Recuperarea sensibilităţii normale se realizează chiar prin metoda acestui test.

7. Testul stereognoziei este nu numai test, ci şi mijloc de recuperarea sensibilităţii.

Testul solicită pacientul să identifice obiecte, de la obiecte mari, grele, tari etc. la obiecte mici,
uşoare, moi, fine etc.
Astereognozia este un deficit sensitiv sever care afectează mult ADL-urile.
8. Testul grafesteziei este un test mai elaborat pentru sensibilitatea tactilă. Testatorul
scrie pe pielea pacientului cu degetul o literă sau o cifră, acesta trebuind să o recunoască.
9. Testul kinestezic sau al poziţiei şi direcţiei de mişcare evaluează valoarea
proprioceptorilor. Are o mare valoare în aprecierea tulburărilor de sensibilitate şi în concret a
funcţiei de coordonare-echilibru.
Testatorul mişcă o articulaţie în 2-3 sensuri apoi opreşte segmental într-o poziţie,
pacientul trebuind să recunoască această poziţie. De asemenea, se mişcă lent un segment într-o
direcţie, iar subiectul trebuie să recunoască această direcţie.
Testul se execută iniţial pe segmentele mari apoi la nivelul degetelor.
Reeducarea sensibilităţii
Se consideră că pacientul nu poate începe reeducarea sensitivă decât în momentul în
care va simţi vibraţia de 30 Hz sau 256 Hz a diapazoanelor fără să privească (J. Maynard).
Există câteva reguli în reeducarea sensibilităţii:
1. Indiferent de stimularea executată pentru reeducare, ea va fi făcută întâi sub
privirea pacientului, pentru ca apoi, la stimulări similare, acestuia să i se acopere
ochii.
2. Şedinţa de reeducare nu durează mai mult de 5-10 minute, dar se repetă în timpul
zilei. Un obiect trebuie recunoscut în maximum 60 de secunde, apoi obiectul este
schimbat.
3. Progresia în ceea ce priveşte stimulul aplicat constă în aceea că se pleacă de la un
stimul intens, grosolan, greu, aspru etc. spre unul fin, mic, uşor, moale etc. De
asemenea, pentru reeducarea propriocepţiei şi kinesteziei se porneşte de la
articulaţiile mari spre cele mici. .
4. În cazul unui deficit senzitiv unilateral, stimularea simultană (acelaşi tip de stimul,
în aceeaşi zonă), simetrică, asigură o mai rapidă reeducare senzitivă – mai ales în
exerciţiile pentru refacerea stereognoziei, stimularea bilateral simetrică (cu ochii
 acoperiţi) este deosebit de utilă.
În ordine, reeducarea sensibilităţii se începe cu antrenarea sensibilităţii la presiune-durere a
propriocepţiei şi kinesteziei; se continuă cu sensibilitatea