BIOCHIMIA URINEI

Principala funcție a rinichiului este producerea urinei, prin care se reglează tranzitul
hidric, se elimină produșii de degradare ai metabolismului, substanțele în exces și substanțele
străine (ex. medicamentele).
Urina este un lichid biologic de excretie, cu o compozitie chimica complexa, care
poate suferi modificari în anumite stări patologice.
Analiza urinei cuprinde următoarele examene:
I. Sumarul de urină  și sediment, este o analiză completă de urină care presupune:
 determinarea caracteristicilor fizice (densitate, volum, culoare, aspect, miros)
 determinarea proprietăților chimice (pH, proteine, glucoză, corpi cetonici, pigmenți
biliari ex. bilirubina, nitriți)
 examenul microscopic al sedimentului.

Este recomandat pentru identificarea unor disfuncții renale, urinare, hepatice, metabolice.

II. Urocultura sau cultura microbiana din urina este o analiza microbiologica de laborator,
menita sa descopere infectiile tractului urinar (ITU) precum:
 cistita (inflamatia vezicii urinare din cauza bacteriilor patrunse prin uretra)
 nefrita (inflamatia tesutului renal)
 pielonefrita (infectia localizata la nivelul cailor urinare superioare).

Se recomandă în cazul urinărilor frecvente, usturime, dureri în zona renală.

I. Caracteristici fizice
1. Densitatea urinei (greutatea specifică) 1,015-1.025 g/mL.
Densitatea urinară crește, de cele mai multe ori, din cauza deshidratării.
Valorile mici pot sugera disfuncții renale, diabet insipid.
2. Volumul urinei. Un adult sănătos urinează în jur de 1,5-2 L/24 ore.
Unele boli afectează semnificativ acest volum și aume:
Volumul >2500 L/24 ore, poliurie, în diabet insipid, zaharat, boli renale cronice
Volumul < 500 mL/24 ore, oligurie, insificiență renală
Volumul < 50 mL/24 ore anurie, deshidratare, blocaj renal
3. Aspectul urinei. Urina normală, la emisie, este limpede și transparentă. Dacă este tulbure la
emisie, arată existența unei infecții urinare sau existența unor substanțe: acid uric, urați,
oxalați, fosfați. Aceste substanțe se pot combina cu ionii de calciu și formează calculi renali.
4. Culoarea urinei. La persoanele sănătoase, culoarea este galben-dechis până la galben-
portocaliu, în funcție de alimentație și concentrație.
- urina de dimineață este mai închisă la culoare decât cea de după-amiază;
- în cazul unei alimentații vegetariene este deschisă la culoare, iar pentru o alimentație bogată
în carne este închisă la culoare;
-anumite medicamente colorează urina.
5. Mirosul urinei normale este specific datorită compușilor volatili, la care se adaugă uneori
mirosul unor substanțe volatile din alimente ca: sparanghel, usturoi, varză, ridichi.
Substanțe volatile-substanțe care se evaporă ușor, la temperatura camerei.
La persoanele cu diabet zaharat are un miros ușor de acetonă sau fructat.
Proprietăți chimice
1. PH-ul urinei este ușor acid, 5-6, fiind determinat de existența unor acizi proveniți din
alimente proteice (carne, ouă), cum ar fi: acid uric, acetic, oxalic.
- alimentele vegetale și laptele determină o ușoară alcalinitate a urinei;
- urina este mai acidă în gută, în boli febrile, în diabet.
2. Proteinele urinare provin din albumina sanguină și, în mod normal, ea nu se găseste în
urină. În bolile renale (insuficiență renală) care alterează porii din filtrul rinichilor sau în
bolile care produc sângerări pe traiectul căilor urinare, albumina trece în urină (albuminurie,
proteinurie).
3. Glucoza din urina poartă numele de glucozurie sau glicozurie și se întâlnește atunci cînd
concentrația glucozei în sănge depășește 200 mg/dl, în hiperglicemie sau diabet zaharat.
Știați că:
Medicii din antichitate au observat că urina diabeticilor care este dulce, atrage furnicile si
albinele si au numit-o "urina de albine". Ei foloseau aceste insecte pentru descoperirea
diabetului, metoda aceasta fiind cea mai veche "analiza medicala" care se cunoaste.
4. Corpii cetonici din urina (cetonuria).
 Denumirea,,corpi cetonici,, cuprinde 3 substanțe: acidul aceto-acetic, acidul beta
hidroxibutiric și acetona. Primii doi acizi se elimina din organism prin urina, iar acetona
se elimina prin respiratie și este cauza mirosului caracteristic din cetoacidoza diabetica.
Corpii cetonici nu se găsesc în urina normală, concentratia lor urinara creste foarte mult în
diabetul zaharat netratat, infectii microbiene, intoxicatii grave, dupa un post prelungit sau
dupa un regim alimentar sarac în dulciuri și bogat în grăsimi, în cursul sarcinii.
5. Pigmenții biliari (bilirubina) sunt substante colorate care imprimă bilei hepatice culoarea
brun-verzuie. In bolile de ficat insotite de icter, acesti pigmenti trec în sânge dând culoare
galbena pielii, iar din sânge trec în urină pe care o colorează în brun. In mod normal,
pigmentii biliari sunt absenți în urină.
6. Nitriții oferă informații în legătură cu prezența bacteriilor în urină. În urina în care există
bacterii, nitrații sunt transformați în nitriți.
Analiza microscopica a urinei
Presupune identificarea unor particule: celule, cristale, compuși insolubili acumulați în urină
în timpul trecerii acesteia de la rinichi către tractul urinar.
Celulele epiteliale sunt rare în mod normal, dar în infecțiile vezicii urinare și ale rinichiului
pot deveni numeroase.
Leucocitele sunt celule sanguine albe, care au trecut în urină din sânge (leucociturie), de
obicei cu ocazia unei infecții urinare acute sau cronice (puroi).
Hematiile (globulele roșii) provin din sânge și indică o sângerare (hemoragie) la nivelul
căilor urinare sau ale rinichilor.
Cilindrii urinari sunt formațiuni cilindrice care apar numai în cazurile de boli are rinichilor
(glomerulonefrita, nefroza).
Cristalele urinare de natură minerală sau organică determină litiaza renală  (piatra la
rinichi).
Un consum crescut de lichide poate să prevină formarea de cristale în urină.