Sunteți pe pagina 1din 42

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Colegiul de Ecologie 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Lucrări practice la
Economia Turismului
 

Elev: Ostaf Igor 
Profesor: Fedco Valeriu 
 

Chișinău 2021 
Tema 1. Aspecte generale privind activitatea turistica
- Gradul de dezvoltare al sectorului terțiar are un impact major asupra activității turistice
datorită faptului că oferta turistică este formată dintr-o serie de servicii: cazare, alimentație,
recreere, divertisment etc. În plus, intermedierea între cererea și oferta turistică se realizează tot
prin intermediul unor servicii realizate de către tur operatori, agenții de turism sau instituții care
promovează sau facilitează activitatea turistică în anumite destinații. În consecință, dacă
sectorul terțiar este deficitar în economie este posibil ca acest aspect să îngreuneze dezvoltarea
ofertei turistice. La structurile de primire turistică colective în anul 2016 au fost înregistrate
1480,4 mii de înnoptări, cu 1,7% mai puţin comparative cu anul 2015. Micşorarea numărului de
înnoptări ale turiştilor este condiţionată de diminuarea acestora la tabere de vacanţă pentru elevi
(-11,9%), structuri de întremare (-2,6%), hoteluri şi moteluri (-1,5%), cămine pentru vizitatori (-
1,3%). Din numărul total de
înnoptări, 83,3% le revine înnoptărilor turiştilor moldoveni şi
16,7% - înnoptărilor turiştilor nerezidenţi.
Organizaţia Mondială a Turismului şi alte organisme de profil din cadrul Comunităţii Europene
consideră că p o t e n ţ i a l u l t u r i s t i c al unei ţări sau zone este dat de ansamblul
componentelor naturale, culturale şi socio-economice care exprimă posibilităţi de valorificare
în plan turistic, oferă sau dau o anumită funcţionalitate teritoriului şi constituie premise pentru
dezvoltarea activităţilor de turism. Astfel, un anumit spaţiu geografic prezintă interes din punct
de vedere turistic în măsura în care oferă resurse turistice naturale sau antropice, resurse ce în
urma unor amenajări specifice - pot fi puse în valoare, intrând în circuitul turistic intern sau
internaţional.
Componentele mediului natural sau cele ale mediului antropizat, prin valoarea lor calitativă sau
cantitativă, estetică sau cognitivă, pot deveni ,,atracţii turistice", constituindu-se în adevărate
,,resurse" turistice pentru industria turistică.
Conceptul de atractie turistica, considerat de unii sinonim cu resursă turistică, exprimă cu
precădere latura afectivă, cognitiv-estetică a diferitelor elemente din structura potenţialului
turistic, care produc impresii de o intensitate deosebit de puternică, influenţând, în mod direct,
anumite segmente ale cererii turistice. Turiştii vor fi atraşi de imaginea, măreţia, originalitatea,
unicitatea, frumuseţea unor componente ale potenţialului turistic (cascadă, chei, versanţi
abrupţi, picturi deosebite, clădiri impozante, elemente floristice etc.), încercând emoţii mai mult
sau mai puţin puternice. Diversitatea resurselor turistice, gradul lor de valorificare în actul
turistic, intensitatea cu care sunt atrase în circuitul turistic etc. fac ca potenţialul turistic să fie
clasificat după :
- Criteriul genetic evidenţiază două mari categorii de potenţial turistic: unul natural (relief,
clima, ape, vegetaţie, faună) şi altul antropic - care, la rândul său, reuneşte resursele turistice
antropice materiale (obiectivele istorice, religioase, culturale, sportive, etnografice etc.) şi
activităţile şi manifestările antropice cu funcţie turistică;
- Criteriul funcţionalităţii divizează potenţialul turistic în: potenţial turistic functional sau activ,
intrat în circuitul turistic al unui teritoriu şi potenţial turistic latent sau disponibil - reuneşte
acele componente naturale sau antropice ale unei regiuni (zone) care, din anumite motive, nu au
devenit elemente de polarizare turistică;
- Criteriul capacităţii (volumului) diferenţiază potenţialul turistic total (absolut) - care vizează,
pe de o parte, intrarea în circuitul turistic a tuturor componentelor dintr-un teritoriu, iar pe de
altă parte exploatarea la parametri maximali posibili a componentelor, precum şi un potenţial
turistic relativ - constituie doar o parte a potenţialului turistic dintr-un teritoriu dat, care poate
funcţiona şi independent ca element de atractivitate turistică;
- Criteriul limitei de consum evidenţiază un potenţial turistic inepuizabil - format din acele
resurse turistice ale căror capacitate de exploatare turistică nu poate fi epuizată (teoretic):
condiţiile climatice, relieful, apele etc.), alături de un potenţial turistic epuizabil - care include
componentele epuizabile în decursul timpului (elemente faunistice, floristice, monumente
istorice, obiective arheologice etc.). În mod curent, în turism se operează cu potenţialul turistic
natural şi potenţialul turistic antropic, fiecare tip avându-şi propriile criterii de identificare,
propria structură şi forme specifice de exprimare şi valorificare în teritoriu.

Tema 2. Turismul-activitate socio-economica


Turismul este una dintre cele mai importante activitati economice din lume, reprezinta un
fenomen economico-social , un promotor al globalizarii si un factor al dezvoltarii durabile.
Receptiv la prefacerile civilizatiei contemporane, turismul evolueaza sub impactul acestora,
dinamica sa integrandu-se procesului general de dezvoltare. La randul sau, prin vastul potential
uman si material pe care il antreneaza in desfasurarea sa, ca si prin efectele benefice asupra
domeniilor implicate, turismul actioneaza ca un factor stimulator al progresului si dezvoltarii.
Multiplele sale conexiuni si implicatii in plan economic, social, cultural si politic, rolul sau
activ in societate pe de o parte si transformarile sale ca fenomen pe de alta, argumenteaza
actualitatea preocuparilor pentru cunoasterea continutului turismului, a sensibilitatilor si
incidentelor sale, pentru descifrarea mecanismelor de functionare. In acest context se inscriu si
eforturile specialistilor privind definirea, cu rigurozitate stiintifica, a sistemului categorial
integrat turismului, a interdependentelor cu celelalte componente ale economiei, de cuantificare
a efectelor sale. Schimbarile majore din economia mondiala, concretizate in cresteri
semnificative ale productiei in fiecare tara, dar si in reducerea barierelor politice si comerciale
dintre tari, au condus, dupa 1970, la o evolutie exploziva a numarului calatoriilor si a tarilor
participante la circulatia turistica, intensificand comunicarea in acest domeniu si sporind nevoia
de informatii avand caracter touristic. Pe de alta parte, cresterea numarului si diversificarea
tipologica a celor implicati in organizarea si gestionarea calatoriilor - administratii nationale de
turism, organisme profesionale, colectivitati locale, institute de cercetare - precum si realizarea
obiectivelor lor vizand evaluarea pietelor, determinarea eficientei campaniilor comerciale,
orientarea investitiilor, valorificarea resurselor umane si altele au accentuat cererea de
informatii turistice. A avut loc, in acest context, o largire a surselor de date, dar care utilizau
concepte diferite; ca urmare, au aparut dificultati in cunoasterea si evaluarea cu rigurozitate a
fenomenului turistic, s-au diminuat sensibil posibilitatile realizarii unor comparatii
internationale relevante. Turismul, sub diferitele sale forme, a cunoscut o dezvoltare si o
diversificare accentuata in ultimele decenii astfel incat, la inceputul secolului XXI este
considerat ca unul dintre cele mai dinamice domenii ale civilizatiei actuale. Argumentul
principal il reprezinta permanenta transformare, ca urmare a adaptarii fenomenului turistic la
cerintele economice mondiale de globalizare si dezvoltare durabila a sectorului serviciilor.
Schimbarile din domeniul turismului sunt rezultatul derularii unui proces continuu de innoire
cantitativa si calitativa in principal a ofertei turistice si a motivatiilor care au determinat
alegerea practicarii activitatilor si a destinatiilor turistice. Multiplicarea formelor de turism,
derularea mai profunda si accelerata a activitatilor turistice au avut ca efect valorificarea si
promovarea zonelor turistice in conditiile protectiei, conservarii si ameliorarii mediului, adica a
respectarii unor principii de dezvoltare durabila. Una dintre recomandarile facute tarii noastre,
in cadrul unui interviu televizat, de catre reputatul profesor american Philip Kotler, de la Kellog
School of Management, Northwestern University, in luna mai 2005, cu prilejul Conferintei
sustinute la Palatul Parlamentului, a fost, pe langa cresterea exporturilor, sporirea investitiilor in
anumite domenii si cea referitoare la „atragerea a cat mai multi turisti”, adaugand faptul ca
turismul poate deveni un domeniu reprezentativ pentru Romania, mai ales in contextul actual
european. Un argument in plus, daca mai era nevoie, pentru a considera turismul unul dintre
sectoarele prioritare ale economiei si chiar daca afirmatia apartine unui „om de marketing”,
aceasta vine in sprijinul specialistilor din turism care sustin rolul important al turismului in
cadrul procesului economic, prin resursele pe care le antreneaza si prin conexiunile cu celelalte
ramuri ale economiei nationale. Un alt mare economist, de data aceasta roman, respectiv
academicianul N.N. Constantinescu, in lucrarea sa „Reforma si redresare economica” referitor
la domeniile mari ale economiei nationale, afirma in anul 1997, faptul ca „structura pe ramuri a
economiei nationale de care avem nevoie este industrie- agricultura- turism competitive.”
Parerile referitoare la turism si rolul lui in plan economic, pot continua iar parerile fiind pe
deplin indreptatite si apartinand unor recunoscuti si experimentati observatori ai procesului
economic, acestea devin chiar argumente ale studierii fenomenului turistic romanesc, mai ales
ca, daca pe plan mondial, analistii considera ca este sectorul cu cea mai rapida dezvoltare, se
impune ca si in Romania sa i se acorde o mai mare importanta (in sensul dezvoltarii,
modernizarii si promovarii acestuia) intr-o perspectiva apropiata.
In plus, realitatea arata ca turismul a devenit unul dintre cele mai vaste fenomene sociale ale
anilor nostri, cu implicatii importante asupra economiilor nationale ale multor tari, precum si
asupra relatiilor economice internationale, acest fapt fiind determinat si de cresterea timpului
liber ca rezultanta a nivelului general de dezvoltare economica, sociala, culturala, turismul
putand deveni o modalitate importanta de folosire a acestuia. In sprijinul acestei idei, putem
aminti evolutia timpului liber in decursul a doua secole, respectiv, daca in 1800 acesta era de 3
ani (8%), in anul 2000 a ajuns la 19 ani (27%), crescand bineinteles si durata medie de viata de
la 36 ani la 72 ani, pe aceleasi perioade, calculele fiind facute dupa datele prezentate de Roger
Sue in lucrarea „Vers une sociėtė du temps libre?”, Presses Universitairea de France.
In fapt, turismul, vazut ca ansamblu de relatii si fenomene care rezulta din deplasarea si sejurul
persoanelor in afara domiciliului lor, atata timp cat acestea nu sunt motivate printr-o stabilire
permanenta si activitate lucrativa oarecare (Hunziker, 1942), este un fenomen social-economic
nou care a patruns cu adevarat in realitatile cotidiene dupa cel de-al doilea razboi mondial, mai
exact incepand cu anii 1960, dupa profundele transformari realizate in plan social-economic,
respectiv: introducerea automatizarii, industrializarea agriculturii, modernizarea mijloacelor de
transport etc., toate acestea determinand industrializarea societatii omenesti la scara planetara.
Societatile industrializate sunt caracterizate printr-o profunda concentrare a populatiei in centre
urbane, in cadrul carora, pe suprafete restranse, se inregistreaza aglomerari de diferite activitati
(industriale, de constructii, de transport etc.), care la un anumit moment creeaza nevoia de
evadare, de schimbare radicala a mediului, de trecere de la culoarea preponderent „gri- cenusiu”
(constructii, asfalt) la preponderent „verde” (natura). Sintetizand, se poate afirma ca, printre
factorii favorizanti in extinderea practicii turistice se remarca:
- cresterea timpului liber determinat de sporirea productivitatii muncii;
- dezvoltarea transporturilor, permitand deplasarea in scopuri turistice mai usor si mai putin
costisitor;
- agresivitatile tehnologice si cele de ordin nervos asupra oamenilor cauzate de societatea
moderna;
- transformarea turismului intr-un punct forte al vietii sociale, in timp ce in secolele precedente
era un subprodus accesoriu al altor motivatii pentru calatorii: descoperiri stiintifice, pelerinaje,
cuceriri militare.
Un numar tot mai mare de tari dezvoltate sau mai putin dezvoltate, au descoperit posibilitatile si
perspectivele acestei activitati constientizand-o ca pe o resursa suplimentara in echilibrarea
schimburilor externe si in crearea unei imagini la nivel mondial.
Pe langa consecintele economice, turismul are si o profunda semnificatie socio-umana. El
actioneaza, prin natura sa, atat asupra turistilor in mod direct, cat si asupra populatiei din zonele
vizitate. De asemenea, efectele turismului se rasfrang si asupra calitatii mediului, a utilizarii
timpului liber si nu in ultimul rand asupra legaturilor dintre natiuni. Turismul este, dincolo de
toate, un element care favorizeaza comunicarea, schimbul de idei, de informatii, stimuland
largirea orizontului cultural cu efect asupra formarii intelectuale. Una dintre cele mai
importante functii ale turismului consta in rolul sau reconfortant, in calitatea sa de a contribui la
regenerarea capacitatii de munca a populatiei, atat prin formele de odihna, cat si prin formele de
tratamente balneo-medicale. Totodata, turismul reprezinta un mijloc de educatie, de ridicare a
nivelului de instruire, de cultura si civilizatie a oamenilor. Asadar, turismul contribuie nu doar
la satisfacerea nevoilor materiale, ci si la satisfacerea nevoilor spirituale ale oamenilor. „Orice
pas al unei calatorii devine o aventura a cunoasterii; la fiecare pas mori si invingi de bucurie,
ineditul te face sa renasti, natura te reinalta pe soclul fiecarei zile, martor la propriul miracol”
.Raspunzand unor cerinte de ordin social, turismul se afirma si ca un important mijloc de
utilizare a timpului liber. Evolutia contemporana a economiei mondiale este caracterizata de
tendinta de crestere a timpului liber, fapt ce ridica probleme privind organizarea si utilizarea
eficienta a acestuia. Daca privim activitatea turistica ca pe una de productie, cu intrari si iesiri,
se observa ca aceasta presupune exploatarea unei game variate de resurse, cele naturale avand
un rol fundamental. In consecinta, turismul exercita influenta asupra mediului si componentelor
sale. Tot in plan socio-economic, dar si politic, trebuie amintit rolul deosebit de important al
turismului in intensificarea si diversificarea legaturilor intre natiuni pe plan mondial. Intr-
adevar, alaturi de comertul propriu-zis, turismul international tinde sa devina una din formele
principale de legatura dintre oameni situati pe continente diferite. Dupa toate probabilitatile,
calatoriile turistice spre destinatii tot mai indepartate (in alte tari decat cele vecine) si vizitarea a
doua-trei tari in timpul unei singure vacante, tind sa devina caracteristice pentru circulatia
turistica viitoare. Ca rezultat, turismul va contribui din ce in ce mai mult la sensibilizarea fiintei
umane fata de realitatile din locurile vizitate, la cultivarea unui climat de intelegere reciproca
intre popoare, tocmai prin forta de convingere de care este capabil. Prin natura sa intima,
turismul este o negatie a conflictelor politice, o antiteza a razboiului.

Tema 4. Conducerea si organizarea activitatii turistice


Organizatiile internationale de turism au un caracter permanent, iar modul de functionare a lor
este stabilit prin intermediul unor tratate multilaterale. Principalele obiective ale activitatii lor se
refera la promovarea turismului, reglementarea unitara a raporturilor juridice si economice
dintre organizatiile de turism, pregatirea personalului ce activeaza in acest sector, inlaturarea
piedicilor ce stau in calea dezvoltarii turismului, facilitarea schimbului de experienta in oricare
din domeniile de servire turistica mondial. Turismul este un sector de activitate cu profil
complex , un agregat de servicii si activitati cu implicatii multiple în toate ramurile vietii
nationale şi, pentru a evolua unitar, coerent, eficient, are nevoie de un cadru
instituţionalcorespunzător.Problematica organizării şi coordonării activităţilor turistice o vom
analiza din punct de vedere al:
-Structurilor organizatorice
-Formelor de integrare
-Lanţului de distribuţie a produselor turistice
-Rolului statului
Amploarea deosebită a călătoriilor internaţionale şi creşterera roluluiturismului în economia
mondială au favorizat crearea unor organismeinternaţionale specializate şi/sau includerea
problemelor turismului înactivitatea şi preocupările unor organisme internaţionale deja
existente. În prezent există peste 80 de organisme internaţionale în competenţelecărora se
regăsesc problemele turismului. Ele au o structură diversă în privinţa conţinutului activităţii,
caracterului, modului de organizare, arieiteritoriale de acţiune.
Din punct de vedere al caracterului sau nivelului de reprezentare ,organismele internaţionale
pot fi guvernamentale (interguvernamentale) şi neguvernamentale. În funcţie de aria teritorială
de activitate , organismele internaţionale se grupează în organisme globale şi organisme
regionale.
După sfera subiectelor abordate sau conţinutul activităţii organisme generale, organisme
specializate,
concentrate pe o problemă sau o componentăa serviciilor turistice (transport, hotelărie,
comercializarea voiajelor).
Organizaţia Mondială a Turismului (OMT)
Organism interguvernamental, deschis, cu vocaţie universal. A fost fondat în 1970 şi are ca
obiective:
-Promovarea şi dezvoltarea turismului în scopul progresului economicşi prosperităţii ţărilor
member
-Încurajarea consultării între statele membre în domeniul turismului şi pentru stimularea
acestuia
– Colectarea, prelucrarea şi difuzarea de informaţii privind turismulintern şi internaţional
– Elaborarea de studii privind evoluţia turismului, pieţele internaţionale,
efectele sociale, amenajarea zonelor
– Organizarea de conferinţe şi seminarii internaţionale de specialitate
– Iniţierea de programe de formare profesională, acordarea de asistenţătehnică şi consultanţă
În privinţa formelor de concretizare, din gama largă a tipurilor acţiunilor decooperare, în
domeniul turismului, având în vedere conţinutul în servicii al acestuia sunt mai frecvent
întâlnite:
– Licenţierea (producţia sub licenţă)
– Franşiza(rea) (distribuţia sub franşiză)
– Investiţiile străine directe, în principal, societăţile mixte
– Cooperarea tehnico-ştiinţifică
Din initiativă privată au aparut o serie de asociatii,organizatii sau societati, cluburi etc. care
desfasurau o activitate turistica pearealele geografice posibil de abordat, cautând sa atraga în
miscarea turistica si paturile sociale cu posibilitati de a sponsoriza amenajarea unor obiective de
baza materiala turistica. Asociatiile si organizatiile de turism din România si-au desfasurat
activitateaînainte de primul razboi mondial si în perioada dintre cele doua razboaie.Preocuparea
acestor asociatii s-a îndreptat în special spre:
– construirea de cabane şi case de adapost în munti
– amenajari de drumuri, poteci, marcajeorganizarea de cursuri de schi, publicarea de
monografii turistice, de almanahuri,ghiduri, harti etc.
Strategia în turism va avea în vedere următoarele direcţii de acţiune:
- preluarea modelului de organizare din ţări cu experienţă în turism,referitoare la Sistemul de
Turism Local pe zone omogene din punct de vedere natural si antropic, pentru a valorifica, într-
un sistem integrat
-resursele locale culturale, agricole, meşteşugăreşti
-consolidarea experienţelor şi tradiţiilor din turismul românesc (turismul montan, de litoral, de
tineret, circuitele culturale, turismul rural etc.) prin racordarea lor la tendinţele şi practicile
europene şi mondiale
-dezvoltarea şi promovarea produselor turistice cu valoare adăugată(turismul eco, de sănătate,
de conferinţe şi congrese, cultural etc.);
-introducerea standardelor de calitate în activitatea turistică, care devin principal instrument de
control al statului în domeniul turismului;
-descentralizarea activităţii de autorizare şi avizări;
- promovarea şi valorificarea avantajului competitiv al unor produse şiservicii româneşti
(medicale, agricole, IT, industrii creative etc.)
O.M.T. are rolul de centru mondial al informatiilor turistice, prin schimbul de date asupra
turismului national si international, in special sub forma de culegeri statistice, prin schimbul de
informatii privind legislatia si reglementarile in vigoare in domeniul turismului in statele
membre sau in legatura cu evenimente din domeniul turismului. Organizatia este un instrument
de initiativa in mana statelor membre pentru organizarea de cooperari in domeniul turismului, in
special in domeniul formarii si perfectionarii cadrelor (O.M.T. dispune de un centru
international specializat in acest domeniu), in sectorul conceptiei produsului turistic, organizarii
si promovarii ofertei turistice (prin cooperari cu P.N.U.D. sunt organizate diverse misiuni de
sprijin sectorial). Organizatia furnizeaza membrilorsai studii, rapoarte, analize, manuale si alte
materiale de referinta in domeniul economiei, finantelor si turismului.

Tema 5.Agențiile de turism-interfata in activitatea de turism


Fiind o activitate în continuă expansiune şi luând din ce în ce mai are amploare,având cauze
indirecte creşterea productivităţii muncii şi a duratei timpului liber, turismula semnalat ca fiind
necesară apariţia unor intermediari, care să se interpună între firmele producătoare de servicii
turistice (hoteluri, restaurante, etc) şi destinatarul acestorservicii, clientul. Cel mai important
intermediar poate fi interpretat, in sens generic, cafiind agenţia de turism (voiaj) - detailistă si
angrosistăDepăşită fiind deja epoca „mâinii invizibile” a lui Adam Smith şi devenită
desuetăcelebra maximă a lui Jean – Paul Sartre: „
Produceţi, numai produceţi, ca veţi gasi de buşeu”, a devenit imperativă apariţia unui domeniu
prin care agentul, în speţă agenţiade turism, să-şi proiecteze produsele în funcţie de cerinţele
clientului. Agenţia de turismeste intermediarul privilegiat între prestatorii de servicii şi turist şi
principalul distribuitoral produselor turistice. În literatura de specialitate şi în terminologia
OrganizaţieiMondială a Turismului se foloseşte noţiunea de„agenţie de voiaj”, care
diferăterminologic şi conceptual de conceptul românesc.În ţările cu activitate turistică
intensă„agenţia de voiaj este o firma independenta sau o reţea de firme având ca obiect
rezervarea şi comercializarea biletelor pentrumijloacele de transport şi vânzarea produselor
fabricate de catre tour-operatori”. Pe dealtă parte, sunt considerate „agenţii de voiaj toate
întreprinderile care se obligă, în scoplucrativ, să procure călătorilor titluri de transport şi servicii
hoteliere pentru efectuarea voiajului sau a sejurului” În România, prin Hotărârea de Guvern nr.
513/august 1998.
„Agenţia de turism”este definită ca fiind o unitate specializată care organizează, oferă sivinde
pachete de servicii turistice sau componente ale acestora.Principalele atribuţii ale unei agenţii
de turism sau de voiaj se referă la: vânzareade bilete pentru orice mijloc de transport terestru,
maritim sau aerian şi vânzarea deservicii turistice, care pot fi izolate sau complexe.Pe plan
naţional şi internaţional, agenţia de turism (voiaj) a venit în întâmpinareacerinţelor turistului
prin punerea la dispoziţia acestuia la un preţ forfetar a unor pacheteturistice incluzând, în
principal, cele două servicii importante din industria ospitalităţii:cazare şi alimentaţie.
ntreprinderea turistică, ca tip concret de existenţă a întreprinderii, oferă unserviciu care poate fi
sintetizat la informaţie/rezervare, la transport, la cazare, laalimentaţie şi la agrement. Aşadar,
întreprinderea turistică are un câmp de clientelă foartelarg. Ea poate primi oameni de afaceri,
congresişti, sportivi, grupuri la seminariile deformare profesională, dar, în condiţiile specificului
dominant al turismului contemporan,ea trebuie să răspundă mai întâi unui turism de timp liber
şi vacanţe pentru masele populare tot mai numeroase.După obiectul activităţii lor,
întreprinderile turistice pot fi grupate în următoarelegrupe şi tipuri:
- întreprinderi hoteliere,
similare şi completare acestora. Acestea pot fi hanuri de tineret,terenuri de camping şi
caravanning, centrele de tineret sau centrele de primire sau desejur, centrele de vacanţă
colective, hotelărie lejeră, hoteluri, stabilimente de alimentaţie publică uşoară si de stil, satele
de vacanţă;
- întreprinderi de transport colectiv ,care pot fi autocarişti, companii de căi ferate,companii de
aviaţie, organizatori de croaziere, închiriatori de maşini;
- întreprinderi de animaţie
(agrement), de timp liber şi de informaţie, dintre care seaminteşte: asociaţii, mişcări de tineret şi
de educaţie populare, cluburi sportive sau alevârstei a III-a, asociaţii vizând peisaje turistice,
case de cultură si teatre, stabilimente sauorganizaţii pentru distracţii;
- agenţii şi organizatorii de calatorii, respectiv intermediarii dintre producători (grupaţianterior)
şi consumatori (turişti).Aceştia aparţin structurii organizatorico-funcţionale de bază care
asigurăconceperea şi distribuţia unor produse turistice complexe. Dintre aceste tipuri de
entităţieconomice specializate pe producerea de pachete turistice (întreprinderi
hoteliere,întreprinderi de transport colectiv) şi altele specializate peintermedierea dintre agenţii
economici din prima categorie şi client, şi anume agenţia de
turism sau de voiaj. O formă particulară de agenţie de turism o reprezintă
agenţia de turism tour-operatoare, care se ocupă cu producerea, dar şi cu comercializarea
pachetelorturistice. Pentru realizarea produsului, ea conlucrează o serie de entităţi economice
dinsfera turistică si a serviciilor. In funcţie de cerinţele consumatorilor de servicii turistice,de
priceperea şi fantezia tour-operatorului, produsul turistic diferă de la: un client/turist la altul, de
la un prestator la altul , de la un anotimp la altul.
Tema 6. Turoperatorii pe piata turistica
Înainte de a vinde pachetul turistic, tour-operatorul este acea entitate care îl şi produce sau
contribuie la producerea lui. Tour-operatorii sunt producătorii sau„fabricanţii” de voiaje
forfetare. Prezenţa acestora este mai frecventă în Europa, înspecial în Anglia şi Germania, dar
este mai dinamică în celelalte ţări europene şi Japonia.Tour–operatorii, spre deosebire de
agenţiile de turism, sunt întreprinderi de maridimensiuni, puternic concentrate pe plan naţional
şi internaţional, atât pe orizontală, cât şi pe verticală. Specializarea tour-operatorilor în
fabricarea voiajelor forfetare îi diferenţiazăde agenţiile de turism care nu intervin decât în
comercializarea produselor turistice. Tour-operatorii au, deci, statutul juridic de agent de turism,
dar si de asociaţie care fabrică sivinde forfetar produsele turistice integrate. Drept urmare„tour-
operatorii suntîntreprinderi turistice comerciale, specializate în crearea de voiaje forfetare”.
Înindustria turistică, tour-operatorii pot fi consideraţi după unii specialişti drept angrosişti. Spre
deosebire de agenţiile de voiaj, tour- operatorii „ sunt întreprinderi de maridimensiuni, puternic
concentrate pe plan naţional şi internaţional, atât pe orizontala cât şi pe verticala”. Tour-
operatorul esteun organizator de voiaje care face oficiul de producător pentru industria
turistică.Procesul de producţie în acest caz acoperă o perioada care poate varia între 12 şi 13
luni. Tour-operatorii se diferenţiază după nivelul de integrare a produselor turistice şidupă
capacitatea lor de ofertă. De asemenea, ei se pot diferenţia după poziţionare, dupădestinaţie,
după profilul socio-geografic al clientelei, după activităţile oferite. În structura organizatorică a
unui producător de voiaje,departamentul producţie joacă un rol esenţial, tour-operatorul având
ca misiune, înfuncţie de obiectivele şi strategia aplicată, conceperea şi crearea de produse
turistice. Elîndeplineşte patru funcţii:
-funcţie de studiu de piaţă si de previziune;
-funcţie de cercetare a produselor;
-funcţie tehnică de fabricare a produselor turistice;
-funcţie economică, legată de fixarea preţurilor. Numărul şi structura tour-operatorilor depind
de gradul de integrare al produselor pe care le asigură si de capacităţile de care dispun. Ei se pot
împărţi în trei categorii principale: A.
generalişti (universali), care creează si pun la dispoziţia beneficiarilorcategorii diverse de
produse;
B. specializaţi, care sunt profilaţi pe un singur gen deturism;
C. punctuali, care sunt profilaţi pe produse oferite la comanda unor grupuri
declienţi.Dezvoltarea rapidă a tour-operatorilor a generat schimbări în managementulfirmelor şi
în modul lor de operare, devenind absolut necesară o bază financiară solidă, pentru a putea
achita preţul curselor charter. În consecinţă, unii tour-operatori cudimensiuni modeste au fost
absorbiţi de mari corporaţii cu activitate diversificată, alţii s-au asociat cu companii aeriene sau
lanţuri hoteliere, iar alţii s-au implicat în dezvoltareastaţiunilor turistice.
Personalul unei agenţii de turism este structurat în funcţie de atribuţiile pe care le are.Drept
urmare, se disting următoarele categorii de personal:
- personalul administrativ,care îndeplineşte sarcini de de gestiune generală (contabili, casieri),
se împarte în 56 personal cu funcţii de conducere, personal de ordine, personal de îngrijire; -
personalul ethnic.
-format din personalul cu funcţii de conducere, care trebuie să indeplinească oserie de condiţii
(cunoaşterea unei limbi străine, experienţă în activitate, capacitatea de afi un animator, de a
conduce personalul, de a forma un tot unitar cu celelalte categorii de personal, de a da naştere la
coeziune), personalul destinat vânzărilor, care trebuie săcunoască în profunzime serviciile
vândute, să cunoască perfect limba vorbită de client, săinspire încredere şi simpatie, să prezinte
înţelegere şi toleranţă în confruntările cu clienţiicei mai neavizaţi, să aibă spirit de iniţiativă si
adaptare la cele mai insolite cerinţe şicapacitatea de a intui imediat psihologia clientului,
personalul de execuţie, constituit din personalul care lucrează în „spatele ghişeului”, adesea
chemat să înlocuiască si să ajute personalul de vânzare; are ca cerinţe buna cunoaştere a
limbilor străine şi a serviciilorcare se vând;
-personalul specializat (sau de asistenţa turistica)format din curierii (sunt profesioniştii ce
însoţesc turiştii în voiaje, punându-le la dispoziţie serviciile comandatecu anticipaţie de către
agenţie, pentru ca voiajul să se desfăşoare conform programuluifixat, iar clienţii să nu aibă nici
o preocupare vizând utilizarea mijloacelor de transport şi pentru ca aceştia să se bucure de
diversele bunuri şi servicii în localităţile de tranzit saude destinaţie), „hostesses” sau asistenţele
turistice sunt femei tinere care îndeplinesc rolulde gazdă perfectă în întâmpinarea clienţilor în
avioane, în trenuri, pe nave, în autobuzelede linie, ajutându-i să-şi satisfacă mici necesităţi,
furnizând informaţii şi, adesea, refeririexplicative asupra localităţilor parcurse; ghizii sunt
profesionişti care se ocupă cuîntâmpinarea turiştilor în localităţile de destinaţie pentru a-i însoţi
în vizitarea acestora,arătându-le frumuseţile naturale, obiectivele arheologice, artistice,
folclorice şi istorialocalităţilor; interpreţii sunt profesioniştii care se ocupă cu întâmpinarea
clienţilor înlocalităţile de sosire sau de tranzit, punându-se la dispoziţia lor pentru a-i ajuta în
diferiteoperaţiuni ce trebuie efectuate pentru a ajunge la locurile unde vor trebui să
utilizezeserviciile receptive sau alte mijloace de transport pentru a continua voiajul.Pentru ca o
agenţie de turism sau de voiaj să fie eficientă trebuie ca toate birourileşi compartimentele să
concure la structurarea produselor turistice, la elaborareadocumentaţiei referitoare la
programele de voiaj, formarea itinerariilor, serviciilor şiofertelor agenţiilor corespondente.
Tema 7. Indicatori ai circulatiei turistice
Printre indicatorii cei mai reprezentativi pentru caracterizarea circulatiei turistice se folosesc:
numarul turistilor, numarul mediu de turisti, numar zile-turist; durata medie a sejurului,
incasarile din turism, densitatea circulatiei turistice, preferinta relativa a turistilor etc. O parte
din acesti indicatori (numar turisti, numar zile turist, incasarile din turism) se o 717h77h btin
direct din informatiile furnizate de sursele amintite. Indicatorul numar de turisti se obtine din
cumularea informatiilor cuprinse in diferite documente statistice, calculandu-se efectiv la
sfarsitul anului calendaristic, dar si pe perioade mai mici, in functie de nevoile utilizatorului.
Acest indicator se poate determina pe total circulatie turistica sau pe tipuri de actiuni, zone
turistice etc.Indicatorul numar mediu de turisti se obtine prin punerea in relatie a numarului de
turisti cu un aspect economic, putem obtine astfel: numar mediu de turisti pe zi, luna sau pe
litoral, la munte etc. Acest indicator arata intensitatea circulatiei turistice intr-un anumit interval
(calendaristic sau sezon turistic): ,Dintre indicatorii valorici, cei mai des utilizati sunt: volumul
total al incasarilor din turism, care se urmareste pe zone turistice, pe tipuri de actiuni, pe
societati comerciale, etc. si incasarea medie pe zi –turist (turist), care se calculeaza ca raport
intre volumul incasarilor si numarul zile-turist (turisti). Statisticile interne ale fiecarei tari pot
crea conditii pentru calcularea altor indicatori, continutul si valoarea lor informationala fiind
expresia acuratetei metodelor utilizate. Indicatorii fizici si valorici ai circulatiei turistice se
folosesc in practica interna si internationala si fac obiectul darilor de seama statistice ale
organismelor internationale (OMT, GATT, OECD, etc). Masurarea fenomenului turistic si a
particularitatilor lui se realiz cu ajutorul unor indicatori ce cuprind:ind. Cererii tur. globale, ext
si int/ind.ofertei turistice:hoteluri, alte unit de cazare, ag de voiaj,alte intrep din sect turistic/ind
relatiei cerere oferta/ind.efectelor economice/ind.densitatii turistce/ind.potentialului turistic al
pietelor/ind.ocuparii fortei de munca. a)Nr. turistilor (Nt)-este un ind cantitativ de cuantificare a
persoanelor crae realiz activit turistice. b)Nr mediu zilnic al tur(Ntmed=Nt/Nz)-acest indicator
exprima intensit act tur în anumite perioade. c)Durata medie a sejurului(Dsmed=Nzt/Nt)- este
un ind calitativ cu privire la amploarea actv turistice si disponibilitatea tur de a ramâne o
anumita perioada într-o anumita zona sau tara. d)Densitatea circulatiei turistice(Dt=Nt/Np)-este
un raport între nr turistilor si nr populatiei rezidente sau între nr. de zile turist si nr pop rezidente
(Nzt/Np).Acest indicator exprima legatura dintre fluxul turistilor si pop rezidenta a unei zone .
e)Preferintarelativa a uristilor: I. (nr turistilor din zona A sositi în zona B)/(nr pop rezidente a
zon A), II. (Nr turistilor din zona A sositi în B)/(Nr turistilor in zona A)-acest indicat ofera info
cu privire la orientarea geografica a fluxurilor turistice si conformarea politicii turistice în raport
cu cererea. Alti indicatori: Turism intern: numarul de turisti la odihna si tratament si participanti
la circuitele itinerante interne, nr de turisti în statiunile balneo climaterice, nr zile turist încasari
din turismul intern, nr pers cazate si ak înnoptarilor, pe forme de cazare. Turism international:
1.Indicatori globali - nr tur straini sositi an tara, pe tari, puncte de frontiera, mijloace de
transp/nr de tur români plecasi an strainptate. 2.Indicat miscari fluxului turistic an int tarii - nr
de turistu detaliat pe tari de provenienta, z turistice, forme de cazare/ nr zile-turist, detaliat pe
tari de provenienta, z tur si forme de cazare.
3.Ind ai încasarilor si platilor vslutsre: a)încas valutare si provenienta lor.
b) plati valutare si densitatea lor c) plati valutare pentru actiuni promotionale si deplasari în
strainatate în scop comercial d) încas valut în scop comercial e)încasari valutare rezultate din
exportl intern de marfuri si valuta. Turismul implica o paleta larga de activitati, unele dintre
acestea regasindu-se si in cazul calatoriilor care nu au neaparat un motiv turistic la baza (ex:
transporturile), iar altele care nu necesita neaparat existenta unei deplasari (ex: sectorul de
alimentatie publica). Datorita acestor aspecte rolul turismului in economia nationala a unei tari,
precum si stabilirea politicilor de dezvoltare au fost greu de cuantificat, respectiv stabilit, de
multe ori informatiile cu privire la acest sector fiind incomplete. Pentru inlaturarea acestor
aspecte au adoptate o serie de masuri, astfel pentru a obtine date viabile au fost utilizate aceleasi
concepte, definitii si metode de masurare valabile si in alte sectoare ale economiei. In acest
turismul a fost considerat ca fiind sector care contribuie la economie nationala, altfel spus: o
activitate productiva. Este importat a se tine cont de faptul ca turismul nu face parte din
categoria industriei in sensul traditional, acestea fiind definite in functie de produsele finale, in
timp ce turismul este definit ca fiind cererea pentru diferite produse in functie de specificul
turistilor/vizitatorilor. (http://www.unwto.org/statistics/wsd/factsheet.pdf, 23 octombrie 2010) .
In ultimele decenii turismul a inregistrat o dezvoltare continua, devenind unul dintre sectoarele
economiei cu rata cea mai mare de crestere. Dezvoltarea turismului este in stransa legatura cu
aparitia de noi destinatii turistice. Datorita acestor aspecte turismul a devenit un punct cheie
pentru progresul social-economic.In prezent incasarile din industria turismului ajunge sau chiar
le depaseste pe cele din exportul de petrol, productia de alimente sau automobile. Turismul are
un rol important in comertul international si reprezinta una dintre sursele principale de venit in
cadrul tarilor in curs de dezvoltare. Aceasta crestere spectaculoasa se datoreaza diversificarii si
concurentei existente intre diferitele destinatii turistice. Intensificarea activitatii de turism atat in
tarile dezvoltate, cat si in cele in curs de dezvoltare a determinat beneficii economice si sociale
in multe sectoare conexe precum constructii, agricultura sau telecomunicatii. Indicatorii cererii
turistice
Numarul turistilor interni si internationali este un indicator cantitativ si reprezinta acea parte a
populatiei care cumpara servicii turistice. De regula acest indicator este detaliat in functie de
necesitatea economica pe:
Turisti straini sositi in tara: pe tari de provenienta, punctele de frontiera de intrare, mijloacele de
transport folosite.Turisti romani plecati in strainatate: pe tari de destinatie, punctele de frontiera
de iesire, mijloacele de transport folosite.Numarul mediu zilnic de turisti (NTZ) se determina
prin raportarea numarului total al turistilor inregistrati de-a lungul unei perioade (luna,
trimestru, semestru, an) la numarul de zile corespunzatoare perioadei. Acest indicator poate fi
detaliat: pe forme de turism practicate, zone turistice frecvente (montana, litoral, statiuni
balneare), forme de cazare folosite.Densitatea circulatiei turistice interioare si internationale
reflecta legatura care se stabileste intre numarul turistilor interiori sau internationali sositi in
cadrul destinatiei turistice si numarul populatiei locale rezidente.Densitatea turistica este un
indicator care ofera informatii legate de gradul de solicitare turistica a zonelor si implicit
genereaza recomandari in privinta masurilor care trebuie luate pentru a se asigura satisfacerea
nevoilor turistilor astfel incat sa nu fie afectate: calitatea vietii si activitatea rezidentilor,
respectiv echilibrul ecologic al zonelor.Determinarea acestui indicator este importanta pentru a-
l compara cu capacitatea de suport (indicator al ofertei turistice) a unei destinatii turistice. Prin
capacitatea de suport se intelege posibilitatea unei destinatii turistice de a oferi servicii turistice
tuturor vizitatorilor, fara ca acestia, prin consumul lor, sa conduca la deteriorarea mediului
ambiant (natural si social) sau resursele antropice existente. Altfel spus este vorba de numarul
maxim de turisti ce poate fi primit intr-un anumit interval de timp de o destinatie turistica. In
cazul in care activitatea turistica este impinsa dincolo de anumite limite, pot fi inregistrate
efecte negative asupra mediului natural si social; precum si o in rautatire a calitatii serviciilor
oferite. Trebuie avut in vedere faptul ca in toate cazurile exista un prag al suportabilitatii, un
punct de saturatie, peste care nu se poate trece.

Tema 8. Indicatorii de evaluare a pietei turistice


Întreprinderile în care prevalează procesele de ospitalitate ca, de exemplu agentii de turism,
hotelurile si restaurantele, nu pot sa supravietuiasca fara aportul unui personal calificat şi
motivat de rezultatele muncii proprii.Pentru a răspunde acestor cerinţe, managerii firmelor de
servicii îşi definesc obiectivele politicii de ospitalitate, determinând pe baza lor standardele de
performanţă . Prin funcţia lor managerii trebuie s ă încurajeze personalul lor în mobilizarea
resurselor lor profesionale pentru performarea serviciilor calitative. Tot managerilor le revine şi
sarcina de a stimula angajaţii să- şi dezvolte talentul şi abilitatea profesională pentru a performa
cu rezultate şi mai bune prestaţiile de servicii . Managerii din industria ospitalitătii trebuie să
maximizeze valoarea profesională a personalului, mobilizând şi utilizând resursele
organizaţionale în folosul angajaţilor, orientând perfecţionarea lor profesională , evaluând şi
recompensând contributia personala a fiecarui salariat la îndeplinirea impecabilă a sarcinilor de
serviciu. Raţionamentul alăturat este o ipoteză de calcul care ilustrează costul in satisfacţiei
consumatorilor şi procesul de diminuare treptată a veniturilor unui a intreprinderii care nu se
preocupă de remedierea deficienţelor semnalate de clienţi privind calitatea serviciilor.
In desfăsurarea actului turistic se face simtită interferenta dintre oferta turistică, materializată
prin productia turistică si cererea turistică, manifestată prin consumul turistic. În termeni
economici această sferă de interferentă a ofertei cu cererea poartă numele de piată tristică. În
centrul pietei turistice se află turistul, ca potential consumator, cel căruia îi sunt destinate
produsele turistice si cel care selectează din multitudinea de oferte acele produse care îi plac si
care îi sunt accesibile din punct de vedere financiar ori din punctul de vedere al timpului liber
de care dipune.
Cele două segmente ale pietei turistice, cererea si oferta, se manifestă însă cu sensuri si
intensităti diferite de la un caz la altul. Modul de viată urban, de pildă, accentuează dorinta
indivizilor de a-si satisface anumite nevoi (recreere, odihnă, distractie, cunoastere) care stau la
baza formării diferitelor categorii de motivatii turistice si a cererii turistice. Pe de altă parte,
spatiul urban este detinătorul unei oferte turistice însemnate, divizată într-un ansamblu de oferte
partiale paralele (hotelărie, alimentatie, transport, comert) ceea ce conduce către conturarea unei
arii receptoare care să satisfacă cele mai diverse cereri, materializate în tipuri distincte de
turism. Deci putem spune că oferta turistică nu este altceva decât o sumă de elemente atractive
care pot motiva vizitarea lor si care pot fi puse în valoare la un moment dat pentru stimularea
cererii turistice. Putem structura oferta turistică într-o ofertă turistică potentială, ce contine
totalitatea resurselor naturale si antropice si în ofertă turistică reală, ce are ca suport oferta
turistică potentială si în plus acele elemente care definesc productia turistică, respectiv
ansamblul de servicii si bunuri materiale care mobilizează forta de muncă din turism. Se
conturează totodată, un spatiu al ofertei turistice definit atât în plan calitativ, prin atractivitatea
sa naturală sau antropică, cât si în plan cantitativ, prin capacitatea sa de primire, cuantificată
prin numărul maxim de turisti ce pot fi primiti la un moment dat, fără a prejudicia mediul
geografic si social. Oferta turistică se caracterizează printr-un ansamblu de bunuri si servicii, a
căror materializare este o functie a capacitătilor receptoare. Deoarece capacitătile de primire
limitează oferta turistică în spatiu, aceasta se caracterizează printr-o rigiditate relativă în
comparatie cu elasticitatea cererii turistice. Structura ofertei turistice nu coincide cu structura
productiei turistice, deoarece oferta există si independent de productie. Oferta turistică există
atâta timp cât există elementele care o compun, pe când productia turistică există numai atunci
când se manifestă consumul efectiv. Productia turistică prezintă anumite limite de ordin
temporal, putând avea un caracter sezonier, în functie de conditiile naturale acceptate de turisti
pentru o anumită perioadă din an, cum este cazul turismului litoral sau al sporturilor de
iarnă.Interesul pentru consumatia turistică nu este unul înnăscut: el apare în contextul factorilor
de influentare a cererii turistice la locul de origine al turistilor potentiali. Aceste conditii,
conjugate cu impulsurile de ordin personal ale fiecărui consumator de servicii turistice,
provoacă interesul turistic, cu alte cuvinte motivatiile turistice. După problematica motivatiilor
turistice ce stau la baza conturării cererii turistice, specialistii au diferentiat două mari categorii:
- motivatii de tip negativ - care exprimă refuzul consecintelor negative ale mediului din centrele
urbane si industriale în care trăieste turistul virtual, de unde rezultă si aspiratiile de a căuta
satisfactii si destinderea prin schimbarea temporară a acestui mediu;
- motivatii de tip pozitiv – cere se identifică cu interesul bine definit pentru anumite obiective
turistice sau cu anumite atractii de importantă deosebită (culturale, artistice, sportive), care se
regăsesc în afara locului de origine a cererii turistice.

Tema 9. Sistemul serviciilor turistice


La structurile de primire turistică colective în anul 2016 au fost înregistrate 1480,4 mii de
înnoptări, cu 1,7% mai puţin comparative cu anul 2015. Micşorarea numărului de înnoptări ale
turiştilor este condiţionată de diminuarea acestora la tabere de vacanţă pentru elevi (-11,9%),
structuri de întremare (-2,6%), hoteluri şi moteluri (-1,5%), cămine pentru vizitatori (-1,3%).
Din numărul total de înoptări, 83,3% le revine înnoptărilor turiştilor moldoveni şi 16,7% -
înnoptărilor turiştilor nerezidenţi. Principalii indicatori privindstructurile de cazare turistică
colective. Cazarea ocupa in actuala structura a prestatiei turistice cel mai important loc, cu o
pondere de circa 40%. Alaturi de aceasta, cazarea are numeroase implicatii asupra celorlante
elemente ale produsului turistic constituindu-se ca suport material al desfasurarii activitatii
turistice. Ca atare, calitatea si eficienta acestui serviciu se doreste hotaratoare pentru
determinarea rezultatelor intregii activitati turistice. Eficienta serviciului de cazare poate fi
apreciata si evaluata prin intermediul criteriilor si indicatorilor generali, precum si pe baza unor
elemente ce tin de specificul acestei activitati. Astfel, se opereaza cu indicatori de efort ca:
numarul mediu al personalului, valoarea medie a activelor fixe, cheltuielile activitatii de cazare,
capacitatea disponibila exprimata in locuri-zile etc., si indicatori de efect: incasari din prestatii
hoteliere, incasari din prestatii suplimentare (veniturile), profitul etc. Veniturile sunt date de
marimea incasarilor din prestatiile hoteliere, aflandu-se in corelatie directa cu volumul
activitatii exprimat prin numarul turistilor, cu calitatea serviciilor (surprinsa prin categoria de
confort a unitatii de cazare si nivelul tarifelor), cu gama prestatiilor suplimentare oferite
(inchirieri, curatirea hainelor, servicii speciale etc). Cheltuielile reflecta, prin continutul si
structura lor, specificul activitatii: cheltuielile cu salariile reprezinta aproximativ 40% din
totalul cheltuielilor, cheltuielile cu chiriile la mijloacele de cazare detin 10-15%, cheltuielile
generale aproximativ 10%, cheltuielile de intretinere 5%, amortizarile 5% etc., in timp ce
cheltuielile cu transportul, depozitarea lipsesc sau sunt neinsemnate ca pondere. In activitatea
hoteliera propriu-zisa (numai servicii de cazare) cheltuielile reprezinta 60-69% din volumul
incasarilor, ceea ce se reflecta intr-o rata a rentabilitatii (36-40%).
Tema 10 .Eficienta in domeniul prestarii serviciilor
-Dacă analizăm hotelurile, distribuția lor pe categorii de mărime diferă considerabil de la țară la
țară Spre exemplu, în Grecia, Italia, Polonia, Franța, Austria sau Coreea o parte foarte mare
dintre hoteluri au mai puțin de 10 angajați. În plus, ponderea în totalul angajaților din industrie a
acestor unități de cazare depășește o treime dintre persoanele ocupate în hoteluri (în Grecia și
Coreea depășește 50% dintre persoanele angajate în hoteluri). În alte țări, precum Irlanda,
Danemarca, Norvegia, Portugalia sau Cehia cea mai mare parte a persoanelor angajate în
unitățile de cazare sunt în firme mijlocii (50 – 249 angajați), în timp ce în Spania sau Marea
Britanie cei mai mulți angajați în hoteluri sunt deținuți de către firmele mari.
-Dacă analizăm unitățile de alimentație (în special restaurantele), concluzia este că în această
ramură majoritatea activității se desfășoară în unitățile mici și mijlocii. Firmele mari reușesc să
angajeze cel mult 15% din persoanele angajate în unitățile de alimentație, excepție făcând doar
Finlanda (25%) și Marea Britanie (38%).
-Din perspectiva agențiilor de turism116, situația diferă de la țară la țară. În țări precum Marea
Britanie, Finlanda, Belgia, Spania, Suedia sau Franța avem o situație în care firmele mari
coexistă alături de cele mici în proporții aproximativ similare. Însă în alte țări întreprinderile
mici și mijlocii dețin o pondere mare din angajații ocupați în activitatea sectorului agențiilor de
turism (în Italia spre exemplu, acestea dețin peste 50% din persoanele ocupate). o Mișcările de
concentrare a ofertei. Aceste mișcări în industria turistică au început în urmă cu mai mult timp,
accelerându-se după anul 2000. Fenomenul este prezent în principal în următoarele sectoare ale
turismului: transportul aerian, lanțuri hoteliere, agenții tur-operatoare sau de turism, parcuri
tematice sau închirieri de mașini, și se manifestă fie prin achiziții și fuziuni, fie prin alianțe. De
exemplu, în prezent la nivel global există trei alianțe aviatice majore: Star Alliance, Oneworld și
Sky Team, care acoperă peste 70% din totalul zborurilor la nivel internațional (Tarom este
asociată la Sky Team).
- Modificarea speranţei medii de viață. Creşterea speranței medii de viață presupune mai mult
timp disponibil pentru călătorii; la rândul ei, speranța medie de viață este dependentă de o serie
de alți factori, printre care starea de sănătate este esențială. Din acest punct de vedere, se poate
remarca un efect de tip „bulgăre de zăpadă”: turismul are efecte pozitive asupra sănătății,
mărind speranța de viață, fapt ce va însemna mai mult timp liber pentru turism etc.
- Modificarea nivelului de educație şi formare profesională al populației. Tendința actuală la
nivel global este de creştere a nivelului general de instruire şi formare profesională a populației.
Categoriile profesionale cu nivel înalt de pregătire manifestă o înclinație mai mare către consum
turistic, față de categoriile profesionale cu nivel redus de pregătire. Gradul de educație și un
nivel al venitului mai ridicate sunt asociate cu preferința turiştilor pentru activități mai
sofisticate (uneori chiar exclusiviste), precum jocul de tenis sau de golf.
- Modificări ale gradului de urbanizare a populaţiei. Tendința actuală, la nivel global, constă în
creşterea gradului de urbanizare a populației (la începutul anilor 2000 acesta era de circa 45% la
nivel mondial și 70% la nivel european), proliferarea oraşelor mari şi a aglomerațiilor urbane și,
respectiv, formarea megalopolisurilor (concentrări urbane cu câțiva mari poli de atracție şi
numeroase centre urbane, mai mari sau mai mici, care gravitează în jurul acestora).
Concentrarea urbană are o serie de efecte negative datorate poluării, stresului, supra-populării
care însă duc la creşterea nevoii de “evadare” din aglomerația urbană spre zone liniştite şi
nepoluate, nevoie manifestată de regulă sub forma mini-vacanțelor, adesea în mediul rural. Pe
de altă parte, diferența între veniturile obținute în mediul urban și cel rural, generează un număr
mult mai mare de turiști din mediul urban decât din rural.
- Schimbări în structura pe categorii de vârstă a populației. Durata timpului liber, veniturile
disponibile, preferințele în materie de servicii turistice ş.a. depind în mod direct de vârstă; în
general, din punctul de vedere al cererii turistice, se pot evidenția trei categorii principale de
vârstă: sub 26 ani, 26-65 ani și, respectiv, peste 65 ani.În cazul segmentului sub 26 ani
principalele caracteristici constă în: disponibilitate relativ ridicată a timpului liber,
disponibilitate ridicată spre activități turistice, înmulțirea facilităților menite să compenseze
existența veniturilor mai mici ale acestei categorii. În ceea ce privește categoria 26-65 ani se
remarcă următoarele: disponibilitate redusă a timpului liber, dar în creştere (datorită diminuării
zilei de muncă, reducerii săptămânii de lucru şi creşterii duratei concediilor plătite), venituri în
creştere, creşterea cheltuielilor legate de economisirea timpului (dispuşi să plătească „mai mult”
pentru „mai rapid”), creşterea numărului de vacanțe, scurtarea sejurului, achiziționarea
serviciilor-pachet, programarea strictă a activităților turistice, orientare spre natural şi
tradițional. În fine, în cazul celor peste 65 ani principalele caracteristici relevante se referă la:
disponibilitate totală a timpului liber, venituri mari şi în creştere în țările dezvoltate, și,
respectiv, mici şi în creştere în țările în curs de dezvoltare, existența unor facilități menite să
compenseze existența unor venituri mai mici a unei părți a acestei categorii, creşterea nivelul de
sănătate şi a speranței medii de viață, cu efecte de creştere a timpului dedicat călătoriilor,
creşterea vârstelor legale de pensionare şi prelungirea perioadei active care duc la diminuarea
timpului dedicat călătoriilor, disponibilitatea ridicată spre anumite forme turistice: în extra-
sezon, cu sejur lung, a turismului de sănătate etc.
- Schimbări intervenite în mărimea şi structura familiei. Cererea turistică pentru anumite tipuri
de servicii depinde de mărimea şi compoziția familiei, în strictă legătură cu etapele ciclului de
viață al familiei (tânăr celibatar, cuplu căsătorit fără copii, cuplu căsătorit cu copii, cuplu în
vârstă etc.). Există diferențe clare între serviciile turistice consumate de către persoanele singure
față de cele cu familii. În acelaşi timp, existența copiilor în familie va modifica alegerile
cuplurilor – după apariția copilului destinația de concediu trebuie aleasă în așa fel încât să existe
și facilități pentru copii, perioadele de vacanță vor coincide cu vacanțele școlare etc.
- Diversificarea turiştilor care vizitează locurile turistice consacrate. Progresul în tehnologiile de
transport şi internetul au deschis lumea; şi, pe fundalul dezvoltării economiilor emergente şi a
creşterii puterii de cumpărare în țări altădată sărace, asistăm la o creştere a interesului turiştilor
asiatici, sud-americani sau africani pentru destinații europene - astfel încât, azi, a avea turişti
chinezi, indieni sau brazilieni în Bucovina sau Maramureş nu mai reprezintă o surpriză. Această
tendință impune organizațiilor turistice să îşi îmbunătățească semnificativ gradul de cunoaştere
al obiceiurilor de consum ale acestor categorii de turişti, extrem de importante în prestarea unor
servicii de calitate. De exemplu, obiceiurile culinare (mâncare kosher pentru evrei sau nu puneți
țuică în pahare arabilor :) standardele de igienă personală, consumul de massmedia şi internet în
vacanțe etc. sunt toți factori de care trebuie ținut cont în proiectarea ofertei de servicii.
- Schimbări în atitudinea populației şi a guvernelor față de sănătate şi protecția mediului.
Agenții economici din turism trebuie să analizeze permanent efectele activității lor asupra
mediului şi sănătăţii oamenilor, atât datorită presiunilor guvernamentale, cât şi datorită opiniei
publice. Astfel, cu cât populația are o atitudine mai ecologistă, cu atât vor exista condiții mai
propice pentru: dezvoltarea unor forme de turism precum: agroturism, ecoturism etc., creşterea
atractivității destinațiilor tradiționale de vară în perioada iernii şi a celor de iarnă în perioada
verii sau, respectiv, apariţia unor destinaţii de vacanţă eco, bio etc. Tendințele actuale cu efecte
puternice asupra cererii turistice includ: creșterea costurilor conservării şi dezvoltării resurselor
turistice, înmulțirea și majorarea taxelor pentru emisiile poluante care, implicit, vor creşte costul
transportului și, respectiv, scumpirea destinațiilor turistice naturale neurbanizate, datorită
numărului lor limitat.
- Schimbările intervenite în comportamentul de consum al turiştilor . În literatura de specialitate
regăsi menţionate, în acest sens, câteva tendinţe relevante:
Diversificarea preferinţelor turiştilor şi apariţia unor noi segmente cu interese foarte specifice.
Toate acestea se realizează pe fundalul unui proces de accentuare a individualităţii turistului -
care nu mai acceptă să fie etichetat şi tratat ca turist de masă, un membru fără personalitate al
unui grup mânat din spate de un ghid. În acest context, putem spune că astăzi cererea turistică
se caracterizează printr-un nivel ridicat de segmentare, iar agenții economici trebuie să fie
capabili să identifice cât mai corect aceste segmente și să își adapteze oferta cerințelor lor.
Toate acestea au ca şi consecinţă, apariţia unor noi forme de turism de nişă, a călătoriilor şi a
modalităţilor de vânzare personalizate.
Accentul pus pe calitatea totală oferită la destinaţie – într-o lume în care comparațiile se fac cu
viteze de ordinul zecilor de mega pe secundă, iar turiştii au deja numeroase experiențe în
diverse țări, nivelul aşteptărilor lor creşte semnificativ. Astăzi, de la peisaj la servicii şi la
interacţiunea cu personalul, totul trebuie să fie astfel gândit încât să ofere un maximum de
valoare turistului, pentru fiecare leu cheltuit. Modificarea valorilor, în paralel cu creşterea
exigenţelor turiştilor – aceştia solicitând, din partea furnizorilor de servicii turistice, oferirea
unor experienţe la destinaţie autentice, personalizate, diversificate şi active. Creşterea
flexibilităţii şi spontaneităţii în procesul de decizie – în contextul în care situaţia material
permite multor persoane să demareze şi să finalizeze achiziţia de produse turistice într-un
termen foarte scurt, ca răspuns la nevoi de moment. Fragmentarea vacanțelor anuale – prin
creşterea frecvenţei şi reducerea duratei călătoriilor.
- Modificări survenite în tradițiile, credințele, obiceiurile sau moravurile populației care au o
influență asupra cererii turistice .
Tema 11. Calitatea serviciilor turistice
Produsul turistic reprezinta un ansamblu de caracteristici fizice, chimice si de alta natura,
reunite intr-o forma tangibila, capabil sa satisfaca nevoia de turism a omului.
Caracteristicile lui se prezinta sub forma:
a) caracteristicilor imaginii:
-tin mai mult de prestigiul lui si al firmei
-tin de tot ceea ce el a dovedit deja (bun /rau) in consum (in ochii beneficiarului
-reprezinta vectorul de comunicare al produsului cu mediul
b) caracteristicilor functionale:
-ii asigura produsului valoarea de intrebuintare / utilitate, adica: capacitatea de a satisface
nevoia de turism a beneficiarului. Calitatea produsului turistic:
-reprezinta masura in care el asigura satisfacerea pretentiilor turistilor sau gradul de concordanta
intre caracteristicile asteptate de clienti si cele oferite de producatori
-se poate aprecia prin prisma mai multor genuri de caracteristici
Conform OMT principale caracteristici ale produsului turistic sunt :
validitatea = capacitatea de a fi utilizat;
fiabilitatea = capacitatea de a fi utilizat (consumat) in conditii de siguranta;
eficacitatea = apreciata cu raportul efect / efort ( efect = satisfactie creata);
integrabilitatea = insusirea de a oferi intreaga gama de servicii care-i definesc continutul;
comprehensibilitatea = exprima raportul prestator-client (insusirea de a fi usor de inteles;
inteligibil);

flexibilitatea = capacitatea de a fi usor de adaptat la cerintele clientului.


Turismul reprezinta pentru R.Moldova unul dintre sectoarele prioritare si care prin resursele
sale pe care le antreneaza si prin interconexiunile cu celelalte ramuri ale economiei nationale,
constituie un factor important pentru progresul economic. Turismul este total dependent de
mediul înconjurator, el constituind "materia prima" a turismului. Mediul înconjurator
constituind obiectul, domeniul de activitate si locul de desfaturare a turismului. Mediul
înconjurator constituind obiectul, domeniul de activitate si locul de desfaturare a turismului. De
aceea o mare importanta este acordata calitatii mediului, deoarece orice modificare produsa
acestuia ducând la diminuarea, iar uneori chiar anularea resurselor sale. R.Moldova are o sansa
foarte mare de dezvoltare deoarece aceasta dispune de bogate si variate resurse naturale si
antropice.Valorificarea lor eficienta si în interesul economiei nationale reprezinta o sansa de
dezvoltare a R.Moldova. Pe plan economic turismul este un factor al progresului economic, cu
largi si positive implicatii asupra dezvoltarii întregii societati, actionând în directia introducerii
în circuitul economic (intern si international) a resurselor turistice, a patrimoniului cultural
istoric, de mare atractie si a unora din realizarile contemporane în domeniile constructiilor si
artei. Din punct de vedere economic, turismul prezinta numeroase avantaje fata de alte domenii
de activitate, si anume : valoarea adaugata în turism fata de alte ramuri este superioara, datorita
faptului ca importul de materii prime, pentru acest domeniu este nesemnificativ; turismul nu
este o ramura energo-intensiva: utilizeaza în mare parte, materii prime autohtone, practice
inepuizabile: pemite transferarea în valuta a unor resurse materiale si umane, neexplorabile pe
alta cale; cursul de revenire în turism este avantajos comparabil cu alte ramuri, deoarece
realizându-se ca export invizibil (în interiorul tarii) pretul produselor turistice nu mai este
încarcat cu cheltuieli de ambalare, transport, asigurare, taxe vamale ; turismul reprezinta o parte
însemnata a consumului intern antrenând, direct sau indirect, importante cantitati de produse
industriale; asigura dezvoltarea echilibrata a tuturor zonelor tarii, inclusive a celor considerate
lipsite de oferta turistica atractiva.
Factori cu influenta asupra turismului.
Conectat la dinamica economica si sociala, turismul evolueaza sub incidenta a numerosi factori
diferiti ca natura si rol. Acesti factori pot avea actiune globala asupra intregului pachet sau
produs turistic sau influenta particularizata pe una dintre prestatii (transport, cazare,
restauratie , agrement si/ sau tratament). Influenta acestor factori poate fi analizata si functie de
pondere de turism.
I. Functie de natura si continut:
a) economici:
- veniturile populatiei
- oferta turistica
- preturile si tarifele produselor turistice
b) tehnici:
- performantele mijloacelor de transport
- dotarile tehnice ale unitatilor hoteliere si de alimentatie
- tehnologie in constructii
c) sociali:
-timp liber
- urbanizare
-demografici:
- evolutia numerica a populatiei
- structura pe varste
- structura pe ocupatie
e) psihologici:
- educativi
- de civilizatie
- nivel de instruire
- nivel de cultura
- temperament
- caracter individual
- dorinta de cunoastere
f) naturali:
- asezare geografica
- clima
- relief
- pozitie fata de caile de comunicatie
- organizatorici si politici:
- regimul vizelor
- facilitati la frontiera pentru turismul organizat
- formalitati la frontiera
- conflicte sociale, etnice si religioase.
II. Dupa durata actiunii in timp:
a) cu actiune permanenta:
- timp liber
- modificari demografice
b) sezonieri:
- succesiunea anotimpurilor
- perioada de vacante/ concedii
c) conjuncturali:
- crize economice, politice
- confruntari armate
- catastrofe naturale.

III. Dupa importanta factorilor in determinarea fenomenului turistic:


a) primari:
- venituri
- oferta
- pretul
- timpul liber
b) secundari:
- climatul international
- vizele de frontiera
- formalitati/ facilitati.
IV. Dupa directia de actiune:
a) exogeni - influenteaza fenomenul turistic din exterior:
- cresterea veniturilor
- gradul de urbanizare
- evolutia numerica a populatiei
b) endogeni
- care influenteaza fenomenul turistic prin activitatile specifice:
- lansarea de noi produse turistice
- diversificarea gamei de servicii oferite
- nivelul de tarife/ preturi practicate si facilitate
- pregatirea profesionala a angajatilor.
V. In raport cu orientarea influentei factorilor asupra celor doua loturi corelative ale pietei
exista:
a) factori ai cererii turistice:
- veniturile
- urbanizarea
- timp liber
b) factori ai ofertei turistice:
- diversitatea
- calitatea serviciilo
- conditii naturale
- costul prestatiilor
- baza materiala
c) factori ai confruntarii cererii cu oferta turistica:
- calitatea infrastructurii (sosele, autostrazi)
- raportul de schimb dintre monezile nationale
- sistemul legislativ.
Veniturile reprezinta principala conditie pentru manifestarea cererii turistice este suportul
material si obiectiv al dezvoltarii turismului.

Tema 12. Set de probleme


Statiunea: Codru
2 AD
Cazare: DBL 420/ noaptea (4 nopti)
420 x 4= 1680 mdl
Comision: 15 % = 252 mdl
TVA : 252 mdl+12 % =30 mdl
252 mdl+30 mdl=282 mdl
1680 mdl+282 mdl=1962 mdl
Pret integral 1962 mdl 2 Ad
Pret pers/ 981 mdl
Transport individual

Tema 13. Set de problem


Destinatia: Bulgaria-Varna
2 AD
Hotel : AQUA HOTEL 4*
Perioada: 01.07-08.07 8 zile 7 nopti
Cazare: DBL 69 €/ noapte
Alimentatia : BB inclus
Transport tur-retur: 25 € per Autocar
Asigurare : 0.5 € pe zi/ pers
Comision: 11%
Calculare
Cazarea+BB = 69 € x 7 nopti= 483 €
Transport = 25 € x 2 pers =50 €
Asigurare = 0.5 € x 2 pers=1 € x 10 zile = 10 €
543 €
Comision = 543 € – 11% = 60 €
543 € +60 € =663 €
Pret integral= 663 €
MDL =12.726
Pret pers =331 €
Destinatia : Turcia- Istanbul
4 AD
Hotel : Efe Apart Hotel 3*
Perioada : 04.07-10.07 7 zile 6 nopti
Cazare: APART 115 € / noapte
Alimentatia : FB 15 € / pers
Transport tur-retur : 193 € /pers AVIA
Asigurare : 1 € pe zi/ pers
Comision : 15 %
Calculare
Cazarea 115 € x 6 nopti = 690 €
Alimentatia = 15 € x 4 pers = 60 €x 6 nopti = 360 €
Transport = 193 € x 4 pers =772 €
Asigurare = 1 € x 7 zile =7 € x 4 p=28 €
1850 €
Comision = 1850 € -15 % =277 €
1850 € + 277 € = 2127
Pret integral=2127 €
MDL=40.828
Pret/pers =532 €

Tema 15. Analiza veniturilor din activitatea turistica


Privit prin prisma continutului sau si in corelatie cu ansamblul economiei nationale, turismul
actioneaza ca un factor stimulator al sistemului economic global. Desfasurarea calatoriei
turistice presupune o cerere si, respectiv, un consum de bunuri si servicii specifice, ceea ce
antreneaza o crestere in sfera productiei acestora. Totodata, cererea turistica determina o
adaptare a ofertei, care se materializeaza, intre altele, in dezvoltarea bazei tehnico-materiale a
acestui sector si, indirect, in stimularea productiei ramurilor participante la construirea si
echiparea spatiilor de cazare si alimentatie, modernizarea retelei de drumuri, realizarea de
mijloace de transport, de instalatii pentru agrement.
Prin dezvoltarea turismului se obtine, asadar, un semnificativ spor de productie; turismul intern
si international contabilizau la nivelul anului 2002, aproape 11,0% din produsul mondial brut,
insumand circa 3.500 miliarde USD[3]. Aportul turismului la PIB difera sensibil intre zonele si
statele lumii in functie de nivelul acestuia si de dezvoltarea si structura economiei tarilor
respective. Astfel, in Europa - principala zona turistica a lumii - cota de participare a turismului
la PIB este de 14,0%, pe continentul american de circa 11,0%, in Asia si Pacific 10,0%, in
Africa aproape 9,0%; in privinta situatiei pe tari, in cazul celor mici tributare turismului, cota de
participare este foarte ridicata: circa 84% in insulele Maldive, 50% in Malta, peste 34% in
Jamaica; in tarile cu o bogata activitate turistica, dar si cu o economie dezvoltata, ponderea
turismului la realizarea PIB se situeaza in apropierea mediei mondiale; de exemplu, in Spania
11,4%, in Franta 7.5%, in Elvetia 7,7%, in SUA 5,5%, in Canada 4,1%, in Anglia 4,0%[4]; in
unele dintre aceste tari, aportul turismului la PIB este comparabil cu cel al unor ramuri de baza,
precum agricultura - in Franta, industria automobilului - in Italia, industria otelului - in Marea
Britanie.
Desigur, sunt si tari in care turismul este mai slab dezvoltat si, corespunzator, aportul lui la
crearea PIB este mai modest; in aceasta categorie se include si tara noastra, unde, la nivelul
ultimilor ani, turismul a participat doar cu 2-3% la realizarea PIB (3.5% in 2008).
Turismul este nu numai creator de PIB, ci are si o contributie importanta la realizarea valorii
adaugate. Prin specificul sau - activitate de servicii, consum mare de munca vie, de inteligenta
si creativitate - turismul participa la crearea VA intr-o proportie superioara ramurilor apropiate
din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare.
Turismul are, totodata, si un important efect de antrenare, de stimulare a productiei in alte
domenii, rezultat al caracterului sau de ramura de interferenta si sinteza. Studii elaborate in
acest sens au evidentiat ca activitatea unor ramuri este determinata in mare parte de nevoile
turismului. De exemplu. in Marea Britanie, 42% din activitatea din hoteluri si restaurante, 25%
din serviciile culturale si recreative, 23% din transporturi si serviciile legate de calatorie, 3% din
comertul cu amanuntul sunt generate de turism[5]. in Franta, unde turismul este mult mai
dezvoltat, proportiile participarii acestuia sunt mai mari si, de asemenea, sunt influentate mai
multe sectoare: 75% in hoteluri si restaurante, 39% pentru vagoanele de dormit si vagoane
restaurant, 75% din transporturile aeriene, 20% pentru cursele taxi, 17% din
transporturile rutiere, 50% in constructia de automobile, 33% din locurile in teatre, 50% din
productia de aparate foto si materiale fotografice.
In conexiune cu dezvoltarea si modernizarea economiei unei tari, turismul se manifesta si ca un
mijloc de diversificare a structurii acesteia. Astfel, nevoia de adaptare la cerintele turistilor
favorizeaza, pe de o parte, aparitia unor ramuri (activitati) specifice: industria agrementului,
transportul pe cablu, agentiile de voiaj, productia de artizanat si, pe de alta parte, imprima
dimensiuni noi unora dintre ramurile existente: agricultura, industria alimentara, constructii,
transporturi, servicii culturale.
Turismul reprezinta, totodata, o cale de valorificare superioara a tuturor categoriilor de resurse
si, in mod deosebit, a celor naturale - altele decat cele traditionale - si/sau a celor de mici
dimensiuni. Elemente cum sunt: frumusetea peisajului, calitatile curative ale apelor minerale
sau termale, conditiile de clima, evenimente cultural-artistice, monumente de arta, vestigii
istorice, traditia populara isi gasesc cea mai buna valorificare, in unele situatii chiar singura,
prin intermediul turismului. Mai mult, in cazul comercializarii acestor resurse in turismul
international se asigura un spor de venit, rezultat al costurilor comparative (de productie) mai
mici pe piata interna fata de cea internationala. De asemenea, fata de alte ramuri dominate de
economiile de scala, turismul se poate dezvolta si prin exploatarea resurselor de mici
dimensiuni, dispersate, fiind, din acest punct de vedere, o componenta importanta a economiilor
locale.
Consecinta fireasca a acestor efecte, turismul este capabil sa provoace mutatii in dezvoltarea in
profil teritorial; din acest unghi, el este considerat o parghie de atenuare a dezechilibrelor
interregionale, privite la scara nationala sau mondiala, „o solutie pentru prosperitatea zonelor
defavorizate, un remediu pentru localitatile dezindustrializate.
Pe langa incidentele asupra economiei regiunilor si zonelor receptoare de turisti, rezultate din
atragerea lor in circuitul de valori, dezvoltarea turismului are consecinte asupra geografiei
acestora, asupra urbanizarii si constructiei de locuinte, amenajarii de drumuri, realizarii de
servicii publice. El favorizeaza, de asemenea, utilizarea pe plan local a diferitelor resurse, a
disponibilitatilor de forta de munca.
Efectele economice ale turismului imbraca si alte forme de manifestare; dintre acestea, se
impune a fi mentionata contributia sa la asigurarea unei circulatii banesti echilibrate realizata
deopotriva pe seama turismului intern si international. Astfel, in cazul turismului intern, prin
cheltuielile facute de turisti pentru procurarea de bunuri si servicii specifice, este redata
circulatiei o parte din veniturile obtinute de acestia; se realizeaza, in acest fel, o echilibrare a
cererii solvabile cu oferta (productia), atenuandu-se presiunile inflationiste. Pe de alta parte,
produsele turistice mai rafinate, mai complexe, presupun, din partea turistilor, cheltuieli mai
mari fata de consumurile casnice; cu alte cuvinte, preluarea unei parti din veniturile populatiei
sub forma cheltuielilor pentru turism nu inseamna sporirea, in aceeasi masura, a consumului
intern de resurse regenerabile in privinta turismului international, incasarile valutare contribuie
la atenuarea deficitului balantei de plati, la consolidarea monedei nationale si a liberei
convertibilitati.

Tema 16. Analiza cheltuielelor de circulatie turistica


Strategia pretului ridicat
- In cazul unei oferte exclusive/limitate
Destinatia: Qatar
Hotel: Grand Hyatt Doha 5*
Alimentatia BB
Zbor inclus
Asigurare medicala inclusa
Pret/pers= 1620 € 5 nopti/6 zile
- In cazul unei oferte de lux cu un grad ridicat de comfort
Destinatia: Republica Dominicana
Hotel : Majestic Elegance Punta Cana 5*
Alimentatia All inclusive
Zbor inclus
Sigurare medicala inclusa
Transfer inclus
Pret integral= 12.000 € 12 nopti/13 zile

Strategia tarifului scazut


Destinatia: Bulgaria
Hotel: Blue Sky 3*
Alimentatia:HB
Transport Autocar inclus
Asigurare medicala inclusa
Pret integral=173 € 5 nopti/6 zile

Strategia tarifelor de monopol

Destinatia: Egipt
Hotel: Queen Sharm Resort View & Beach 4*
Alimentatia: All inclusive
Zbor tur-retur inclus
Asigurare medicala Inclus
Pret integral 895 € 7 nopti/8 zile
Strategia de stimulare a cererii de serviciu
Destinatia: Bulgaria
Hotel: Dana Palace 3*
Alimentatia:BB
Transport Autocar 25 € suplimentar
Asigurare medicala inclusa
Pret integral=331 € 5 nopti/6zile

Strategia tarifului magic

Destinatia : Japonia Tokyo


Hotel 3*
Alimentatia BB inclus
4 excursii de grup cu un ghid de limba rusa inclus
Transfer de grup aeroport-hotel-aeroport
Avia tur-retur
Pret integral: 4199 $ /pers 7 nopti/8 zile
Strategia tarifelor psihologici

Destinatia: Romania Sinaia


Hotel 3* 3 nopti/4 zile
Alimentatia : BB inclus
Acces gratuit la SPA inclus
Asigurarare medicala inclus
Echipament Ski suplimentar pe loc
Pret integral= 145 €/pers 3 nopti/4 zile

Strategia tarifelor deferentiate


- Criterii temporare vazute,Oferte
Destinatia: Blugaria
Hotel: Alba 4*
Alimentatia: All incusive
Transport Autocar inclus
Transfer inclus
Asigurare medicala inclusa
Pret integral=164 €/pers DBL 4 nopti/5 zile
- Gradul de comfort
Destinatia: Mexico City
Hotel: Belmond Maroma Resort &Spa 5*
Alimentatia: All inclusive
Avia inclus
Asigurare medicala inclusa
Pret integral= 4123 $ / pers 10 nopti/ 11 zile

Tema 17. Politica de investitii in turism


Factorul politic
Factorul demografic economic
Factorii de stagnare a turismului
Dezvoltarea turismului are o serie de consecințe economice, sociale și de mediu, aceste efecte
putând fi atât pozitive, cât și negative. Dezvoltarea activității turistice în cadrul destinațiilor
trebuie gestionată în așa fel încât să asigure creștere economică, progres social și protejarea
mediului, pe termen lung, în condiții de durabilitate.
Mediul politic
- Regimul politic existent (democrație vs. alte forme de guvernare) - cu cât regimul politic dintr-
o țară este mai democratic, cu atât încrederea turiştilor să viziteze respectiva țară creşte. Aceasta
deoarece regimul democratic se bazează pe domnia legii, ceea ce reduce riscul unor decizii
arbitrare şi abuzuri din partea autorităților. De exemplu, după revoluțiile din lumea arabă (2010-
2011), mișcările islamiste au ajuns să dețină procente semnificative din puterea legislativă a
unor state arabe, existând intenții ca stilul de viață tipic occidental (consumul de alcool, muzica
pop, băncile de tip occidental etc.) să fie interzis la nivelul statelor respective. Toate acestea ar
putea aduce atingeri serioase turismului, mai ales că restricțiile ar fi aplicabile și vizitatorilor.
- Stabilitatea politică - primul efect al tulburărilor politice, al manifestațiilor şi confruntărilor de
stradă, al revoluțiilor şi conflictelor interne este reducerea cererii turistice; aceasta deoarece
turiştii se tem să nu cadă cumva victime colaterale în conflict, să rămână blocați la destinație
datorită suspendării curselor aeriene înspre zona respectivă sau să fie luați ostatici de către
beligeranți şi folosiți ca monedă de schimb sau scut uman. Un caz aparte de tulburări interne
este cel al existenței mişcărilor anti-sistem, care recurg la acte teroriste, răpiri, atacuri armate
etc. multe dintre acestea îndreptate direct asupra stațiunilor turistice. Potrivit unor studii110,
atacul de la 11 septembrie 2001 asupra World Trade Center a determinat schimbări în
comportamentul turiștilor privind modalitățile de rezervare, durata vizitei (vizite mai scurte),
motivația călătoriei, acordarea unei atenții mai mari cerințelor de securitate sau creșterea
călătoriilor în destinații apropiate (familiare). De asemenea a provocat schimbări în strategiile
agenților de turism, aceștia fiind obligați să își reducă prețurile sau să practice activități de
promovare mai intense.
-Schimbări ale priorităților de politică generală sau programele de investiții guvernamentale în
turism sau în promovarea acestuia. Un exemplu relevant în acest sens îl reprezintă politica
guvernamentală în domeniul transporturilor. Turismul românesc a avut şi încă va mai avea de
suferit datorită politicilor deficitare în domeniul construcției de autostrăzi, care să crească
accesibilitatea destinațiilor româneşti pentru turiştii care se deplasează cu automobilul. Pentru a
da şi exemple pozitive, putem menționa succesul unor programe guvernamentale de tipul
"Paştele în Bucovina" în atragerea de turişti străini. În categoria investițiilor mai puțin fericite
putem aminti eşecurile pe bandă rulantă în promovarea unui brand de țară atractiv sau
fantomaticul proiect Dracula Park.
- Naționalismul şi atitudinea guvernului şi a populației față de țara de proveniență a turiştilor –
ca urmare a evoluțiilor politice recente, turiştii americani, în special, şi occidentali, în general,
nu sunt văzuți cu cei mai buni ochi în unele din țările de pe mapamond. Această situație creşte
riscurile de a fi agresați de către populația locală şi, în general, reduce nivelul de calitate la care
vor fi prestate serviciile turistice către aceste categorii de persoane. În acest context,
organizațiile din sistemul turistic trebuie să urmărească foarte atent evoluțiile de pe scena
politică şi climatul general de opinie şi să aibă pregătite din timp scenarii de acțiune pentru
situațiile în care acestea s-ar deteriora (de exemplu, oferirea de trasee de transport alternative,
care ocolesc zonele cuprinse de tulburări sau orientarea către alte segmente de turişti, mai
favorabil percepuți de populația locală). De exemplu, inexistența unor asemenea scenarii
pregătite din timp a amplificat impactul negativ asupra industriei turistice din Tunisia a
perioadei de instabilitate ce a urmat răsturnării regimului autoritar al preşedintelui Ben Ali.
Mediul economic
- Gradul de dezvoltare al sectorului terțiar are un impact major asupra activității turistice
datorită faptului că oferta turistică este formată dintr-o serie de servicii: cazare, alimentație,
recreere, divertisment etc. În plus, intermedierea între cererea și oferta turistică se realizează tot
prin intermediul unor servicii realizate de către tur operatori, agenții de turism sau instituții care
promovează sau facilitează activitatea turistică în anumite destinații. În consecință, dacă
sectorul terțiar este deficitar în economie este posibil ca acest aspect să îngreuneze dezvoltarea
ofertei turistice.
- Evoluția cursului de schimb. Deprecierea leului în raport cu euro are, pe termen scurt, două
efecte benefice asupra turismului românesc: ieftineşte produsele turistice româneşti pentru
turiștii străini (aceeaşi sumă în euro valorează mai mulți lei) și, respectiv, scumpeşte călătoriile
în străinătate pentru turiştii români, reorientându-i către oferta internă. Un efect opus îl are,
desigur, aprecierea monedei naționale în raport cu valutele străine. Altfel spus, o apreciere a
monedei naționale va determina consumatorii autohtoni să perceapă produsele turistice din
străinătate ca fiind mai accesibile, determinând o creștere a consumului turistic emitor, în timp
ce o depreciere a monedei naționale va face ca produsele autohtone să fie percepute de către
străini ca fiind mai accesibile, determinând astfel creșterea consumului turistic receptor.
Principala problemă a deprecierii monedei naționale o reprezintă pericolul amplificării
presiunilor inflaționiste. În consecință, astfel de politici menite să susțină competitivitatea
produselor turistice (și a tuturor produselor și serviciilor în general) pe piețele externe trebuie
utilizate cu grijă pentru a nu importa inflație în economie. Astfel, pe termen lung, deprecierea
monedei naționale poate determina creșterea costurilor de operare a unităților turistice și de
ospitalitate (ca urmare a costurilor adiționale pentru produsele importate) și o scădere a cererii
interne pentru servicii turistice ca urmare a scăderii puterii de cumpărare a populației.
Mediul socio-cultural
- Schimbări ale mărimii populației. În anumite condiții, cu cât numărul de locuitori al unei zone
este mai mare cu atât mai mare este potențialul cererii turistice provenite din partea respectivei
populații. În ultimii ani, rata de creştere a populației mondiale s-a redus față de perioadele
anterioare şi va continua să se micşoreze. Conform previziunilor ONU, în 2050 populația
planetei va ajunge la 8,92 miliarde locuitori, iar în 2075 va atinge un maxim de 9,22 miliarde,
urmând ca ulterior să înregistreze o scădere lentă până la 8,97 miliarde locuitori în 2300. Rata
de creştere a populației cunoaşte diferențieri pe regiuni geografice, fiind mai ridicată în Africa,
America Latină şi Asia de Sud (China, India), şi, respectiv, mai scăzută sau chiar negative în
Oceania, Rusia, America de Nord şi Europa. În mod evident, creşterea numerică a populației
determină creşterea numărului de turişti numai în cazul în care situația economică este capabilă
să asigure locuitorilor condițiile materiale necesare călătoriilor (nu este destul ca oamenii să-şi
dorească să călătorească: trebuie să-şi şi permită). Adică, o creștere a populației determină o
creștere a cererii potențiale, însă nu este neapărată nevoie să determine și o creștere a cererii
efective. Ca atare, estimarea cererii efective pentru un produs turistic trebuie bazată pe acea
parte a populației care poate să își transforme nevoia în consum turistic, și nu pe întreaga
populație din zona generatoare de consum turistic. Conform estimărilor recente, capacitatea
situației economice de a asigura populației condițiile materiale necesare călătoriei va evolua
diferit pe termen mediu şi lung, în funcție de regiuni. În zonele cu ritm scăzut de creştere a
populației această capabilitate se menține, în timp ce în ceea ce priveşte zonele cu ritm ridicat
de creştere a populației, situația este împărțită: scădere în Africa şi Orientul Mijlociu şi,
respectiv, creştere în țări precum China sau India.
- Preţul produselor turistice şi evoluția inflației – influenţe asupra cererii turistice. În cazul
majorității produselor turistice, o creștere/scădere a prețului de vânzare a produsului turistic va
determina o scădere/creștere a cantității cerute. Spre exemplu, intrarea pe piața transporturilor
aviatice pe ruta România - Spania a companiilor low-cost a determinat o creștere semnificativă
a numărului de persoane care folosesc avionul pentru a se deplasa între cele două țări, marea
majoritate a acestora alegând companiile low-cost în dauna companiilor de linie. Practica
turistică a demonstrat că pot să apară cazuri în care o creștere a prețului de vânzare să determine
o creștere a cererii pentru anumite produse turistice – este vorba despre produsele considerate a
fi „de lux”, produse care sunt percepute ca adresându-se unui segment mai exclusivist de clienți
și care au o calitate mai bună. Nu este suficient să analizăm doar efectele modificării prețului
produsului turistic asupra cantității cerute, ci trebuie luate în considerare și efectele generate de
modificarea prețurilor produselor turistice substituibile sau complementare. Spre exemplu,
trebuie să analizăm ce efect are asupra cererii de servicii turistice pentru litoralul românesc
modificarea prețului unui sejur similar pe litoralul Bulgariei. Dacă scăderea/creșterea prețurilor
la pachetele turistice de pe litoralul Bulgariei va determina scăderea/creșterea cererii pentru
pachetele turistice similare de pe litoralul României atunci putem afirma că cele două pachete
turistice sunt concurente (substituibile) – când este mai ieftin în Bulgaria, turiștii vor prefera să
meargă acolo și nu în România. Un alt exemplu de analiză care poate fi efectuată este cum
influențează una dintre componentele pachetului turistic cererea pentru acel pachet (cazul
produselor complementare). Spre exemplu, ce efect va avea modificarea prețului biletului de
avion pe ruta Cluj-Napoca – Barcelona asupra cererii clujenilor pentru pachetele de tip city-
break în Barcelona. Din moment ce costul transportului este parte componentă a prețului
pachetului, orice creștere a costurilor va genera o creștere a prețului, aspect care determină
reducerea cantității cerute. Astfel, creșterea/scăderea prețului va determina o reducere/creștere a
cererii produsului turistic complementar. Stabilitatea prețurilor (o rată mică a inflației) are
efecte pozitive asupra cererii turistice, dat fiind că turiştii şi organizatorii pot planifica în mod
eficace (din timp) şi eficient activitățile implicate şi cheltuielile aferente (astfel, unii prestatori
sunt dispuși să vândă chiar cu mai mult de o jumătate de an înainte pachetul turistic) în schimb,
creşterea generalizată a prețurilor influențează negativ cererea în general, deci implicit cererea
turistică. Astfel, inflația scumpeşte produsele turistice interne pentru turiştii români, erodând, în
acelaşi timp, puterea lor de cumpărare. În acelaşi timp, o rată a inflației mai ridicată în țara
receptoare decât în cea emițătoare sau o rată a inflațieimai ridicată decât în țările care oferă
produse turistice concurente determină o scădere a competitivității produselor turistice la
export – spre exemplu, dacă rata inflației în România este mai mare decât în Bulgaria, în timp,
prețul produselor turistice românești crește mai repede decât al celor din Bulgaria, devenind
astfel mai puțin competitive atât în fața turiștilor români cât și străini. Inflația mai ridicată va
determina, periodic, creșteri ale costurilor de producție, creșteri care, până la urmă, se vor regăsi
în prețul produsului turistic, fapt care duce la scăderea cantității cerute. Pe de altă parte,
comparând prețurile produselor turistice autohtone cu cele ale concurenților direcți, o rată a
inflației mai mare în interior decât în țările concurente va determina o creștere a cursului real
(prețul relativ) al produsului turistic autohton, adică va determina o scumpire a produselor
autohtone față de cele străine concurente. Spre exemplu, să presupunem că un cetățean italian
poate opta pentru unul din două produse turistice similare (unul pe litoralul românesc și altul pe
litoralul bulgar) în schimbul sumei de 450 euro. Dacă peste un an, rata inflației în România va fi
3%, iar în Bulgaria va fi 5%.

Tema 18 . Set probleme


Angajati: 6
Vtv = 600.000 mdl
Vcv= 350.000 mdl
Eficienta = 600.000 mdl
_________ = 1.71
350.000 mdl
Mp = 600.000-350.000=250.000 Net
Rp=250.000 mdl
__________ x 100 %=71%
350.0000 mdl
Pm=600.000 mdl : 6 angajati=100.000
Re=250.000 mdl
_______ x 100 % =41 %
600.000 mdl
Rt= 250.000 mdl
__________ x 100 % = 71%
350.000 mdl

Angajati : 4
Vtv=700.000 mdl
Vcv= 400.000 mdl
Eficienta=700.000 mdl
_______ = 1.75
400.000 mdl
Mp= 700.000-400.000-300.000 Net
Rp= 300.000 mdl
__________ x 100 % = 75 %
400.000 mdl
Pm= 700.000 : 4 angajati = 175.000
Re= 300.000 mdl
_______ x 100% = 43 %
700.000 mdl
Rt =300.000 mdl
_______ x 100 % = 75%
400.000 mdl

Tema 19.Organizarea circulatiei banesti in cadrul institutiilor


turistice
Preţul produselor turistice şi evoluția inflației – influenţe asupra ofertei turistice. Din
perspectiva teoriei economice, modificarea prețului la care se vinde pe piață un produs turistic
va determina o modificarea (de același sens) a cantității oferite. Creșterea prețului la care se
vând pe piață anumite produse, ca urmare a unui interes crescut din partea turiștilor (de
exemplu, creșterea prețului pentru pachete turistice având ca destinație o locație în care se
desfășoară o competiție sportivă de amploare – de genul unui Campionat Mondial sau a unei
Olimpiade) va genera o creștere a interesului agențiilor de turism de a oferi acest tip de produse
spre vânzare pe piață.Însă, având în vedere capacitatea fizic limitată a ofertei de servicii de
cazare la destinație sau de transport către destinație, această creștere a numărului de excursii
oferite se poate realiza doar până când se atinge nivelul maxim al capacității de prestare. Altfel
spus, modificarea în același sens a cantității oferite în raport cu prețul pachetului turistic (legea
ofertei) se va respecta doar până în momentul în care se atinge gradul de ocupare maxim. Orice
creștere suplimentară peste acest nivel, pe termen scurt, va determina doar creșteri ale prețului
pachetului turistic, fără să poată fi însoțită de o creștere a cantității de pachete turistice oferite
(acesta este motivul creșterii prețurilor în perioadele de vârf comparativ cu perioadele de
extrasezon). Evoluția prețului poate determina nu doar evoluții cantitative ale ofertei, ci și
mutații structurale ale acesteia. Astfel, firmele care oferă mai multe produse, în momentul în
care prețul (sau cererea) unuia dintre acestea crește, aducând în același timp și o rentabilitate
mai mare, vor fi incitate să realoce resursele spre furnizarea cu precădere a acelor produse. Spre
exemplu, firmele de transport vor realoca oferta de transport între destinații în funcție de cererea
clienților (pot reduce numărul de curse spre o destinație mai puțin circulată și crește numărul de
curse spre o destinație solicitată mai frecvent).
- Modificarea costurilor de producție pentru obținerea unui produs turistic reprezintă un factor
important în mărimea ofertei acestuia. Având în vedere că în cazul unităților de ospitalitate
majoritatea costurilor de producție sunt costuri fixe, o creștere a acestora ar îngreuna suficient
de mult activitatea și ar reduce profitabilitatea. Pe de altă parte nu trebuie neglijate nici costurile
variabile, iar dintre acestea costurile cu forța de muncă și materiile prime meritând o atenție
sporită. În ipoteza în care creșterea costurilor nu se poate transfera asupra prețului final de
vânzare fără a afecta în mod negativ cererea pentru acest produs, per ansamblu, o creștere a
costurilor de producție va determina o scădere a ofertei - în timp ce o scădere a costurilor va
determina o creștere a ofertei (din dorința de a obține câștiguri mai mari). Interesant e faptul că,
la nivelul întregii piețe, o scădere cumulată a ofertei tinde să ducă, în timp, la o creștere a
prețurilor pentru respectivele produse (datorită disponibilității lor limitate) – și implicit la o
revigorare a interesului producătorilor pentru oferirea lor.Printre factorii care pot afecta evoluția
costurilor de producție ale unităților turistice se regăsesc inflația, evoluția cursului valutar (mai
ales în cazul ofertei adresate turiștilor străini), scumpirea produselor alimentare pe plan
internațional, taxele reglementate asupra activității turistice .
- Veniturile populației. Veniturile populației, în general, sunt exprimate prin PIB (produs intern
brut) sau PNB (produs național brut) pe cap de locuitor („per capita”), prin salariul mediu net în
economie, salariul minim net în economie . De fapt, un indicator mai corect ar venitul
disponibil al populației, iar o formă și mai adecvată a venitului ar fi venitul discreționar (acea
parte a venitului care rămâne după efectuarea tuturor cheltuielilor necesare).
Influența veniturilor disponibile (suma de bani disponibilă consumatorului după plata taxelor și
primirea subvențiilor de la stat) asupra cererii turistice se manifestă prin modificarea numărului
de vizitatori (turişti sau excursionişti), a cheltuielilor efectuate cu ocazia deplasărilor turistice, a
duratei sejururilor (a numărului de înnoptări), a distanțelor pe care se efectuează călătoria, a
frecvenței plecărilor în vacanță, a mijloacelor de transport, cazare, agrement alese etc.
- Rata şomajului. O rată mare a şomajului, chiar dacă ar însemna mai mult timp disponibil
pentru călătorii, ar însemna, mai ales, venituri mai mici ale populației şi, implicit, o cerere
turistică mai mică, ştiut fiind faptul că cererea turistică este invers proporțională cu veniturile
populației şi foarte sensibilă la modificările acestora.
-Conflictele de muncă, grevele (mai ales ale transportatorilor). De exemplu, în vara anului
2010, datorită unei greve a proprietarilor de camioane, peste 100.000 de turiști străini, inclusiv
români, au fost blocați în nordul Greciei, fiind obligați să își prelungească forțat vacanțele
pentru că nu puteau alimenta cu carburant. Un alt exemplu datează din luna februarie 2012,
când cursele aeriene din Franța au fost suspendate în urma unei greve generale de 48 de ore,
declanșată de piloții francezi, fiind afectată activitatea turistică (de altfel, Franța este
recunoscută pentru frecventele greve ale transportatorilor, cu precădere a feroviarilor).
-Rata dobânzii și disponibilitatea surselor de finanțare. Costul capitalului se regăseşte în prețul
serviciilor turistice şi, astfel, influențează în mod indirect prețurile produselor turistice, care, la
rândul lor, afectează cererea turistică. De asemenea, rata dobânzii poate influența cererea
turistică şi prin prisma faptului că aceasta se bazează uneori pe resurse financiare obținute de
turişti prin credite de nevoi personale. Fie publice (prin granturi sau programe de finanțare din
fonduri structurale), fie private (credite, posibilitatea atragerii de investitori disponibilitatea
surselor de finanțare poate influența în mod fundamental activitatea și succesul organizațiilor și
companiilor din domeniul turismului. Pe lângă numărul şi varietatea acestor surse, contează
foarte mult şi costul finanțării - el influențând în mod direct înclinația organizațiilor de a face
investiții.
-Stabilitatea sistemului bancar. În perioade de criză, falimentul băncilor poate antrena după sine
falimentul multor alte sectoare, prin blocarea sau pierderea banilor agenților economici.
Conjunctura economică şi globalizarea. Evoluția ciclică a locurilor (creştere sau recesiune
economică), fie că este vorba de o zonă mai restrânsă precum o localitate, fie că este vorba de
un areal mai larg precum un stat, nu îşi mai resimte efectul doar pe plan local, ci îşi extinde
(datorită globalizării) aria de influență la nivel global sau regional, afectând inclusiv cererea
turistică. Acest lucru se datorează mai ales faptului că perioadele de creştere sau recesiune
economică generează creşterea sau scăderea veniturilor populației, element fundamental în
generarea cererii turistice, care, după cum s-a menționat anterior este foarte sensibilă la evoluția
veniturilor. Criza economică începută în 2008 a afectat activitatea economică la nivel global,
industria turismului fiind și ea afectată de aceste evoluții. Pe lângă efectele crizei, turismul a
mai avut de suferit și din cauza unor factori specifici, precum răspândirea virusului AH1N1 în
2009, calamități naturale, conflicte politice și armate etc. La nivel global, cea mai recentă criza
economică a imprimat cererii de servicii turistice patru tendințe113: turismul internațional a fost
mult mai puternic afectat decât cel intern, turismul de afaceri a fost mai puternic afectat decât
cel de vacanță, cererea pentru serviciile hotelurilor a scăzut mai mult decât pentru celelalte
unități de cazare și, respectiv, cererea pentru servicii de transport cu avionul a scăzut mai mult
decât pentru celelalte mijloace de transport. Turismul internațional este în mod normal mai
volatil decât turismul intern. Când situația economică devine dificilă sau atunci când crește
gradul de incertitudine, familiile preferă să își petreacă vacanța în propria țară (asta dacă vor
mai putea să facă acest lucru). Totuși efectele nu au fost proporționale de-a lungul timpului.
Din studiile preliminare efectuate se pare că impactul mai puternic al crizei asupra turismului s-
a realizat în perioadele de extrasezon, în perioadele de sezon impactul fiind mai redus
(persoanele care și-au planificat vacanța au mers în vacanță, chiar dacă au mers pentru o
perioadă mai scurtă sau la servicii de o calitate puțin mai scăzută). Pe de altă parte, scăderea
duratei de ședere s-a manifestat mai întâi și mai puternic la nivel internațional și doar după 3-4
luni aceasta a început să se resimtă și la nivelul turismului intern, dar întro măsură mai mică. O
altă cauză a impactului mai puternic asupra turismului internațional o reprezintă faptul că
turismul intern este mai puțin dinamic decât turismul internațional. Turismul internațional fiind
mai strâns legat de evoluția economiei globale, crește mai repede decât turismul intern în
perioadele de creștere economică, dar și scade mai repede în perioadele de recesiune. De
asemenea, turismul internațional este mai sensibil la factori externi: terorism, conflicte armate,
catastrofe natural. Scăderea cererii pentru serviciile de cazare ale hotelurilor poate fi considerată
o consecință a reducerii turismului de afaceri. Pe de altă parte, unii turiști interni au posibilitatea
de a se caza la cunoștințe, prieteni sau alți membri ai familiei, în felul acesta reducând cererea
pentru servicii de cazare. La fel ca și în cazul cererii pentru serviciile de cazare ale hotelurilor,
reducerea turismului de afaceri poate reprezenta principal cauză în scăderea cererii pentru
transportul cu avionul. Cererea pentru acest tip de servicii a început să scadă la mijlocul anului
2008, trendul descrescător devenind evident la începutul lui 2009. Conform IATA
(International Air Transport Association - Asociația Internațională a Transportatorilor cu
Avionul) s-a înregistrat nu doar o scădere a călătoriilor de afaceri, ci s-a înregistrat și o
modificare a comportamentului de consum: tot mai mulți clienți au înlocuit clasa business cu
clasa economic. Cu toate acestea, avionul rămâne cel mai utilizat mijloc de transport de către
turiștii internaționali.
- Tendințele ofertei turistice. Pe plan global, în cadrul ofertei turistice, se pot remarca anumite
evoluții specifice, care trebuie analizate și luate în calcul la momentul planificării dezvoltării
turismului într-un teritoriu dat. Astfel, în literatura de specialitate putem identifica următoarele
tendințe de interes: o Concurența devine mai puternică ca urmare a faptului că apar câteva țări
noi a căror rol în economia mondială este în creștere, cum ar fi de exemplu: Brazilia, China,
India sau Rusia. Aceste țări aduc în fiecare an noi destinații turistice cu produse turistice din ce
în ce mai diversificate. În consecință, acestea înregistrează creșteri consistente ale turismului
emitor și receptor, aspect care pare să fie un rezultat al creșterii economice și nu o cauză a
acesteia. Spre exemplu, numărul turiștilor sosiți în China a crescut de peste 5 ori față de 1990.
Pe de altă parte o serie de state mai mici caută să se orienteze spre turism pentru a-și asigura o
creștere economică. Întreprinderile mici și mijlocii au un rol important în industria turistică. În
cazul hotelurilor, restaurantelor și agențiilor de turism, IMM-urile angajează peste 60% din
personalul ocupat în aceste sectoare.

Tema 20.baza tehnico-materiala a turismului


Baza tehnico-materiala a turismului, numita generic si structuri de primire turistice, cuprinde
totalitatea mijloacelor materiale de care se foloseste turismul pentru realizarea functiilor sale
economice si sociale. In acest context sunt luate in vedere atat mijloacele materiale specifice
turismului, cat si cele comune, apartinand altor ramuri. Ordonanta Guvernului nr.58/1998
privind organizarea si desfasurarea activitatii de turism in Romania, defineste structura de
primire turistica ca fiind orice constructie si amenajare destinata, prin proiectare si executie,
cazarii turistilor, servirii mesei pentru turisti, agrementului, transportului special destinat
turistilor, tratamentului balnear pentru turisti, impreuna cu serviciile aferente. In cadrul bazei
tehnico-materiale a turismului, spatiile de cazare, alimentatie pentru turism, agrementul etc.,
prin numarul, capacitatea si structura lor, reflecta in cea mai mare masura, gradul de dotare si
dezvoltare turistica in ansamblu sau la nivel teritorial. Valorificarea patrimoniului turistic al
unei tari, regiuni sau zone geografice etc., implica in prealabil asigurarea unor conditii minime
pentru deplasarea, sejurul si petrecerea agreabila a timpului de catre turisti. Imbinarea acestor
elemente minime are ca rezultat polarizarea fluxurilor turistice spre acele destinatii care ofera
vizitatorilor cea mai mare satisfactie intr-o calatorie de vacanta.Pentru ca un teritoriu sa poata fi
declarat „de interes turistic”, potentialul sau turistic trebuie sa raspunda la doua cerinte
esentiale:

- sa dispuna de resurse naturale si de alte elemente de atractie preferate de turisti (istorice,


cultural-artisitce etc.);

- sa dispuna de posibilitati de acces, de transport, de cazare, de alimentatie, de unitati


comerciale, de instalatii, de alte amenajari adiacente etc., intr-un cuvant de baza materiala si de
infrastructura necesara pentru a asigura activitatile turistice.
Desfasurarea activitatilor turistice la nivelul exigentelor contemporane si in pas cu mutatiile
in perspectiva ale volumului si intensitatii cererii turistice interne si internationale, nu se poate
realiza prin urmare fara existenta unei baze materiale turistice si a unei infrastructuri tehnice si
sociale adecvate, care sa puna in valoare resursele turistice si antropice de care dispune un
teritoriu.
Baza tehnico-materiala a turismului desemneaza totalitatea mijloacelor materiale intrebuintate
in activitatea turistica pentru indeplinirea functiilor sale economice si sociale. Sfera sa de
cuprindere include nu numai mijloacele materiale specifice turismului (infrastrucura specifica),
ci si pe cele comune, apartinand patrimoniului altor ramuri, dar folosite si de turism
(infrastructura generala). Prioritar, in cadrul bazei tehnico-materiale a turismului, capacitatile de
cazare, cele de alimentatie publica, de agrement, prin volumul si structura lor reflecta gradul de
inzestrare si dezvoltare turistica, atat pe ansamblu cat si la nivel comunitar-teritorial. Realizarea
unei puternice baze tehnico-materiale a turismului (de transport,cazare,alimentatie
publica,tratament agrement,etc), capabila sa raspunda asteptarilor unor clienti tot mai exigenti,
implica importante resurse financiare alocate turismului. Fara aceasta premisa economica,
resursele turistice raspandite pe teritoriul unei tari in calitate de componenta a ofertei, nu pot fi
valorificate corespunzator. Volumul si ponderea resurselor financiare orientate spre domeniile
activitatii turistice intr-o economie nationala reflecta nivelul de interes pe care se plaseaza
aceasta ramura intr-o perioada de dezvoltare a oricarei economii nationale. In primul rand, intre
baza tehnico-materiala si resursele naturale turistice trebuie sa existe o corespondenta ca volum
al doatarilor, atat pe plan cantitativ cat si pe plan calitativ-structural. De exemplu, prezenta unor
forme de relief si a conditiilor climatice propice practicarii sporturilor de iarna necesita dotarea
statiunilor de un asemenea profil cu echipamentele specifice. Sau,existenta unor resurse de ape
termale justifica edificarea unei statiuni cu o baza de tratament adaptata la specificul de
valorificare al resursei respective si dimensionata la nivelul debitului care sa asigure un numar
optim de proceduri. In al doilea rand, tinand seama de rigiditatea ofertei turistice una din
trasaturile amintite ale acesteia ce nu trebuie nici un moment subevaluata, de notat este faptul ca
baza tehnico-materiala turistica se cere astfel conceputa incat sa fie adaptata si unui anumit
segment al cererii turistice, cunoscute sau estimate. De regula, dupa cum o demonstreaza si
realitatea, racordarea bazei tehnico-materiale se face la cel mai apropiat segment al cererii
turistice, avand in vedere importanta distantei in directionarea cererii.
Intr-un asemenea context, investitiile pentru construirea, modernizarea si deversificarea
echipamentului ce intra in componenta bazei tehnice a turismului sunt determinate de doua
variabile independente:resursa naturala si cererea turistica. In al treilea rand n-ar trebui neglijata
o observatie suplimentara, permanent invocata de specialisti, care exprima de altfel una din
multiplele particularitati ale relatiei cererii si ofertei turistice, anume aceea ca investitiile in baza
materiala a ofertei sunt dependente ca volum absolut de dimensiunea si calitatea resurselor
naturale, fiind in raport direct cu acestea. Ca investitie specifica insa, pe unitatea de echipament
(loc de cazare,de divertisment,de agrement) efortul investitional este invers proportional cu
calitatea atractiei turistice a resurselor naturale. Exemplele sugestive ne sunt cunoscute. Astfel,
resurse naturale originale si atractive, de exemplu, de tipul Deltei Dunarii, sau mai nou, de tipul
agroturismului si turismului rural, necesita investitii specifice reduse in baza materiala. Invers,
localizarile turistice situate in zone cu resurse naturale sarace cum ar fi orasul Las Vegas
construit in plin desert, suplinesc lipsa resurselor naturale prin cele mai ridicate investitii
specifice in baza tehnico-materiala, aceasta constituind de fapt sursa de atractivitate a unei
destinatii din aceasta categorie. Nu este mai putin adevarat si faptul ca, pe ansamblul unui
complex economic national, efortul investitional este redirectionat spre prevenirea degradarii
mediului natural, chiar si in cazul zonelor geografice cu un potential turistic natural superior.

S-ar putea să vă placă și