UMIDITATEA AERULUI.

VREMEA ȘI CLIMA
 I. UMIDITATEA AERULUI – este conținutul de vapori de apă din aer.
• umiditatea absolută (a) – cantitatea de vapori de apă, exprimată în grame, conţinută de
volumul unui m cub. de aer (g/m cub.).
• umiditatea absolută maximă (A) – cantitatea de vapori necesară pentru a satura aerul la o
temperatură dată.
• umiditatea relativă (R) – raportul procentual dintre umiditatea absolută (a) şi umiditatea
absolută maximă (A).
• deficitul de saturaţie (D) – diferenţa dintre elasticitatea maximă a vaporilor de apă (E) şi
elasticitatea vaporilor (e) din momentul observaţiei la o anumită temperatură a aerului.
• punctul de rouă – temperatura la care un volum de aer trebuie să se răcească ca să devină
saturat.
 II. CONDENSAREA VAPORILOR DE APĂ ÎN ATMOSFERĂ.
Condensarea – proces de trecere a apei din faza gazoasă în faza lichidă.
Condiţiile condensării vaporilor de apă din atmosferă:
• scăderea temperaturii aerului pînă la punctul de rouă;
• prezenţa în aer a nucleelor de condensare.

1. Condensarea vaporilor de apă la suprafaţa terestră.

a) Roua – se formează, de obicei, în timpul nopţilor senine, spre
sfîrşitul anotimpului cald. În acest timp radiaţia nocturnă asigură
o răcire intensă a suprafeţei de depunere pînă sub punctul de
rouă, care rămîne totuşi pozitiv.
b) Bruma – apare drept rezultat al sublimării vaporilor de apă în
contact cu suprafaţa terestră răcită sub 0°C. Ea este alcătuită din
acicule fine de gheaţă care apar sub forma unui strat albicios,
catifelat. Bruma prezintă un pericol pentru plante, mai ales cînd este
însoţită de răciri bruşte.

c) Chiciura constituie o masă cristalină albă, fărîmicioasă, cu o

structură fină. Ea apare fie prin sublimarea vaporilor de apă, fie
prin îngheţarea picăturilor suprarăcite.

d) Poleiul – depunere solidă sub forma unui strat dens de gheaţă

transparentă sau opacă, ce se formează în urma îngheţării
picăturilor suprarăcite de ploaie sau de burniţă, care cad pe
suprafeţe cu temperaturi cuprinse între 0,1° C şi –1,0° C.
 2. Condensarea vaporilor de apă în stratul inferior al atmosferei.

a) ceața – condensarea vaporilor de apă în stratul de aer de lîngă

suprafaţa terestră, format din picături fine de apă sau de cristale
de gheaţă care plutesc în aer, reducînd vizibilitatea orizontală la
mai puţin de 1 km.

b) pîcla – condensarea vaporilor de apă în stratul de aer de lîngă

suprafaţa terestră, format din picături fine de apă sau de cristale de
gheaţă care plutesc în aer şi de acumularea impurităţilor solide. În
acest caz, reducerea vizibilităţii orizontale între 1 şi 10 km.
 3. Condensarea vaporilor de apă în atmosfera liberă.
Norii se formează ca urmare a condensării şi
sublimării vaporilor de apă din atmosfera liberă.

Pe baza criteriului altitudinal, morfologic şi genetic,

norii se grupează în patru familii, care cuprind 10
genuri de nori:
A. Familia norilor superiori: cirrus (Ci),
cirrocumulus (Cc) şi cirrostratus (Cs).
B. Familia norilor mijlocii: altocumulus (Ac) şi
altostratus (As).
C. Familia norilor inferiori : stratocumulus (Sc),
stratus (St) şi nimbostratus (Ns).
D. Familia norilor de dezvoltare verticală: cumulus
(Cu) şi cumulonimbus (Cb).
 III. PRECIPITAŢII ATMOSFERICE.

Precipitațiile atmosferice – totalitatea particulelor de apă lichidă sau solidă care cad din nori şi
ajung pe suprafaţa terestră.

a) Cantitatea precipitaţiilor se exprimă prin grosimea, în milimetri, a stratului de apă care s-ar
acumula pe o suprafaţă orizontală.

b) Intensitatea precipitaţiilor – cantitatea de precipitaţii căzute într-o unitate de timp (1 minut).

Clasificarea precipitaţiilor atmosferice se face după diferite criterii: starea de agregare,

durată şi intensitate, geneză.
Repartiţia precipitaţiilor medii anuale pe Glob
 IV. VREMEA.

Vremea - starea fizică a atmosferei într-un loc anumit şi la un moment dat, caracterizată prin
specificul elementelor şi fenomenelor meteorologice.

a) Elemente meteorologice: temperatura, presiunea atmosferică, nebulozitatea şi umiditatea

aerului, precipitaţiile, vîntul etc.

b) Fenomene meteorologice: ploile torenţiale, ninsori masive şi lapoviţă, seceta, canicula,

fulgerele, grindina, ceaţa, vânturile puternice (viscol, crivăţ, etc.), îngheţ.

Schimbările mersului vremii:

• Schimbările periodice - consecinţă a mersului zilnic şi anual al elementelor
meteorologice, ele se succedă de la zi la noapte, de la un anotimp la altul, fiind în legătură
cu variaţiile regimului radiativ-caloric.
• Schimbările neperiodice – determinate de deplasarea maselor de aer cu însuşiri şi de
origini geografice diferite.
 V. CLIMA
Clima - regimul multianual al vremii
sau totalitatea schimbărilor succesive
posibile ale proceselor atmosferice ce
caracterizează regimul vremii unei
regiuni ca rezultat al interacţiunii
factorilor climatogeni.

Elemente climatice: temperatura

aerului, umiditatea aerului,
nebulozitatea, precipitaţiile atmosferice
şi vîntul.
Zonele climaterice (după B. P. Alisov)
1. Clima ecuatorială - pe tot cursul anului
prevalează masele de aer ecuatoriale. Regimul
termic anual prezintă oscilaţii sezoniere slabe.
Temperaturile medii lunare oscilează între 24 şi
28°C, prezentînd două maxime echinocţiale şi
două minime solstiţiale.
Amplitudinea termică medie este mică (1–
5°C), dar amplitudinile diurne pot atinge 10 –
15°C. Sumele anuale de precipitaţii oscilează
între 1 000 şi 3 000 mm, avînd caracter de averse
(numite „ploi zenitale“).
2. Clima subecuatorială - vara predomină masele de aer
ecuatoriale (calde şi umede, iar iarna – masele de aer
ropicale (calde şi uscate), adus vânturile alizee. Se
diferențiază două sezoane: umed și uscat. Temperatura
aerului rămîne ridicată atît vara (25–30°) cît şi iarna (20–
25°), cu umiditate foarte mare – vara şi vreme vreme
secetoasă – iarna.
Cantitatea medie anuală de precipitaţii constituie cca 700–
800 mm. În regiunile montane cantitatea precipitațiilor
creşte la peste 5 000 mm. Pe povîrnişurile munţilor
Himalaia din regiunea Assam (India) cad peste 12 000 mm
precipitaţii – media maximă anuală pe Glob.
3. Clima tropicală – pe parcursul anului
predomină masele de aer tropicale, și este cea
mai aridă zonă de pe suprafaţa Pămîntului.
Cantitatea medie anuală de precipitații
constituie 100–250 mm.
În deşertul Atacama (America de Sud) în
vecinătatea curentului Peruan (Humboldt) se
află regiunea cu cele mai puţine precipitaţii de
pe Glob.
Aici cad mai puţin de 2 mm pe an. Vara e
foarte caldă (30–35°C). În zona tropicală, în
nordul Saharei, a fost înregistrată în aer
temperatura de 58°C – maxima absolută
pe Glob.
Amplitudinea diurnă şi cea anuală de
temperatură pot atinge cifre
record.
4. Clima subtropicală – vara predomină masele de aer
tropicale, iar iarna – masele de aer temperate.
În partea vestică (clima mediteraneeană), vara e caldă
(20–30°C) şi uscată, iarna e blîndă (5–8°C), ploioasă, cu
vînturi frecvente. Precipitaţiile totale constituie 800–1
000 mm, iar în munţi 2 000–3 000 mm.
În centrul continentelor, vara e foarte caldă (30–
35°C), iarna e rece (0...+5°C),
cad puţine precipitaţii (250–300 mm).
În partea estică a continentelor se simte
influenţa musonilor. Cad mai multe precipitaţii (1 000–1
200 mm). Iarna, ploile
sînt aduse de ciclonii frontului polar, vara, de musonii
oceanici. Temperaturile
sînt de 25–30°C vara şi 5–10°C iarna.
5. Clima temperată – pe tot parcursul anului predomină
masele de aer temperate şi vînturile vestice.
Vara bilanţul de radiaţie e pronunţat pozitiv, atingînd
valori comparabile cu zona tropicală. Iarna bilanţul e
negativ. Vara e caldă, iarna rece.
Amplitudinea anuală de temperatură creşte de la 8–12°C
(la vest) la 50–60°C (în centrul Eurasiei). Precipitaţiile
constituie 600–800 mm la vest (pe locuri joase) şi cca 2
000–2 500 mm în munţi. Ele cad toamna şi iarna sub formă
de ploi de lungă durată şi burniţă.
Clima este umedă la nord şi aridă la sud. În zonele sudice,
precipitaţiile scad pînă la 300–400 mm; vara cad ploi
torenţiale.
În estul continentelor, sub influenţa musonilor, vara cad
precipitaţii însumînd 800–1 000 mm. Iarna este rece şi
uscată (–15... –20°C; influenţa Anticiclonului Siberian şi
celui Canadian), vara e caldă şi ploioasă (+16...+20°C).
Aproape 9/10 din precipitaţii cad vara. Toamna este uscată.
6. Clima subarctică şi subantarctică. Vara predomină masele de aer
temperate, iar iarna – masele de aer arctice sau antarctice. Iarna e foarte
geroasă (în ianuarie pînă la –40°C). Vara e rece şi umedă, cu temperaturi
sub +10°C. Vara suflă vînturile de pe oceane, iarna, de pe continent. Cad
relativ puţine precipitaţii – între 300 mm la vest şi 100 mm în Siberia de
Nord. Aici se întîlneşte sol cu îngheţ persistent, mlăştinos, se dezgheaţă
doar pentru 2–3 luni. Îi corespunde zona naturală tundra.
7. Clima arctică şi antarctică. Pe tot parcursul anului predomină
masele de aer arctice și antractice. Prezenţa permanentă a stratului de
gheaţă cu albedou mare determină un bilanţ radiativ anual negativ.
Climatul polar continental se remarcă prin ierni excesiv de aspre şi
veri reci. Toate lunile prezintă temperaturi medii negative. Minimele
absolute din Antarctida Centrală sînt cele mai coborîte de pe Glob
(Staţia Vostok –89,2°C). Climatul polar oceanic este mai moderat. Vara
căldura consumată la topirea gheţurilor şi zăpezii ridică temperatura
aerului pînă la cca 0°C. Precipitaţiile sînt foarte reduse datorită
desfăşurării lente a circuitului apei şi transformărilor de fază ale ei. Aici
cad doar 100–200 mm de precipitaţii pe an.