Sunteți pe pagina 1din 20

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA „ŞTEFAN CEL MARE”

CATEDRA „Procedură penală şi Criminalistică”

Lecţie de fond

La disciplina „ Criminalistica”

TEMA: Tactica percheziţiei şi ridicării de obiecte


1. Noţiunea, importanţă ridicării şi percheziţie. Genurile percheziţie.
2. Pregătirea pentru percheziţie
3. Regulile tactice generale de efectuare a percheziţiei
4. Fixarea rezultatelor percheziţiei
5. Particularităţile tactice ale efectuării unor genuri de percheziţie

AUTOR: C. Rusnac

APROBAT
la şedinţa Catedrei Şef Catedră „Procedură penală şi
„Procedură penală şi Criminalistică Criminalistică”
din ____, _____________ 2016 /__________/ LUCHIN L.

CHIŞINĂU 2016
Introducere
Omul, drepturile şi libertăţile sale, cît şi interesele legale reprezintă valorile principale ale
societăţii . Cunoscutul politician Edmund Break în privinţa acestora scria „vechile organizări statale
erau apreciate după rezultatele activităţii. Dacă poporul era fericit, bogat şi puternic, atunci celelalte
pot fi considerate demonstrate”1 În Franţa în declaraţia despre drepturile cetăţeanului de la 1789 se
menţiona că nerespectarea şi neglijarea drepturilor omului duce la cataclisme sociale.2
Recunoaşterea statutului personalităţii indiferent de apartenenţa de sex, rasă, naţionalitate,
limbă, provenienţă socială, limbă, apartenenţă religioasă, poziţie materială, funcţie, sau grupuri
sociale cere astăzi o cer astăzi nu numai organismele şi actele legislative internaţionale, dar o cere şi
realitatea în care ne aflăm. Garantarea îndeplinirii şi respectării o oferă normele legislaţiei în
vigoare, iar cei care aplică nemijlocit aceste norme juridice trebuie să cunoască valorile ridicate la
rang de lege atât autohtonă cât şi internaţională.
Percheziţia şi ridicarea ca acte de urmărire penală şi ca mijloace procesuale şi de tactică
criminalistică de acumulare şi verificare a probelor în cadrul cercetării infracţiunii apar ca acţiuni şi
măsuri de constrângere cu caracter procesual, care independent de voinţa organului de urmărire
penală limitează unele drepturi şi libertăţi ale persoanei prevăzute în Constituţia R. Moldova în art.
27-30 (inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondenţei, viaţa intimă, familială şi privată).
O percheziţie efectuată la timpul oportun şi cu mijloace oportune garantează acumularea
probelor şi în deosebi a unor corpuri delicte importante pentru soluţionarea justă a cauzei penale.

1
Percheziţia este reglementată de C.p.p. al R.M. ca o acţiune de urmărire penală în secţiunea
IV-a a Capitolului III cu denumirea „Mijloace de probă şi procedeele probatorii ”.
Noţiunea percheziţiei este definită în literatura de specialitate de către diferiţi autori. Astfel
S.Gh.Doraş menţionează că percheziţia este un act de urmărire penală şi de tactică criminalistică
prevăzut în legislaţia procesual penală în vederea descoperirii şi colectării probelor materiale.
Astfel R.S.Belkin defineşte percheziţia ca „acţiune procesuală conţinutul căreia constă în
examinarea forţată a încăperilor, construcţiilor, terenurilor, mijloacelor de transport şi a anumitor
persoane în scopul depistării şi ridicării probelor tăgăduite, documentelor, valorilor obţinute pe
cale criminală cît şi căutarea cadavrelor sau persoanelor ” 3 I.P.Iablokov defineşte percheziţia ca
o acţiune de anchetă îndreptată la examinarea forţată a porţiunilor de teren, încăperilor, corpului
omului, îmbrăcămintea sa şi lucrurile personale efectuată în condiţiile legii procesual-penale de
către persoana împuternicită cu respectarea drepturilor şi intereselor legale ale cetăţenilor şi
persoanelor juridice cu scopul căutării (descoperirii) şi ridicării (reţinerii) unor izvoare concrete
de informaţie probatoare (obiecte materiale), care au importanţă în cauză.4 Aceiaşi definiţie o
întâlnim şi la E.N.Işcenco.5 I.F. Krîlov defineşte percheziţia o acţiune de anchetă care constă în
examinarea forţată a încăperilor, porţiunilor de teren şi a persoanelor în scopul găsirii şi ridicării
obiectelor care au importanţă pentru cauza cercetată : armele şi mijloacele de săvârşire a
infracţiunii, valorile obţinute pe cale criminală şi altor obiecte ale activităţii criminale, obiectelor
care au păstrat în sine sau pe suprafaţa lor urmele infracţiunii sau urmele de ascundere a
infracţiunii, cît şi obiectele şi documentele care duc la stabilirea adevărului în cauză.6
C. Aianiţoaie Bercheşan V. – Percheziţia este activitatea de urmărire penală şi de tactică
criminalistică care constă în căutarea - asupra unei persoane, în locuinţa sau la locul ei de muncă,
ori în localurile deschise publicului – a obiectelor valorilor sau înscrisurilor a căror existenţă sau
deţinere este tăgăduită, în vederea descoperirii şi administrării probelor necesare soluţionării juste
a cauzelor penale.7

1
Edmund Break „Revoluţia franceză”Bucureşti 1993, p.10
2
Даниленко В.Н. Декларация прав и реальность М. 1989 p.12-33
3
Р.С.Белкин «Криминалистика» Москва, 2001. p.572
4
Н.П. Яблоков «Криминалистика» Москва, 2002. p.431
5
Е.Н.Ищенко «Криминалистика» Москва, 2001. p.432
6
И.Ф.Крылов, А.И.Бастинская «Криминалистика» Москва, 2001, p. 494
7
Constantin Aioniţoaie, Vasile Bercheşan „Tratat de tactică criminalistică”, Bucureşti, 1992. p.206.
2
Analizând conţinutul acestor definiţii observăm o asemănare de scop şi de esenţă. În toate
definiţiile se menţionează locul efectuării percheziţiei (asupra persoanei, încăperilor, locurile
deschise publicului).
Nu putem fi în totalitate de acord cu definiţia formulată de E.N.Işcenco referitor la
”examinarea corpului persoanei”. Această activitate este efectuată în cadru altei activităţi de
urmărire numită „examinare corporală”, scopul căreia şi este examinarea corpului persoanei, pe
când în cadrul percheziţiei, este examinată îmbrăcămintea în scopul depistării unor urme, obiecte
etc.
La fel în definiţia dată de Constantin Aioniţoaie şi Vasile Bercheşan lipseşte menţiunea că
percheziţia se face şi în scopul depistării cadavrelor, a părţilor acestora sau chiar persoanelor ce se
ascund de urmărirea penală şi judecată, pe când ei menţionează că aceasta se face numai asupra
persoanelor sau locuinţelor acestora,8 la fel uitând şi de mijloacele de transport ale acestora.
Astfel sumând şi analizând conţinutul definiţiilor citate, avem posibilitatea în consecinţă să
definim Percheziţia drept o acţiune de urmărire penală şi de tactică criminalistică, ce constă în
căutarea forţată în încăperi, terenuri şi altor obiecte, de asemenea şi a persoanelor cu scopul
descoperirii şi ridicării urmelor, armelor infracţiunii, obiectelor şi bunurilor, obţinute pe cale
ilicită, altor obiecte şi documente, ce ar avea importanţa pentru descoperirea şi cercetarea
infracţiunii.

Percheziţiei îi revin şi sarcini concrete care pot fi enumerate:


1. Descoperirea de obiecte sau documente ce conţin sau poartă urmele infracţiunii – ca obiecte
sau documente ce poartă urmele infracţiunii pot fi variate în dependenţă de infracţiune, mecanismul
de comitere a acesteia, persoana infractorului sau modalitatea de cooperare a făptaşilor la comiterea
acesteia. Acestea pot fi hainele şi încălţămintea infractorului, pe care se conţin urmele locului
infracţiunii, unele urme Ale victimei sau urmele de aplicare a rezistenţei sub formă de rupturi,
zgârieturi, muşcături etc. Ca documente ce conţin urmele infracţiunii pot fi cele care au fost
falsificate cu ocazia însuşirii unor bunuri , valori materiale sau o scrisoare prin care unei persoane i
se cer diferite favoruri materiale ilegale (ameninţări, şantaj), sau unele fotografii, documente audio,
video sau purtători de informaţie electronică (dischete, CD-uri, procesoare).
2. Descoperirea de obiecte, documente sau valori care au fost folosite ori au fost destinate să
servească la comiterea faptei – acestea pot fi diferite instrumente de efracţie (ciocan, pilă, aparat de
sudare, etc.), arma din care a fost omorâtă victima, conţinutul unor înscrisuri destinate şantajului
unei persoane, mijloacele de transport de care s-au folosit infractorii la săvârşirea faptei, mijloacele
şi uneltele cu care au ascuns urmele sau în unele cazuri consecinţele imediate ale infracţiunii,
valorile care au fost transmise ca mită sau corupere.
3. Descoperirea unor obiecte, documente sau valori care reprezintă produsul infracţiunii –
bunurile care au trecut în posesia infractorului ca consecinţă a comiterii faptei ilegale, bunurile la
care au atentat (obiecte de preţ, bani, bijuterii etc.)
4. Identificarea şi ridicarea bunurilor provenite din activitatea criminală;
5. Descoperirea persoanelor dispărute de la domiciliu, a cadavrelor ori a părţilor de cadavre;
6. Descoperirea persoanelor care se eschivează de la urmărirea penală, judecată sau executarea
pedepsei - acestea reprezintă obiect al percheziţiei deoarece alte persoane le pot acorda spaţiu
pentru a locui temporar, ştiind că sunt aflaţi în urmărire, ştiind că unii sunt recidivişti evadaţi din
locurile de privaţiune de libertate; persoane bănuite de săvârşirea unei infracţiuni; persoanele care
deţin informaţie despre pregătirea sau comiterea unor infracţiuni grave, la fel persoanele declarate
dispărute de la domiciliu ori cadavrelor, dacă se cunoaşte că acestea au fost ucise sau dispărute în
condiţii care permit înaintarea versiunii despre omorul lor;
7. Descoperirea unor obiecte, valori, documente deţinute nelegitim (arme, muniţii, toxice,
stupefiante, containere cu materiale radioactive etc.). Referitor la deţinerea unor obiecte contrar
legii, nu ne vom conduce de regulile care erau declarate până acum în literatura de tactică
criminalistică, precum că se recomandă efectuarea percheziţiei chiar dacă persoana a predat
obiectele, documentele cerute de organul de urmărire penală, în scopul descoperirii obiectelor
retrase din circuitul civil. Astfel art.128 al.5 prevede că dacă obiectele şi documentele căutate sunt
8
Constantin Aioniţoaie, Vasile Bercheşan „Tratat de tactică criminalistică”, Bucureşti, 1992. p.206.
3
predate benevol, persoana care efectuează urmărirea penală se va limita la ridicarea acestora fără a
mai efectua alte măsuri de investigaţii. Deci obiectele retrase din circuitul civil vor fi ridicate numai
în cazul când se va efectua o percheziţie totală –care va fi efectuată dacă persoana va refuza
predarea bunurilor căutate.
8. Descoperirea unor obiecte sau valori care vor fi sechestrate în vederea asigurării acţiunii
civile în procesul penal.
Percheziţia are o importanţă şi o pondere deosebită la cercetarea cauzelor penale şi mai ales în
faza de urmărire penală. Aproape nu există cauză în care organele de urmărire penală să nu
efectueze cel puţin percheziţie corporală în scopul descoperirii mijloacelor materiale de probă, care
vor ajuta la demonstrarea vinovăţiei sau nevinovăţiei. La prima vedere unii lucrători practici
consideră percheziţia ca o acţiune uşoară, care nu constituie dificultăţi. În realitate este situaţia
contrară – percheziţia este o activitate complexă şi dificilă, iar în ultimul timp şi periculoasă. Nici o
altă acţiune (decât cercetarea la faţa locului şi ridicarea) nu implică pătrunderea în cele mai intime
detalii ale vieţii personale şi familiale, în drepturile de proprietate asupra imobililor şi bunurilor
mobile etc.
Importanţa acestei acţiuni de procedură penală constă în faptul că legea permite (îngăduie) cu
respectarea unor condiţii în interesul major al justiţiei, 9 pătrunderea în locuinţa (domiciliul),
proprietatea persoanei a unui reprezentant al organului de drept, adică să acţioneze şi să restrângă
unele drepturi fundamentale ale omului: inviolabilitatea domiciliului, dreptul de proprietate şi
secretul corespondenţei.10
De modul cum este organizată şi efectuată percheziţia depinde soluţionarea în continuare a
cauzei penale, descoperirea infracţiunii, identificarea vinovaţilor, asigurarea restituirii prejudiciului
victimei, într-un cuvânt îndeplinirea sarcini8lor procesului penal cu garantarea respectării
garanţiilor procesuale ale părţilor implicate în proces.
Clasificarea percheziţiei:
Problema clasificării percheziţiilor are mai mult un aspect teoretic şi ar avea ca scop “disciplinarea”
şi clasificarea cazurilor şi locurilor percheziţiei. Literatura de specialitate a stabilit următoarele
criterii de clasificare a percheziţiilor:
După natura obiectelor percheziţionate acestea sunt clasificate în corporală, în încăperi,
în locuri deschise şi în mijloace de transport.11 Aceleaşi feluri de percheziţii le întâlnim şi la
V.Bercheşan, dar atribuite altui criteriu de clasificare – după locul efectuării. 12. aceiaşi idee o
întâlnim şi la A.Ciopraga,13 însă el mai atribuie în conţinutul acestui criteriu şi percheziţia la locul
de muncă. Suntem de acord în privinţa clasificării conform acestui criteriu cu S.Doraş, deja
menţionată. Asemănător la acest criteriu se referă şi R.S. Belkin, 14 însă d-lui nu atribuie acestui
criteriu şi percheziţia corporală. Aceiaşi situaţie în privinţa clasificării percheziţiilor conform
acestui criteriu o întâlnim şi la E.M. Işcenco15 şi I.F.Krîlov.16
Alt criteriu de clasificare a percheziţiilor este după temeiul legal. Acest criteriu îl putem
numi nou în literatura de specialitate a noastră, având în vedere prevederile Noului Cod de
procedură penală. La acest criteriu atribuim două feluri de percheziţie: percheziţia efectuată cu
autorizaţia judecătorului de instrucţie şi percheziţia efectuată fără autorizaţia judecătorului de
instrucţie.17 Percheziţia se efectuează în baza ordonanţei motivate a organului de urmărire penală şi
numai cu autorizaţia judecătorului de instrucţie. În caz de delict flagrant, percheziţia se poate
efectua... fără autorizaţia judecătorului de instrucţie, urmând ca acestuia să i se prezinte în decurs de
24 ore materialele obţinute în rezultatul percheziţiei.
După oportunitatea efectuării percheziţiei acestea le distingem în percheziţii efectuate în
faza procesului penal şi percheziţii efectuate în faza de urmăriri penale. Oportunitatea reprezintă un
9
V.Dongoroz, C.Bulai Explicaţii teoretice ale codului de procedură penală român Vol.I, Bucureşti 1975, p.244
10
C.Aioniţoaie, V.Bercheşan Tratat de tactică criminalistică. P.207
11
S.Gh. Doraş. Criminalistica. Vol.II. Chişinău, 1999. p.89
12
V.Bercheşan. C.Aioniţoaie. Tratat de tactică criminalistică. Bucureşti, 1989. p.208
13
A.Ciopraga. Criminalistica – elemente de tactică. Iaşi. 1986. p.102
14
Р.С.Белкин. Криминалистика. Москва, 2001. р.579
15
Е.М.Ищенко. Криминалистика. Москва, 2000. р.361
16
И.Ф.Крылов, А.И.Бастинская. Криминалистика. Москва, 2001. р.495
17
Art.125 al. 3-4 C.p.p. al R.Moldova
4
principiu important al tacticii criminalistice, care fiind respectat, acordă posibilitate organului de
urmărire penală să soluţioneze operativ şi la un nivel înalt de profesionalism unele cauze penale.
Alt criteriu de clasificare a percheziţiilor este după timpul efectuării şi anume percheziţia
efectuată pe timp de noapte (2200-0600) şi percheziţia pe timp de zi (600-2200). Este interzis de a
efectua ridicări de obiecte şi documente sau de a face percheziţii în timpul nopţii, cu excepţia
cazurilor ce nu suferă amânare.18 Deci organul de urmărire penală nu are nici un drept să pătrundă
în încăpere sau locuinţă sau mijloace de transport pe timp de noapte în scopul efectuării
percheziţiei. Efectuarea acesteia pe timp de noapte va fi considerată ilegală, chiar dacă există
pericolul ca să fie distruse unele probe materiale care au importanţă majoră în soluţionarea justă a
cauzei penale. Percheziţia va fi efectuată pe timp de noapte numai dacă se va constata o cauza care
nu suferă amânare. Însă dacă să presupunem că un infractor deosebit de periculos este ascuns în
locuinţă de o altă persoană, va exista temei pentru percheziţie pe timp de noapte în scopul depistării
şi reţinerii ulterioare a acesteia? Cred că da, deoarece persoana la care efectuăm percheziţia la
moment săvârşeşte o infracţiune continuă de favorizare (favorizează infractorul fie dinainte promis
sau post săvârşirii infracţiunii şi în acest cau putem spune că este un delict flagrant la o infracţiune
cu componenţă formală, deoarece infracţiunea este terminată din momentul acceptării de acordare a
„ascunzişului”).19
La fel ca criteriu de clasificare a percheziţiilor este după persoanele participante. Acestea
sunt: percheziţia cu participarea organului de urmărire penală, percheziţia cu participarea
procurorului şi percheziţia cu participarea specialistului. Nu excludem participarea la aceiaşi
percheziţie şi a organului de urmărire penală, şi a procurorului, şi a specialistului. Aceasta depinde
de complexitatea percheziţiei şi de „îndrăzneala” procurorului. Organul de urmărire penală va
participa practic la toate percheziţiile. Procurorul va participa la percheziţiile care la va considera el
necesare, iar specialistul va participa la percheziţie în dependenţă de necesitate şi dacă va fi invitat
de organul de urmărire penală sau procuror. Rolul specialistului 20 la percheziţie nu se limitează
necesitatea percheziţionării persoanelor de acelaşi sex, dar este mult mai important şi în unele
cazuri decisiv în ceia ce priveşte depistarea obiectelor căutate.21
La fel ca criteriu de clasificare a percheziţiilor este după obiectele căutate şi anume: obiecte,
documente şi valori, căutarea persoanelor care se sustrag de la urmărirea penală sau sunt răpite şi
deţinute ilegal, căutarea cadavrului sau a părţilor acestuia. Referitor la obiectele percheziţiei ne-am
referit deja la subiectul unu, de aceia nu ne vom opri spre analiza mai profundă a acestui criteriu.
Un alt criteriu de clasificare a percheziţiilor este după numărul locurilor percheziţionate
şi anume percheziţia poate fi efectuată într-un singur apartament (casă) care aparţine persoanei la
care se efectuează percheziţia sau mai multe locuinţe care aparţin acestuia sau se află în folosinţă
temporară, cît şi, în unele cazuri, la rudele acestuia. Asemenea percheziţii se recomandă a fi
efectuate concomitent, pentru a exclude tăinuirea unor obiecte căutate, sau pierderea unor probe. De
aceia dacă urmează a fi efectuate câteva percheziţii la aceiaşi persoană – acestea vor fi efectuate
concomitent. Dacă organul de urmărire penală va considera că nu există pericolul pierderii,
distrugerii unor probe căutate – acestea pot fi efectuate şi consecutiv.
După obiectele căutate: 1. obiecte, documente, valori, 2. persoanele care se ascund sau au
fost răpite, 3. cadavre sau părţi ale acestora.
Şi în sfârşit un alt criteriu de clasificare a percheziţiilor este după ordinea efectuării şi
anume: percheziţia primară şi percheziţia repetată. Legea procesual penală nu interzice efectuarea
percheziţiei repetate, dar i-a va fi efectuată după ordinea procesuală obişnuită – dacă va exista temei
pentru efectuarea acesteia sau dacă se va constata că în rezultatul percheziţiei primare n-au fost
depistate unele ascunzişuri sau obiectele căutate au fost aduse după efectuarea percheziţiei primare.
Percheziţia repetată mai poate fi efectuată şi dacă cea primară a fost efectuată „prost” sub
aspect tactic şi n-au fost examinate, percheziţionate unele obiecte, locuri, mecanisme sau chiar
porţiuni de teren. Astfel ofiţerul de urmărire penală S., efectuând percheziţie la domiciliul cet. F.
Căuta un pistol tip „Makarov” care era arma din care au fost cauzate vătămări corporale grave cet.
18
Art.128 al.1 C.p.p. al R.Moldova
19
Art.323 C.p. al R.Moldova
20
Art.87 C.p.p. al R.Moldova.
21
Р.С.Белкин. Криминалистика. Москва, 2001. р.576
5
K. Întind în încăpere anchetatorul s-a aşezat pe noptiera din antreu şi, pe când membrii grupului
căutau, el întocmea procesul verbal de percheziţie. Finalizând percheziţia acesta s-a ridicat de pe
noptieră şi împreună cu echipa a plecat. Pe drum şi-a dat seama că nu a căutat nimeni în noptiera pe
care a stat. Întorcându-se au găsit pistolul în sertarul acesteia. Acest exemplu dovedeşte faptul
neorganizării şi lipsei de coordonare între membrii echipei de percheziţie. Deci uneori lipsa
coordonării, a vechimii în muncă, a atenţiei pot crea premie nedorite pentru efectuarea percheziţiei
repetate.
Percheziţiile repetate deseori nu dau rezultate deoarece persoana care tăgăduieşte obiectele
sau documentele căutate obţine şi ea o experienţă şi le poate camufla, schimba locul, nimici sau
transmite unei persoane terţe despre care organul de urmărire penală nu posedă informaţie.

RIDICARE
Ridicarea de documente şi obiecte este activitatea prin intermediul căreia organul de urmărire
penală sau procurorul asigură obiectele şi documentele care pot servi mijloc de probă în procesul
penal. Ea este o acţiune procedurală de sinestătătoare şi nu trebuie confundată cu cercetarea la faţa
locului. Ridicarea vizează acelaşi scop ca şi percheziţia. 22 Ridicarea urmăreşte identificarea şi
extragerea de la persoanele fizice sau juridice a obiectelor şi documentelor ce servesc ca mijloc de
probă pentru descoperirea infracţiunii a făptuitorilor, dovedirea vinovăţiei acestora şi asigurarea
tragerii lor la răspundere penală.
Ridicarea se deosebeşte de percheziţie prin faptul că în procesul acesteia se ridică obiecte
iniţial cunoscute, locul cărora iniţial este cunoscut, în legătură cu ce în timpul ridicării lipseşte
necesitatea căutării. Ridicarea este efectuată conform ordonanţei ofiţerului de urmărire penală, în
care trebuie să fie indicate care obiecte şi documente anume urmează a fi ridicate, motivul şi locul
aflării acestora.
Ridicarea este o acţiune de urmărire penală şi de tactică criminalistică, ce constă în luarea
obiectelor şi documentelor, ce au o importanţă pentru dosar, când se cunoaşte la cine şi unde se
află ele.

2
Temeiurile pentru efectuarea percheziţiei
(1) Organul de urmărire penală este în drept să efectueze percheziţie dacă din probele
acumulate sau din materialele activităţii speciale de investigaţii rezultă o presupunere
rezonabilă că într-o anumită încăpere ori într-un alt loc sau la o anumită persoană se pot
afla instrumente ce au fost destinate pentru a fi folosite sau au servit ca mijloace la
săvîrşirea infracţiunii, obiecte şi valori dobîndite de pe urma infracţiunii, precum şi alte
obiecte sau documente care ar putea avea importanţă pentru cauza penală şi care prin alte
procedee probatorii nu pot fi obţinute.
(2) Percheziţia se poate efectua şi în scopul descoperirii unor persoane căutate, a unor cadavre
sau a altor date importante pentru cauza penală.
(3) Percheziţia se efectuează în baza ordonanţei motivate a organului de urmărire penală şi
numai cu autorizaţia judecătorului de instrucţie.
(4) În cazurile ce nu suferă amînare sau în caz de delict flagrant, percheziţia se poate efectua în
baza unei ordonanţe motivate a procurorului, fără autorizaţia judecătorului de instrucţie,
urmînd ca acestuia să i se prezinte imediat, dar nu mai tîrziu de 24 de ore de la terminarea
percheziţiei, materialele obţinute în urma percheziţiei, indicîndu-se motivele efectuării ei.
Judecătorul de instrucţie verifică legalitatea acestei acţiuni procesuale.
(5) În cazul constatării faptului că percheziţia a fost efectuată legal, judecătorul de instrucţie
confirmă rezultatul acesteia printr-o încheiere motivată. În caz contrar, prin încheiere
motivată, recunoaşte percheziţia ca fiind ilegală.
Temeiurile pentru ridicarea de obiecte sau documente
(1) Organul de urmărire penală, în baza unei ordonanţe motivate, este în drept să ridice
obiectele sau documentele care au importanţă pentru cauza penală dacă probele acumulate
22
C.Aioniţoaie, V.Bercheşan., op.cit. p.194
6
sau materialele activităţii speciale de investigaţii indică exact locul şi persoana la care se
află acestea.
(2) Ridicarea de documente ce conţin informaţii care constituie secret de stat, comercial, bancar,
precum şi ridicarea informaţiei privind convorbirile telefonice se fac numai cu autorizaţia
judecătorului de instrucţie.
Percheziţia ca şi celelalte acţiuni de urmărire penală are 3 etape:
1. De pregătire
2. De lucru, care se clasifică:
 examinarea generală: constă în cercetarea vizuală generală a locului ce urmează a fi
percheziţionat, în timpul acesteia ofiţerul de urmărire penală face cunoştinţă nemijlocit cu
mediul înconjurător, stabileşte planul percheziţiei, definitiv stabileşte sarcinile membrilor
participanţi la percheziţie, ia decizia despre utilizarea mijloacelor tehnice.
 etapa dinamică: include în sine căutarea nemijlocită a obiectelor ce au importanţă pentru
urmărirea penală.
3. De documentare

Pregătirea în vederea efectuării percheziţiei posedă aspectul tactic şi aspectul procesual.


Aspectul procesual se limitează la pregătirea documentelor necesare (întocmirea ordonanţei
motivate de percheziţie şi obţinerea autorizaţiei judecătorului de instrucţie), pe când aspectul tactic
cuprinde în sine mai multe activităţi de care depinde rezultativitatea percheziţiei şi anume:
a) stabilirea scopului percheziţiei
b) acumularea informaţiei orientative necesare:
- cu privire la percheziţionat:-
- cu privire la locul unde urmează a se efectua percheziţia:- caracteristicile de
construcţie ale clădirii amplasamentul, numărul de nivele, construcţiile aucziliare, materialul din
care este confecţionat, planul exterior şi interior al locuinţei percheziţionatului, sub aspectul
volumului suprafeţei ce va fi percheziţionată, delimitării ei în raport cu îm prejurimile şi
vecinătăţile repere naturale, garduri vii, garudi de lemn, particularităţile vegetaţiei şi reliefului,
modul de amplasarea diferitor camere şi dependinţe ale locuinţei, destinaţia acestora; cîile de
acces în locuinţă- rumuri, cărări, numărul uşilor de intrare – ieşire, spaţiile folosite în comun sau
în exclusivitate, posibilităţile de comunicare cu exteriorul, telefonică e altă natură;
- cu privire la obiectul care e necesar să fie descoperit – caracteristica obiectului
structura morfologică.
c) stabilirea timpului efectuării percheziţiei.
d) formarea şi stabilirea participanţilor, instruirea grupei operative de urmărire penală.
e) asigurarea grupei cu mijloace tehnice-criminalistice necesare şi transport.
f) planul efectuării percheziţiei etc.
Alte măsuri de pregătire sunt întreprinse în măsura dispunerii de timp şi de mijloace, dar un
moment dintre ele mai important îl constituie asigurarea securităţii persoanelor participante la
percheziţie. Oricum pregătirea temeinică a percheziţiei constituie una din condiţiile ce determină
impecabila desfăşurare a ei. Din practică este cunoscut faptul că percheziţia realizată în grabă, la
întâmplare, de obicei, este ineficace, nereuşită.23 Sunt cazuri când necesitatea efectuării percheziţiei
apare imediat, spontan şi nu poate fi amânată. În asemenea cazuri organul de urmărire penală va lua
toate măsurile ca la efectuarea acesteia să nu fie încălcate prevederile legale, va fi, va fi efectuată
fără autorizarea judecătorului de instrucţie, iar la sfârşitul acesteia în decurs de 24 ore, materialele
vor fi prezentate acestuia pentru verificare şi confirmare prin rezoluţie sau încheiere de declarare
ilegală a percheziţiei, ceia ce ar trebui să fie inadmisibil pentru organul de urmărire penală,
deoarece pe lângă discreditarea imaginii acestuia în faţa celui percheziţionat, sunt pierdute şi
probele importante pentru soluţionarea cauzei.
Pregătirea în vederea efectuării percheziţiei se face mai mult în cazul celor domiciliare, la
locul de muncă sau alte încăperi şi terenuri. Cu cît acestea sunt mai mari, mai voluminoase şi în

23
S.Gh.Doraş. op.cit.p.90
7
dependenţă de obiectele căutate – devin mai complexe. Mai devin dificile şi din cauza necesităţii
organizării unui grup mai mare de participanţi la percheziţie.24
Unul dintre primele elemente pregătitoare ale percheziţiei îl constituie „stabilirea scopului
percheziţiei” şi a obiectelor care vor fi căutate. Concretizarea şi stabilirea dimensiunilor, formelor,
culorii, mărimii, cantităţii acestora ne îndreaptă gândirea la posibilităţile şi metodele posibile de
tăgăduire a lor, cît şi pe de altă parte la mijloacele tehnice care vor fi necesare la percheziţie şi
adoptarea întregii tactici de căutare.
Pentru obţinerea unor informaţii mai concrete despre obiectele căutate vor fi efectuate şi alte
acţiuni de urmărire penală cum ar fi audierea părţii vătămate şi martorilor despre volumul şi
caracteristicile acestora, audierea unor specialişti în cazul unor substanţe toxice, explozive, arme,
narcotice, substanţe radioactive etc.
Un alt element pregătitor care va influenţa pe viitor percheziţia este informaţia despre
persoana la care se va efectua percheziţia. Organul de urmărire penală trebuie să cunoască pe lângă
datele privind identitatea, starea civilă, cetăţenia, naţionalitatea şi alte date ale celui percheziţionat.
Informaţiile privind studiile, profesia, ocupaţia, funcţiile deţinute anterior, locul de muncă,
preocupările extraprofesionale, cunoştinţele din alte domenii, viciile, relaţiile cu vecinii şi cu colegii
la locul de muncă, cercul de prieteni, atecedentele penale etc. Această informaţie devine cunoscută
din materialele cauzei penale şi din informaţiile operative. Ele ajută la formarea portretului
psihologic al persoanei.25
La fel organul de urmărire penală va interesat să cunoască numărul de persoane membre a
familiei, mai ales a celor care au depăşit vârsta de 15-16 ani, relaţiile percheziţionatului cu membrii
familiei. Există cazuri când cei din familie se află în relaţie de ură faţă de cel percheziţionat şi
aceasta organul de urmărire penală o va primi în folosul său prin obţinerea unor informaţii mai
ample despre obiectele căutate.
Este important de a stabili relaţiile percheziţionatului cu alte persoane străine (cu cine este
prieten, cine vine la el, la cine mai des pleacă, cu cine îşi petrece timpul liber).
Aceste informaţii vor servi la înaintarea versiunilor referitor la locul sau persoana la care
ascunde obiectele căutate, locurile posibile de improvizare a ascunzişurilor, ce capacităţi
profesioniste ale percheziţionatului, sau cunoscuţilor săi puteau fi aplicate spre ascunderea mai
eficientă a obiectelor,26 cine din anturajul percheziţionatului posedă o informaţie mai amplă despre
persoana la care se va efectua percheziţia şi obiectele căutate.
Un alt element nu mai puţin important în pregătirea spre efectuarea percheziţiei îl reprezintă
cunoaşterea unor date referitoare la locul unde se va desfăşura percheziţia. Această informaţie la fel
este foarte variată în dependenţă de particularităţile locului percheziţionat: dacă este o clădire, o
încăpere de serviciu, apartament, garaj, beci, construcţii gospodăreşti auxiliare. La fiecare caz este
necesar de stabilit adresa concretă a acestora, destinaţia lor, planul schiţă a încăperii, aşezarea lor în
raport cu alte construcţii etc.
Dacă percheziţia se va efectua într-un garaj, construcţii gospodăreşti, casă de locuit din sat,
atunci se vor stabili şi verifica căile de acces la aceasta şi posibilitatea de apropiere de acestea pe
ascuns (pe neobservate). Referitor la locuinţe şi încăperi de serviciu este necesar să se stabilească
numărul odăilor, ferestrelor, uşilor, în ce direcţie sunt orientate ferestrele, prezenţa unor construcţii
auxiliare, beciuri, balcoane comune cu alt apartament etc.
Unele dintre aceste date se păstrează la B.I.T. (Biroul de inventariere tehnică). Există
posibilitatea de a lua cunoştinţă din timp cu construcţii asemănătoare (apartamentul situat în altă
scară sau în altă casă de acelaşi proiect). La fel despre unele modificări în proiect există
posibilitatea de aflat la unii vecini sau la Asociaţia Proprietarilor de Apartamente Privatizate din
sectorul dat.
Pe lângă informaţia cu caracter general menţionată este absolut necesar de a stabili şi unele
date mai concrete: numărul de persoane care lucrează în această încăpere sau locuiesc, regimul zilei,

24
C.Aioniţoaie, V.Bercheşan., op.cit. p.214
25
care sunt calităţile personale ale persoanei, ce relaţii menţine în familie, dacă este o fire violentă sau nu, dacă a
participat sau nu la conflicte armate, dacă nu există pericol să întindă unele capcane chimice, explozive, electrice
persoanelor care vor veni la percheziţie, dacă nu deţine arme de foc, dacă nu există pericol să ia pe cineva ca ostatic etc.
26
Р.С.Белкин, op.cit. p.580
8
tipurile de lacăte la uşi şi tipul uşilor, prezenţa sau lipsa sistemelor de semnalizare, a lacătelor
electronice la uşa centrală, telefonului, prezenţa sau lipsa câinelui de pază. Pe lângă aceasta este de
dorit de a avea informaţie despre mobila din apartament (casă) sau mecanismele cu care este dotată
întreprinderea sau nemijlocit încăperea de lucru, modalitatea de iluminare a acesteia şi dacă va fi
iluminare destulă pentru efectuarea percheziţiei.
Dacă percheziţia se va efectua într-un loc deschis, organul de urmărire penală trebuie să
stabilească ce prezintă terenul dat, aparţine unei persoane fizice sau juridice, este proprietate privată
sau de stat, există construcţii pe terenul dat, inclusiv subterane sau nu, este teritoriul îngrădit, dacă
da – ce fel de gard, care sunt căile de acces la acest teren.
Deoarece ca ascunzişuri infractorul poate folosi orice particularitate a terenului se
recomandă a colecta date despre prezenţa sau lipsa şanţurilor, fântânilor de canalizare sau obişnuite,
grămezilor de gunoi, dacă nu sunt depozitate diferite materiale de construcţie (nisip, lut, pietre,
ardezie etc.). Având în vederea acestea există posibilitatea efectuării unor săpături în cadrul
percheziţiei, de aceia mai poate fi colectată informaţia despre componenţa şi duritatea solului.
Aceste informaţii pot fi culese din diferite planuri, discutarea cu vecinii, materialele
dosarului.
Informaţiile obţinute trebuie verificate atât sub aspectul sincerităţii şi veridicităţii lor, cît şi
din punctul de vedere al raporturilor existente dintre cei ce le furnizează şi persoanele la care se
referă.27
După ce procurorul sau organul de urmărire penală au stabilit persoana percheziţionatului,
locul efectuării percheziţiei, personalitatea percheziţionatului şi relaţiile lui, următoarea etapă constă
în planificarea percheziţiei propriu zise. Ca elemente asupra cărora trebuie să se ia unele hotărâri
sunt:
 Stabilirea participanţilor la percheziţie;
 Asigurarea mijloacelor tehnice, inclusiv mijlocul de transport;
 Alegerea momentului începerii percheziţiei,
 Stabilirea modalităţilor de pătrundere în încăpere, locuinţă;
 Asigurarea legăturii cu Inspectoratul şi cu grupul care efectuează percheziţia
concomitentă în alt loc care aparţine percheziţionatului.
La efectuarea percheziţiei sau ridicării de obiecte şi documente trebuie să fie asigurată
prezenţa persoanei la care se face percheziţia sau ridicarea ori a unor membri adulţi ai familiei
acestuia, ori a celor care reprezintă interesele personale în cauză. Dacă prezenţa acestor persoane
este imposibilă, se invită reprezentantul autorităţii executive a administraţiei publice locale. Dacă
percheziţia se va efectua în unităţi militare, instituţii, întreprinderi, organizaţii atunci se va sigura
prezenţa reprezentantului acesteia.28
De asemenea organul de urmărire penală trebuie să ia măsuri în vederea asigurării prezenţei
la locul percheziţiei a persoanei la care urmează să se efectueze acţiunea procesuală, inclusiv în
cazul în care acesta este reţinut sau arestat. Dacă persoana nu va putea fi adusă, percheziţia va fi
efectuată în prezenţa reprezentantului.
În raport cu scopul percheziţiei şi cu datele obţinute cu privire la persoana şi la locul ce va fi
percheziţionat, organul de urmărire penală stabileşte componenţa echipei de percheziţie. Numărul
participanţilor diferă de la caz la caz, fiind determinat de o serie de factori: natura obiectelor şi
documentelor căutate, gradul de dificultate pe care îl implică descoperirea acestora, întinderea şi
amplasarea locului unde se efectuează percheziţia, datele ce caracterizează personalitatea
percheziţionatului etc. Este important de stabilit componenţa grupului care reprezintă organul de
urmărire penală. Aceasta va fi stabilită în dependenţă de necesitatea asigurării securităţii personale a
membrilor, necesitatea observării percheziţionatului, posibilitatea distribuirii terenului pe sectoare
etc.
Este recomandabil ca printre membrii grupului să fie persoane cu experienţă de efectuarea a
percheziţiilor şi care le place această procedură. La fel se recomandă ca printre membrii grupului să
fie persoane de ambele sexe pentru a asigura legalitatea şi etica efectuării percheziţiei în cazul
apariţiei necesităţii efectuării şi percheziţiei corporale.
27
C.Aioniţoaie, V.Bercheşan., op.cit. p.217
28
Art.127 al..2-3 C.p.p. al R. Moldova
9
Pe lângă ofiţerii de urmărire penală în grupa de percheziţie pot fi incluşi poliţişti care vor
păzi căile de acces (uşile, ferestrele), s-au vor ajuta la pătrunderea grupului în încăpere şi vor
asigura ordinea şi securitatea în timpul percheziţiei. La fel aceştia pot observa dacă de pe balcoane,
prin ferestre nu sunt aruncate unele obiecte sau documente (percheziţionatul încearcă să scape de
unele obiecte deţinute ilegal sau care sunt căutate de organul de urmărire).
Având în vedere particularităţile locului şi obiectelor căutate la percheziţie pot fi invitaţi
unii specialişti.29
Cel mai des aceştia sunt specialişti criminalişti, specialişti tehnicieni, specialişti în arme şi
substanţe explozibile, specialişti chimişti etc. Prezenţa unor sau altor specialişti la efectuarea
percheziţiei poate fi reclamată fie de utilizarea unor mijloace tehnice sau chimice speciale de
detectare (substanţe toxice, radioactive etc.), fie de necesitatea apelării la unele persoane cu
pregătire tehnică (ingineri, instalatori, etc.).
La consolidarea grupei ofiţerul de urmărire penală trebuie să prevadă necesitatea prezenţei
unor lăcătuşi în vederea deschiderii unor eventuale lacăte, uşi, zăvoare.
Referitor la asigurarea prezenţei apărătorului, organul de urmărire penală trebuie să se
conformeze dispoziţiilor legale care garantează dreptul la apărare pe tot parcursul procesului
penal.30 Dacă percheziţia se va efectua în proprietatea bănuitului, învinuitului sau cu participarea
acestuia, atunci se vor lua măsuri pentru înştiinţarea apărătorului şi invitarea acestuia.
Totodată lipsa apărătorului nu este un impediment la efectuarea percheziţiei, organul de
urmărire penală trebuie să fie în măsură să facă dovadă că apărătorul a fost încunoştinţat despre data
şi ora percheziţiei. Aceasta se va dovedi prin scrisoarea adresată acestuia, citaţie sau telefonogramă
la biroul său.
Un alt element important al planificării percheziţiei este asigurarea mijloacelor tehnice
necesare. De cele mai multe ori în aceste mijloace sunt trusele criminalistice universale sau
laboratoarele criminalistice mobile. Alteori se impune utilizarea unor surse de iluminare, a unor
truse universale de chei sau şperacle, a unor instrumente pentru forţarea uşilor şi a sistemelor de
încuiere a uşilor. La descoperirea unor obiecte ascunse echipa trebuie să fie dotată cu mijloace
tehnice speciale: sonde de mână, sonde metalice, sonde electromagnetice, sonde video, detectoare
etc.31
Pentru buna fixare a rezultatelor percheziţiei echipa trebuie să aibă asupra sa aparat de
fotografiat sau cameră video. La fel organul de urmărire penală trebuie să fie dotat cu materialele
necesare pentru ambalarea obiectelor descoperita şi sigilarea acestora. Uneori poate apărea
necesitatea sigilării unei încăperi, dacă obiectele căutate nu pot fi transportate la moment.
Alegerea momentului oportun percheziţiei depinde şi de reglementările legale. Astfel este
interzisă percheziţia pe timp de noapte (2200-0600) decât în caz ce nu suferă amânare. 32 Deci
momentul începerii percheziţiei şi modalităţile de pătrundere în încăperea ce va fi percheziţionată
prezintă importanţă aparte şi se stabileşte de la caz la caz, în raport cu particularităţile concrete ale
cauzei şi ţinând seama de dispoziţiile legale.
Alegerea celui mai potrivit moment pentru efectuarea percheziţiei este condiţionat de factori
diverşi: pericolul distrugerii sau dispariţiei obiectelor căutate, necesitatea asigurării elementului de
surprindere, conferind acţiunii caracterul inopinat, timpul optim de pătrundere etc. Percheziţia
începută până la orele 2200, la părerea mea, poate continua în timpul nopţii. Necesitatea continuării
percheziţiei după această oră este lăsată la aprecierea organului de urmărire penală care a început
efectuarea ei, ţinând cont de situaţia de fapt existentă şi fără a compromite realizarea scopului
urmărit prin efectuarea acestei activităţi. Acest moment nu este prevăzut de legiuitor de aceia,
considerăm că dacă percheziţia a început în timpul zilei, dar, având în vedere volumul mare de
muncă, a continuat şi după orele 22 00 , despre aceasta se va aduce la cunoştinţă judecătorului de
instrucţie.
Alteori se impune efectuarea unor percheziţii concomitente legate de aceiaşi cauză penală.
În cazul acestor percheziţii simultane, indiferent dacă sunt efectuate în aceiaşi localitate sau
29
Art.87 C.p.p. al R.Moldova
30
Art.67, 68 C.p.p. al R.Moldova
31
Art. 128 al.8 C.p.p. al R.Moldova
32
Art. 127 al. 1 C.p.p. al R.Moldova
10
localităţi diferite, se iau măsuri de înlăturare a posibilităţii ca cei percheziţionaţi să ia legătura şi să
facă să dispară obiectele sau documentele căutate. Cât priveşte stabilirea modalităţii de pătrundere
în încăpere, practica de urmărire recomandă ca în cazul celor cu antecedente, celor periculoşi,
pătrunderea să se efectueze în zorii zilei la 6 00, acest procedeu va asigura conspirativitatea şi
caracterul inopinat al percheziţiei.
Legătura cu Inspectoratul sau cu grupele ce efectuează percheziţii concomitente poate fi
efectuată prin radio sau prin telefonia GSM pentru concorda acţiunile şi a exclude dialogul între
percheziţionaţi.
După cum s-a observat pregătirea în vederea efectuării percheziţiei reprezintă o activitate
complexă, de o responsabilitate majoră faţă de viitorul rezultat al acesteia şi faşă de securitatea
personală a persoanelor care vor fi antrenate în efectuarea acţiunii procedurale date.

3
Tactica efectuării percheziţiei se stabileşte de la caz la caz, în funcţie de natura obiectului
percheziţionat (încăpere, loc deschis, loc pentru depozitare, persoană, locuinţă etc.), de parametrii
fizici ai obiectelor căutate (obiecte voluminoase, bijuterii, înscrisuri, macro- sau microurme ale
infracţiunii, stupefiante, arme etc.), de datele ce caracterizează persoana percheziţionatului şi cei
care o înconjoară, de efectivul operativ şi tehnic de care se dispune.33
Practica de urmărire penală şi ştiinţa criminalistică au dedus anumite principii, procedee
tactice generale care sunt recomandate în vederea unei bune desfăşurări a percheziţiei şi creşterii
rezultativităţii acesteia. Acestea pot fi următoarele:
 Efectuarea percheziţiei în mod inopinat,
 Respectarea ordinii procesuale de efectuare a percheziţiei,
 Efectuarea percheziţiei în două faze: inspectarea generală şi căutarea detaliată,
 Perseverenţa şi calmul în activitatea de percheziţie,
 Observarea directă şi permanentă asupra persoanei percheziţionate.
Percheziţia efectuată operativ şi în mod potrivit din perspectiva principiului tactic în
discuţie, nu de puţine ori conduce la modificări esenţiale ale comportamentului celor supuşi
urmăriri penale. Sunt cunoscute multe cazuri, când rezistenţa cu care se opuneau aceştia organului
de urmărire penală la stabilirea adevărului până la momentul percheziţiei, scădea substanţial,
uneori totalmente după efectuarea acestei activităţi.34
Respectarea ordinii procesuale de efectuare a percheziţiei:
 Se interzice efectuarea percheziţiei în timpul nopţii,35
 Înainte de a efectua percheziţia organul de urmărire penală trebuie să obţină autorizaţia
judecătorului de instrucţie,36
 Până la începerea percheziţiei ofiţerul de urmărire penală se prezintă şi stabileşte proprietarul,
reprezentantul sau percheziţionatul,
 Ofiţerul de urmărire penală aduce la cunoştinţă ordonanţa de percheziţie şi înmânează copia
acesteia percheziţionatului, totodată îi aduce la cunoştinţă drepturile acestuia, fapt care ultimul îl
confirmă prin semnarea pe ordonanţă,
 Ofiţerul de urmărire penală cere să i se predea obiectele sau documentele care sunt menţionate
în ordonanţă şi dacă acestea sunt predate benevol, persoana care efectuează urmărirea penală se
limitează la ridicarea acestora, fără a mai alte măsuri de investigaţie,
 Toate obiectele, documentele predate, găsite se prezintă persoanelor prezente,
 Persoana care efectuează urmărirea penală are dreptul să deschidă încăperile şi depozitele
încuiate şi să evite deteriorarea nejustificată a bunurilor,
 La efectuarea percheziţiei pot fi utilizate mijloace tehnice,
 Organul de urmărire penală este obligat să ia măsuri pentru a nu se da publicităţii circumstanţele
privitor la viaţa intimă a persoanei, constatate în legătură cu efectuarea percheziţiei,
33
S.Gh.Doraş op.cit.p.95
34
S.Gh.Doraş op.cit.p.96
35
art.128 al .1 C.p.p. al R.Moldova
36
art.125 al .3 C.p.p. al R.Moldova
11
 Persoana care efectuează urmărirea penală are dreptul să interzică persoanelor aflate în încăpere
sau la locul unde se efectuează percheziţia, precum şi persoanelor care au intrat în această
încăpere sau au venit pe parcurs în acest loc să comunice între ele sau cu alte persoane până la
finalizarea percheziţiei,
 Percheziţia corporală se face de o persoană de acelaşi sex cu percheziţionatul,
 Reprezentantul organului de urmărire penală cu ocazia efectuării percheziţiei întocmeşte un
proces verbal conform dispoziţiei art. 260, 261 C.p.p. al R. Moldova,
 Copia de pe procesul verbal al percheziţiei se înmânează contra semnătură percheziţionatului
sau reprezentantului acestuia sau în lipsa lor reprezentantului puterii locale,
 Percheziţionatul sau reprezentantul acestuia au dreptul să contesteze faptul efectuării
percheziţiei sau faptul ridicării în timpul percheziţiei a unor obiecte sau documente.
Aceste momente expuse de legiuitor exprimă forma procesuală a percheziţiei şi prin
realizarea acestei forme procesuale, organul de urmărire penală demonstrează că efectuarea
percheziţiei se impune de necesitatea stabilirii adevărului şi deci, de interesul major al înfăptuirii
justiţiei, astfel prevenind discuţiile inutile, eventualele incidente ce pot fi provocate de cei
cointeresaţi pe parcursul percheziţiei, dar şi de tot felul de reclamaţii şi aprecieri, de obicei,
insinuate privind rezultatele obţinute ale percheziţiei.37
Etapa de lucru a percheziţiei include în sine două faze: 38 examinarea (inspectarea) generală
a locului sau obiectului percheziţionat şi examinarea detaliată (inspectarea amănunţită) a locurilor,
mobilei etc., în vederea descoperirii bunurilor, valorilor, documentelor, căutate. Această regulă
tactică se referă mai mult la percheziţia încăperilor şi terenurilor, dar nu trebuie ignorată nici la
percheziţia corporală sau a mijlocului de transport.
Aplicarea procedeelor tactice de percheziţie asigură organului de urmărire penală controlul
integral asupra ambianţei locului percheziţionat, precum şi asupra participanţilor la percheziţie.

4
Fixarea rezultatelor percheziţiei prin întocmirea procesului verbal.
Toată activitatea de percheziţie se descrie în procesul-verbal de către organul de urmărire
penală care conduce percheziţia. Procesul verbal poate să fie întocmit după terminarea întregii
activităţi sau treptat, pe măsura desfăşurării unor etape ale percheziţiei. Indiferent de metoda
aplicată la întocmirea lui, procesul-verbal trebuie să fie o oglindă a întregii activităţi desfăşurate de
toate persoanele participante, prin redarea amănunţită a tot ceea ce s-a descoperit şi s-a făcut pentru
fixarea, ridicarea şi conservarea probelor, deoarece reprezintă dovada acestei activităţi şi în acelaşi
timp singurul mijloc de probă rezultat din percheziţie.
În afara condiţiilor de fond pe care trebuie să le satisfacă orice proces –verbal încheiat de
organele de urmărire penală, acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiţii39 :
- să fie obiectiv;
- să fie complet;
- să se caracterizeze prin precizie şi claritate ;
- să fie succint, să fie redactat într-o formă concisă, concentrată, cerinţă care nu trebuie să se
realizeze în dauna caracterului său complet.
- Să fie întocmit în concordanţă totală cu legea procesual-penală,
- Să fie indicate toate obiectele, documentele depistate, locul şi modul depistării acestora.
Procesul verbal se întocmeşte în timpul percheziţiei sau de regulă imediat după terminarea
acesteia şi este semnat de toţi participanţii la percheziţie. 40 Dacă din motive obiective nu este posibil
de întocmit procesul verbal (ploaie, frig, viscol etc.), organul de urmărire penală se limitează la
însemnări şi la prima posibilitate întocmeşte procesul verbal care-i semnat de participanţii la
percheziţie.
Întocmirea schiţei (schemei) percheziţiei.
37
S.Gh.Doraş op.cit.p.96-97
38
S.Gh.Doraş op.cit.p.96-97
39
Справочник следователя . Пактическая криминалистика : следственные дейсвия . Москва 1990 р.16 .
40
Art.260 al.5 C.p.p. al R.M.
12
Schiţa de orientare redă, pe lângă locul percheziţiei, punctele de reper din teren, mediul
ambiant, locurile (încăperile) vecine, căile de acces, locul de unde au fost executate fotografiile.
Întocmirea acestor schiţe este obligatorie în orice situaţie, întrucât ajută la înţelegerea celorlalte
genuri de schiţe în care sînt reprezentate numai anumite porţiuni de la locul percheziţiei.
La realizarea schiţei de orientare pot fi folosite şi schiţele întocmite de către instituţiile de
specialitate anterior producerii evenimentului (pentru a marca aria percheziţiei, distribuirea
sectoarelor de percheziţie sau pentru organizarea unor percheziţii simultane...).
Schiţa locului percheziţiei se poate realiza prin următoarele metode : schiţa în proiecţie
orizontală, schiţa în proiecţie verticală frontală, schiţa în proiecţie verticală laterală, schiţa în
secţiune .
Schiţa unei porţiuni din locul percheziţiei Prin intermediul ei se pot reda anumite zone sau
porţiuni ale locului percheziţiei şi locul obiectelor principale care ajută la o înţelegere mai exactă a
aspectelor cuprinse în schiţa de orientare.
Schiţa de detaliu redă anumite caracteristici pe care le prezintă diferite obiecte sau elemente
din câmpul percheziţiei. De regulă, această schiţă se execută la o scară mai mare decât mărimea
naturală a detaliilor.
În timpul efectuării percheziţiei necesită a fi respectate şi regulile fotografiei şi video-filmul
judiciar în vederea fixării locului percheziţiei.

5
1. Percheziţia corporală. În cazul în care există temeiuri de a efectua percheziţia sau
ridicarea în încăperi, reprezentantul organului de urmărire penală poate extrage obiecte şi
documente ce au importanţă pentru cauză care se află în hainele, în lucrurile sau pe corpul persoanei
la care se efectuează această acţiune de urmărire penală.
Percheziţia corporală sau ridicarea de obiecte şi documente se efectuează de reprezentantul
organului de urmărire penală, cu participarea după caz a unui specialist de acelaşi sex cu persoana
percheziţionată.41
Reieşind din conţinutul reglementărilor procesuale percheziţia corporală are ca scop nu numai
descoperirea obiectelor care au servit ca instrumente la comiterea infracţiunii, obiecte şi documente
dobândite în rezultatul infracţiunii etc., dar şi asigurarea securităţii persoanelor care aplică hotărârea
de reţinere a persoanei sau de arestare în scopul verificării dacă persoana nu deţine careva arme albe
sau arme de foc sau alte obiecte contondente sau cu care există posibilitatea cauzării vătămărilor
corporale. Uneori există pericolul ca cel reţinut să-şi cauze singur vătămări cu asemenea obiecte.
De obicei, la percheziţia corporală sunt căutate obiecte, documente care pot servi ca mijloc de
probă, obiectele deţinute contrar prevederilor legale. Unii autori consideră că în cadrul percheziţiei
corporale sunt căutate urmele de violenţă pe corpul persoanei, vătămările provocate prin bătaie cu
victima, semne revelatoare ale faptei comise.42 Nu putem fi de acord cu asemenea afirmare deoarece
semnele enumerate: vătămări, urme de violenţă etc., sunt depistate şi examinate în cadrul examinării
corporale,43 care va fi efectuată în baza unei ordonanţe motivate.
De obicei percheziţia corporală este efectuată asupra persoanei cu prilejul reţinerii acesteia sau
reţinerii în delict flagrant, asupra persoanei care sa aflat în urmărire şi apoi a fost prinsă pentru a fi
arestată sau reţinută, persoana la care se efectuează o percheziţie domiciliară dacă există
posibilitatea ca obiectele căutate să se afle asupra persoanei, persoana care urmează a fi arestată.
Spre deosebire de percheziţia domiciliară, percheziţia corporală poate fi efectuată, după cum
s-a relatat, fără autorizaţia judecătorului de instrucţie, dar numai în condiţiile prevăzute de lege şi nu
când consideră organul de urmărire penală că este necesară, măcar că unii autori consideră că
percheziţia corporală poate fi efectuată de organul de urmărire penală în momentul când acesta o va
considera necesară.44
41
Art.130. C.p.p. al R.Moldova
42
C.Aioniţoaie, V.Bercheşan., op.cit. p.221
43
Art.119 C.p.p. al R.Moldova
44
V.Dongoroz, op.cit. p.245
13
Până a începe percheziţia corporală organul de urmărire penală identifică personalitatea celui
ce urmează a fi percheziţionat şi prezintă ordonanţa autorizată de judecătorul de instrucţie, dacă
celelalte condiţii de efectuare a percheziţiei corporale fără ordonanţă lipsesc. În cazul efectuării
percheziţiei corporale este atins unul dintre drepturile fundamentale ale persoanei – inviolabilitatea
persoanei – de aceia legalitatea acestei acţiuni trebuie respectată şi din aceste considerente.
Conform al.3 art. 130 C.p.p. percheziţia corporală se efectuează de persoane de acelaşi sex cu
cel percheziţionat. Preferenţial în timpul percheziţiei corporale vor fi căutate obiectele care prezintă
pericol şi cu care există posibilitatea de a cauza vătămări corporale, lichidele şi medicamentele,
prafurile, tutunul etc.45 Sunt ridicate nu numai obiectele care demască infractorul dar şi obiectele
destinaţia cărora nu este clară.
Percheziţionând îmbrăcămintea, organul de urmărire penală începe de la conţinutul
buzunarelor. Obiectele şi documentele găsite în buzunare sunt arătate fiecare în parte şi dacă
percheziţia este fixată pe banda video, atunci persoana care efectuează percheziţia corporală
comentează în care buzunar sau în ce loc şi ce obiect sau document este depistat, iar specialistul
care efectuează înregistrarea video apropie imaginea creând posibilitatea să se vadă clar aceste
obiecte sau documente, după ce sunt puse pe un suport (masă, capota autoturismului etc.).
După conţinutul buzunarelor sunt percheziţionate porţiunile îmbrăcămintei care au două sau
mai multe straturi – gulerul, colanul, capetele mânecilor, cravata, epoleţii, căptuşeala mânecilor şi a
pantalonilor. După aceasta este examinată pălăria sau căciula în care pot fi ascunse documente,
bani, cuţite mici, lame, bijuterii etc. Pentru aceasta acestea pot fi strânse în mână pentru a le simţi
sau dacă este destrămata căptuşeala, se separă blana.
În încălţăminte pot fi ascunse diferite bijuterii, documente, substanţe narcotice. Pentru acesta
sunt folosite găurile din călcâiul tălpii, sau locul dintre talpă şi aşternutul interior al încălţămintei.
Ca locuri de păstrare a obiectelor de mărime mică pot fi folosite genţile de damă, mapele,
diplomatele, genţile de călătorie, pachetele de ţigări, cârja, ceasul, umbrela.
Dacă persoana este uşor îmbrăcată atunci se va examina părul, urechile, cavitatea bucală,
dantura. La cercetarea celorlalte cavităţi – vaginul, anusul – este invitat medicul, deoarece din
practica de urmărire penală sunt cazuri de ascundere a unor obiecte, substanţe narcotice, bijuterii în
intestinul gros sau vagin prin introducerea lor directă, sau chiar în stomac prin înghiţirea unor
capsule speciale. Dacă bănuim că percheziţionatul a înghiţit obiectul căutării, se va recurge la
fotografierea în raze gama care nu sunt dăunătoare sănătăţii. Această activitate va decurge în sediul
unei instituţii medicale. Asemenea persoane care înghit obiecte, sau le transportă în vagin sau în
intestinul gros pot fi depistate la aerogări, gări – deoarece ele bănuiesc că pot fi percheziţionate.
Organul de urmărire penală trebuie să observe persoana deoarece aceştia devin foarte amabili şi
încep să lase hainele singuri demonstrând că nu au nimic în buzunare. Totodată ei sunt calmi, dar
fac impresia că se grăbesc şi reţinerea lor este inutilă. Însă la aceste persoane pot apărea brusc boli
în abdomen, se pot cere de urgenţă la viceu, iar în unele cazuri îşi pierd cunoştinţa având în vedere
faptul că organismul are necesitatea de a se elibera de aceste obiecte străine.
În literatura de specialitate percheziţia corporală este distribuită în două etape: percheziţia
sumară şi percheziţia amănunţită.46 Acesta nu reprezintă o clasificare a tipurilor de percheziţie
corporală, dar este o regulă de începere şi efectuare a percheziţiei corporale. În final la percheziţia
amănunţită se ajunge odată cu dezbrăcarea persoanei, dacă este necesar şi verificarea fiecărui
element al jachetei, cămăşii etc. Dar începe percheziţia cu cea sumară – conţinutul buzunarelor,
sacoşelor, genţii.
De obicei, o percheziţie sumară este efectuată asupra persoanelor prinse în delict flagrant, cu
prilejul constatării infracţiunii săvârşite. Deoarece condiţiile nu permit percheziţia corporală
amănunţită, se efectuează o percheziţie corporală sumară. Care are drept scop principal ridicarea
obiectelor cu care persoana ori ar putea cauza leziuni, ori ar putea arunca uşor sau distruge până la
căutarea amănunţită.
La percheziţia corporală persoana va fi rugată să ocupe o poziţie cu mâinile ridicate sau la
vederea participanţilor. Este rugată să nu întreprindă mişcări brusc, pentru ca acestea să nu fie
interpretate greşit de cei ce efectuează percheziţia.
45
Р.С.Белкин, op-cit.p.595
46
C.Aioniţoaie, V.Bercheşan., op.cit. p.222
14
Acestea au fost nişte reguli generale ale percheziţiei corporale care sunt aplicate de obicei la
reţinerea bănuitului. Dacă persoana va fi percheziţionată corporal în condiţiile aplicării măsurii
preventive de arestare, atunci pe lângă obiectele numite anterior vor fi scoase şi ridicate şireturile,
cravata, cureaua (centura), obiectele cu care există posibilitatea de a cauza sau de-aşi cauza
vătămări, cheile, geanta, telefonul, bijuteriile (inelul, lănţişorul, brăţara, cerceii etc.) organul de
urmărire penală va da atenţie tipului de haină dacă acesta nu are şiret, colan sau alte detalii care pot
fi periculoase.
În mod detaliat trebuie căutate şi obiectele accesorii găsite asupra persoanei: portmoneu,
geantă, chibrite stilou etc.
Organul de urmărire penală trebuie să prevină orice tip de incident – atacul sau fuga
percheziţionatului, distrugerea sau aruncarea obiectelor sau documentelor căutate.
Dacă persoana este reţinută, atunci se recomandă să fie încătuşată ca să nu aibă acces la
buzunare în vederea prevenirii încercărilor de debarasare de unele obiecte şi documente căutate şi
ca acesta să nu poată în viitor nega că aceste obiecte sau documente nu sau aflat la el. Dacă totuşi
percheziţionatului ia reuşit să arunce jos portmoneul, documentul, obiectul căutat, acesta va fi
cercetat şi ridicat, pe el vor fi căutate urmele prin care ulterior se va demonstra posedarea acestuia
de către percheziţionat.
Dacă percheziţia corporală este efectuată cu ocazia reţinerii persoanei, ofiţerul de urmărire
penală trebuie să cunoască că pot fi reţinute persoanele bănuite de comiterea unei infracţiunii
pentru care pedeapsa este mai mare de un an de închisoare.47
Tactica percheziţiei încăperilor şi a terenurilor. Elementul culminant al percheziţiei îl
constituie percheziţia încăperilor, deoarece aceasta include şi percheziţia corporală, iar uneori este
însoţită şi de reţinerea percheziţionatului. Aceasta cere o atitudine serioasă şi competentă din partea
organului de urmărire penală spre a nu admite unele erori în ceia ce priveşte căutarea şi depistarea
obiectelor percheziţiei. Percheziţia încăperilor presupune parcurgerea multor etape succinte:
1. deplasarea la locul percheziţiei,
2. blocarea căilor de acces şi ieşire din încăpere,
3. pătrunderea în încăperea percheziţionată,
4. efectuarea percheziţiei propriu zise a încăperii.
Deplasarea la locul percheziţiei diferă de la caz la caz şi este condiţionată de particularităţile
corecte în care se acţionează. Este important să se asigure deplasării caracterul inopinat, evitându-se
riscul dispariţiei persoanei, îndepărtarea sau distrugerea obiectelor, documentelor căutate. Dacă
deplasarea se efectuează cu ajutorul unui mijloc de transport, acesta va fi lăsat la un loc mai
îndepărtat de locul de percheziţie, ca cel ce urmează să fie percheziţionat să nu observe, iar
persoanele care vor efectua percheziţia se vor deplasa câte unul sau doi la locul aflării încăperii,
totodată luând măsuri de blocare a ieşirilor. Dacă percheziţia se efectuează într-un apartament
dintr-un bloc cu multe nivele, ascensorul va fi temporar blocat la un etaj mai sus sau mai jos de
nivelul unde urmează să se efectueze percheziţia iar scările asigurate. În acest timp cineva din afară
va lua sub observaţie ferestrele şi balcoanele şi va urmări să sară cineva peste acestea sau să nu
treacă în alt apartament, totodată urmăreşte ca cei din apartament să nu arunce peste fereastră unele
lucruri care-i compromit în scopul de a se debarasa de ele.
Până a începe pătrunderea în încăpere şeful echipei de percheziţie face unele concretizări
referitoare la rolurile participanţilor. Este binevenită dotarea membrilor grupului cu raţii pentru
asigurarea unei mai bune conlucrări, dacă este vorba de încăperi voluminoase.
Pătrunderea în încăpere reprezintă practic începutul percheziţiei propriu zise şi aceasta se
realizează diferit de la caz la caz, de la situaţie la situaţie, folosindu-se diferite împrejurări
favorabile menite să prevină acţiunile percheziţionatului vizavi de distrugerea obiectelor,
documentelor sau urmelor compromiţătoare. Printre împrejurările favorabile pătrunderii în încăpere
sunt: întrarea sau ieşirea unui membru al familiei. Întrarea în locuită a altor persoane, persoana care
copie datele de la contorul electric, instalatorul de la APLP, vre-un vecin, cunoscut al familiei, care
nu trezesc suspiciuni.
În condiţiile oraşului deseori locuinţele sunt dotate cu uşi metalice încuiate cu diferite tipuri
de lacăte sofisticate. În cazul prezenţei unor asemenea încuietori la bloc, şeful echipei de percheziţie
47
Art. 165 al. 2, p.2 C.p.p. al R.Moldova
15
ia măsuri din timp ca la momentul sosirii echipei uşa blocului să fie descuiată, de altfel să nu se
adune toată grupa la uşa blocului aşteptând când cineva va ieşi sau intra. Aceasta se asigură prin
intermediul inspectorului de sector al poliţiei, dar dacă nu este necesar ca ultimul să fie informat
despre necesitatea efectuării percheziţiei în sectorul care-l deserveşte, vor fi luate alte măsuri
operative: fie că cineva va veni mai devreme şi va aştepta ca cineva să iasă sau să intre, fie că se va
lua legătura din timp cu un locatar care va deschide sau va spune codul de acces. Dacă uşa de la
intrare este dotată cu telefon şi videocameră, atunci se va proceda în acelaşi mod. Mai dificilă va fi
situaţia dacă aceasta va fi o casă particulară îngrădită cu gard înalt din piatră, iar poarta dotată cu
cameră de supraveghere.
Dacă percheziţia va fi însoţită de reţinerea infractorilor periculoşi, sau care au comis
infracţiuni grave şi aceştia se află în case „bine amenajate”, vor fi implicate trupele de intervenţie
speciale (poliţia specială), care va sigura caracterul inopinat şi vor ajuta la pătrunderea în încăpere şi
imobilizarea infractorilor.
Dacă persoana refuză deschiderea încuietorilor uşilor şi nu se poate pătrunde în încăpere,
atunci sunt puse în aplicare mijloacele speciale de deschidere. Acestea pot fi ciocane, cleşte sau
instrumente efective de găurit sau de tăiat. Dacă folosirea acestor instrumente va tărăgăna timpul şi
există pericolul distrugerii obiectelor, documentelor căutate, pentru distrugerea lacătelor sau
bălămălilor for fi aplicate dispozitive speciale explozive de direcţie. Folosirea acestora trebuie să
provoace o pagubă cît mai mică, să nu distrugă alte bunuri care nu aparţin celui percheziţionat şi nu
în ultimul rând, să nu fie pusă în pericol sănătatea şi viaţa persoanelor fie din grupa de percheziţie,
fie din interiorul încăperii.48
În situaţia în care informaţiile culese la etapa pregătitoare nu se confirmă şi persoana la care se
efectuează percheziţia nu se află în încăpere (la domiciliu), organul de urmărire penală are
posibilitatea fie să sigileze uşile şi să rămână un poliţist de pază să aştepte când se întoarce cineva,
apoi să cheme echipa de percheziţie, fie că pătrunde forţat în încăpere în prezenţa reprezentantului
administraţiei publice locale.49 Dacă totuşi se constată că persoana este în locuinţă, dar refuză să
deschidă, sau nu răspunde nici la apelurile telefonice, nici la cererea organului de urmărire de a
deschide uşa, ultimul deschide cu forţa încăperea – acţiune permisă de lege. Organul de urmărire
penală trebuie să evite deteriorarea nejustificată a bunurilor.50 Nepermiterea persoanei la care se
efectuează percheziţia de a pătrunde în încăpere, locuinţă nu este un temei pentru anularea
percheziţiei sau amânarea acesteia.
După pătrunderea în încăpere organul de urmărire penală, procurorul se prezintă, prezintă
documentele care le legiferează funcţia deţinută şi identifică percheziţionatul prin verificarea
buletinului de identitate sau paşaportului, legitimaţiei etc., după care îi prezintă ordonanţa de
percheziţie autorizată de judecătorul de instrucţie, înmânează o copie de pe această ordonanţă.51
Legiuitorul a reglementat faptul înmânării copiei de pe ordonanţa de percheziţie deoarece
aceasta are menirea de-a arăta celor prezenţi că organul de urmărire penală acţionează conform legii
şi este protejat de lege în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Dacă în încăpere sunt prezente mai
multe persoane, şeful echipei de percheziţie le identifică şi le lasă în supravegherea unuia dintre
membrii echipei, apoi percheziţionatului se cere să dea obiectele şi documentele menţionate în
ordonanţă. Dacă acesta le predă benevol, persoana care efectuează urmărirea penală se limitează la
ridicarea acestora fără a mai efectua alte măsuri de investigaţie.52
Dacă percheziţionatul a refuzat predarea benevolă a bunurilor, documentelor, obiectelor
căutate şi dacă natura obiectelor căutate impune – se va proceda la percheziţia corporală a persoanei
şi celorlalţi care la momentul începerii percheziţiei erau prezenţi în încăpere. Organul de urmărire
penală are dreptul să interzică acestor persoane să plece ori să comunice între ele până la finisarea
percheziţiei, în caz contrar aceştia vor fi supravegheaţi intens.
Pentru buna desfăşurare a percheziţiei iniţial organul de urmărire penală de întreg spaţiul
încăperii cît şi de încăperile deţinute în comun cu alte persoane. Aceasta se efectuează pentru mai

48
И.Ф.Крылов Криминалистика Москва, 2001 р.498
49
Art. 127 al. 2 C.p.p. al R.Moldova
50
Art. 127 al. 7 C.p.p. al R.Moldova
51
Art. 128 C.p.p. al R.Moldova
52
Art. 128 al.5 C.p.p. al R.Moldova
16
buna orientare a echipei de percheziţie şi împărţirea clară a rolurilor membrilor echipei. Această
etapă presupune şi discuţia cu percheziţionatul despre destinaţia fiecărei încăperi, modalitatea de
folosire a acestora în comun cu alte persoane, vecini etc. Totodată şeful echipei de percheziţie va
solicita cheile sau deschiderea safeurilor, uşilor, dulapurilor şi va stabili ordinea în care va fi
efectuată percheziţia şi sarcinile ce revin fiecărui membru a echipei.
Diversitatea obiectelor căutate cu prilejul percheziţiei, precum şi diversitatea posibilităţilor de
ascundere a lor cere din partea organului de urmărire penală examinarea minuţioasă a clădirii,
încăperilor, obiectelor din interiorul acestora precum şi a terenului adiacent. Dacă se deţin date că
au fost aduse modificări construcţiei, prin metoda măsurării se va stabili dacă dimensiunile
interioare se raportează la cele exterioare, şi dacă grosimea pereţilor este uniformă. Ascunzătorile
practicate în zid pot fi detectate fie prin existenţa unor denivelări, fie prin sesizarea unor tente de
culoare diferită pe suprafaţa peretelui, ori prezenţa unei porţiuni noi de tapet sau lipsa acestuia, prin
lovirea uşoară a suprafeţei sau cu ajutorul detectorului cu ultrasunet.53 La fel, existenţa
denivelărilor, scândurilor nefixate, parchetului, teracotei, lipsa prafului în crăpăturile acestora,
diferenţa de culoare, diferenţa de uzură indică la existenţa unor ascunzători. De obicei, acestea-s
mascate cu piesele de mobilier, rezervorul viceului, poliţe, tablouri, oglinzi etc. Tehnica din
încăpere la fel nu trebuie scăpată din vedere: televizoare, computere, videorecordere, dispozitive de
amplificare etc., deoarece acestea oferă multiple posibilităţi de ascundere.
Cele mai multe posibilităţi de ascundere şi de creare a ascunzişurilor sunt create de obiectele
din încăpere, care au suferit schimbări şi modificări sau au fost confecţionate special în acest sens.
Mobilierul trebuie examinat pentru evidenţierea prezenţei sau lipsei pereţilor sau fundurilor duble,
orificii sau alte modificări în picioarele de la mese şi scaune etc. Dacă mobilierul este capitonat cît
şi în cazul pernelor, saltelelor, plapumelor va fi aplicată pipăirea sau detectoarele de metale sau de
locuri goale.
Îmbrăcămintea, lengeria, încălţămintea se percheziţionează ţinând cont de regulile precizate la
percheziţia corporală.
Cărţile, dacă sunt, pot conţine ascunzători în copertă sau sunt tăiate paginile în mijloc
obţinându-se posibilitatea de a pune unele obiecte, începând cu bijuterii, bani şi terminând cu arme
de foc. Examinarea cărţilor se face prin răsfoire sau scuturare în vederea verificării prezenţei sau
lipsei unor foiţe cu înscrisuri sau bancnote.
O atenţie deosebită se dă obiectelor atârnate pe pereţi – tablouri, oglinzi, tapiserii, cît şi
statuetelor, vazelor cu flori, ghivecilor cu flori aflate pe pervazul ferestrei sau pe mobilier,
jucăriilor. Deseori la percheziţie în interiorul jucăriilor cu care la moment se joacă micuţii sunt
ascunse obiectele sau documentele căutate. Ascunzătorile în pereţi sunt cele mai practice, fiind
destul de ingenios gândite şi făcute pentru obiecte de volum mic şi obiecte de volum mai mare.
În vasele de bucătărie (începând de la cratiţe şi pahare şi terminând cu borcanele sau butoaiele
pentru păstrarea alimentelor) la fel pot fi ascunse multe obiecte, bani, bijuterii, instrumente cu care
sa comis infracţiunea. Nu este expus că unele vase pentru păstrare să fie confecţionate cu funduri
dible (butoiul pentru varză etc.).
Ca obiecte la fel de bine adaptabile pentru ascunzători sunt frigiderul, aragazul, maşina de
spălat. În pereţii frigiderului pot fi confecţionate fără mari eforturi o serie de ascunzişuri, chiar şi
pentru armă. Pereţii frigiderului au un strat de polipropilen în care în care uşor se sapă ascunzişuri
de mărimi şi forme diferite. Acestea pot fi depistate prin verificarea sunetului la lovire pe suprafaţă,
cu ajutorul detectorului, sau se dă atenţie la piuliţe dacă acestea au zgârieturi sau au semne că au
fost lucrate recent.
O dificultate şi un moment care face percheziţia să dureze este multitudinea de obiecte, mai
ales în cazul percheziţiilor în gospodăria sătească. 54 Nu trebuie lăsaţi din atenţie sacii cu grâu,
făină, zahăr, grăunţe, bidon din masă plastică sau metal, etc. În care uşor pot fi ascunse diferite
obiecte şi documente.

53
C.Aioniţoaie, V.Bercheşan., op.cit. p.226
54
Dacă în oraş, de obicei, sunt căutate documente, bani, bijuterii, aparataj electronic şi electrocasnic, atunci la sat din
practica organelor de urmărire penală, mai des sunt căutate animale, carnea sau pielea acestora, zahăr, grăunţe,
făină,unelte etc.
17
Toate obiectele din spaţiul percheziţionat care trezesc unele bănuieli este necesar să fie
examinate minuţios cu participarea specialistului cît şi aplicarea mijloacelor tehnice criminalistice
necesare.
Fără aplicarea mijloacelor tehnice criminalistice şi a procedeelor tactice va fi dificil de
depistat ascunzătorile din încăpere. La crearea unei ascunzători de obicei nu sunt invitaţi străini, iar
uneori nici toţi membrii familiei nu cunosc despre existenţa acesteia. Ascunzătoarea este o creare şi
un rezultat al gândirii şi aplicării cunoştinţelor şi deprinderilor, cît şi o modalitate de demonstrare a
inginiozităţii şi la crearea acestora percheziţionatul reiese şi din factori psihologici, criminalistici,
fizici etc. De aceia la căutarea ascunzătorilor este necesar de a lua în vedere nu numai condiţiile
concrete de folosire şi aplicare a acestora şi a încăperii în întregime, dar şi profesia, capacităţile
profesionale ale celui percheziţionat.
Un element aparte specific oraşelor noastre (Chişinău, Bălţi, Tighina, Tiraspol, Orhei ...) este
efectuarea percheziţiei în cămine (cămine studenţeşti, cămine cu familii). Percheziţia în acestea
presupune percheziţionarea obiectelor, hainelor, patului, dulapului de care se foloseşte cel
percheziţionat.55 Celorlalte persoane care locuiesc împreună cu percheziţionatul li se propune să
verifice dacă printre lucrurile lor nu sunt careva lucruri străine despre care ei nu au cunoştinţă. La
fel sunt întrebaţi dacă cel percheziţionat nu le-a dat spre păstrare unele obiecte sau documente
căutate sau dacă nu le-a propus unele obiecte spre vânzare sau cadonare.
Fiecare obiect, document descoperit în timpul percheziţiei iniţial este prezentat
percheziţionatului şi participanţilor la percheziţie, iar aceştia iau cunoştinţă de locul depistării
obiectului, documentului. Obiectul şi locul depistării acestuia se fotografiază sau este înregistrat pe
bandă video. Percheziţia la locul de muncă deseori la fel este efectuată concomitent cu cea de la
domiciliu pentru ca obiectele, documentele, valorile să nu fie distruse sau îndepărtate. Recurgerea la
acestea se face după o analiză temeinică a necesităţii şi oportunităţii şi cu autorizaţia judecătorului
de instrucţie.56 Situaţiile când se efectuează percheziţia la locul de muncă diferă de la caz la caz,
însă se recomandă aceasta să fie efectuată dacă infracţiunea săvârşită este în legătură cu atribuţiile
de serviciu ale persoanei cercetate ori când există indici că la locul percheziţionat se află obiecte şi
documente ce pot contribui la aflarea adevărului. Se recomandă, în măsura posibilităţii, efectuarea
percheziţiei după sfârşitul zilei de muncă (program) sau înaintea începerii acesteia, ca alte persoane
să nu cunoască unele amănunte şi pentru a uşura şi starea emoţională a celui percheziţionat faţă de
colegi. Percheziţia la locul de muncă va fi efectuată după regulile celor în încăpere şi corporală.
Specific acestei percheziţii îi sunt următoarele particularităţi: la percheziţie va participa un
reprezentant al unităţii, organizaţiei etc.,57 copia de pe ordonanţă şi de pe procesul verbal vor fi
înmânate reprezentantului unităţii, întreprinderi, organizaţiei, iar dacă au fost ridicate lucruri şi
obiecte personale ale percheziţionatului, sau care nu aparţin acestei întreprinderi, sau acesta a fost
percheziţionat şi corporal, copii se vor înmâna şi persoanei percheziţionate.
Un alt aspect specific tacticii de percheziţie este percheziţia terenurilor şi locurilor deschise
publicului. Percheziţia în teren deschis sau locuri deschise este efectuată cu scopul descoperirii
obiectelor astupate, îngropate în pământ sau nisip, camuflate sub paie, iarbă, crengi etc. Această
percheziţie se desfăşoară numai pe teritoriul care se află în posesia persoanei fizice sau juridice
(ogradă, lot la marginea oraşului, grădină, livadă...). Ca particularitate a percheziţiei în locuri
deschise (teren) este suprafaţa mare de căutare şi dislocarea unor construcţii gospodăreşti auxiliare,
care tot vor fi percheziţionate.
Dacă percheziţia ogrăzii, lotului de construcţie, lotului de grădină reprezintă continuarea
percheziţiei domiciliare (în încăpere), atunci despre aceasta se va face o menţiune în procesul verbal
şi va fi efectuată în temeiul aceleiaşi ordonanţe. Dacă iniţial a fost obţinută autorizaţia judecătorului
de instrucţie la percheziţia lotului de la marginea oraşului, sau vilei pe care o posedă
percheziţionatul şi după aceasta s-a constatat necesitate percheziţiei la domiciliu, atunci organul de
urmărire penală va fi nevoit să întocmească altă ordonanţă şi să obţină autorizaţia respectivă.

55
Любичев С.Г. «Подготовка и производство обыска и выемки», Криминалистика под ред.В.А.Образцова,
Москва, 2001. р.489
56
Art.125 C.p.p. al R.Moldova
57
Art.127 al..3 C.p.p.
18
Tactica percheziţiei terenului este condiţionată şi se stabileşte în dependenţă de aria terenului,
particularităţile de relief al acestuia, caracterul obiectelor căutate, prezenţa unor construcţii
auxiliare, iazurilor, fântânilor, tipul vegetaţiei, anotimpul de afară. Percheziţia se va efectua dacă
terenul este proprietatea privată a unei persoane fizice sau juridice. Dacă acesta reprezintă un teren
aflat în administrarea puterii locale, statului, atunci vom efectua o cercetare a terenului care nu este
cercetarea locului infracţiunii.
Pentru buna şi minuţioasa efectuare a percheziţiei terenului, cît şi pentru a nu admite pierderea
din vedere a unor porţiuni, şeful echipei de percheziţie va distribui acest teren în sectoare, fiecare
sector va fi distribuit în pătrate mici cu ajutorul unei aţe sau funii în aşa mod obţinându-se precizie
şi minuţiozitate în căutare. Aceste sectoare şi pătrate pot fi marcate cu aţe, funii sau steguleţe.
Hotarele căutării se stabilesc în dependenţă de numărul ofiţerilor de urmărire penală care participă
la percheziţie, obiectele căutate şi circumstanţele infracţiunii cercetate. Fiecărui ofiţer de urmărire i
se va încredinţa câte un sector sau mai multe. Aceştia vor acorda atenţie deosebită la deosebirile de
culoare a suprafeţelor, prezenţa unor urme proaspete de săpare sau a mijloacelor de transport, alte
obiecte. La percheziţia terenului se recomandă invitarea unui specialist chinolog cu câinele pentru
căutarea persoanelor vii ascunse în beciuri camuflate, substanţelor narcotice, cadavrelor îngropate
mai aproape de suprafaţă etc. La fel se recomandă aplicarea largă a detectoarelor magnetice pentru
căutarea în iazuri, fântâni, cît şi căngilor cu cârlige, detectoarelor de metale etc.
Porţiunile care au fost recent săpate pot fi depistate cu ajutorul vergilor de metal care se înfig
în sol sau cu ajutorul stropirii cu apă. Pe sectorul săpat apa va fi absorbită mai repede decât în alte
locuri. Dacă este necesar este încărcat gunoiul sau mutat, construcţiile auxiliare pot fi deteriorate
parţial, iar dacă sunt prezente unele mecanisme acestea pot fi parţial desfăcute.58
Organul de urmărire penală trebuie să nu uite despre aplicarea procedeelor tactice având în
vedere şi factorul psihologic al percheziţiei. Obiectele căutate în cele mai dese cazuri sunt ascunse
de infractor ţinând cont de particularităţile terenului în aşa mod ca să nu fie observate sau găsite.
Deseori percheziţia se prelingeşte şi nu dă rezultatele aşteptate. Dacă această circumstanţă îl face pe
ofiţerul de urmărire penală (procuror) să-şi piardă răbdarea şi calmul, acţiunea de urmărire penală
se va solda cu insucces. Succesul vine numai la acela care este pregătit psihologic, este gata să
lucreze multe ore în şir şi minuţios.
Dacă este vorba de terenuri mari, păduri – pot fi antrenate plutoane de carabineri, poliţişti care
să meargă în linie la 3-5 metri unul de altul şi să caute obiectele, locurile bănuite.
Particularităţile efectuării percheziţiei mijloacelor de transport şi altor categorii de
percheziţii. La efectuarea percheziţiei o atenţie deosebită trebuie acordată autovehicolelor ce se află
în curte sau în garaj întrucât în acestea pot fi folosite nenumărate locuri pentru ascunderea unor
documente, valori, substanţe sau obiecte.
În general la percheziţionarea mijlocului de transport se recomandă participarea unui specialist
autotehnic care cunoaşte majoritatea mărcilor mijloacelor de transport şi specificul construcţiei
acestora. Astfel acesta va acorda ajutor organului de urmărire penală prin sfaturi şi acţiuni concrete
la depistarea obiectelor şi documentelor căutate ascunse de infractor în mijlocul de transport.
Înainte de-a începe percheziţia propriu zisă a mijlocului de transport se vor verifica
documentele pentru acesta – paşaportul tehnic, cine este proprietarul, şi dacă coincid datele din
paşaportul tehnic cu datele de pe caroserie şi de pe motor. Unele mijloace de transport nu au numere
ştanţate pe motor şi acest fapt este indicat în paşaportul tehnic al acestuia.
La general mijlocul de transport poate fi obiectul căutat al percheziţiei în cazul însuşirii
nelegitime a acestuia 59sau răpirea lui60 şi odată cu depistarea mijlocului de transport va fi cercetat
amănunţit şi datele consemnare într-un proces verbal de cercetare a obiectului şi apoi recunoscut în
calitate de probă materială. Dacă acesta va constitui în cadrul percheziţiei un obiect percheziţionat,
atunci se va începe percheziţia cu salonul după următoarea consecutivitate: portbagajul din salon şi
toate golurile şi nişele de la bordul de conducere a acestuia, interiorul şi buzunarele parasolarelor,
sub aşternutul de pe podeaua mijlocului de transport, sub banchete şi în interiorul banchetelor, dacă
58
Любичев С.Г. «Подготовка и производство обыска и выемки», Криминалистика под ред.В.А.Образцова,
Москва, 2001. р.490
59
Art.186-191 C.P. al R.M
60
art.273.C.P. al R.M.
19
este necesar acestea pot fi scoase pentru a uşura percheziţia banchetelor din spate. După
percheziţionarea salonului se recurge la percheziţia portbagajului din spate, în care este scoasă şi
roata de rezervă şi verificată, dacă organul de urmărire penală va considera necesar va sloboade
aerul din aceasta şi va scoate anvelopa. Tot la examinarea portbagajului se va da atenţie pereţilor
dubli ai acestuia care sunt special construiţi astfel în scopul asigurării rigidităţii lor. După
verificarea acestuia se percheziţionează motorul cu mecanismele sale. La examinarea motorului se
dă atenţie conţinutului interior al filtrului de aer, rezervorul cu lichid pentru spălarea parbrizului şi
alte rezervoare, locul liber dintre aripi, conductele de încălzire, spaţiul dintre radiator şi plasa de
protecţie, interiorul barei de protecţie din faţă etc.
Percheziţia mijlocului de transport nu ia sfârşit cu aceasta. Organul de urmărire penală caută
modalitatea de căutare sub automobil şi dacă este posibil acesta este urcat pe o estacadă, sau întru-n
garaj unde este şanţ special, sau este folosită o oglindă, dar mai eficientă va fi videosonda, care va
da posibilitatea apropierii şi îndepărtării imaginii.
Particularităţile percheziţiei mijlocului de transport depind în mare măsură de obiectele
căutate. Acestea pot fi voluminoase şi depistat uşor dar pot fi şi mici sau chiar microurme sau urme
biologice de natură umană. În dependenţă de acesta se aleg mijloacele tehnice necesare percheziţiei.
Obiectele şi documentele, urmele depistate în mijlocul de transport sunt arătate participanţilor
la percheziţie şi fixate în procesul verbal şi prin fotografiere sa înregistrare video.
Un alt aspect, mai oficial şi de o responsabilitate majoră, o are percheziţia în localurile
misiunilor diplomatice. În aceste localuri, inclusiv în localurile în care locuiesc membrii misiunilor
diplomatice şi familiile lor, percheziţia sau ridicarea se poate efectua numai la cererea sau cu
consimţământul şefului misiunii diplomatice respective. Consimţământul şefului misiunii
diplomatice pentru efectuarea percheziţiei sau ridicării se cere prin intermediul M.A.E. al R.
Moldova. La efectuarea percheziţiei sau ridicării în localurile menţionate este obligatorie prezenţa
procurorului şi a unui reprezentant al M.A.E.61 Percheziţia sau ridicarea va fi efectuată în continuare
conform ordinii procesuale obişnuite. Prin conţinutul noţiunii de localuri se are în vedere nu numai
încăperile dar şi teritoriul adiacent acestei încăperi, care formează teritoriul ambasadei, consulatului,
sau reprezentanţei. Pentru efectuarea percheziţiei într-un apartament închiriat de o persoană ce se
bucură de imunitate diplomatică mai este necesară şi cererea acestuia de a se efectua percheziţia, iar
dacă acesta lipseşte – atunci se va lua în consideraţie cererea sau acordul dat de membrii maturi ai
familiei.
Pentru efectuarea percheziţiei la bordul unei nave străine aeriene sau maritime este necesar
acordul şefului misiunii diplomatice a statului cărei aparţine această navă, cu excepţia cazurilor
când aceasta este privată şi aparţine cetăţenilor străini sau apatrizilor.

61
Art.129 C.p.p. al R.Moldova.
20