapte de 750 kcal `n cazul primei
rela]ii [i respectiv 740 kcal `n cazul celei de a doua.
La rumeg\toare, sinteza acizilor gra[i `n glanda mamar\, se face,
preponderent din acetat [i β - hidroxibutirat; o propor]ie mai redus\ din acizi
gra[i poate fi luat\ ca atare din sânge, pe aceast\ cale putând fi influen]at\
calitatea gr\similor din lapte.
107
Con]inutul laptelui `n vitamine este diferit, dup\ specie; colostrul este
mai de 3-10 ori bogat `n vitamine liposolubile decât laptele normal.
Laptele `[i modific\ compozi]ia `n func]ie de evolu]ia curbei de
lacta]ie. Astfel, colostrul (laptele ob]inut `n primele zile de lacta]ie) este mai
bogat `n substan]\ uscat\ [i gr\simi [i mai s\rac `n lactoz\; de asemenea,
colostrul con]ine mai multe vitamine liposolubile [i minerale, comparativ cu
laptele normal. Primul colostru muls are o aciditate mai ridicat\ [i este
foarte bogat `n imunoglobuline (de cca. 10 ori mai mult decât `n laptele
normal), respectiv pân\ la 6-7 % la vac\ [i 7-8 % la scroaf\; con]inutul `n
imunoglobuline din colostru scade rapid, pân\ la 36 ore de la f\tare.

Influen]a alimenta]iei asupra compozi]iei laptelui


Nutri]ia [i alimenta]ia sunt factorii cei mai importan]i care pot
modifica compozi]ia laptelui.
~n principiu, cu cât componen]ii sunt mai fin [i omogen dispersa]i `n
lapte (lactoz\, vitaminele hidrosolubile, macroelementele) cu atât sunt mai
pu]in influen]abili; `n schimb, componen]ii mai grosieri [i mai pu]in uniform
dispersa]i (gr\simea, vitaminele liposolubile [i `n mai mic\ m\sur\ proteina)
sunt supu[i unei influen]e mai mari (tab. 53).
Tabelul 53 Influen]a hranei asupra con]inutului laptelui `n diferi]i compu[i

Con]inutul laptelui `n: Influen]a hranei:


Gr\sime ++
Consisten]a gr\simii ++
Protein\ +
Lactoz\ (+)
Vitamine liposolubile ++
Vitamine hidrosolubile 0
Macroelemente 0
Microelemente
- B, I, Mo ++
- Co, Al, Mn +
- Zn, Pb, Cd, Se (+)
- Fe, Ni, Cu, Cr 0
Miros [i gust ++
Germeni (+)
Nitra]i +
Uree ++
Sursa: Hoffman [i col., 1990
Not\: ++ foarte mare; + cert\; (+) mic\; 0 - nu exist\

Factorul principal care poate modifica mersul fermenta]iilor rumenale


este nutri]ia [i alimenta]ia, intervenind prin: structura ra]iilor, aportul de
compu[i structurali [i nestructurali, tehnica de hr\nire etc. [i putând care
modifica atât cantitatea AGV cât [i propor]ia lor `n rumen (tab. 54).
~n sinteza gr\simii din lapte, propionatul intervine foarte pu]in; totu[i,
el este necesar pentru glucogenez\, astfel c\ raportul optim `ntre acetat [i
propionat este de 3-4:1. ~n acest sens, se recomand\ ca `n hrana vacilor de
lapte s\ fie o propor]ie de cca. 14 % celuloz\ (Piatkowski, 1975) (sau 19-
21% ADF `n SU a ra]iei, respectiv 25 - 28 % NDF), din care 75 % s\
provin\ din nutre]uri de volum (NRC, 1975).

108
Tabelul 54 Modificarea prin hran\ a fermenta]iilor rumenale [i influen]a
asupra produc]iei de lapte
Glucide fermentate
Specificare Celuloz\ Amidon Zaharuri
(fân, paie...) (cereale...) (sfecl\, melas\)
Nr. de microorganisme sc\zut ridicat sc\zut
pH- rumen 6,2-6,7 5,5-6,0 4,8-5,4
Nivel al AGV, `n rumen sc\zut ridicat foarte ridicat
Nivel acid acetic ridicat (0,6 %) sc\zut (0,5 %) sc\zut (0,4-0,5 %)
Nivel acid propionic sc\zut crescut sc\zut
Nivel acid butiric sc\zut crescut foarte ridicat (0,4-
(0,25%) (0,25-0,3 %) 0,6 %)
Nivel acid lactic urme urme ridicat
Influen]a asupra produc]iei de lapte: pericol acidoz\ [i cetoz\
- cantitatea de lapte
- % gr\sime
Sursa: Zintzen [i col., 1976

Suplimentarea cu gr\simi a ra]iilor pentru vacile de lapte s-a dovedit


benefic\ asupra procentului de gr\sime din lapte, `ndeosebi `n cazul folosirii
gr\similor protejate (la vacile cu produc]ii mari). Propor]ia total\ a
gr\similor trebuie limitat\ `ns\ la 5-7 % din SU, iar gr\simile ad\ugate s\
provin\ din semin]e oleaginoase sau amestec de gr\simi vegetale [i animale.
Prin suplimentul de gr\simi se poate modifica [i compozi]ia `n acizi
gra[i a gr\similor din lapte.
Con]inutul laptelui `n protein\ este mai greu de influen]at, comparativ
cu cel de gr\sime; totu[i, a fost dovedit\ posibilitatea influen]\rii, `n
anumite limite (+ 0,3 %), a acestui con]inut, mai ales prin nivelul aportului
de energie [i protein\ din ra]ie.
Con]inutul laptelui `n minerale [i vitamine este `n mod diferit
dependent de hran\; astfel, con]inutul `n macroelemente nu poate fi
modificat prin hran\, `n schimb con]inutul `n microelemente al laptelui
reflect\ con]inutul a nutre]ului `n elementele respective.
Vitaminele liposolubile `n lapte variaz\ `n acela[i sens cu gr\simile, `n
timp ce vitaminele hidrosolubile nu sunt dependente de hran\.
Alte `nsu[iri care caracterizeaz\ calitatea laptelui cum sunt mirosul,
gustul, con]inutul `n germeni butirici [i cel `n celule, sunt `n m\sur\ mai
mare sau mai mic\ influen]ate de alimenta]ie.
Mirosul [i gustul str\in din lapte pot fi generate de:
– aerul din ad\post, prin inhalare anumi]i componen]i ai lui putând
ajunge prin sânge `n glanda mamar\ [i respectiv `n lapte sau direct prin
contactul cu laptele muls (cald);
– unii compu[i din nutre] care, ca atare sau dup\ anumite modific\ri
chimice ajung din tubul digestiv, prin sânge, `n lapte;
In acest sens, unele furaje (brasicacee, gulii furajere, siloz de frunze de
sfecl\, silozuri bogate `n acid butiric etc) se recomand\ a fi administrate
dup\ muls [i nu trebuiesc depozitate `n ad\post fiindc\ pot influen]a nedorit
gustul [i mirosul laptelui.
Con]inutul laptelui `n germeni [i celule libere este `n leg\tur\ cu
s\n\tatea ugerului; procese inflamatorii precum mastita, determin\
cre[terea num\rului celulelor libere din lapte [i a azotului rezidual, respectiv
o sc\dere a con]inutului `n lactoz\, cazein\, Ca, P [i vitamine.
109
Aciditatea laptelui (apreciat\ `n 0 T sau cifra SH – Soxhlet-Henkel), `n
afara valorilor normale, duce la prelungirea timpului de coagulare sau chiar
la imposibilitatea coagul\rii laptelui, `n cazul prepar\rii brânzeturilor.
Aciditatea laptelui este dependent\ atât de unele tulbur\ri latente sau
acute (cetoze, acidoze), cât [i de alimenta]ie: subnutri]ie energetic\, deficit
de celuloz\ brut\ `n ra]ie, exces pronun]at de protein\, dereglarea
echilibrului mineral etc.
Nivelul nitra]ilor `n lapte depinde de cel din hran\; la un con]inut de
NO3 mai mare de 5 g / kg SU de nutre], transferul `n lapte este foarte ridicat
(25 mg NO3 / kg lapte).
Cerin]e de energie
A[a dup\ cum deja s-a ar\tat, energia este utilizat\ cu un randament
mai ridicat `n produc]ia de lapte decât pentru alte produc]ii animale, acest
randament (de 56-64 % la vaci,oi, iepe) fiind dep\[it doar de cel `nregistrat
pentru `ntre]inere (66-76 %); la scroafe, randamentul utiliz\rii EM `n
produc]ia de lapte este chiar mai mare (cca. 80 %).
Necesarul de energie pentru produc]ia de lapte este dependent de:
– cantitatea de lapte,
– con]inutul laptelui `n gr\sime, protein\ [i lactoz\,
– randamentul utiliz\rii energiei `n produc]ia de lapte.
Astfel, pentru 1 kg lapte de vac\ standard, cerin]ele de energie sunt de
circa 740 kcal:
40 g gr\sime x 9,0 kcal = 360 kcal
31 g protein\ x 5,7 kcal = 178 kcal 740 kcal
48 g lactoz\ x 4,2 kcal = 202 kcal
~n func]ie de compozi]ia chimic\, respectiv de caloricitate, cerin]ele
de energie pentru produc]ia de lapte sunt apreciate, pentru laptele standard,
astfel:
Felul laptelui cerin]e / kg lapte
UFL UNL
Vac\ 0,44 0,47**
Oaie 0,65 0,71
Capr\ 0,39 0,40
Iap\ 0,27* ?
Scroaf\ 1538 kcal
* UF cal ** lapte cu 3,5 % gr\sime
Cerin]ele de energie pentru produc]ia de lapte depind [i de al]i factori:
vârsta, stadiul lacta]iei, condi]iile de cre[tere, s\n\tatea, alimenta]ia.
Nu trebuie uitat faptul c\, `n primele s\pt\mâni de lacta]ie, prin lapte
se elimin\ cantit\]i de energie mai mari decât cele pe care animalul [i le
poate asigura prin hran\, fiind mobilizate rezervele corporale de gr\simi.

Cerin]e de proteine
Nutri]ia proteic\ a animalelor produc\toare de lapte [i `n special a
vacilor, a suferit `n ultimii 20-25 de ani modific\ri importante sub aspectul
concep]iei. Astfel, atât `n Europa cât [i `n SUA, s-a renun]at la folosirea
conceptului de protein\ brut\ [i protein\ digestibil\, care nu iau `n
considera]ie felul proteinelor [i calitatea lor (de ex. `n cazul proteinei brute
nu este cuantificat\ proteina de origine microbian\, sintetizat\ `n rumen).

110
Sistemele dezvoltate `n ultima perioad\, referitor la nutri]ia proteic\ la
rumeg\toare, folosesc o serie de termeni noi, care scot `n eviden]\
complexitatea metabolismului proteinelor `n reticulo-rumen [i importan]a
sintezei microbiene; `n acela[i timp, se ia `n considera]ie [i cantitatea de
aminoacizi care ajunge `n intestinul sub]ire provenind direct din hrana
ingerat\ (PDIA, UIP, AP).
~n acest sens, se utilizeaz\ o terminologie specific\, `n func]ie de
sistemul de apreciere:
Sistemul NRC (SUA), 1989 Sistemul INRA (Fran]a), 1988
IP ( Intake crude protein) PDIA = Protein\ digestibil\ `n intestinul
= PB ingerat\ sub]ire, de origine alimentar\
DIP (Degraded intake protein) = PDIM = Protein\ digestibil\ `n intestin,
Protein\ ingerat\ degradat\ `n de origine microbian\ sintetizat\ `n
rumen rumen
UIP (Undegraded intake protein) = PDIME = Protein\ sintetizat\ `n rumen,
Protein\ ingerat\ nedegradabil\ din energia fermentescibil\
AP (Absorbed protein) = Protein\ PDIMN = Protein\ sintetizat\ `n rumen,
absorbit\ din N fermentescibil
SIP (Soluble intake protein) = PDIE = PDIA+ PDIME
Protein\ ingerat\ solubil\ rapid `n
rumen (frac]iunea DIP) PDIN = PDIA + PDIMN

Aceste sisteme au `n vedere evaluarea separat\ a proteinelor din


nutre]uri care sunt degradate `n rumen [i respectiv, a celor care nu sunt
degradate la acest nivel al TGI, constituind a[a-numita proteina de pasaj
(by-pass protein). Mai mult, prin introducerea no]iunii de protein\
degradat\ rapid `n rumen (SIP) se pune `n eviden]\ aportul de N prin uree
[i alte surse de azot neproteic.
Adoptând sistemul INRA (similar fiind [i sistemul propus pentru
România), cerin]ele de protein\ pentru lapte se stabilesc `n func]ie de
con]inutul laptelui `n protein\ [i randamentul utiliz\rii ei `n produc]ia de
lapte, rezultând urm\toarele cerin]e medii, pe specii:

Specia Con]inut mediu, lapte Randament utilizare g PDI/kg lapte


g/kg
Vac\ 31 0,64 48
Oaie 45-65 0,58 76-110
Capr\ 29 0,64 45
Iap\ 25 0,60 42*
Scroaf\ 55 0,70 110**
* PD cal; ** PB
Aportul de aminoacizi pentru vacile de lapte este atent studiat, dat
fiind faptul c\ la vaci se manifest\ cerin]e pentru aceea[i aminoacizi ca [i la
nerumeg\toare. Prin proteinele microbiene se asigur\ 50-80 % din necesarul
de aminoacizi al vacilor de lapte, la care se adaug\ aminoacizii din proteina
din nutre]uri, nedegradat\ `n rumen [i respectiv, aminoacizii a[a-zis
proteja]i, `n special metionina [i lizina.
De altfel, `n ultimii ani s-a propus chiar un nou sistem de apreciere a
nutri]iei proteice a vacilor, respectiv sistemul lizin\ [i metionin\ digestibil\
(Rulquin [i col., 1993); noul sistem are `n vedere constatarea c\ lizina [i
metionina sunt, de obicei, aminoacizi limitan]ii ai produc]iei de lapte, de aici
[i necesitatea complet\rii [i aprofund\rii sistemului PDI. ~n acela[i timp,
111
noul sistem este asem\n\tor conceptului de protein\ ideal\ introdus `n
nutri]ia monogasticelor (`n special la porci). Toate elementele sistemului
(valoarea nutre]ului [i cerin]ele animalelor) au fost elaborate sub form\ de
concentra]ii (fa]\ de suma a 16 aminoacizi, determina]i `n mod curent) [i nu
ca un flux cantitativ de aminoacizi, exprimarea f\cându-se `n % din PDIE.
Acest sistem face, f\r\ `ndoial\, un pas `nainte `n privin]a nutri]iei
proteice a vacilor de lapte acum, când produc]iile de lapte de 10-12000 litri/
vac\ nu mai sunt cazuri izolate [i când s-a ajuns, `n SUA, la produc]ii medii
de 15000 litri/vac\, `n ferme cu efective medii de vaci de 1500 capete.
La scroafe, se apreciaz\ c\ `n lacta]ie este suficient un nivel proteic al
hranei de 14 % PB, dac\ aportul de aminoacizi esen]iali este optim (de ex.
0,60 % lizin\, 0,12 % triptofan, 0,23 % metionin\+cistin\ etc).

Cerin]e de vitamine
Cerin]ele de vitamine pentru produc]ia de lapte depind de numero[i
factori, fiind `ns\ greu de stabilit cu exactitate; ca nivel al cerin]elor de
vitamine, `n tab. 55 sunt prezentate diferite recomand\ri, pe specii.
Tabelul 55 Cerin]e de vitamine pentru produc]ia de lapte
Specia
Vitamine Vac\ Oaie Scroaf\
1 2 3 1 3 2 3
A (UI/kg SU) 4000 4000 5500 2400 2300 4000 10600
D (UI/kg SU) 1000 550 1600 400 1060
E 15 20 15 15 117
K (mg/zi) 2,6
B1 5,3
B2 19,9
Biotin\ 1,1
Niacin\ 53,0
B6 5,3
Colin\ 5,3
Acid pantotenic 63,6
B12 (mcg/zi) 79,5
Sursa: 1- Wolter, 1988; 2 - Hoffmann, 1990; 3 - NRC, 1989

Cerin]e de minerale
Prin lapte se elimin\ cantit\]i mari de minerale, mai ales de Ca [i P, dar [i
de K, Na, Cl etc.
La `nceputul perioadei de lacta]ie, la fel ca [i `n cazul energiei se
`nregistreaz\ [i pentru minerale un bilan] negativ, aportul prin hran\
neputând s\ acopere elimin\rile de minerale (Ca, P) prin lapte; ca urmare,
animalele fac apel la rezervele corporale (oase), de unde pot mobiliza
cantit\]ile necesare pentru a face fa]\ cerin]elor.
Cerin]ele de Ca [i P pentru produc]ia de lapte se stabilesc `n func]ie
de con]inutul laptelui `n elementele respective [i de randamentul utiliz\rii
lor `n produc]ia de lapte:
~n func]ie de aceste elemente, cerin]ele medii de minerale pentru
aceast\ produc]ie sunt prezentate `n tab. 56.

112
Tabelul 56 Cerin]ele de minerale pentru produc]ia de lapte
Specia
Minerale Vac\ Oaie Scroaf\
1 2 1 3 2
Ca (g/kg SU) 6,5-7,2 0,65-0,75 7-8 6 39,4
P 3,8-4,0 0,40-0,45 4 5 31,8
Mg 0,25-0,30 0,5 2,1
K 1,0-1,5 7 10,6
Na 0,20-0,25 2 10,6
Cl 0,25-0,30 8,5
S 0,22-0,24
Fe (mg/kg SU) 50-100 40 424
Mn 50 40-50 50 30 53
Cu 10 10-20 10 4 26,5
Zn 50 50-70 50 40 265
Co 0,1 0,60 0,1
Se 0,1 0,30 0,1 0,15 0,8
I 0,2-0,8 0,2-0,8 0,25 0,7
Sursa: 1 - Gueguen, 1988; 2 - NRC, 1989 (pe animal/zi); 3 - Hoffmann, 1990

Cerin]e pentru cre[tere [i `ngr\[are

Cre[terea este un proces fiziologic cantitativ, de sporire a masei


corporale, ce are ca punct de plecare oul [i pân\ la atingerea formei adulte.
Cre[terea este eviden]iat\ prin m\rirea `n timp, a dimensiunilor
(greutate, `n\l]ime, lungime...); spre deosebire de aceasta, dezvoltarea este
un mecanism evolutiv calitativ, preponderent func]ional.
Cre[terea se poate diferen]ia `n:
– prenatal\ (cre[terea `n uter), cu fazele zigot, embrion [i fetus;
– post-natal\.
Cre[terea important\ a organismului `n perioada prenatal\, se
realizeaz\ `n faza de fetus, mai ales `n ultima treime a gesta]iei, când sporul
zilnic de greutate este de cca: 500 g (400-600 g) la bovine, 80 g la ovine,
25 g la porcine; `n aceast\ perioad\ [i influen]a alimenta]iei este mare.
~n perioada post-natal\ se `nregistreaz\ o hipertrofie celular\ (`n
lungime [i diametru), `n special `n fibrele musculare; pubertatea este atins\
când se realizeaz\ aproximativ 2/3 din greutatea animalului adult. ~n func]ie
de specie, pubertatea este atins\ la urm\toarele vârste, respectiv greut\]i
corporale:
Luni Kg
bovine 9 300
porcine 6 100
ovine 4 30
iepuri 3 2.5
g\ini 2 2.0

In procesul de cre[tere intervin mai mul]i hormoni: de cre[tere,


tiroidieni, suprarenali, sexuali [i insulina (tab. 57), care circul\ `n organism
liberi (cei solubili `n ap\) sau ata[a]i de o protein\.
Utilizarea substan]elor anabolizante.
~n timp, pentru cre[terea produc]iei (de carne [i lapte), a fost folosit\ o
gam\ larg\ de hormoni (`n hran\, injectabil sau sub form\ de implant
113
subcutanat), precum: somatotropina, hormonii corticoizi, estrogenii [i
androgenii, combina]ii androgen-estrogen, compu[i tiroidieni etc.

Tabelul 57 Principalii hormoni implica]i `n procesul de cre[tere


Hormoni Locul principal Activitate metabolic\
al secre]iei
Hormonul de Hipofiz\ Favorizeaz\ anabolismul proteic (prin
cre[tere (HC) (STH) stimularea intr\rii AA `n celule) [i
lipoliza, inhib\ lipogeneza
Somatomedina Ficat Stimuleaz\ multiplicarea ]esutului osos [i
muscular [i sinteza proteinelor musculare
Somatostatina Hipotalamus Inhib\ secre]ia HC, a hormonului
tireotrop [i insulinei
Hormonii Tiroid\ Spore[te secre]ia de proteine [i lipide [i
tiroidieni T3, T4 degradarea proteinelor
Androgeni Testicule Stimuleaz\ sinteza proteinelor [i
lipogeneza
Estrogeni Ovare Stimuleaz\ sinteza proteinelor
Insulina Pancreas Stimuleaz\ cre[terea muscular\
Glucagon Pancreas Ac]iune lipolitic\ [i glicolitic\
Glucocorticoizi Suprarenale Ac]iune catabolizant\, stimuleaz\
degradarea proteinelor

Compu[i cum sunt dietilstilbestrolul (DES), hexestrol, melengestrol,


zeranol, sinovex etc. (produ[i naturali vegetali, animali sau sintetici), au fost
[i `nc\ mai sunt mai utiliza]i pentru bovine [i ovine `n cre[tere/`ngr\[are, la
care determin\ o cre[tere a sporului mediu zilnic `n greutate, reduc
consumul specific de hran\ [i mai ales influen]eaz\ favorabil conforma]ia
animalelor (reducând adipozitatea).
Folosirea substan]elor anabolizante (interzis\ din 1988 `n UE ca [i `n
alte ]\ri europene), face s\ creasc\ competitivitatea pe pia]a c\rnii, a ]\rilor
care autorizeaz\ folosirea acestor substan]e (Statele Unite, Argentina, Noua
Zeeland\).
O alternativ\ la anabolizante (de obicei compu[i asem\n\tori hormo-
nilor sterozi) o constituie unii analogi sintetici cu ac]iune anabolizant\,
denumi]i curent β-agoni[ti, cum sunt cimaterolul, cinebuterolul [i
raptopamina, care au structur\ asem\n\toare epinefrinei. Ace[ti analogi
(β-agoni[ti) nu sunt considera]i hormoni steroizi, putând fi folosi]i `n scopul
cre[terii produc]iei de carne la cele mai multe specii de animale.
Efectul folosirii acestor analogi, `n hrana animalelor crescute pentru
carne, se concretizeaz\ `n cre[terea cu 10-25 % a ]esutului muscular (prin
hipertrofia fibrelor musculare), ca urmare a reducerii catabolismului
proteinelor [i `mbun\t\]irii anabolismului; `n acela[i timp, se `nregistreaz\
o reducere a ]esutului adipos (cu 10-40 %), cre[te randamentul carcasei, se
`mbun\t\]e[te eficien]a hranei (Dunshea [i col., 1993).

~n prezent, consumatorii sunt foarte reticen]i la folosirea unor aditivi


(`n special substan]e anabolizante) pentru producerea c\rnii, iar discu]iile pe
aceast\ tem\ sunt intense [i aprinse; consumatorii se gândesc, `n primul
rând, la riscul alter\rii func]iilor sexuale sau apari]iei cancerului [i pe urm\
la calitatea c\rnii.

114
Evolu]ia compozi]iei chimice a corpului `n timpul cre[terii/`ngr\[\rii

}esuturile corpului se diferen]iaz\ prin compozi]ia lor `n ap\,


minerale, proteine [i lipide; astfel, ]esutul osos are o compozi]ie relativ
stabil\, fiind bogat `n minerale (`n special Ca [i P); ]esutul muscular este
bogat `n ap\ [i proteine, `n timp ce ]esutul adipos (variabil, dup\ localizare)
este bogat `n lipide [i mai s\rac `n ap\.
Compozi]ia corpului animal variaz\ `n func]ie de propor]ia pe care o
are fiecare ]esut `n corp, propor]ie care variaz\ cu specia [i vârsta
animalelor. ~n func]ie de viteza de cre[tere a diferitelor ]esuturi, sporul de
greutate difer\ ca [i compozi]ie chimic\; pe m\sura `naint\rii `n
vârst\/greutate, scade propor]ia mu[chilor [i oaselor, crescând cea a gr\simii
[i `nregistrându-se astfel, o reducere a proteinelor (`n special la ovine) [i
mineralelor (tab.58).
Tabelul 58 Evolu]ia compozi]iei corpului la t\ura[i [i miei
Specia Greutate % din corp (far\ con]inut digestiv) Energie
corp, kg Ap\ Proteine Gr\simi Cenu[\ (kcal/kg)
40 74,8 16,7 3,7 4,1 1290
115 72,6 16,8 4,6 4,5 1450
T\ura[i 300 66,2 16,8 12,4 4,1 2130
425 61,6 16,8 17,7 3,6 2600
500 58,6 15,8 21,7 3,4 2960
20 17,5 17,5 2650
40 12,5 29,0 3450
Ovine 60 12,5 39,0 4400
80 11,0 45,0 4950
100 10,5 49,0 5250
Sursa: Burlacu, 1985 (dup\ Hoffmann)

Concomitent se schimb\ caloricitatea sporului, datorit\ cre[terii


propor]iei de gr\simi; astfel, `n cazul ovinelor de exemplu, ponderea
energiei `n spor cre[te pentru gr\simi [i scade pentru proteine, reprezentând,
din caloricitatea total\ a sporului 62,5 % [i respectiv 37,5 % la greutatea de
20 kg [i 88,6 % [i respectiv 11,4 % la greutatea de 100 kg.

Influen]a alimenta]iei asupra cre[terii/dezvolt\rii

Cre[terea [i dezvoltarea sunt determinate, pe lâng\ sistemul hormonal


[i ereditate, [i de nutri]ie [i alimenta]ie, `n special `n perioada postnatal\.
~n principiu, orice restric]ie alimentar\ determin\ o reducere a cre[terii
`n greutate sau chiar o pierdere de greutate, `n cazul când restric]ia este
accentuat\ [i de lung\ durat\.
Aportul de energie [i nutrien]i pentru produc]ia de carne este
caracterizat prin cantitatea [i calitatea hranei administrate `n diferite etape
ale cre[terii/dezvolt\rii organismului, distingându-se sub acest aspect mai
multe tipuri de hr\nire (Faryss [i col., 1990), `n func]ie de nivelul aportului
(`n special de energie) care determin\ compozi]ia tisular\:
– nivel ridicat (RR), liberal [i continuu, pân\ la sacrificare,
– nivel (RS), ridicat la `nceput, apoi sc\zut (S),
– nivel (SR), sc\zut la `nceput apoi ridicat,
– nivel (SS), sc\zut pe toat\ perioada, pân\ la sacrificare.

115
Regimurile `n care se aplic\ niveluri diferite de hr\nire eviden]iaz\
faptul c\ sc\derea nivelului de hr\nire atrage dup\ sine reducerea sporului
de greutate, a greut\]ii la sacrificare [i a propor]iei de ]esut adipos, respectiv
o cre[tere a ]esutului muscular [i osos, `n carcas\.
O modificare a compozi]iei carcasei se poate ob]ine printr-un aport
sporit de protein\ sau `n unii aminoacizi, `n special lizin\; prin cre[terea
aportului de protein\ sau lizin\ [i p\strând constant aportul de energie,
se reduce cantitatea de gr\sime `n favoarea c\rnii, `n carcas\ (tab. 59).
Tabelul 59 Efectul nivelului de protein\ asupra carcasei la porci
% protein\, `n hran\ 1
10 12 14 16 18 20
Grosime sl\nin\ dorsal\, cm 3,94 3,71 3,66 3,61 3,56 3,50
Propor]ie de carne `n carcas\, % 35,8 37,1 37,7 38,1 37,9 38,6
% lizin\ `n hran\ 2
Faza:
- cre[tere 0,60 0,65 0,70 0,75
- finisare 0,45 0,50 0,55 0,60
Grosime sl\nin\ dorsal\, cm 3,84 3,88 3,70 3,63
Suprafa]\ ochi mu[chi, cm2 31,3 33,0 34,6 35,3
Carne `n carcas\, % 51,8 52,7 54,0 54,6
Sursa: 1 - Johnson, 1965; 2 - Asche [i col., 1985

De altfel, la porcinele din tipul “hiper-musculos” (ex. hibrizii PIC),


aptitudinile pentru a depune mai pu]in\ gr\sime permit aplicarea unor
regimuri de hr\nire cu nivele mai ridicate de energie, f\r\ riscul unei
`ngr\[\ri excesive.
Cre[terea compensatorie, poate fi definit\ ca fiind sporul suplimentar
de greutate realizat `n timpul unei alimenta]ii normale , intervenit\ dup\ o
perioad\ de subalimenta]ie. Acest fenomen a fost pus `n eviden]\ de
Beranger (1983) la bovine, dar el este aplicat `n practic\ de mult timp,
`ndeosebi la bovine [i ovine, putându-se spori eficien]a economic\ a
cre[terii/`ngr\[\rii rumeg\toarelor, economisind nutre]urile mai scumpe din
perioada de iarn\ [i folosind intens nutre]urile verzi (mai ieftine) vara.
Aplicarea temporar\ a subalimenta]iei nu se face la animalele foarte
tinere, trebuie s\ fie suficient de lung\ pentru a se putea manifesta
compensa]ia [i se aplic\ doar pentru energie.

Cerin]e de energie

Cerin]ele de energie pentru cre[tere/`ngr\[are depind de caloricitatea


sporului `n greutate, de randamentul utiliz\rii EM ca EN pentru aceste
func]ii [i respectiv de m\rimea sporului.
Caloricitatea sporului de greutate este dat\ `n propor]ie de 98-99 %
de con]inutul `n gr\simi [i proteine, glucidele reprezentând doar 1-2 % din
energia sporului, la rumeg\toare (Burlacu, 1985).
Randamentul utiliz\rii EM pentru `ngr\[are (folosindu-se ra]ii
obi[nuite), este mai mare la animalele monogastrice (70-75 %) [i mai redus
la rumeg\toare (30-55).
Dat fiind faptul c\ la animalele `n cre[tere/`ngr\[are este dificil\
separarea cerin]elor de hran\ `n cerin]e pentru `ntre]inere [i respectiv, pentru
produc]ie, cerin]ele de energie (dar [i pentru nutrien]i) se exprim\ global
recomand\rile de aport fiind pe animal [i pe zi.
116
Pentru rumeg\toare, aceste cerin]e se exprim\ fie `n ENC (pentru
t\ura[i, boi, juninci [i vaci la `ngr\[at), fie `n ENL (pentru tineretul femel de
reproduc]ie).
Exprimarea cerin]elor `n unit\]ii de m\sur\ pentru energie, respectiv
UFC, UFL (sistemul INRA) sau UNC, UNL (sitemul IBNA), se face prin
raportarea ENC sau ENL, la valorile de referin]\ ale unit\]ilor respective:
Sistemul INRA Sistemul IBNA
UFC = ENC (kcal) / 1820 UNC = ENC (MJ) / 6,2
UFL = ENL (kcal)/ 1700 UNL = ENL (MJ) / 6,1

Pentru monogastrice, cerin]ele de energie se exprim\, `n cele mai


multe cazuri, `n EM [i nu `n EN (cum este cazul la rumeg\toare), iar
recomand\rile privind aportul de energie sunt, de regul\, exprimate sub
form\ de concentra]ie energetic\ (kcal EM/kg hran\), singura form\
practic\ pentru animalele hr\nite ad libitum.
Referitor la cerin]ele de energie pentru cre[tere/`ngr\[are, raportate pe
kg spor greutate, sunt cu atât mai mari cu cât sporurile zilnice de greutate
sunt mai mici (tab. 60), explica]ia g\sindu-se `n cheltuielile de energie pentru
`ntre]inere, care r\mân practic nemodificate indiferent de m\rimea sporului.
Tabelul 60 Cheltuieli de energie pe kg spor la t\ura[i, `n func]ie de
m\rimea sporului mediu zilnic de greutate
INRA, 1988 1 Burlacu Gh., 1998 2
Greutate SMZ UFC/zi UFC/ % greutate, SMZ UNC/zi UNC/ %
(kg) (g) kg spor (kg) (g) kg spor
300 1000 4,8 4,8 100 300 800 5,80 7,2 100
1200 5,3 4,4 92 1000 6,27 6,3 87
1400 5,8 4,1 85 1200 6,78 5,6 78
1600 6,3 3,9 81 1400 7,33 5,2 72
1600 7,92 5,0 69
Date prelucrate dup\: 1 - Verite [i col., 1988; 2 - Burlacu [i col., 1998

Cerin]e de protein\

~n privin]a con]inutului `n protein\ al sporului de greutate, pentru toate


speciile de animale se au `n vedere câteva aspecte specifice:
– participarea proteinelor `n sporul de mas\ corporal\ este mai mic\ la
femele [i masculi castra]i, comparativ cu cei necastra]i, la rasele precoce
(fa]\ de cele tardive);
– propor]ia de proteine `n spor se reduce odat\ cu `naintarea `n vârst\
respectiv cu cre[terea `n greutate;
– depunerea de protein\ `n spor este `nso]it\ de cre[terea pierderilor de
N prin fecale [i urin\.
Randamentul utiliz\rii metabolice a aminoacizilor absorbi]i pentru
sinteza de protein\ corporal\ variaz\ `n mai mare m\sur\ decât `n cazul
energiei, surplusul de aminoacizi este degradat; iar `n caz de deficit de
aminoacizi, deoarece organismul nu are posibilitatea suplinirii acestora,
sinteza de proteine corporale se reduce la nivelul aportului (dac\ acesta
dep\[e[te nivelul cerin]elor de `ntre]inere).
La rumeg\toare, cerin]ele de protein\ sunt exprimate `n PDI (`n
sistemele INRA [i IBNA), nivelul acestora fiind determinat experimental.

117
Pentru animalele `n cre[tere/`ngr\[are, cerin]ele pe kg spor se
stabilesc, `n principiu, prin divizarea con]inutului `n protein\ al sporului la
valoarea randamentului de utilizare a proteinelor `n sporul de cre[tere,
(ambele sc\zând cu vârsta animalelor).
De exemplu, pentru bovine:
– con]inutul sporului `n proteine (g/kg): 200-150
– randamentul utiliz\rii proteinei, `n spor: 0,68-0,40*
– cerin]e PDI (g/kg spor): 250-350* (*- scad cu vârsta)
Ca [i pentru energie, [i `n cazul proteinei cheltuielile raportate pe kg
spor greutate sunt cu atât mai mici cu cât sporurile sunt mai mari.
Contrar unor afirma]ii din literatura de specialitate, conform c\rora
cerin]ele de protein\ pe kg spor scad cu cre[terea greut\]ii, aceste cerin]e
cresc datorit\ reducerii randamentului utiliz\rii proteinelor `n sporul de
cre[tere.
~n cazul animalelor monogastrice, concep]ia privind alimenta]ia
proteic\ [i implicit cea referitoare la cerin]ele `n protein\ pentru
cre[tere/`ngr\[are, s-a modificat mult `n ultimii 10-15 ani.
Aceste modific\ri au fost determinate `n primul rând de orientarea
produc]iei de carne spre carnea de tineret, cât mai s\rac\ `n gr\simi,
ob]inut\ de la animale tot mai specializate `n aceast\ direc]ie; `n acela[i
timp, poten]ialul genetic al acestor animale (`n general hibrizi) este din ce `n
ce mai ridicat `n direc]ia unei mai bune valorific\ri a energiei [i proteinei
din hran\.
~n estimarea cerin]elor de protein\ pentru cre[tere, la animalele
monogastrice se au `n vedere câteva aspecte esen]iale:
– hr\nirea `n sistem ad libitum, pe grupe mari de animale, cu cerin]e
asem\n\toare;
– necesitatea exprim\rii cerin]elor ca [i concentra]ie `n protein\,
respectiv PB % din hran\ sau g PB/kg nutre] [i nu sub alt\ form\,
– necesitatea respect\rii unui raport optim `ntre aportul de energie [i
cel de protein\ ([i implicit [i al]i nutrien]i);
– necesitatea asigur\rii aportului optim de aminoacizi esen]iali, sub
aspect cantitativ [i al echilibrului (raportului) dintre ei; asigurarea
aminoacizilor esen]iali este mai important\ decât nivelul proteic al hranei,
– folosirea `n formularea hranei, a conceptelor de aminoacizi
digestibili [i protein\ ideal\, `n scopul corel\rii cât mai bune a aportului de
aminoacizi cu cerin]ele animalelor;
– stabilirea cerin]elor `n protein\ (aminoacizi) `n func]ie de poten]ialul
genetic [i performan]ele zootehnice ale animalelor, respectiv condi]iile de
alimenta]ie [i de mediu.
Recomand\rile cu privire la nivelul cerin]elor `n protein\, respectiv
aminoacizi, difer\ de la o surs\ la alta, diferen]ele fiind determinate `n
primul rând, de nivelul energetic al hranei, recomandat, deoarece este
necesar\ men]inerea unui raport optim de energie/protein\ (aminoacizi).
Din aceast\ cauz\, exprimarea cerin]elor prin raportare la 1000 kcal
EM este mult mai adecvat\ (tab.61); se observ\, din datele respective, c\
`ntre diversele surse exist\ diferen]e semnificative sub aspectul nivelului
diferi]ilor aminoacizi esen]iali `n hran\.
Deoarece proteinele difer\ mult `ntre ele sub aspect nutri]ional, `n
func]ie de con]inutul lor `n aminoacizi, stabilirea calit\]ii proteinelor este
laborioas\ [i costisitoare; pe baza cun[tin]elor actuale, referitoare la
compozi]ia proteinelor [i a cerin]elor porcilor `n aminoacizi, s-a emis ideea
118
dup\ care, proteina care con]ine cel mai bun echilibru al aminoacizilor
esen]iali [i respectiv `ntre aminoacizii esen]iali [i cei neesen]iali s\ fie
denumit\ “protein\ ideal\” (Cole, 1979; ARC, 1981).
Tabelul 61 Cerin]e de proteine [i aminoacizi esen]iali pentru porci
`n cre[tere/`ngr\[are (g/1000 kcal EM)
Specificare INRA, 1989 NRC, 1988 RPAN, 1993*
cre[tere finisare cre[tere finisare cre[tere finisare
Protein\ brut\ 53 47 49 43
Lizin\ 2,6 2,3 2,2 1,9 3,0 2,6
Metionin\+cistin\ 1,6 1,4 1,3 1,1 1,8 1,6
Triptofan 0,47 0,42 0,39 0,32 0,58 0,48
Treonin\ 1,6 1,4 1,5 1,3 1,9 1,8
Leucin\ 1,9 1,7 1,9 1,6 3,0 2,6
Izoleucin\ 1,6 1,4 1,4 1,2 1,6 1,4
Valin\ 1,8 1,6 1,5 1,3 2,1 1,8
Histidin\ 0,76 0,58 0,70 0,60 1,1 0,9
Arginin\ 0,79 0,68 0,78 0,32 0,9 0,8
Fenilalanin\ + 2,6 2,3 2,1 1,8 2,8 2,5
Tirozin\
Date prelucrate: * Rhône-Poulenc Nutrition Animal

Estimarea propor]iei aminoacizilor esen]iali `n protein\ ideal\ pentru


porci `n cre[tere s-a f\cut pe baza examin\rii multor date, cum ar fi
compozi]ia ]esuturilor [i a laptelui de scroaf\, care au fost corelate cu
cerin]ele estimate pentru fiecare aminoacid.
Amestecul de aminoacizi `n cadrul proteinei ideale este exprimat ca
propor]ie a diferi]ilor aminoacizi esen]iali fa]\ de un aminoacid luat ca
referin]\; de regul\ ca referin]\ este luat\ fie lizina (= 100), fie triptofanul
(= 1,0) (tab. 62).
Tabelul 62 Estimarea compozi]iei proteinei ideale, pentru cre[tere, la porci
Triptofan = 1,0 * lizin\ = 100 **
Specificare ARC INRA NRC INRA RPAN
(1981) (1984) (1988) (1989) (1993)
Arginin\ - 1,6 3,0-1,0 30 31
Histidin\ 2,3 1,4 1,8 26 36
Izoleucin\ 3,8 3,3 3,7 72 54
Leucin\ 7,0 4,0 5,0 60 100
Lizin\ 7,0 5,6 7,0-6,0 100 100
Metionin\+cistin\ 3,5 3,3 3,4 60 60
Fenilananin\+tirozin\ 6,7 5,5 5,5 100 95
Treonin\ 4,2 3,3 4,0 60 64
Triptofan 1,0 1,0 1,0 18 19
Valin\ 4,9 3,9 4,0 70 70
Sursa: * Lewis, 1991
** Henry [i col., 1989; Rhôdimet Feed Formualtion Guide, 1993

La p\s\rile crescute pentru carne (hibrizi cu cre[tere rapid\), mai


mult decât la alte specii [i categorii de animale, cerin]ele de protein\
(exprimate ca % PB din hran\) sunt `n leg\tur\ strâns\ cu nivelul energetic
al hranei administrate. Este cunoscut faptul c\, la p\s\ri, cantitatea de
hran\ ingerat\ este influen]at\, pe lâng\ concentra]ia energetic\ [i de
temperatura ambiant\, densitatea hranei (f\inuri, granule...) etc; astfel, este
necesar\ o corela]ie adecvat\ `ntre energia [i nutrien]ii din hran\.
119
~n caz de supra sau subconsum, este necesar\ corelarea nivelului
energetic cu aportul de protein\, respectiv de aminoacizi; corelarea
concentra]iei energetice a hranei cu nivelul proteic se poate realiza prin
respectarea a[a-zisului raport energie/protein\, `n func]ie de specia [i vârsta
p\s\rilor (tab. 63)
Cerin]ele `n aminoacizi se exprim\ `n acela[i mod ca [i la porcine,
respectiv ca propor]ie (%) din hran\ sau `n g/ 1000 kcal EM.
Pentru calculul cerin]elor `n aminoacizi au fost formulate diferite
rela]ii specifice: Lizin\, y = 4,10 - 0,00257x
M+C, y = 3,10 - 0,016x
Treonin\, y = 2,6 - 0,0126x
Metionin\, y = 1,94 - 0,016x
Triptofan, y = 0,76 - 0 00386x
unde: y = g aminoacid/1000 kcalEM; x = vârsta medie din perioad\ (zile)

Tabelul 63 Raportul energie/protein\, la pui broiler de g\in\

Specificare Demaraj 0-2 s\pt\mâni Cre[tere, peste 2 s\pt\mâni


kcalEM/kg hran\ 2900 3000 3100 3200 2900 3000 3100 3200
% PB `n hran\ 21,5 22,2 23,0 23,7 19,6 20,4 21,0 21,7
Raport E:PB 135 135 135 135 148 148 148 148
Pentru alte niveluri energetice se poate calcula propor]ia de protein\, astfel:
de ex. la 3300 kcal EM/kg PB(%) = 24,4 (respectiv 3300:135 = 24,4)
Sursa: Leclercq B. [i col., 1989

Calculul cerin]elor `n aminoacizi, de exemplu:


- cerin]e lizin\ (y) pentru pui de carne, `n vârst\ de 28 zile (x = 14);
y = 4,10 - 0,00257x, respectiv y = 4,10 - (0,00257 x 14) = 3,74 g/100 kcal EM
rezult\ c\ la 3000 kcal EM/kg hran\: 3,74 x 3 = 11,22 g/kg (respectiv 1,12 % lizin\)

La actualul pre] al aminoacizilor sintetici, un nivel mai sc\zut al


proteinei poate fi mai util [i permisibil printr-o suplimentare a hranei cu
ace[ti aminoacizi.

Cerin]ele de vitamine

Estimarea cerin]elor de vitamine este dificil\, atât datorit\ multitudinii


factorilor care determin\ aceste cerin]e, cât mai ales datorit\ interrela]iilor
dintre vitamine [i al]i nutrien]i din hran\.
La rumeg\toare, pentru cre[tere/`ngr\[are, se pune problema unei
suplimen\ri a hranei cu vitamine numai pentru cele liposolubile: A, D [i E.
Vitamina A joac\ un rol deosebit `n procesul de cre[tere (fiind
denumit\ [i vitamina de cre[tere), o caren]\ a ei `ntârziind sau chiar oprind
acest proces; vitamina D favorizeaz\ formarea [i dezvoltarea normal\ a
scheletului, iar vitamina E previne la vi]ei [i miei manifestarea
miodistrofiilor, `mbun\t\]ind [i calitatea c\rnii.
Prin specificul alimenta]iei lor, animalele rumeg\toare beneficiaz\ de
un important aport de vitamine A [i E sau precursori (caroteni), prin
nutre]urile verzi sau cele conservate (de bun\ calitate), iar expunerea la
soare le asigur\ un aport `nsemnat de vitamin\ D.
Totu[i, se recomand\ suplimentarea hranei lor cu aceste vitamine, `n
timpul iernii sau când se folosesc regimuri de hr\nire bazate pe nutre]uri
poten]ial s\race `n aceste vitamine, cum sunt: r\d\cini [i tuberculi furajeri,
fânuri vechi sau recoltate tardiv, subproduse din industria alimentar\ etc.
Nivelul recomandat de suplimentare este prezentat `n tab. 64.
120
Tabelul 64 Nivelul de suplimentare cu vitamine, la rumeg\toare
`n cre[tere/`ngr\[are (UI/kg SU)
Vitamina
Specia, categoria A D E
1 2 1 2 1 2
Juninci [i t\ura[i, `n cre[tere 2200 3600 300 360 25 30
Vi]ei 2200 3400 300 400 25 13
Miei: 20 kg 950 15
40 kg 1350 15
100 kg 2000 15
Sursa: 1 - Wolter, 1988 (dup\ NRC); 2 - Hoffmann, 1990

La animalele monogastrice (`n special porcine [i p\s\ri), datorit\


specificului cre[terii lor (`n spa]ii `nchise [i aglomera]ii mari) [i a
regimurilor de furajare (bazate pe cereale [i subproduse industriale
concentrate), se impune suplimentarea hranei atât cu vitamine liposolubile
cât [i cu cele hidrosolubile (care nu sunt sintetizate `n tubul digestiv).
La animalele `n cre[tere, cerin]ele `n vitamine sunt relativ ridicate iar
efectul deficitului este extrem de evident atât `n privin]a ritmului de cre[tere
cât [i asupra s\n\t\]ii lor.
Recomand\rile privitoare la aporturile de vitamine pentru animalele `n
cre[tere/`ngr\[are se refer\ la cantit\]ile care trebuie ad\ugate ([i nu a
con]inutului total al hranei); acestea dep\[esc cerin]ele organismului,
tocmai pentru a evita posibile caren]e datorate varia]iei materiilor prime [i
interac]iunii vitaminelor cu al]i nutrien]i din hran\. Se apreciaz\ c\ o
majorare a aportului de vitamine pentru p\s\rile de carne nu prezint\
inconveniente nutri]ionale, doar aportul vitaminelor A [i D trebuind limitat
la de maximum 3 ori nivelul recomand\rilor (tab. 65).
Tabelul 65 Aportul suplimentar de vitamine pentru puii broileri de g\in\
Perioada de cre[tere
Vitamine Demaraj/cre[tere Finisare
1 2 1
UI/ kg hran\
Vitamina A 10000 5800 10000
Vitamina D3 1500 580 1500
mg/ kg hran\
Vitamina E 15 20 10
Vitamina K3 5 2 4
Tiamina 0,5 2 -
Riboflavina 4 4,5 4
Acid pantotenic 5 13 5
Niacina 25 30 15
Acid folic 0,2 0,7 -
Vitamina B12 0,01 0,01 0,01
Colina 500 1200 500
Sursa: 1 - INRA, 1989
2 - Hoffmann, 1990 (nu sunt separate cerin]ele pe perioade)

La porci, pentru perioada cre[tere/`ngr\[are (porci peste 20-25 kg),


trebuie suplimentate toate vitaminele liposolubile (tab. 66).

121
Tabelul 66 Aportul suplimentar de vitamine, pentru porci `n cre[tere/`ngr\[are
Perioada
Vitamine Cre[tere Finisare
1 2 3 1 2
UI/kg hran\
Vitamina A 1300 4400 5000 1300 3300
Vitamina D 150 440 1000 150 330
Vitamina E 11 11 10 11 8,25
mg/kg hran\
Vitamina K 0,5 4,4 0,5 0,5 3,3
Riboflavina 2,5 4,4 3,0 2,0 3,3
Niacina 10 22 10 7 16,5
Acid pantotenic 8 18 8 7 13,5
Colina 300 382 500 300 286,5
Biotina 0,05
Acid folic 0,5
Vitamina B12 (mcg) 10 22 20 5 16,5
Sursa: 1 - NRC, 1988; 2 - TTU, Texas Tech. University; 3 - INRA, 1989 (Henry Y. [i col.)

Cerin]e de minerale

Asigurarea cerin]elor `n minerale la animalele `n cre[tere/`ngr\[are


ridic\ probleme deosebite atât de ordin tehnic, cât [i economic, dat fiind
faptul c\ pentru una [i aceea[i func]ie fiziologic\ cerin]ele pot s\ fie diferite,
iar optimul economic nu corespunde cu cel tehnic.
Pentru animalele `n cre[tere/`ngr\[are, o grij\ deosebit\ trebuie
acordat\ asigur\rii mineralelor con]inute `n sporurile corporale, respectiv Ca
[i P pentru schelet [i Mg, K [i Na pentru ]esuturile zise moi; la rumeg\toare
domestice, aceste valori au varia]ii relativ mici (tab. 67).
Tabelul 67 Aport recomandat de minerale pentru rumeg\toare, `n cre[tere
Minerale Bovine Ovine
Ca, g/kg SU ra]ie* 5,5-10,0 5,0-9,0
P, g/kg SU ra]ie* 3,5-6,0 3,0-4,0
Cu, mg/kg SU ra]ie ** 10
Co, mg/kg SU ra]ie ** 0,1
I, mg/kg SU ra]ie ** 0,2-0,8
Mn, mg/kg SU ra]ie ** 50
Zn, mg/kg SU ra]ie ** 50
Se, mg/kg SU ra]ie ** 0,1
Sursa: Gueguen, 1988; * `n func]ie de vârst\ [i spor; ** pentru toate categoriile

Cerin]ele de microelemente pentru cre[tere sunt apreciate ca reduse.


La monogastrice, asigurarea nivelului optim al cerin]elor de minerale
trebuie s\ ]in\ cont [i de disponibilitatea acestora, `n func]ie de specie [i de
sursa de minerale; `n acest sens, la p\s\ri, la care P fitic nu este disponibil,
cerin]ele pentru acest element sunt indicate atât ca fosfor total cât [i ca
fosfor disponibil.
Recomand\rile privind aportul de minerale pentru puii de carne sunt
f\cute, cel pu]in pentru macroelemente, `n func]ie de concentra]ia energetic\
a hranei (tab. 68).

122
Tabelul 68 Aportul de minerale recomandat pentru puii broiler de g\in\
Minerale Perioada
Demaraj Cre[tere Finisare
g/1000 kcal EM
Ca 3,4 3,1 2,8
P total 2,3 2,3 2,1
P disponibil 1,4 1,4 1,2
Na 0,55 0,55
Cl 0,48 0,48
mg/kg hran\
Fe 40 15
Cu 3 2
Zn 40 20
Mn 70 60
Co 0,2 0,2
Se 0,1 0,1
I 1 1
Sursa: Leclercq [i col., 1989

~n cazul porcinelor, cerin]ele de minerale sunt mai bine stabilite pentru


tipul porci carne, la care recomand\rile privind aportul suplimentelor de
minerale sunt la nivelul de 7-11 g Ca [i 5-7 g P pe kg spor greutate, `n
func]ie de vârst\ (cerin]ele mai mari sunt pentru porci pân\ la 20 kg
greutate, apoi ele scad cu vârsta) (Henry [i col., 1989).
Recomand\rile privitoare la aportul de microelemente sunt destul de
imprecise [i variabile de la o surs\ la alta (tab.69).
Tabelul 69 Aportul de microelemente, recomandat la porci `n cre[tere/`nrg\[are

Minerale mg/kg hran\


Fe 80
Cu 10
Zn 100
Mn 40
Co 0,1
Se 0,1
I 0,2
Sursa: Henry Y. [i col., 1989

Cerin]e pentru produc]ia de ou\

Produc]ia de ou\ de consum se ob]ine aproape `n exclusivitate de la


g\ini hibrizi, respectiv de la hibrizi ou\tori din dou\ tipuri genetice [i anume
Leghorn (ou\ cu coaja alb\) sau Rhode-Island (ou\ cu coaja brun\); de la
g\inile de reproduc]ie, `n consumul uman ajunge cca. 15% din cantitatea de
ou\ produse - cele necorespunz\toare incuba]iei.
Oul este un aliment deosebit, datorit\ valorii sale nutri]ionale foarte
ridicate, digestibilit\]ii mari a componentelor (peste 95%), con]inutului
mare `n aminoacizi esen]iali, `n fier, fosfor [i vitamine precum [i `n acid
linoleic [i lecitin\.

123
Compozi]ia oului.
P\r]ile componente ale oului sunt coaja, albu[ul [i g\lbenu[ul.
Propor]ia acestor componente la oul de g\in\ [i con]inutul acestuia `n
substan]e brute sunt prezentate `n tab. 70.

Tabelul 70 Compozi]ia medie a oului de g\in\

Componente Ou cu coaj\ G\lbenu[ Albu[ Coaj\


% % % %
Ou `ntreg 100 31,0 58,0 11,0
Ap\ 65 48,0 87,0 2,0
Protein\ 12 17,5 11,0 4,5
Gr\sime 11 32,5 0,2 -
Hidra]i carbon 1 1,0 1,0 -
Cenu[\ 11 1,0 0,8 93,5
Sursa: North [i col., 1990

Din substan]a uscat\ a oului, proteina reprezint\ 33-35 %, gr\simea


30-33 %, hidra]ii de carbon 2,5-3,0 %, iar minerale (cenu[a) cca. 31 %.
Pe parcursul ouatului, cresc greutatea oului, substan]a uscat\ [i
propor]ia g\lbenu[ului [i descresc propor]ia cojii, a albu[ului [i substan]a
uscat\ a acestuia.
Coaja oului, se formeaz\ `n uter (`n cca 19 ore) pe baza Ca adus prin
sânge [i care provine atât din hran\ (cca 2/3 din Ca necesar pentru coaj\),
cât [i din oasele lungi ale p\s\rii (cca 1/3); pentru formarea cojii unui ou de
g\in\ se consum\ aproximativ 2g Ca, `n coaja oului calciul reprezintând
cca. 33 %.
Albu[ul de ou con]ine o mare propor]ie de ap\ (87 %) [i protein\
(cca. 11 %), la care se adaug\ cantit\]i mici de hidra]i de carbon [i minerale.
Proteina din albu[ (cca 85% din SU) este format\ din ovalbumin\,
(cca 75% din protein\), ovoalbumin\, ovoconalbumin\, ovoglobulin\ [i
unele glicoproteine. Albu[ul con]ine [i avidin\ (o nucleoprotein\), care
inhib\ activitatea biotinei; la rândul ei, avidina este inactivat\ prin `nc\lzire.
Albu[ul are propriet\]i antibiotice prin con]inutul de lizozim, care
produce descompunerea polizaharidelor din pere]ii celulari ai bacteriilor.
Proteina din albu[ este bogat\ `n aminoacizi esen]iali; eviden]iindu-
se propor]ia ridicat\ de lizin\ [i aminoacizi sulfura]i.
~n albu[ se gasesc toate vitaminele hidrosolubile, cu excep]ia colinei.
G\lbenu[ul, se caracterizeaz\ printr-un con]inut mai mare `n
substan]a uscat\ (peste 50%) decât albu[ul; substan]a uscat\ din g\lbenu[
este compus\ din cca. 6,3% lipide, cca. 33% protein\ [i 4% alte componente
(glucoz\ liber\, vitamine liposolubile, minerale).
~n componen]a lipidelor intr\ gr\simile neutre (2/3) [i fosfolipidele
(1/3); `n aceast\ component\ se g\sesc vitaminele lipiosolubile [i lecitina.
~n ou se g\se[te, `n func]ie de m\rimea lui, 180-230 mg colesterol.
Proteina din g\lbenu[ are `n componen]a ei `n special levitin\ [i
fosfitin\, pe lâng\ care se mai g\sesc vitelin\, α-lipovitelin\, etc. Con]inutul
proteinei din g\lbenu[ `n aminoacizi esen]iali, este apropiat de cel din albu[,
remarcându-se nivelul mai ridicat de lizin\.
Dintre minerale, `n g\lbenu[, fosforul se g\se[te `n cantitatea cea
mai mare, al\turi de S, Fe, etc; `n stare liber\ se g\se[te Na, K, Cl.

124
Culoarea galben\ a g\lbenu[ului este dat\ de prezen]a pigmen]ilor
carotenoizi (xantofile), respectiv zeaxantin\ (din porumbul galben) [i
lutein\ (din nutre]uri verzi, `n special lucern\). Culoarea g\lbenu[ului nu are
leg\tur\ cu valoarea nutri]ional\ a oului.
Valoarea nutri]ional\ a oului este foarte ridicat\, datorit\
con]inutului ridicat [i echilibrat `n aminoacizi esen]iali; de altfel, proteina
din ou este luat\ ca etalon pentru aprecierea valorii biologice (VB) a altor
proteine de ex.:
Protein\ VB Aminoacizi (AA)
limitan]i
Ou `ntreg 96 -
Lapte 90 AA sulfura]i
Pe[te 83 Metionin\
Carne 76 AA sulfura]i
Grâu 67 Lizin\

Digestibilitatea componentelor oului crud este diferit\; foarte bun\


pentru g\lbenu[ (cca. 95 %), mai redus\ pentru albu[ (cca. 50 %, dar prin
fierbere [i digestibilitatea albu[ului se ridic\ la peste 90 %).

Influen]a alimenta]iei asupra compozi]iei oului


Calitatea oului este dat\ atât de unii parametri externi (m\rime, aspect,
rezisten]\ coaj\), cât [i interni (compozi]ie chimic\, `nsu[iri de valorificare,
gust, miros, culoare g\lbenu[...).
M\rimea (greutatea) oului poate fi influen]at\ prin alimenta]ie, prin
con]inutul hranei `n protein\ [i `n special, `n acid linoleic.
Influen]a nivelului proteic al hranei asupra greut\]ii oului este mai
mare la g\inile din rasele grele [i mai redus\ la cele din rasele u[oare;
astfel, la g\inile u[oare (pentru ou\ de consum) reducerea nivelului proteic
al hranei la 12-13 % nu a modificat num\rul de ou\, greutatea ou\lor
sc\zând, `n medie cu cca. 1 g, `n condi]iile `n care s-a asigurat un echilibru
strict `n aminoacizi (Leclercq [i col., 1989).
Influen]a acidului linoleic este mai mare, astfel c\ lipsa acestuia din
hran\ determin\ o reducere a greut\]ii oului cu cca. 10 g.
Calitatea cojii, este apreciat\ prin grosime, care este strâns legat\ de
rezisten]a la spargere; o rezisten]\ suficient\ a cojii se `nregistreaz\ la o
grosime a cojii de 0,32 mm, când coaja rezist\ la o presiune de 2,6-3,7 kg.
~n coaja unui ou, cu o grosime normal\, se g\sesc cca. 2 g Ca; din
oasele tubulare ale g\inii se pot mobiliza rapid, cca. 5-6 g Ca, care este
suficient pentru a produce cca 3 ou\. Dar, prin Ca din organism se poate
suplini o caren]\ a hranei numai pe o durat\ scurt\ de timp, altfel coaja se
sub]iaz\ continuu.
La calcifierea cojii oului contribuie [i vitamina D3, prezen]a Mn [i Zn,
precum [i raportul acido-bazic din sânge `n timpul form\rii cojii oului,
raport determinat de propor]ia Na [i Cl din hran\.
Excesul de fosfor `n hran\ reduce mobilizarea Ca din oase.
Con]inutul intern al oului (proteine, gr\simi, hidra]i de carbon) este
pu]in sau deloc influen]at de hran\; nici con]inutul `n amonoacizi al
proteinei din ou nu este influen]at de hran\.
Nivelul macroelementelor din ou, nu este influen]at de hran\; `n
schimb, con]inutul oului `n microelemente [i vitamine liposolubile reflect\
con]inutul hranei `n substan]ele respective.
125
Mirosul [i gustul oului pot fi influen]ate extern datorit\ con]inutului
acestuia `n gr\simi, care pot fixa substan]ele volatile din mediu sau hran\,
existând `ns\ [i multe exager\ri sub acest aspect. Unele substan]e (ex.
insecticide) sau nutre]uri (f\ina de pe[te `n cantit\]i mari sau alterat\) pot
denatura gustul [i mirosul oului.
Petele de sânge de pe g\lbenu[ se pot datora, `n primul rând
alimenta]iei, respectiv nivelului prea ridicat de protein\ din hran\, prezen]ei
toxinelor fungice, folosirea soiei crude, caren]ei `n Cl [i vitamina A.
Culoarea g\lbenu[ului este determinat\ de pigmen]ii carotenoizi care
con]in oxigen (xantofile); ace[ti pigmen]i, dup\ absorb]ia `n tubul digestiv,
sunt depozita]i `n g\lbenu[ul de ou [i ]esutul adipos. Dintre xantofile,
luteina (din lucerna verde) [i zeaxantina (din porumbul galben) sunt cei mai
importan]i pigmen]i pentru colorarea g\lbenu[ului.
Sursele de xantofile sunt diferite, la fel ca [i con]inutul lor `n ace[ti
pigmen]i (tab. 71).
Tabelul 71 Con]inutul `n xantofile al unor surse furajere
Sursa furajer\: Xantofile (mg/kg)
G\lbinele 7000
Alge comune, uscate 2000
F\in\ lucern\ (20 % PB) 280
F\in\ lucern\ (17 % PB) 260
Gluten porumb (60 % PB) 290
Gluten porumb (40 % PB) 125
Porumb galben 17
Sursa: North [i col., 1990

~n scopul intensific\rii culorii g\lbenu[ului se folosesc [i unii compu[i


sintetici ca β-apo-8-carotenalul sau cataxantina, sau naturali cum sunt
carotenoizii ro[ii din boiaua de ardei; ace[ti compu[i imprim\ `ns\ o
nuan]\ de oranj-ro[u, mai pu]in preferat\ de consumatori.

Cerin]e de energie
Stabilirea cerin]elor de energie pentru produc]ia de ou\ ia `n
considerare consumul de energie pentru `ntre]inere, pentru cre[terea `n
greutate a g\inii [i cel pentru sinteza componentelor oului.
~n func]ie de concentra]ia energetic\ a hranei [i de produc]ia de ou\ se
poate stabili cantitatea de hran\ care trebuie s\ fie ingerat\ zilnic; spre
exemplificare, se ia cazul atât a g\inilor u[oare, cât [i a celor grele (tab. 72).
Tabelul 72 Modul de stabilire a cantit\]ii de hran\ ingerat\
Specificare G\ini u[oare G\ini grele
Greutate corporal\, (kg) 1,5 3,5
Spor greutate, (g/zi) 3 6
% de ouat 70 70
Greutate ou, (g) 60 65
Produc]ie ou\, (g/zi) 42 45,5
EM (kcal/zi)* 303 385
kcal EM/kg hran\ 2700 2900 3000 2700 2800 2900
Hran\ ingerat\ 112 104 100 144 140 134
* cerin]e stabilite `n condi]iile unei temperaturi ambiante de 20 0C

126
Asupra cerin]elor de energie [i respectiv, asupra consumului de hran\
la g\ini, o influen]\ mare o are temeratura mediului; la g\inile u[oare,
cerin]ele de energie se reduc cu 4 kcal/zi, pentru fiecare grad de
temperatur\, `n intervalul 0 0 – 29 0C, `n timp ce la rasele grele, reducerea
respectiv\ este de 6 g/zi (Leclercq [i col., 1989).

Cerin]e de proteine
Estimarea cerin]elor de protein\ pentru produc]ia de ou\ se face
]inând cont de cheltuielile pentru `ntre]inere (2-4 g/pas\re) [i de cele pentru
produc]ia unui ou (10-12 g), avându-se `n vedere un randament al utiliz\rii
proteinelor `n produc]ia de ou\ de cca. 60 %.
~n func]ie de ace[ti factori, cantitatea de protein\ necesar\ pe g\in\ [i
zi, este specificat\ `n tab.73; pentru realizarea acestui aport se impune
corelarea nivelului proteic cu cel energetic, recomandându-se cca. 5,3 g PB/
1000 kcal EM la rasele u[oare [i 5,1-5,2 g/1000 kcal EM la rasele grele.
Concomitent cu nivelul proteic trebuie asigurat [i cel al aminoacizilor
esen]iali care, la fel, trebuie corelat cu concentra]ia energetic\ a hranei;
pentru aceasta, pe 1000 kcal EM trebuie asigurat\ cantitatea de : 2,1-2,6 g
lizin\, 2,0-2,2 g aminoacizi sulfura]i, 1,5-1,75 g treonin\ etc, astfel `ncât
nivelul lor minim s\ fie conform datelor din tab. 74.
Tabelul 73 Cantitatea de protein\ necesar\ la g\ini,
`n func]ie de procentul de ouat
Greutate % de ouat
g\in\ (kg) 40 50 60 70 80 90
1,50 11,2 12,7 14,3 15,9 17,4 19,0
1,75 11,8 13,3 14,9 16,5 18,0 19,6
2,00 12,3 13,8 15,4 17,0 18,5 20,1
2,75 14,4 16,1 17,7 19,4 21,1
3,00 14,9 16,6 18,2 19,9 21,6
3,25 15,4 17,1 18,7 20,4 22,1
3,50 15,9 17,6 19,2 20,9 22,6
Sursa: Gebhardt, 1981

Tabelul 74 Nivelul aminoacizilor din hrana g\inilor ou\toare


Aminoacid % din hran\
Rase u[oare* Rase grele**
Lizin\ 0,74 0,60
Metionin\ 0,36 0,31
Metionin\+cistin\ 0,64 0,57
Treonin\ 0,50 0,43
Triptofan 0,16 0,15
* 2850 kcal EM/kg hran\ ** 2800 kcal EM /kg hran\

Ca regul\ general\, se consider\ c\ nivelul proteic [i cel al aminoacizilor


trebuie s\ fie pu]in mai ridicat decât nivelul cerin]elor, ]inându-se cont de
variabilitatea materiilor prime, pentru a evita caren]ele.
Cerin]e de vitamine
Pentru produc]ia de ou\, cerin]ele de vitamine sunt diferite `n func]ie
de destina]ia ou\lor, respectiv ou\ de consum sau ou\ pentru incuba]ie.
127
La stabilirea nivelului optim de vitamine pentru p\s\ri, trebuie ]inut
cont de o multitudine de factori (fig. 10), care ac]ioneaz\ diferit de la o
vitamin\ la alta.
Variabilitatea
con]inutului de
vitamine a nutre]urilor Pierderi de vitamine
Factori de stress prin conservare,
depozitare, procesare

Condi]ii de `ntre]inere Nivel Disponibilitatea


(sol, baterii) optim diferit\ a
vitaminelor

Diferen]e Antivitamine
condi]ionate
genetic Factorii furajeri
(adaos gr\simi)

Fig. 10 Factorii care influen]eaz\ cerin]ele de vitamine, la p\s\ri


(dup\ Gebhardt, 1981)

Astfel, se consider\ c\ nivelul optim reprezint\ de cel pu]in 1,2 ori


nivelul stabilit experimental pentru rasele u[oare [i de1,5 ori pentru rasele
grele (tab. 75); o aten]ie deosebit\ trebuie acordat\ vitaminelor A, D3, K, B12,
B2, colinei [i niacinei.
Tabelul 75 Aport suplimentar de vitamine, pentru g\ini
Vitamina Rase u[oare Rase grele
Vitamina A, UI/kg 10000 15000
Vitamina D3, UI/kg 2000 3000
Vitamina E, mg/kg 10 25
Vitamina K, mg/kg 2 3
Vitamina B1, mg/kg 0,5 2
Vitamina B2, mg/kg 4 6
Vitamina B6, mg/kg - 2
Vitamina B12, mg/kg 0,1 0,2
Acid pantotenic, mg/kg 5 15
Niacin\, mg/kg 20 30
Acid folic, mg/kg - 1
Biotin\, mg/kg 0,1 0,15
Colin\, mg/kg 500 600
Sursa: Sauveur, 1990

Cerin]e de minerale
~n metabolismul substan]elor minerale, la p\s\rile ou\toare calciul ocup\
un loc primordial, deoarece printr-un ou se elimin\ 2-2,2 g Ca; pe lâng\ Ca,
un ou mai con]ine P - 0,2 g, S - 0,11 g, K - 0,07 g, Na - 0,07 g, Mg - 0,03 g.
Din calciul ingerat, este re]inut `n organism cca. 60 % la g\inile tinere
[i cca. 40 % la cele `n vârst\; varia]ia Ca din hran\ trebuie s\ ]in\ cont de:
– procentul de ouat (presupune un aport diferit de Ca);

128
– greutatea p\s\rilor (p\s\rile mai grele consum\ mai mult\ hran\);
– vârsta p\s\rilor (randamentul de utilizare a Ca `n organism scade
dup\ vârsta de 40 de s\pt\mâni);
– con]inutul hranei `n EM (nivelul mai ridicat reduce consumul);
– temperatura din ad\post (temperatura mai ridicat\ presupune un
consum mai redus de hran\ [i respectiv, un supliment de Ca).
~n func]ie de toate aceste aspecte, valabile [i pentru alte minerale,
aportul de Ca recomandat este cel specificat `n tab. 76.
Tabelul 76 Recomand\ri cu privire la propor]ia de Ca `n hrana g\inilor
Vârsta g\inilor s\pt\mâni
Hran\ 21-40 peste 40
ingerat\ % de ouat
(g/zi) 90 80 70 60 80 70 60 50
% Ca `n ra]ie
80 4,7 4,2 3,7 3,2 5,2 4,7 4,1 3,4
90 4,2 3,8 3,3 2,9 4,7 4,2 3,6 3,1
100 3,8 3,4 3,0 2,6 4,5 3,8 3,3 2,8
110 3,5 3,1 2,7 2,3 3,8 3,5 3,0 2,6
120 3,2 2,9 2,5 2,1 3,5 3,2 2,8 2,4
130 3,0 2,7 2,3 1,9 3,3 3,0 2,6 2,2

Cerin]ele `n fosfor sunt mai reduse, dar se are `n vedere c\ P din


nutre]urile vegetale, fiind sub form\ de fita]i, este pu]in disponibil pentru
p\s\ri (maximum 30-40 %), motiv pentru care recomand\rile ar trebui
f\cute pentru P disponibil: se consider\ c\ o cantitate de 400-450 mg P
disponibil este suficient\ pentru g\inile ou\toare.
Pentru alte minerale, `n cazul g\inilor ou\toare recomand\rile se
refer\ la un num\r relativ redus de elemente, respectiv Na (0,15 %), Mn
(110 ppm) [i Zn (50 ppm) (North [i col., 1990).
Culoarea g\lbenu[ului, cu toate c\ nu are leg\tur\ cu valoarea
nutri]ional\ a oului, influen]eaz\ valoarea lui comercial\; cantit\]ile de
xantofile pe care trebuie s\ le con]in\ hrana g\inilor pentru a ob]ine ou\ cu
diferite intensit\]i de culoare ale g\lbenu[ului sunt prezentate `n tab. 77.
Tabelul 77 Necesarul de xantofile `n func]ie de culoarea g\lbenu[ului
Intensitate culoare Xantofile `n hran\
Scara NEPA* Scara Roche (mg/kg)
1 5 13,6
2 7 27,5
3 9 41,8
4 11 56,5
5 13 72,4
6 15 93,7
7 122,8
8 160,6
Sursa: North [i col., 1990 * NEPA = National Egg and Poultry Association, SUA

Cauzele varia]iei culorii g\lbenu[ului pot fi diferite:


– tipul p\s\rii (su[a genetic\): diferen]e de pân\ la 14 %;
– varia]ii individuale, datorat\ utiliz\rii diferite a xantofilelor;
– cre[terea `n cu[ti favorizeaz\ culoarea;
129
– `mboln\virile (ex. coccidioza) pot reduce utilizarea xantofilelor;
– stressul reduce intensitatea culorii;
– gr\simile din hran\ m\resc absorb]ia xantofilelor;
– oxidarea xantofilelor, favorizat\ de diferitele componente ale hranei, mai
ales `n lipsa antioxidan]ilor, influen]eaz\ negativ culoarea;
– unele ingrediente: f\inuri de carne, ulei de soia, sulfurile, reduc
intensitatea culorii;
– intensitatea ouatului: produc]iile mai mari sunt `nso]ite de intensit\]i ale
culorii mai reduse.

Cerin]e pentru produc]ia de lân\

Pe lâng\ alte produc]ii (carne, lapte), de la oi [i capre se ob]in fibre


(lân\, mohair, ca[mir) cu calit\]i deosebite pentru industria textil\;
importan]a produc]iei de lân\ (p\r) nu a putut fi redus\ nici de fibrele
vegetale (bumbac, in, cânep\), nici de utilizarea fibrelor sintetice.
Fiziologic, rolul lânii este, `n primul rând, de protec]ie termic\, lâna
reprezentând o forma]iune epidermic\ a pielii; cre[terea lânii [i sporul zilnic
de greutate se comport\ independent dar greutatea corporal\ influen]eaz\
favorabil produc]ia de lân\.
Influen]a greut\]ii corporale asupra produc]iei de lân\ se manifest\
indirect, respectiv prin intermediul suprafe]ei corporale; `n principiu,
num\rul foliculilor pilo[i este propor]ional cu suprafa]a corporal\. Cre[terea
lânii este determinat\ genetic, fiind `ns\ influen]at\, pe lâng\ factorii
endogeni (specie, ras\, sex, vârst\, status hormonal) [i de factori exogeni
(alimenta]ie, sistem de `ntre]inere, stress etc.).

Compozi]ia chimic\ a lânii


Lâna este un produs format aproape `n exclusivitate din protein\,
respectiv cheratin\, caracterizat\ printr-o mare rezisten]\ atât la agen]i
chimici, cât [i de alt\ natur\.
In lâna degresat\ azotul reprezint\ 15,7-17,0 %, astfel c\ propor]ia de
protein\ ajunge la aproape 100 %; con]inutul `n compu[i anorganici
(cenu[\) este foarte redus (sub 1 %), dintre minerale `n cantitatea cea mai
mare se g\sindu-se potasiul (cca. 80 %) [i sulful (2-5 %). Alte elemente (P,
Cl, Fe, Zn, Pb, Mn, Co etc) se g\sesc `n cantit\]i foarte mici, respectiv urme.
Cea mai mare parte din sulful din lân\ (90-99%) se g\se[te `n cistin\,
aminoacid care poate reprezenta 10-13 % din totalul aminoacizilor din fibra
de lân\; propor]ia de sulf din lân\ cre[te odat\ cu fine]ea ei, deoarece se
reduc celulele medulare ale fibrei.
Din cei cca. 20 de aminoacizi izola]i `n lân\, `n propor]ii mai ridicate
se g\sesc acidul glutamic, leucina, serina [i arginina.
~n lâna brut\, o pondere important\ o are usucul - un complex de
substan]e grase [i carbonat de potasiu, care `nconjoar\ fibra de lân\; `n
componen]a usucului, domin\ acizii gra[i de tip oleic [i stearic.
Cre[terea zilnic\ a lânii este, `n func]ie de animal [i de hran\, de cca.
0,1-1,0 mm, ceea ce corespunde la o cantitate de lân\ curat\ de 9-12 g (cu
17 % umiditate) (Gebhardt, 1981).
Alimenta]ia este factorul exogen cel mai important ca influen]\ atât
asupra cantit\]ii cât [i a calit\]ii lânii.
130
Influen]a alimenta]iei asupra produc]iei de lân\

Prim\vara [i vara viteza de cre[tere a lânii este mai mare decât `n alte
sezoane; cre[terea lânii este continu\, dar ritmul ei este legat de nivelul de
hr\nire. ~n cazul unei hr\niri deficitare, organismul folose[te pentru sinteza
proteinei din lân\, proteinele musculare. ~n asemenea situa]ii `ns\, este
afectat\ grosimea fibrei, lâna fiind mai sub]ire (lân\ `nfometat\), ca urmare
a reducerii activit\]ii mitotice a foliculilor. Dac\ caren]a este accentuat\ [i
de mai lung\ durat\, mare parte din foliculi devin nefunc]ionali [i lâna cade.
Energia [i proteina sunt factorii cei mai importan]i ai hranei care
influen]eaz\ produc]ia de lân\; astfel, experimente efectuate `n acest sens
arat\ c\ un aport constant de energie dar crescut de protein\ (de la 80 la
100 g/zi [i animal) determin\ un spor liniar al cantit\]ii de lân\ de la 2,3 g la
9,0 g/animal/zi (respectiv, cu cca. 390 %), `n timp ce aportul constant de
protein\ [i crescut de energie (de la 3 la 10 MJ/zi), determin\ o cre[tere a
produc]iei de lân\ de numai 52 % (Gebhardt, 1981).

Cerin]e de energie.
De obicei, nutrientul limitant primar al hranei oilor este energia.
Caren]a hranei `n energie este `nso]it\ de sc\derea greut\]ii corporale,
reducerea cre[terii, a produc]iei de lapte [i lân\ [i tulbur\ri de reproduc]ie.
Energia depus\ zilnic `n lân\ este apreciat\ la maximum 80 kcal, dar
`n realitate aceast\ depunere este, `n medie, de numai cca. 40 kcal; aceasta
se adaug\ cerin]elor de energie pentru `ntre]inere.
Astfel, dac\ necesarul de energie pentru `ntre]inere [i produc]ia de
lân\, la o oaie de 50 kg greutate, este de 0,62 UFL/zi (ceea ce corespunde la
cca.1054 kcal ENL)(INRA, 1988), `nseamn\ c\ necesarul de EN pentru
cre[terea lânii reprezint\ cca. 4 % din necesarul pentru `ntre]inere.
~n acest caz, dac\ se iau `n considerare condi]iile de cre[tere a oilor
(pe p\[uni sau `n stabula]ie liber\), recomand\rile de aport de energie pentru
produc]ia de lân\ au `n vedere un plus de cca. 15 % peste nivelul cerin]elor
de `ntre]inere, respectiv un factor normativ de 1,15.
Aportul de energie trebuie astfel ajustat `ncât oile s\ aib\ `n
permanen]\ o condi]ie corporal\ corespunz\toare (tab. 78).

Tabelul 78 Starea corporal\ a oilor, `n diferite faze ale ciclului de produc]ie


(apreciat\ prin note pe o scar\ de a 0 la 5)
Starea fiziologic\ Not\ medie Observa]ii
recomandat\
Mont\ 3-3,5 Flushing eficace la note de 2,5-3,0
a 90-a zi de gesta]ie 3-3,5 Eventual 2,5 pentru turmele cu o
prolificitate redus\
F\tare 3,5 Not\ obligatorie pentru oile prolifice
a 42-a zi de lacta]ie 2,5-3,5 A nu cobor` sub 2,0
~n]\rcare 2,0-2,5 Nu se admite o subalimenta]ie energetic\
`ncepând cu a 8-a lun\ de lacta]ie
Sursa: Borquier [i col., 1988

131
Cerin]e de proteine
~n func]ie de ras\ [i de condi]iile [i `ntre]inere, cre[terea lânii este
apreciat\ la 0,1-1mm/zi, ccea ce corespunde unei cantit\]i maxime de 9-12 g
lân\ curat\ (la 17 % umiditate) (Gebhardt, 1981); `n acest caz, se poate lua
`n considerare, o depunere zilnic\ de protein\ `n lân\ de cca 10 g, ceea ce
reprezint\ cca 20 % din necesarul de `ntre]inere.
Eficien]a utiliz\rii proteinei pentru cre[terea lânii este diferit\ `n
func]ie de ras\; oile cu lâna grosier\ utilizeaz\ proteina cu o eficien]\ mai
bun\ decât oile cu lâna fin\.
Prin intermediul simbion]ilor rumenali se sintetizeaz\ mare parte din
aminoacizii necesari produc]iei de lân\, la ovine cantitatea de protein\ ce
trebuie asigurat\ prin hran\ fiind mai important\ decât calitatea ei.
Oile folosesc foarte bine sursele de azot neproteic. Folosirea ureei la
oi trebuie s\ ]in\ cont de unele recomand\ri specifice:
- ureea poate reprezenta 1 % din ra]ia total\ sau cca. 3 % din cantitatea de
concentrate; N neproteic trebuie s\ nu dep\[easc\ 30 % din N total;
- ureea nu se folose[te la tineret;
- trebuie asigurat\ o bun\ omogenizare a ureei `n hran\, iar introducerea
ei `n alimenta]ie se face treptat (`n timp 2-3 s\pt\mâni), f\r\ `ntreruperi.

Cerin]e de vitamine
Pentru produc]ia de lân\ se manifest\ cerin]e specifice `n vitaminele
liposolubile (A, D, E [i K), vitaminele hidrosolubile fiind sintetizate `n
rumen.
Vitamina A are rol important `n dezvoltarea foliculilor, de care
depinde produc]ia de lân\. Hr\nirea oilor pe p\[une asigur\ importante
cantit\]i de provitamin\ A (caroten), precum [i rezerve de vitamina A
suficiente pentru 3-6 luni dup\ `ncetarea p\[unatului.
Vitamina D se asigur\ prin intermediul nutre]urilor verzi (vara) [i prin
fânuri (iarna).
Nivelul cerin]elor de vitamine pe kg SU din ra]ie este apreciat la
1800 UI vitamin\ A, 300 UI vitamin\ D [i 10-20 UI vitamin\ E.

Cerin]e de minerale
Ca [i pentru alte produc]ii [i pentru produc]ia de lân\ sunt necesare
atât macro cât [i microelemente. Nivelul cerin]elor de macroelemente,
stabilit experimental, scoate `n eviden]\ cheltuielile ridicate de K [i S, `n
cazul ovinelor (tab. 79). ~n perioada de p\[unat sporesc cerin]ele de sare
(NaCl), care trebuie asigurat\ la discre]ie.
Tabelul 79 Cerin]e de macroelemente, pentru ovine
Minerale % din SU a ra]iei (NRC, 1985)
Na 0,09-0,18
Cl -
Ca 0,20-0,82
P 0,16-0,38
Mg 0,12-0,18
K 0,50-0,80
S 0,14-0,26
Sursa: Halga [i col., 2002 (dup\ NRC, 1985)

132
Dintre microelemente (tab. 80), `n cazul ovinelor o aten]ie deosebit\
prezint\ Cu [i Se, `n primul rând datorit\ nivelului sc\zut de toleran]\ a lor
la aceast\ specie.
Tabelul 80 Cerin]e de microelemente, pentru ovine
Minerale mg/kg SU din ra]ie Nivel maxim tolerabil
(mg/kg SU)
I 0,10-0,80 50
Fe 30-50 500
Cu 7-11 25
Mo 0,5 10
Co 0,1-0,2 10
Mn 20-40 1000
Zn 20-33 750
Se 0,1-0,2 2
F - 60-150
Sursa: NRC, 1985

Cerin]e pentru munc\

Efortul de munc\ constituie principala form\ de produc]ie a


animalelor de trac]iune; cerin]ele de hran\ se stabilesc `n func]ie de
m\rimea efortului, de factorii care `l influen]eaz\ [i de nutrien]ii consuma]i
`n acest scop.
M\rimea efortului de munc\ reprezint\ produsul dintre for]a
exercitat\ (kg sau Newtons = N) [i distan]a parcurs\ (m), exprimat `n
kilogrammetri (kgm) sau Jouli.
For]a de trac]iune medie pe care un animal o poate exercita `n timpul
muncii este echivalent\ cu cca 15 % din greutatea corpului, dar pentru
perioade foarte scurte (câteva secunde) poate s\ ajung\ pân\ la 80 %.
For]a de munc\ pe care un animal o poate exercita se reduce `n
condi]iile cre[terii vitezei de execu]ie a muncii.
Antrenamentul este un factor important care influen]eaz\ efortul de
munc\; prin antrenament se m\re[te volumul fibrelor musculare [i spore[te
rezerva de glicogen [i lipide. Totodat\, are loc o ameliorare a utiliz\rii
oxigenului, acizilor gra[i [i glucozei, reducându-se acumularea de lactat.
Pentru activitatea muscular\ se folosesc posibilit\]ile specializate ale
]esutului muscular, respectiv contractibilitatea, cu transformarea energiei
chimice `n lucru mecanic.
Contra]ia muscular\, `n sine, este un proces biochimic, care nu se
poate desf\[ura f\r\ catalizatori, lega]i `n organismele vii de proteine.
Astfel, contrac]ia mucular\ este legat\ de cei doi corpi proteici
musculari, actina [i miozina, care la mu[chiul `n repaus coexist\ al\turi, f\r\
interac]iune. ~n timpul contrac]iei musculare, actina globular\ (G) trece `n
actin\ fibrilar\ (F), rezultând procesul propriu-zis al transform\rii ATP `n
lucru mecanic
~n timpul efortului moderat (viteza sub 200 m/min, mers la pas sau
f\r\ trac]iune), fibrele musculare utilizeaz\ ca surs\ de energie acizii gra[i
cu lan] lung din gr\simile corporale [i `n mic\ m\sur\ glucoza; dac\ acest
efort se prelunge[te mai multe ore, lipidele corporale furnizeaz\ cca 90 %
din energia consumat\.

133
~n timpul efortului intens (vitez\ peste 400m/min, s\rituri la obstacole,
trap, galop, trac]iune grea...) consumul de oxigen `n mu[chi este superior
aportului prin sânge, se `nregistreaz\ un deficit de oxigen [i intr\ `n
activitate alte tipuri de fibre musculare; aceste fibre utilizeaz\ ca surs\ de
energie glucoza, provenit\ din glicogenul muscular; degradarea glucozei
fiind incomplet\, se formeaz\ lactat, care provoac\ oboseal\ rapid\
(Martin-Rosset, 1990).

Cerin]e de energie
Pentru animalele de munc\, energia este nutrientul cel mai afectat `n
timpul depunerii efortului. Cheltuielile de energie ale cailor de munc\ au
fost foarte bine studiate [i m\surate `n laborator, `n condi]ii standardizate,
fiind determinate varia]iile consumului de oxigen `n func]ie de efortul de
trac]iune, viteza de deplasare [i durata muncii.
Tabelul 81 Cerin]e de nutrien]i pentru caii de munc\
Specificare Aport zilnic
UFC 2 PBDc 3 Ca P Mg Na SU
(g) (g) (g) (g) (kg)
Cai, 700 kg
~ntre]inere 5,2 380 35 21 9 17 9,0-10,0
Munc\1 :
- u[oar\ (6h/zi) 7,3 500 42 25 10 35 11,5-13,0
- mijlocie (5h/zi) 8,0 550 49 26 13 42 12,5-15,0
- intens\ (4h/zi) 9,5 645 49 26 13 57 13,5-16,0
Cai, 800 kg
~ntre]inere 5,7 420 40 24 10 20 10,0-11,0
Munc\1:
- u[oar\ (6h/zi) 7,8 540 48 28 11 38 12,5-14,0
- mijlocie (5h/zi) 8,5 580 56 30 14 45 13,5-16,0
- intens\ (4h/zi) 10,0 680 56 30 14 60 14,5-17,0
Cai, 900 kg
~ntre]inere 6,2 470 45 27 11 22 11,0-12,0
Munc\1:
- u[oar\ (6h/zi) 8,3 570 54 32 12 41 13,5-15,0
- mijlocie (5h/zi) 9,0 620 63 33 14 48 14,5-17,0
- intens\ (4h/zi) 10,5 715 69 33 15 63 15,5-18,0
Sursa: Martin-Rosset, 1990; 1 - Munc\ u[oar\: cositoare
mijlocie: ar\tur\ `n teren u[or
grea: ar\tur\ `n teren greu
2 - UFC = 2200 kcal EN
3 - PBDc = protein\ brut\ digestibil\, cal.

Pentru simplificarea stabilirii aportului de energie [i al]i nutrien]i,


efortul de munc\ a fost `mp\r]it `n trei categorii:
∙ u[or: cosit, exerci]iul cu coarda ...
∙ mijlociu: ar\tur\ teren u[or, transport u[or, alergare u[oar\....
∙ greu: ar\tur\ teren greu, polo pe iarb\...
Aceste categorii corespund (dup\ Burlacu, 1985) unui efort de:
∙ 700.000 - 1.500.000 kgm, pentru munc\ u[oar\;
∙ 1.500.000 - 2.000.000 kgm, pentru munc\ mijlocie;
∙ 2.100.000 - 3.000.000 kgm, pentru munc\ grea.

134
Considerând un consum de 0,4 cal pentru realizarea unui kgm, rezult\
un necesar energetic pentru trac]iune de :
∙ 280 - 600 kcal, la munc\ u[oar\,
∙ 600 - 800 kcal , la munc\ mijlocie,
∙ 840 - 1200 kcal, la munc\ grea.
Aceste cheltuieli de energie pentru efortul de trac]iune se adaug\ la
cheltuielile pentru deplasare [i cele pentru `ntre]inere; cheltuielile de energie
pentru deplasare sunt diferite, `n func]ie de condi]iile `n care se efectueaz\
(pe teren plan sau `n pant\...).
~n acest sens, dup\ normele INRA (1990), aportul suplimentar de
energie pentru trac]iune [i deplasare, peste nivelul cerin]elor de `ntre]inere,
este apreciat la circa:
– 4600 kcal EN, pentru munc\ u[oar\,
– 6200 kcal EN, pentru munc\ mijlocie,
– 9500 kcal EN, pentru munc\ grea.
~n func]ie de efortul de munc\, NRC (1989) recomand\ un aport
suplimentar de energie, peste cerin]ele de `ntre]inere, de 25%, 50 % sau
100 % respectiv pentru munca u[oar\, mijlocie sau grea.

Cerin]e de proteine
Cercet\ri efectuate `n ultimul timp, referitoare la cheltuielile de
protein\ `n timpul efortului de munc\ la cai, eviden]iaz\ faptul c\ aceste
cheltuieli sunt acoperite de cantitatea de nutre]uri consumat\ pentru
satisfacerea cerin]elor de energie; `n aceste condi]ii, se consider\ c\ se poate
utiliza pentru calcularea cerin]elor `n protein\ o concentra]ie proteic\ de 65g
PBDc/UFC (apropiat\ de cea pentru `ntre]inere) (Martin-Rosset, 1990).
Pond [i col. (1995) apreciaz\ c\ un nivel proteic al hranei de 10 % PB
este adecvat pentru caii de munc\; un exces de protein\ nu este recomandat,
excesul fiind utilizat ca surs\ de energie, cu eficien]\ redus\.
Normele INRA (1990), referitoare la aportul de protein\ pentru munc\
la cai, prev\d un sulpiment, fa]\ de cerin]ele pentru protein\, de 20-30 % la
munca u[oar\, 30-45 % pentru munca mijlocie, respectiv 50-70 % pentru
munca grea (tab. 81 - anterior).
Tabelul 82 Aport recomandat de vitamine [i minerale, pentru cai care
execut\ munc\ u[oar\
Vitamine, pe kg SU ra]ie Minerale, pe kg SU ra]ie
A (UI) 3750 Ca (g) 2.9
D (UI) 600 P (g) 1.6
E (UI) 10 Mg (g) 0.9
B1 (mg) 2.5 Na (g) 3.2
B2 (mg) 4 K (g) 5.0
Niacina (mg) 12 Fe (mg) 800-1000
Acid pantotenic (mg) 5 Cu (mg) 10
B6 (mg) 1 Zn (mg) 50
Colin\ (mg) 60 Mn (mg) 40
Acid folic (mg) 1.2 Co (mg) 0.1-0.3
B12 (mg) 12 Se (mg) 0.1-0.2
I (mg) 0.1-0.3
Sursa: Martin-Rosset, 1990

135
Cerin]e de vitamine
Fa]\ de cerin]ele de vitamine pentru `ntre]inere, `n timpul efortului de
munc\ cresc cheltuielile de vitamine liposolubile; pentru vitaminele A, D [i
K, cerin]ele se dubleaz\, `n timp ce pentru vitamina E acestea se tripleaz\.
Cerin]ele mari de vitamin\ E sunt determinate de caracterul ei
antioxidant: `n timpul efortului, `n mu[chi [i ficat apar radicali liberi,
rezulta]i din peroxidarea lipidelor. NRC (1989), recomand\ un aport de
80 UI vitamin\ E/kg hran\.
Aportul recomandat de vitamine este prezentat `n tab.82.

Cerin]e de minerale
~n timpul efortului de munc\ se elimin\ din organism cantit\]i mari de
NaCl, prin transpira]ie; activitatea muscular\ presupune un aport important
de P, de Ca [i alte minerale (tab. 82).

Substan]e ergogenice
O serie de substan]e care stimuleaz\ performan]ele atletice, pot fi
folosite la caii care fac efort (`n special la caii de sport).
Astfel, bicarbonatul de sodiu, folosit `n doze optime, m\re[te
performan]ele de alergare.
Carnitina are ac]iune ergogenic\, având rol `n metabolismul acizilor
gra[i, `n timp ce carnozina (β-alanil-L-histidina), `n cantit\]i mai mari are
rol de tampon fizico-chimic la nivel muscular.

Teme:

1. Analiza]i comparativ `ntre rumeg\toare [i monogastrice cerin]ele


`n protein\ [i vitamine.

2. Discuta]i comparativ cerin]ele `n calciu [i fosfor la puii broiler de


g\in\ (pui de carne) [i respectiv la g\inile ou\toare.

3. S\ se stabileasc\ cerin]ele de hran\ pentru o vac\ `n lacta]ie, cu


greutatea corporal\ de 600 kg [i o produc]ie de lapte de 20 kg/zi, cu 4%
gr\sime.

136
BIBLIOGRAFIE

ARC, 1980, The Nutrient requirements of Ruminant Livestock-Commonwealth


Agriculture Bureaux, London
Arenston B. E. [i col., 1985, J. Ani. Sci, 60:474
Asche G.L., 1985, J. Anim. Sci. 60:1412.
Barry T. N., [i col. 1983, The condensed tannin content of vegetative Lotus
pedunculatus. J. Sci. Food Agric. 34:1047.
Blaxter K. L. [i col., 1965, Br. J. Nutr. 19:511
Blaxter K. L., 1967, The Energy Metabolism of Ruminants, 2 nd Ed. Hutchinson & Co,
London.
Burlacu Gh., 1991, Metode [i tehnici pentru m\surarea valorii nutritive a nutre]urilor,
Ed. Ceres, Bucure[ti.
Burlacu Gh. [i col., 1998, Indicatorii noului sistem de apreciere a valorii nutritive a
nutre]urilor la rumeg\toare - Compendiu ASAS-IBNA.
Burlacu Gh., 1983, Valoarea nutritiv\ a nutre]urilor, normele de hran\ [i alc\tuirea
ra]iilor la animale, Ed. Ceres, Bucure[ti.
Burlacu Gh., 1985, Metabolismul energetic la animalele de ferm\, Ed. Ceres,
Bucure[ti.
Campbell R. G., 1998, Chromium and its role in pig production., Proc. of Alltech’s
14-th Ann. Symp. Nottingham University Press.
Church D. C. [i col., 1989, Basic Animal Nutrition and Feeding, 3-rd Ed. John Wiley
and Sons, New York.
Church D. C., 1977, Livestock Feeds and Feeding, O & B. Books, Oregon.
Cole D.J. [i col., 1976, Protein metabolism and nutrition, Butterworth, London-Boston.
Colonna P. [i col., 1995, Constituens de céréales, des graines, des fruits et de leurs
sous-produits, In Nutrition des ruminants domestiques, INRA, Paris.
Cromwell G.L. [i col., 1984, Feed Management 35:23.
Cromwell G.L., 1989, J. Anim. Sci., 67:3.
Dunshea F.R. [i col., 1993, J.Anim. Sci. 30:819.
Fraysse J. L. [i col., 1990, Produire des viandes, vol. 1, Tec & Doc, Lavoisier.
Gadd J. [i col., 1998, The spectre of pollution from animal excreta with special
reference to pigs. In Passport to the year 2000, T. F. Lyons & K.A. Jacques,
Nottingham University Press.
Gebhardt G., 1981, Tierernährung, VEB Deutscher Landwirt-Shaftverlag, Berlin.
Grim E., 1980, Sodium-Its absorbtion and transport within the body. In sodium in
Medicine and Health, C. Moses Ed. Reese Pres Inc., Baltimore.
Gueguen L. [i col., 1988, Nutri]ia mineral\. In Jarrige R. Ed., Alimenta]ia bovinelor,
ovinelor [i caprinelor, INRA, Paris.
Halga P. [i col., 1999, Alimenta]ia [i reproduc]ia la erbivore domestice, Edit. Dosoftei,
Ia[i.
Halga P. [i col., 1999, Dic]ionar de nutri]ie [i alimenta]ie animal\. Edit. Remus, Cluj-
Napoca.
Halga P. [i col., 2000. Nutri]ie animal\. Edit. Dosoftei, Ia[i.
Halga P., Pion R., 1971 - Con]inutul `n aminoacizi a unor furaje române[ti [i
semnifica]ia nutritiv\ a rezultatelor, Rev. de Zoot. [i Med. vet. Bucure[ti.
Hegarty M. P., 1982, Deleterious factors in forages affecting herbage quality, Slough,
U. K.
Henry P.K. [i col, 1984, Ann. Rev. Nutr. 4:493.
Hoden A. [i col., 1988, Alimenta]ia vacilor de lapte. In Jarrige R. Ed., Alimenta]ia
bovinelor, ovinelor [i caprinelor, INRA, Paris.
Hossain S.M., 1998, Organic chromium in poultry, Proc. of Alltech’s 14-th Ann.
Symp., Nottingham University Press.
Hyder D.N. [i col., 1968, J. Range Mgmt., 21:392.
Jarrige R. [i col., 1995, Nutrition des ruminants domestiques, INRA, Paris.
Jarrige R., 1981, Constituants glucidiques des fourrages: variations, digestibilites et
dosage, 19-40, INRA Publications, Versailles.
Jarrige R., 1978, Alimentation des bovins, ovins & caprins, INRA, Paris.
Jarrige R., 1988, Alimentation des bovins, ovins & caprins, INRA, Paris.
Jeroch H., 1986, Vademekune der Fütterung, VEB Gustav Fischer Verlag, Jena.
Jouany J. P. [i col., 1995 - Metabolisme et nutrition de la population microbienne du
rumen, In Nutrition des ruminants domestiques, INRA, Paris.
Journet M., 1988, Optimizarea ra]iilor de hran\, `n alimenta]ia bovinelor, ovinelor [i
caprinelor. INRA, Paris.
Kimberling C.V., 1988, Disease of Sheep, 3-rd Ed. Published by Lea and Febiger,
Philadelphia, PA.
Knabe D.A., 1993, Bioavailability of AminoAcids in Feedsuffs for Swine. In Swine
Nutrition-Miller E.R. [i col. (Eds.) Butterworth-Heinemann, Boston.
Labrier M. [i col., 1992, Nutrition et alimentation des volailles, INRA, Paris.
Lewis A.J., 1991, Amino Acids in Swine Nutrition 9/147, In Swine Nutrition, Miller
E.R. [i col. Ed., Butterworth-Heinemann, Boston.
Lyons P.T., 1998, The consumer is king: where will it all end for the feed industry ?
Proc. of Alltech’s 14-th Ann. Symp. Nottingham Univ. Press.
Miller E.R., 1993, Iron, Copper, Zinc, Manganese and Iodine in Swine Nutrition, In
Miller E.R. [i col., Swine Nutrition, Butterworth-Heinemann, Boston.
Miran P., 1990, Effet de serre: Les vaches plus que l’industrie. Science & Vie 876:32
Mitchell H.H. [i col. 1950, J. Nutr., 40:25.
Mitchell H.H. si col., 1926, The Toxicity of salt for chickens. Illinois Agr. Exp. Sta.
Bull. 279.
Moses C., 1980, Sodium in Medicine and Health, Reese Press, Baltimore.
Neam]u G. [i col., 1989, Dic]ionar de biochimie vegetal\, Ed. Ceres, Bucure[ti.
North M.O. [i col., 1990, Commercial Chicken Production Manual, 4-th Ed. Chapman
& Hall, London.
NRC, 1981, Nutritional Energetics of Domestic Animals and Glossary of Energy
Terms.
NRC, 1984, Nutrient Requirement of Beef Cattle, 6-th Ed. Academy Press, Washigton
D.C.
Page T.G. [i col., 1993, J Anim. Sci., 71:656.
Peo E.R., 1991, Calcium, Phosphorus and Vitamin in Swine Nutrition, In Miller E.R. [i
col., (Eds.) Swine Nutrition, Butterworth-Heinemann, Boston.
Piatkowski B., 1975, Närstoffverwertung beim Widerkäuer, VEB Gustav Fischer
Verlag, Jena.
Pioneer - Forage manual, A Nutritional Guide, 1990.
Pond W. G. [i col., 1995 - Basic Animal Nutrition and Feeding, John Wiley & Sons.
Inc.
Reifsnyder D.H. [i col., 1984, J. Nutr., 114:1705.
Rhodimet Nutrition Guide, 1993.
Rhône-Poulenc, 1996, Microvit User’s Guide.
Ro[u E., 1966. Alimenta]ia animalelor domestice, Ed. Did. [i Ped., Bucure[ti.
Romoser G.L., 1984, History Protein and Amino Acid Concepts and Look at the
Future, NFIA Chicago.
Rulquin H. [i col., 1993, Le systéme en lysine et méthionine digestible, CAAA-
AFTAA, martie 1993.
Sauvant D., 1990, Nutrition et alimentation animale, INRA Paris -Grignon.
Scehovic J., 1990, Tanins et autres polymeres phénoliques. Revue Suisse Agric,
22:179.
Stoica I., 1999, Nutri]ia [i alimenta]ia animalelor, Ed. Coral Sanivet, Bucure[ti.
Tapper B.A. [i col., 1973, Cyanogenic glycosides and glucosinolates, chem and
Biochm of herbage, vol. 1:447, Academic Press, London.
Ullery D.L., 1991, Vitamins A and K in Swine Nutrition, In Miller E.R. [i col., (Eds.),
Swine Nutrition, Butterworth-Heinmann, Boston.
Van Soest P.J., 1967, J.Anim. Sci., 26:119.
Verité R. [i col., 1988, Nutri]ia azotat\, `n Alimenta]ia bovinelor, ovinelor [i caprinelor,
INRA, Paris.
Vermorel M., 1988, Nutri]ia energetic\, In Jarrige R. (Ed.), Alimenta]ia bovinelor,
ovinelor [i caprinelor, INRA, Paris.
Virtanen A.I., 1966, Science, 153:1603.
Wahlstrom R.C., 1991, Feeding Developing Gilts and Boars. In Miller E. R. [i col.
(Eds), Swine Nutrition, Butterworth-Heinemann, Boston.
Wolter R., 1988, Nutri]ia vitaminic\, In Jarrige R., (Ed.), Alimenta]ia bovinelor,
ovinelor [i caprinelor, INRA, Paris.
Yen J.T. [i col., 1977, J.Anim. Sci., 42:269.
Zintzen H. [i col., 1976, Dairy Cattle Feeding, Seminars Animal Nutrition, in
Poland
CUPRINS
CAP. 1 ROLUL {I LOCUL NUTRI}IEI ANIMALE ……………………. 1
CAP. 2 TUBUL DIGESTIV {I NUTRI}IA ……………………………… 4
Specificul anatomic [i func]ional al TGI la animalele domestice ……. 4
Metabolismul rumenal ………………………………………………… 7
Sângele [i starea nutri]ional\ ………………………………………….. 15
Excre]ia fecalelor [i a urinei …………………………………………... 15
Digestibilitatea ……………………………………………………… 15
CAP. 3 COMPOZI}IA NUTRE}URILOR {I A CORPULUI ANIMAL .. 17
Compozi]ia chimic\ brut\ ……………………………………………. 18
Con]inutul `n ap\ ……………………………………………………… 20
Glucidele ……………………………………………………………… 23
Anomalii ale metabolismului glucidic ……………………………… 29
Lipidele ………………………………………………………………. 29
Proteinele …………………………………………………………….. 32
Valoarea nutri]ional\ a proteinelor …………………………………. 38
Utilizarea aminoacizilor sintetici …………………………………… 41
Utilizarea azotului neproteic ……………………………………….. 41
Vitaminele ……………………………………………………………. 44
Vitaminele liposolubile …………………………………………….. 45
Vitaminele hidrosolubile …………………………………………… 49
Echilibrarea vitaminic\ a alimenta]iei animalelor …………………. 55
Alte componente organice ale nutre]urilor …………………………… 57
Substan]ele minerale …………………………………………………. 59
Macroelementele …………………………………………………… 59
Microelementele …………………………………………………… 65
Echilibrarea mineral\ a alimenta]iei animalelor …………………… 71
CAP. 4 METABOLISMUL ENERGETIC ………………………………. 73
Energia brut\ ………………………………………………………… 74
Enegria digestibil\ …………………………………………………… 76
Energia metabolizabil\ ………………………………………………. 81
Energia net\ ………………………………………………………….. 82
Elimin\rile de energie prin gaze [i mediul `nconjur\tor …………….. 85
Aprecierea valorii nutritive pe baza con]inutului `n EN …………….. 85
CAP. 5 CONSUMUL DE HRAN| ………………………………………. 88
Mecanisme de control a ingestiei …………………………………….. 89
Estimarea cantit\]ii de substan]\ uscat\ ingerat\ …………………….. 90
CAP. 6 CERIN}E {I NORME DE HRAN| ……………………………... 92
Estimarea cerin]elor de hran\ ………………………………………… 93
Exprimarea cerin]elor/normelor de hran\ …………………………….. 94
Cerin]e pentru `ntre]inere ……………………………………………… 95
Cerin]e pentru reproduc]ie …………………………………………….. 99
Cerin]e pentru masculii de reproduc]ie …………………………….. 99
Cerin]e pentru femelele de reproduc]ie ……………………………. 102
Cerin]e pentru lacta]ie …………………………………………………106
Compozi]ia laptelui ………………………………………………… 107
Influen]a alimenta]iei asupra compozi]iei laptelui ………………… 108
Cerin]e pentru cre[tere [i `ngr\[are ………………………………… 113
Evolu]ia compozi]iei chimice a corpului `n cre[tere/`ngr\[are …… 115
Influen]a alimenta]iei asupra cre[terii [i `ngr\[\rii ………….……... 115
Cerin]e pentru produc]ia de ou\ ……………………………………… 123
Compozi]ia oului …………………………………………………… 124
Influen]a alimenta]iei asupra compozi]iei oului ……………………. 125
Cerin]e pentru produc]ia de lân\ ……………………………………... 130
Cerin]e pentru produc]ia de munc\ …………………………………... 133
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………….. 137