Universitatea Danubius din Galați

Relații economice internaționale

TEORII ŞI MODELE ALE RELAŢIILOR ECONOMICE

INTERNAŢIONALE

Student:

AEI, Anul I

1
Cuvinte cheie:

Tranzacții economice, , integrare economică, curente economice

2
Cuprins

Introducere....................................................................................................pag.4

1.Teorii privind comerţul internaţional........................................................pag.5

1.1.Mercantilismul.......................................................................................pag.5

1.2. Teorii clasice şi neoclasice...................................................................pag.7

2.Studiu de caz :Michael Porter - Teoria Avantajului Competitiv.............pag.8

2.1. Determinanții avantajului național........................................................pag.9

Bibliografie..................................................................................................pag.12

3
Introducere

Încă de la naşterea preocupărilor teoretice în domeniul relaţiilor internaţionale dezbaterea

fundamentală a opus teoria realismului – şi toate celelalte care s-au revendicat de la ea într-o
formă sau alta, neorealismul spre exemplu – teoriei liberale (idealiste) şi, evident, celor care au
avut aceiaşi fundamentare teoretică cu aceasta – idealismul internaţionalist, spre exemplu.
Această diviziune operată de mai toţi cercetătorii domeniului cuprinde toate celelalte variante
teoretice care au apărut la un moment dat sau altul în cadrul acestei discipline. Dezbaterea dintre
cele două şcoli sau tradiţii a marcat ultimele patru secole şi continuă şi astăzi la fel de animată ca
întotdeauna. Cu toate acestea, a discuta astăzi de teoriile relaţiilor internaţionale numai prin
prisma acestei dihotomii nu va satisface în întregime efortul conceptual actual, ci va pune doar în
evidenţă liniile de clivaj existente.

 În condiţiile moderne, lumea fiind împărţită în ţări dezvoltate şi slab dezvoltate, unul din
cei mai valoroşi factori ai dezvoltării economice îl constituie eliminarea decalajelor de dezvoltare
şi crearea condiţiilor pentru ca fiecare economie naţională să dispună de propriile bogăţii, de
programe de dezvoltare care să garanteze forţei de muncă stabilitate şi siguranţă. Libera
circulaţie a mărfurilor, a tehnologiilor, a capitalului, şi fluidizarea întregului circuit economic
mondial se pot constitui în factori ai progresului general şi, deci, ai liniştii la scară internaţională.
Punctele forte ale unei ţări reprezintă, de fapt, oportunităţile acesteia pentru înregistrarea unui
avantaj competitiv: anume recunoaşterea şi exploatarea acestor puncte forte reprezintă cheia spre
creşterea şi dezvoltarea relaţiilor export - import. În condiţiile economiei de piaţă, necesitatea

4
realizării de către stat a anumitor funcţii în vederea reglementării relaţiilor economice externe
este indiscutabilă. Dezvoltarea economiilor naţionale nu poate avea loc în afara economiei
mondiale. Care nu ar fi potenţialul economic al unui stat, el nu poate supravieţui în afara
circuitului economic mondial.1

1.Teorii privind comerţul internaţional

1.1.Mercantilismul2.

Mercantilismul este prima concepţie modernă despre comerţul exterior şi despre

protecţionismul statelor naţionale. Gânditorii din perioada premodernă a umanităţii, (aproximativ
3000 î.d. Hristos şi până în secolul XV după Hristos) au abordat numai tangenţial unele
probleme ale comerţului şi le-au privit cu prudenţă, uneori cu ostilitate întrucât erau dominaţi de
ideea autoconsumului, preponderentă în economiile predominant naturale din sclavagism şi
feudalism.

În antichitatea sclavagistă, filozoful grec Aristotel făcea distincţie între economie şi

hrematistică. Prima se ocupa cu obţinerea de bunuri capabile să satisfacă nevoile oamenilor, fiind
considerată de el o activitate firească şi folositoare. Hrematistica era activitatea de obţinere a
bogăţiei sub formă de bani şi era considerată de el contrară firii omeneşti. La fel era considerat
şi profitul obţinut din comerţ.

În evul mediu, dominat de religie, marii teologi scolastici ca Toma D’Aquino, Juan de
Mariana sau Albertus Magnus, au condamnat practicile comerciale neloiale, profiturile excesive
ale negustorilor, preţurile exagerate ale mărfurilor şi camăta. Adepţi ai principiului justiţiei
comutative, potrivit căreia orice pretenţie sau revendicare are drept corespondent o obligaţie, au
încercat să explice ce este preţul just şi să demonstreze imoralitatea cametei pornind de la faptul

1
https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/economie/teoriile-relatiilor-economice-internationale-95372.html

2
https://ro.scribd.com/doc/39463467/RELATII-ECONOMICE-INTERNATIONALE

5
că prin natura lor banii nu pot să nască bani. Atunci când economia de piaţă a luat amploare,
când s-au dezvoltat oraşele şi în cadrul lor s-au format pături sociale interesate în comerţ, a avut
loc o schimbare de mentalitate, comerţul a început să fie considerat nu numai util, ci şi foarte
profitabil şi, în consecinţă, au început să fie publicate numeroase scrieri referitoare la această
activitate dinamică, începând cu sfaturile practice pentru un negustor perfect şi terminând cu
probleme de tehnică economică şi de politică economică, cum ar fi ce trebuie să facă statul
pentru ca activitatea negustorilor din ţara respectivă să fie cât mai eficientă.

Publiciştii europeni din secolele XV–XVII, care s-au străduit să demonstreze utilitatea
naţională a comerţului, îndeosebi a celui exterior şi să găsească metodele cele mai bune pentru a-
i spori rentabilitatea, au fost numiţi ulterior cu termenul colectiv şi într-o anumită măsură
periorativ– mercantilişti.

Prin semnificaţia lui lingvistică, “mercato“ = “piaţă“, “mercante“ = “negustor“, termenul

sublinia afinităţile spirituale ale acestor gânditori cu interesele negustorilor, ale grupurilor de
locuitori ai oraşelor, antrenaţi în activităţi comerciale, cu precădere în comerţul exterior.

În literatura de specialitate, termenul de mercantilism indică două lucruri apropriate,

strâns legate între ele, pe de o parte o doctrină, o grupare de economişti şi deci un curent de
gândire economică, iar pe de altă parte un anumit tip de politică economică a statelor naţionale în
proces de constituire la mijlocul mileniului doi după Hristos, care presupunea implicarea statului
în economie.

Mercantilismul a fost primul curent de gândire economică modern. El a contribuit la

autonomizarea şi la incizarea gândirii economice, ceea ce i-a imprimat un puternic caracter de
modernitate.

În noua etapă de dezvoltare economică, în condiţiile în care producătorii urmăreau cu

bună ştiinţă să producă bunuri nu numai pentru propriile lor nevoi, ci mai ales pentru a fi vândute
la piaţă, intelectualii timpului au fost pe bună dreptate nemulţumiţi de faptul că problemele
economice erau tratate fragmentar şi tangenţial.

6
 Ruperea acestui stăvilar ideologic a evidenţiat modernitatea lor, a imprimat un caracter
progresist doctrinei lor economice, ducând totodată la consacrarea gândirii economice ca un
domeniu de sine stătător al culturii spirituale şi a unei noi specializări în domeniu, respectiv
economiştii. Pentru această contribuţie a mercantiliştilor la lărgirea orizontului gândirii
economice, în comparaţie cu gândirea premodernă, unii exegeţi sunt tentaţi să califice aportul lor
drept o revoluţie în gândirea economică. În esenţă, gândirea economică mercantilistă este
construită pe temelia a două idei fundamentale. Prima se referă la faptul că forma ideală a
bogăţiei constă în bani, respectiv în metale preţioase din care sunt confectionaţi aceşti bani. A
doua idee se referă la profit, originea şi rolul lui, în sensul că profitul constituia obiectivul practic
al operaţiunilor de comerţ, că acesta era obţinut, respectiv creat în sfera circulaţiei mărfurilor cu
precădere din comerţul exterior, ca urmare a faptului că mărfurile erau vândute la preţuri mai
mari decât cele la care au fost cumpărate şi în cele din urmă că adăugat la avuţia existentă,
profitul constituia un mijloc de sporire a avuţiei naţiunilor şi statelor moderne.

1.2. Teorii clasice şi neoclasice

În viziunea liberalilor clasici, eficienţa economică trebuie să se bazeze pe libera iniţiativă

privată, într-un cadru instituţional mai flexibil decât pe timpul mercantiliştilor, atât în interiorul
unei ţări, cât şi pe piaţa mondială. Liberalii clasici care au avut contribuţii importante în analiza
pozitivă a schimburilor economice internaţionale şi a circulaţiei monetare între ţări au fost: A.
Smith – teoriile „mâinii invizibile”, a diviziunii muncii şi a avantajului absolut, D. Hume şi D.
Ricardo – teoria cantitativă asupra banilor şi circulaţiei monetare la scară mondială şi R. Torrens
şi D. Ricardo – teoria costurilor comparative de producţie şi a avantajelor relative reciproce ale
partenerilor din comerţul internaţional modern.3

a)Teoria avantajului absolut (modelul Adam Smith)

b)Teoria avantajului comparativ (modelul David Ricardo)

c) Teoria valorii internaţionale

3
feaa.ucv.ro/one/images/docs/2014-2015/licenta/examen_licenta/MATERIAL_LICENTA_EAI_2015.pdf

7
 d) Modelul Heckscher – Ohlin – Samuelson (Teoria dotării cu factori de producţie)

e) Paradoxul lui Leontieff

Teorii moderne (bazate pe firmă)

Teoriile clasice şi neoclasice au analizat comerţul internaţional bazându-se pe unele ipoteze

asemănătoare. Teoriile moderne au pornit de la cele clasice şi au luat în calcul elemente noi
(nivelul de dezvoltare al tehnologiilor, transferul internaţional de tehnologie, investiţiile în
cercetare-dezvoltare, educaţie, proprietatea intelectuală, rolul firmelor transnaţionale) care nu
puteau fi explicate cu ajutorul metodelor de cercetare clasice. Pornind de la ideea avantajului
absolut a lui A. Smith, continuând cu teoria avantajelor relative reciproce a lui D. Ricardo, apoi cu
teoriile lui J.S. Mill, sau ale lui J.M.Keynes, Michael Porter dezvoltă „Teoria avantajului
competitiv”. Cu toate că apar puncte de vedere diferite, atât economiştii clasici cât şi cei moderni
acceptă unanim ideea conform căreia participarea cât mai activă a ţărilor lumii la schimburile
comerciale internaţionale are drept consecinţă dezvoltarea economiilor naţionale pe termen lung.
Reciproc, gradul de dezvoltare al economiilor naţionale (resursele umane, dotarea cu tehnologii
performante, investiţiile în educaţie, sistemele de proprietate intelectuală) influenţează direct
dezvoltarea comerţului internaţional.4

a) Teoria disponibilităţii produselor pentru comerţul internaţional

b) Teoria similarităţii între ţări
c) Teoria lui Michael Porter
d) Teorii ale neotehnologiilor

2.Studiu de caz :Michael Porter - Teoria Avantajului Competitiv5

4
http://feaa.ucv.ro/one/images/docs/2014-2015/licenta/examen_licenta/MATERIAL_LICENTA_EAI_2015.pdf

8
 Obiectivul lucrării lui Michael Porter, The Competitive Advantage of Nations, este de a
determina cauzele, factorii care duc la succesul internațional al firmelor specializate din anumite
ramuri.Analizînd situația marilor firme multinaționale, economistul american face legătură între
succesul lor pe plan mondial în anumite sectoare și națiunea din care provin. Astfel, el ajunge să-
și plaseze analiză nu la nivelul firmei că unitate individuală, ci la nivelul și în cadrul mai larg al
națiunii din care provine. Națiunea, prin factorii de producție, resursele tehnologice, naturale,
umane și financiare de care dispune, se constituie, practic, într-o matrice de dezvoltare a firmelor,
care, folosindu-se de avantajele naționale, se afirmă pe plan internațional. Națiunea mama devine,
din perspectiva lui Porter, o ,,baza de lansare națională pentru firmele care se vor afirmă pe plan
internațional.

Baza de lansare națională, spune Porter, este locul în care se stabilește strategia, are loc procesul
dezvoltării și al producției și unde se află abilitățile esențiale. Baza de lansare națională este
platforma pe care se stabilește o strategie globală într-o industrie în care avantajele națiunii -
mama sunt suplimentate de cele ce rezultă dintr-o poziție integrată, internațională".

Astfel, avantajele competitive ale firmei oglindesc, de fapt, avantajele competitive ale națiunii -
mama în față altor națiuni. Așadar, drumul spre succes internațional al firmelor trebuie început
prin determinarea avantajelor competitive de care dispune sau ar putea dispune națiunea:
"Națiunile, spune Porter, reușesc în acele industrii în care dispun de avantaje ce sînt valoroase
pentru alte națiuni și acolo unde inovațiile și îmbunătățirile lor vin în întîmpinarea nevoilor
internaționale". Subliniind rolul pe care îl are în crearea și susținerea avantajelor competitive ale
firmelor sale, Porter evidențiază faptul că națiunea trebuie să creeze industriilor sale cadrul care să
le permită să se lanseze în competiția internațională. În acest fel, firmele își vor transferă
avantajele competitive de care dispun de la nivel național, la nivel internațional.

2.1. Determinanții avantajului național

Există patru elemente ce alcătuiesc mediul în care firmele naționale concurează și care pot deveni
sursă a avantajului competitiv:

5
https://www.proiecte.ro/comert/teoria-avantajului-competitiv-si-contributia-acestuia-la-dezvoltarea-teoriei-
comertului-international-49299

9
1) Factorii de producție - Michael Porter lărgește conceptul de factor de producție, renunțând la
sensul clasic și restrâns al acestuia (muncă, pământ, capital). Astfel, el clasifică factorii de
producție în câteva grupe mari: resursele umane; resursele naturale și materiale; stocul de
cunoștințe științifice, tehnice și de marketing, referitoare la bunuri și servicii, pe care le putem
găși în universități, institute guvernamentale de cercetare, organisme particulare de cercetare,
agenții publice de statistică, literatură științifică și de afaceri, baze de date și studii de piață,
asociații comerciale etc.; volumul și costul capitalului disponibil pentru investiții; tipul, calitatea
și costul folosirii infrastructurii disponibile, incluzând aici transporturile, comunicațiile, poștă,
transferul de fonduri și de plăti, sănătatea, stocul de locuințe și instituțiile de cultură.

Luând în considerare acești factori, o națiune poate dezvoltă și, mai ales, menține avantaje
competitive. Nu este însă suficientă deținerea uneia sau mai multor categorii de factori pentru a
obține un avantaj competitiv prin producerea bunurilor intensive în acea categorie de factori, așa
cum se consideră în sens clasic. Surprinzător, există situații în care abundență de factori poate
submina avantajul competitiv; uneori, succesul poate fi rezultatul unor deficiențe de factori, lucru
care conduce la înlocuirea acestei deficiențe pe calea dezvoltării tehnologice sau cercetării
științifice.

Avantajul competitiv rezultat din factorii de producție va depinde în special de eficientă utilizării
acestora, ține să sublinieze autorul.

2) Natura cererii domestice - Există trei caracteristici ale compoziției cererii interne care sunt
semnificative în crearea unui avantaj competitiv:

a) Structura cererii pe segmente: Firmele dintr-o națiune au șanse să obțînă un avantaj competitiv
în segmentele care dețîn o cota importantă din cererea internă și una mai puțîn importantă în
cererea din alte țări. Segmentele relativ largi din cadrul unei piețe primesc atenția cea mai mare și
imediată a firmei, în timp ce segmentelor mai mici sau percepute că mai puțîn dezirabile li se
acordă o atenție redusă și o mai mică prioritate în alocarea de fonduri pentru concepția produsului,
fabricarea, promovarea și vânzarea lui. Segmentele percepute că mai puțîn profitabile, cele ajunse
la maturitate sau saturație, vor fi, de asemenea, ignorate și lăsate la dispoziția competitorilor
străini, chiar dacă aceștia nu dovedesc că le domină. Un efect al importanței structurii pe
segmente este că țările mici pot fi competitive în unele segmente care constituie o cota importantă

10
a cererii naționale, dar una mică în altele, chiar dacă, în mărime absolută, segmentul respectiv este
mai mare în alte țări. Valoroasă pentru o națiune este prezența unor segmente majoritare, care să
ceară forme sofisticate ale avantajului competitiv, acest lucru determinând firma să și-l
actualizeze continuu și să-l facă mai sustenabil.

b) Comportamentele de consum sofisticate și cu cerere amplă: Mai importantă decât segmentarea

cererii este natură consumatorilor naționali. O firma câștigă un avantaj competitiv în cazul în care
consumatorii naționali sunt cei mai sau printre cei mai sofisticați și mai doritori cumpărători
pentru acel produs sau serviciu. Acest gen de clienți reprezintă o oglindă deschisă către nevoile
cele mai avansate ale cumpărătorilor.

c) Nevoi anticipative ale cumpărătorilor: Firmele dintr-o țară câștigă un avantaj competitiv într-un
domeniu, dacă nevoile cumpărătorilor naționali anticipează nevoile cumpărătorilor din alte țări,
ele devenind un barometru al unor nevoi care vor fi universale în viitorul apropiat. Beneficiul se
aplică atât în ramurile în care este necesară producerea de noi produse, dar și în cazul în care este
necesară îmbunătățirea celor existente și în domenii în creștere pronunțată.

3) Industriile conexe și furnizoare - Avantaje competitive într-o industrie furnizoare conferă

avantaje potențiale în multe alte ramuri industriale, datorită faptului că ele produc input-uri care
sunt mult folosite și de mare importantă în inovare și în internăționalizare (de exemplu: avantajul
competitiv al industriilor furnizoare a dus la succesul firmelor italiene în domeniul încălțămintei).

Pe de altă parte, prezența într-o țară a unei industrii conexe de succes internățional creează
oportunități legate de fluxurile de informații și schimburile tehnologice între firme, care pot formă
alianțe formale sau informale; de asemenea, aceste industrii conexe de succes pot accelera ritmul
de dezvoltare al industriilor furnizoare naționale.

4) Concurență, structura și strategia firmei - Firmele vor reuși în acele ramuri în care obiectivele
și motivațiile sunt conforme cu sursele de avantaj competitiv. O problemă importantă în studiul
avantajului competitiv o constituie relația care există între rivalitatea dintre firmele naționale și
crearea, dar și menținerea unui avantaj competitiv. Unii susțîn că această are o influență negativă,
deoarece împiedică firmele naționale să obțînă avantaje din economiile de scară. Soluția ar fi
dominarea pieței interne de către unul sau doi competitori, care, deveniți campioni naționali, să se

11
impună ulterior și pe piață externă. Alții, în schimb, consideră că rivalitatea internă dintre firme
nu are nici o influență asupra avantajului competitiv.

Toți acești factori, atât individual cât și că sistem, creează contextul în care firmele naționale se
nasc și concurează: disponibilitatea resurselor și a cunoștințelor necesare pentru un avantaj
competitiv într-un domeniu; informațiile care arată ce oportunități există și direcțiile în care
resursele și cunoștințele sunt desfășurate; obiectivele proprietarilor, ale managerilor și ale
angajaților; și, cel mai important, presiunile exercitate asupra firmelor spre a investi și a inova.

 Concluzii

Noile teorii din sfera relaţiilor economice internaţionale şi-au propus să aducă în discuţie
aspecte care nu au fost abordate de teoriile clasice şi să renunţe la premisa existenţei unei
concurenţe perfecte pe piaţă, prezentă în teoria clasică. Cu toate acestea, se observă faptul că, deşi
aceste teorii surprind aspecte noi, relevante realităţilor economice din prezent, ele tind să fie
focusate din ce în ce mai mult pe elemente particulare ale arhitecturii relaţiilor economice
internaţionale. Clasicii au încercat să formuleze teorii generale în sferarelațiilor economice
internaționale, care să ofere explicaţii generale legate de natura schimburilor comerciale
internaţionale, în timp ce teoriile moderne oferă explicaţii particularizate pe diverse problematici
în funcţie de nivelul de dezvoltare al ţărilor care tranzacţionează, al tipurilor de produse
tranzacţionate sau diverse alte criterii.6

Bibliografie

https://econ.ubbcluj.ro/fisierevenimente/marginean%20Catalin.pdf

http://feaa.ucv.ro/one/images/docs/2014
2015/licenta/examen_licenta/MATERIAL_LICENTA_EAI_2015.pdf

https://www.proiecte.ro/comert/teoria-avantajului-competitiv-si-contributia-acestuia-la-
dezvoltarea-teoriei-comertului-international-49299

6
https://econ.ubbcluj.ro/fisierevenimente/marginean%20Catalin.pdf

12
feaa.ucv.ro/one/images/docs/2014-
2015/licenta/examen_licenta/MATERIAL_LICENTA_EAI_2015.pdf

https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/economie/teoriile-relatiilor-economice-internationale-
95372.html

13