Ce sunt undele acustice?

Tip Infrasunete audio ultrasunete hipersunete

Frecvență <16 HZ 16 – 20000 Hz 20000 – 1013 Hz >1013 Hz

Oscilații mecanice longitudinale ale mediului înconjurător.

 Mărimi caracteristice

• perioada (T)
• frecvența (ν)
• amplitudinea oscilației
• lungimea de undă (λ)
E
• viteza (v=0 in vid) v (pt. aer si gaze)

 Mărimi caracteristice

• energia acustică (N/m2)

• intensitatea – cantitatea de energie care strabate unitatea de suprafata in

unitatea de timp.
(J/m2s=W/m2 Imin =10-12W/m2)

• impedanța acustică
8 2 2
• atenuarea I  I 0  ex 
3C 3


- undele cu ν mare sunt atenuate dupa un parcurs scurt

Efectul Doppler

Frecvența sunetului provenit de la sursa sonoră care se apropie pare

mai mare decât frecvența reală, iar frecvența sunetului provenit de
la sursa care se depărtează pare mai mică decât frecvența reală
• Efectul Doppler:
– între unda incidentă și cea reflectată pe un corp
care se deplasează cu viteza v,, apare o variație
de frecvență.

,
v
  2 0 cos 
v

- în țesut v≈1500 m/s

 Clasificarea undelor acustice

• După frecvență
 Infrasunete: cu frecvența<16 Hz

 Sunete: cu frecvența între 16-20000Hz

 Ultrasunete: cu frecvența >20000 Hz

 Hipersunete: cu frecventa > 10

13 Hz
 Clasificarea sunetelor

• Dupa felul vibratiilor care le produc

• Tonul muzical - un sunet produs de o singura vibratie
sinusoidala
• Sunetul muzical - un amestec de tonuri muzicale
• Zgomotul - datorat unor vibratii ce nu prezinta
periodicitate
• Pocnetul - sunet de durata foarte scurta dar cu o
intesitate mare
 Caracteristicile sunetului
 Inălțimea tonala - depinde de numărul de vibrații/secundă
(frecvente mici - joase/grave, frecvente mari - inalte/ascutite)
100-200Hz, 150-300Hz
 Timbrul - permite deosebirea sunetelor produse de instrumente
diferite chiar daca fundamentala are aceeasi frecventa si
amplitudine (este determinat de armonicele superioare: ν=nν1)
 Intensitatea - este determinată de energia pe care o transportă
undele sonore, perceperea depinde de sensibilitatea analizorului
auditiv (2 praguri)
Pentru fiecare frecvență analizorul auditiv are două praguri.
Au maxim si minim în aceeași regiune de 1000-2000 Hz.
Se determină cu audiometrul - audiograma
 Legile intensitatii
1. Legea pragului: pentru ca un sunet sa poata declansa o
senzatie auditiva, el trebuie sa depaseasca o anumita intensitate
minima numita intensitate de prag , care variaza in functie de
frecventa.
2. Legea lui Weber-Fechner: daca intensitatea stimulului
excitant creste in progresie geometrica, atunci intensitatea
senzatiei declansate de el creste in progresie aritmetica.
LdB=10lg(I/I0)
LB=lg(I/I0)
I-intensitatea excitantului la un moment oarecare,
L-nivel acustic (intensitate sonora)
 I=10-6 W/m2 vorbitul la volum normal

I 10 6
L  10  lg  10  lg 12  10  lg 106  60 dB
I0 10
I 2  10 6
L  10  lg  10  lg 12  10  lg( 2  106 )  10 lg 2  60  3  60  63 dB
I0 10

Dacă I = I, 2I, 4I, 8I.... rezultă L= 60, 63, 66, 69....

bn+1=bnq an+1=an+r
 Măsurarea intensității unui sunet
1. Bell-ul masoara intensitatea relativa a unui sunet fata de un alt
sunet luat ca referinta, la aceeasi frecventa. Un db este a zecea
parte dintr-un bell.
2. Fon-ul. Un sunet are intensitatea relativa de un fon daca este de
zece ori mai intens decat sunetul cu frecventa egala cu 1000Hz si
cu intensitatea egala cu pragul minim perceptibil. (1fon=1dB la
1000Hz)
3. Son-ul (1son=40foni)
– Hson=1/16(I/I0)0.3 avion - 120 foni
zgomot puternic pe strada - 85 foni
conversatie obisnuita - 50 foni
soapta – 10 foni
Zona de audibilitate: 0-140 dB
1000 Hz frecventa sunetului standard
 Structura anatomica a urechii
umane

 Urechea externa - aparat de captare

 Urechea medie - aparat de transmisie (si amplificare)
 Urechea interna - aparat de receptie
 Canalele urechii interne

 Trei canale semicirculare (CS) –

detecteaza pozitia capului fata de
acceleratia gravitationala
 Utricula si sacula – detecteaza
acceleratia liniara
 Cohlea (melcul osos)- contine
celule senzoriale specializate ale
auzului
Sectiune prin cohlee
 Cohlea

• Este impartita in trei canale de catre doua

membrane longitudinale (m. bazilara si m.Reissner)
1. Scala vestibulara (perilimfa, bogata in ioni de Na)
2. Scala timpanica (perilimfa, bogata in ioni de Na)
3. Scala medie (endolimfa, bogata in ioni de K) contine organul
senzorial (Corti) care contine celule receptoare cu cili la
baza carora se termina filamentele nervoase ale nervului
acustic.
Anatomia organului Corti

(Wikipedia)
Geneza influxului nervos

Membrana bazilară se întinde pe toată

lungimea cohleei şi are lăţimea
crescătoare de la bază spre vârf (de
la 0,04 mm la 0,5 mm). Aceasta face
ca frecvenţa proprie de vibraţie să fie
mare la bază şi mică la vârf.
Astfel undele sonore de frecvenţe
mari (ascuțite) vor produce vibraţii de
amplitudine mare la bază, iar cele cu
frecvențe mici (grave) vor produce
vibrații mari la vârf.
 Potentiale de actiune
 Deformarea cililor determină deschiderea unor canale de potasiu
şi pătrunderea ionilor K+ (din endolimfa bogată în potasiu) în celula
ciliată al cărei interior este la potenţial negativ.
 Ca urmare are loc depolarizarea membranei celulare şi eliberarea
neurotransmiţătorului (glutamat) în capătul celulei dinspre
membrana bazilară unde se găsesc sinapsele cu fibrele nervoase
asociate celulei respective. Mediatorul chimic produce stimularea
neuronilor şi apariţia potenţialelor de acţiune. Înălţimea undelor
sonore (frecvenţa) este codificată spaţial în membrana bazilară şi
tot spaţial în nervul auditiv şi apoi în cortex.
 Nervul auditiv sumeaza potentialele de acțiune care vin de la
celule ciliate.
 Transmisia informației spre centrii
nervoși

• Codificată sub formă de influx nervos, informația,

trece prin 3 stații intermediare (ganglionul lui Corti, bulb,
talamus) până ajunge în centrul auditiv. Celule
nervoase din aceste stații pot actiona în două moduri:
1.lasă informația să treacă nemodificată
2.comandă o serie de acțiuni cu răspuns reflex.