Mulțimi.

Numere
Mulțimi
Descriere, notații, reprezentari. Mulțimi numerice și mulțimi nenumerice.
Relația dintre un element și o mulțime

Mulțimea este o colecție de obiecte bine determinate și distincte numite elementele.

Mulțimile se notează cu litere mari, iar elementele mulți se notează cu litere mici.
Dacă A este o mulțime și x un element al său atunci vom scrie x∈A și vom citi x aparține mulțimii A.
Mulțimea care nu are niciun element se numeste mulțimea vidă; ea se noteaza cu simbolul Ø

O mulțime poate fi data in trei moduri:

1. Numind fiecare element al muitimii, mulțimea se scrie punând între acolade elementele sale:
A={0, 1, 2, 3}.
2. Cu ajutorul diagramei Venn-Euler, in acest caz, multimea poate fi ilustrata desenand o curba inchisa
si scriind in interiorul ei elementele corespunzitoare:

3. Enutand o proprietate caracteristică elementelor mulțimii:

A = {x|x este numär natural și x < 41}.

Numărul de elemente al unei mulțimi A se numeşte cardinalul mulțimii A și se notează cardA.

N={1,2,3...}multimea numerelor naturale.

Q={1/5; 1/6;...}multimea numerelor rationale
Z={-1, 0,1,...}multimea numerelor întregi.
R={1;-1; 7,5,..} multimea numerelor reale.

Obs. Daca o mulțime are semnul * atunci acea mulțime este nenulă. Daca o mulțime are semnul +
respectiv - atunci conține numai numere pozitive respectiv negative.
Observaţie. Între mulţimile de mai sus, există relaţia: ℕ⊂ℤ⊂ℚ⊂ℝ

Relații între mulțimi

Două mulțimi sunt egale dacă au aceleași elemente. Notăm A = B, iar dacă nu sunt egale notăm A≠ B.
Fie A și B două mulțimi; A este inclusă in B dacă orice element al mulțimii A cste și element al
mulțimii B. Se scrie A C B.
Se consideră că mulțimea Ø este submulțime a oricărei mulțimi.
 Operații cu mulțimi: reuniune, intersecție, diferență

Intersecția a doua multimi reprezinta operatia de a gasi elementele ce se gasesc in ambele

multimi si se noteaza cu semnul ∩.
Exemplu: X={2,4,6,7,8} si Y={2,3,4,5,6} atunci X∩Y={2,4,6}.
Reuniunea este operatia de a crea o multime noua folosind elementele din ambele multimi dar
scriind elementele care se repeta o singura data. Se noteaza cu semnul ∪.
Daca folosim multimile de mai devreme, atunci X∪Y={2,3,4,5,6,7,8}.
Desi {2,4,6} se afla in ambele multimi, ele apar o singura data in reuniunea lor.
Diferenta este operatia de a scoate elementele dintr-o multime ce se afla in a doua.
De exemplu, daca folosim aceleasi multimi X={2,4,6,7,8} si Y={2,3,4,5,6}, atunci X/Y={7,8}.

Intervale numerice și reprezentarea lor pe axa numerelorNu

 Mulțimea numerelor naturale
Operaţii cu numere naturale

Criterii de inegalitate a numerelor naturale

Aproximarea prin lipsă la ordinul zecilor (sutelor, miilor) a unui număr natural este cel mai mare
număr natural format numai din zeci (sute, mii), mai mic sau egal cu numărul dat.
exemplu: 1821 aproximat prin lipsă la ordinul zecilor este numărul 1820.
Aproximarea prin adaos la ordinul zecilor (sutelor, miilor) a unui număr natural este cel mai mic
număr natural format numai din zeci (sute, mii), strict mai mare decât numărul dat.
exemplu: 1821 aproximat prin adaos la ordinul zecilor este numărul 1830.
Rotunjirea unui număr natural la ordinul zecilor (sutelor, miilor) este aproximarea prin lipsă sau
prin adaos, cea mai apropiată de numărul respectiv.
exemplu: 1821 aproximat prin rotunjire la ordinul zecilor este numărul 1820.

Adunarea numerelor naturale

Proprietăţile adunării numerelor naturale:
Oricare ar fi numerele naturale a şi b avem: a+b = b+a (comutativitatea adunării).
Oricare ar fi numerele a, b, şi c avem: (a+b)+c = a+(b+c) (asociativitatea adunării).
Numărul 0 este element neutru.
Suma lui Gauss: Formula de calcul pentru suma primelor n numere naturale este:
S=1+2+3+4+5+...+n = n (n+1):2
Exemplu: 1+2+3+...+21=21(21+1):2=231 (în acest caz n=21).

Scăderea numerelor naturale

Oricare ar fi numerele a și b , cu a b, există un număr natural c = a – b
c = diferența numerelor a și b
a, b = termenii diferenței.

Înmulţirea numerelor naturale

Proprietăţile înmulţirii numerelor naturale:
Oricare ar fi numerele naturale a şi b avem: a ·b=b·a comutativitatea înmulţirii
Oricare ar fi numerele naturale a, b şi c avem: (a·b)·c= a·(b·c) asociativitatea înmulţirii
Oricare ar fi numerele a, b şi c avem: a·(b+c)= a·b+a·c și a·(b-c)= a·b-a·c distributivitatea.

Scoaterea factorului comun este o acțiune inversă distributivității înmulțirii față de adunare și
scădere.
a·b+a·c=a(b+c) sau a·b – a·c= a(b–c)
Împărţirea numerelor naturale
Teorema împărțirii cu rest:
D= ηC+ r; r< î.

Puteri cu exponent natural ale unui număr natural

Dacă n este un număr natural, n 2 2, atunci puterea a n-a a numărului natural a se noteaz cu an (citim
„a la puterea n"), unde a este baza puterii, iar n, exponentul ei.
a0 = 1
a1 = a

Reguli de calcul cu puteri

Metode aritmetice de rezolvare a problemelor

Metoda reducerii la unitate
Exemplu: O persoană cumpără 5 kg de mere şi plăteşte 15 lei. Dacă va cumpăra 7 kg de mere de
aceeaşi calitate, cât va plăti?
Rezolvare. Dacă 5 kg de mere valoreaza 15 lei, atunci 1 kg va costa de 5 ori mai puţin,
adica 15 lei : 5 = 3 lei. 7 kg de mere vor costa de 7 ori mai mult, adică 3 lei x 7 = 21 lei.
Calculele se pot aseza astfel:
5 kg ………………………………..15 lei
1 kg…………………….15 lei : 5 = 3 lei
7 kg…………………….3 lei x 7 = 21 lei

Metoda comparatiei
Exemplu: 4 metri de stofă şi 3 metri de postav costă 1250 de lei, iar 2 metri de stofă şi 6 metri de
postav costă 1300 de lei.
Cât costă metrul de stofă şi cât costă metrul de postav?
Datele problemei le aşezăm astfel:
4 m stofă … 3 m postav … 1250 lei (1)
2 m stofă … 6 m postav …. 1300 lei (2)
Rezolvarea I
Dacă luăm cantităţi duble, adică înmulţim cu 2 cantităţile celui de al doilea rând (2), preţul se
dublează, şi vom scrie:
4 m stofă … 3 m postav … 1250 lei
4 m stofă ….12 m postav …2600 lei
Cum cantitatea de stofă este aceeaşi, înseamnă că diferenţa de preţ apare datorită diferenţei cantităţilor
de postav, aşadar:
12m-3m= 9 (m de postav), care costă: 2600 -1250 =1350 (lei)
Un metru de postav va costa: 1350 : 9 = 150 (lei)
Vom continua astfel:
3 metri de postav costă 3×150 = 450 (lei)
Atunci 4 metri de stofă vor costa 1250 – 450 = 800 (lei.)
Un metru de stofă va costa 800 : 4 = 200 (lei)
Răspunsul este: 1 m stofă costă 200 lei, iar 1 m postav 150 lei.
Rezolvarea II
Dacă vom lua cantităţi duble, adică înmulţim cu 2 cantitătile primului rând (1), preţul se dublează,
vom scrie:
8 m stofă … 6 m postav ….2500 lei
2 m stofă … 6 m postav …1300 lei
Cum cantitatea de postav este aceeaşi, înseamnă că diferenţa de preţ apare datorită diferenţei
cantităţilor de stofă, deci 8 – 2 = 6 (m de stofă),care costă: 2500 -1300 = 1200 (lei)
Un metru de stofă va costa 1200 : 6 = 200 (lei)
Vom continua astfel: 4 metri de stofă costă 4 x 200 = 800 (lei)
atunci: 3 metri de postav costă 1250 -800 = 450 (lei)
Un metru de postav va costa 450 : 3= 150 (lei)
Am obţinut aceleaşi rezultate ca mai sus, răspunsul este:
1 m stofă costă 200 lei, iar 1 m postav 150 lei.

Metoda figurativa
Problemă: Un număr este cu 3 mai mare decât altul. Să se afle numerele, ştiind că suma lor este 25.
Rezolvare(I)

25-3=22, unde 22 reprezintă suma celor două numere, dacă al doilea ar fi egal cu primul.
22: 2=11 (reprezintă o parte egală, în problema noastră aceasta reprezentând numărul mai mic.)
11+ 3= 14 sau 25-11=14.

Mtoda mersului invers

M-am gândit la un număr, l-am înmulţit cu 10, la rezultat am adunat 16, suma am împarţit-o la 6, iar
din cât am scăzut 10, obţinând 56. Aflaţi numărul.
Rezolvare I.
Numărul din care am scăzut 10 este: 56 + 10 = 66.
Numărul care împărţit la 6 dă 66 este: 66×6= 396.
Numărul care adunat cu 16 dă 396 va fi: 396 – 16 = 380.
Şi în sfârşit, numărul care înmulţit cu 10 dă 380 este: 380 :10= 38
Rezolvare II.
Redactarea rezolvării o puteam aranja şi astfel: notăm cu a numărul necunoscut şi obţinem:
( a ·10 + 16 ) : 6 – 10 = 56

Metoda falsei ipoteze

Problemele care se pot rezolva prin această metodă sunt de două tipuri. Cele de tipul unu necesită o
Într-un bloc sunt apartamente cu două camere şi cu trei camere, în total 20 de apartamente şi 45 de
camere. Câte apartamente au două camere şi câte au trei camere?
Rezolvarea I. Presupunem că în bloc sunt numai apartamente cu două camere şi atunci vor fi
20 x 2 camere = 40 camere.
Diferenţa de camere, 45-40= 5 camere, apare din faptul că sunt şi apartamente cu trei camere. Cele 5
camere le vom împarţi, adăugând câte una, 5:1= 5, la 5 apartamente, pentru că unele au 3 camere.
Înseamnă că sunt 5 apartamente cu trei camere, iar cu două camere vor fi 20-5=15 apartamente.
Rezolvarea II. Presupunem că în bloc sunt numai apartamente cu trei camere şi atunci vor fi
20· 3 camere= 60 camere.
Diferenţa de camere, 60-45= 15 camere, apare din faptul că sunt şi apartamente cu două camere.Vom
lua câte o cameră de la 15:1=15 apartamente.Vor fi 15 apartamente cu două camere, iar cu trei camere
vor fi 20-15= 5 apartamente.

Divizibilitatea numerelor naturale

Proprietăţile ale divizibilităţii numerelor naturale:

Orice număr natural este divizibil cu 1. Astfel 1/1 a oricare ar fi a∈ℕ
0 este divizibil cu orice număr. Astfel: a/0 , oricare ar fi a∈ℕ
Orice număr natural se divide cu el însuşi. Astfel: a/a oricare ar fi a∈ℕ
Fie a şi b două numere naturale. Dacă a este divizibil cu b şi b este divizibil cu a, atunci a=b.

Criterii de divizibilitate
Criteriul de divizibilitate cu 10
Un număr natural care are ultima cifră egală cu 0, se divide cu 10.
Un număr natural care are ca ultima sa cifră pe 0, se divide cu 2 şi 5.
Criteriul de divizibilitate cu 2
- Dacă ultima cifră a unui număr natural este o cifră pară, atunci acel număr se divide cu 2.
Criteriul de divizibilitate cu 5.
Dacă ultima cifră a unui număr natural este 5 sau 0, atunci acel număr se divide cu 5.
Criteriul de divizibilitate cu 4.
Dacă numărul format din ultimele două cifre ale unui număr natural este divizibil cu 4,
atunci numărul considerat este divizibil cu 4.
Criteriul de divizibilitate cu 3
Dacă suma cifrelor unui număr natural este divizibilă cu 3, atunci acel număr este divizibil
cu 3.
Criteriul de divizibilitate cu 9
Dacă suma cifrelor unui număr natural este divizibilă cu 9, atunci acel număr e divizibil cu 9.

Numere prime; numere compuse

Se numeşte număr prim acel număr natural care are numai doi divizori.
Se numeşte număr compus numărul cu cel puţin 3 divizori.
Observaţie: Numărul 1 nu admite decât un singur divizor, deci el nu este nici prim şi nici număr
compus.
Algoritm pentru a stabili dacă un număr este prim sau nu:
1. Împărţim numărul pe rând, la toate numerele prime în ordine crescătoare începând cu 2,
până obţinem un cât mai mic sau egal cu împărţitorul. Dacă numărul se divide cu unul din
aceste numere prime, este evident că el nu este prim.
 Descompunerea numerelor naturale în factori primi (C.m.m.d.c. şi C.m.m.m.c.)

A descompune un număr natural în factori primi înseamnă a scrie acel număr ca produs de
puteri ale căror baze sunt numere prime distincte.
Cel mai mare divizor comun al numerelor naturale a şi b, nu ambele nule este numărul natural care:
1. divide pe a şi pe b
2. este divizibil cu orice număr ce divide pe a şi pe b.
Acesta se notează cu (a; b).
Pentru a afla c.m.m.d.c mai multor numere procedăm astfel:
- descompunem numerele în factori primi
- facem produsul factorilor primi comuni tuturor numerelor, cu exponenţii cei mai mici şi am
obţinut c.m.m.d.c.
Observaţie: Dacă două sau mai multe numere naturale au c.m.m.d.c. egal cu 1, atunci ele se numesc
numere prime între ele.

Cel mai mic multiplu comun al numerelor naturale a şi b este numărul natural care:
1. este multiplu al lui a şi al lui b
2. divide orice alt multiplu al numerelor a şi b
 Mulțimea numerelor întregi
Numerele întregi sunt o mulțime compusă din numerele naturale {1, 2, 3, 4,...;}, împreună cu
negativele acestora {−1, −2, −3, −4, ...} și cu numărul zero.
Mulțimea numerelor întregi se notează de obicei cu Z.
Opusul numărului întreg „+a” este numărul întreg „-a”. Opusul numărului întreg „-a” este numărul
întreg „+a”. Suma dintre un număr întreg și opusul său este zero.

Modulul unui numar intreg se mai numeste si valoare absoluta si se noteaza cu | a |.

Modulul unui numar intreg este ma mare sau egal cu 0.
| -a |= | a |
|a|=|a|

Operaţii cu numere întregi

(Adunarea)
Suma a două numere întregi se obţine astfel:
Dacă numerele au acelaşi semn se adună valorile absolute ale celor două numere şi se pune semnul lor
comun. Adică:
(+a)+(+b)=+(a+b) şi
(-a)+(-b)=-(a+b),

Dacă numerele au semne diferite scădem modulele lor ( din cel mai mare pe cel mai mic) şi punem
semnul celui care are modulul mai mare. Adică, dacă a şi b sunt numere naturale, a<b, atunci:

(+a)+(-b)=-(b-a),
(-a)+(+b)=+(b-a),
(+b)+(-a)=+(b-a),
(-b)+(+a)=(b-a).
(Scăderea)
Pentru a obţine diferenţa a-b, adunăm pe a cu opusul lui b, adică a-b=a+(-b).
(Înmultirea)
Pentru a înmulți douã numere întregi înmulțim modulele lor iar rezultatului îi punem semnul "+" dacã
numerele au același semn, sau "-", dacã numerele au semne diferite.
Fie a, b numere naturale. Avem:

(+a)·(+b)= +a·b
(-a)·(-b)= +a·b
(+a)·(-b)= -a· b
(-a)· (+b)= -a·b
 (Împărțirea)
Regulã. Pentru a împãrþi douã numere întregi împãrþim modulele lor iar rezultatului îi punem semnul
"+" dacã numerele au acelaºi semn, sau "-", dacã numerele au semne diferite.
Fie a, b numere naturale. Avem:

(+a):(+b)= +a:b
(-a):(-b)= +a:b
(+a):(-b)= -a:b
(-a):(+b)= -a:b

(Puterea cu exponent număr natural a unui număr întreg nenul)

(- a) = a , dacă n este par, iar (- a)n= – an, dacă n este impar.
n n
 Mulțimea numerelor raționale
Fracții ordinare
Fracția ordinară este termenul folosit în aritmetică pentru a denumi un număr rațional. Numărul de sub
linia de fracție se numește numitor și arată în câte părți egale a fost împărțit întregul, iar cel de
deasupra se numește numărător, arătând câte părți au fost luate în considerare.
Clasificarea fractiilor ordinare:
Fractii subunitare - unde numaratorul este mai mic decat numitorul
Fractii supraunitare - unde numaratorul este mai mare decat numitorul
Fractii echiunitare - unde numaratorul este egal cu numitorul.

Fracții echivalente

Introducerea și scoaterea întregilor din fracție

Scoaterea întregilor dintr-o fracție: se împarte numărătorul la numitor, câtul obținut reprezintă
întregii iar fracția subunitară rezultată are la numărător restul împărțirii iar numitorul rămâne același.

Introducerea întregilor într-o fracție: prin introducerea întregilor într-o fracție se obține o fracție
supraunitară care are același numitor ca fracția dată iar la numărător se scrie produsul dintre întregi și
numitor la care se adună numărătorul inițial.

Amplificarea și simplificarea fracțiilor

A amplifica o fracție înseamnă a-i înmulți și numărătorul și numitorul cu un număr natural nenul.
Exemplu:

A simplifica o fracție înseamnă a-i împărți numărătorul și numitorul cu un divizor comun al acestora.
Aducerea fracțiilor la un numitor comun; adunarea și scăderea fracțiilor
Pentru a putea efectua adunarea sau scăderea fracțiilor cu numitori diferiți, trebuie mai întâi să le
aducem la numitor comun.
Pentru a aduce două sau mai multe fracții la același numitor vom proceda astfel:
1. descompunem numitorii în factori primi
2. aflăm cel mai mic multiplu comun al numitorilor; acesta va fi numitorul comun
3. împărțim numitorul comun la numitorul fiecărei fracții și amplificăm fracția respectivă cu câtul
obținut.
Exemplu:

Înmulțirea a două fracții ordinare se efectuează astfel: se înmulțesc numărătorii între ei și numitorii
între ei. Dacă este posibil rezultatul obținut în urma înmulțirii se simplifică.

O fracție ordinară se ridică la o putere astfel: se ridică la acea putere atât numărătorul cât și numitorul
acelei fracții.

Împărțirea a două fracții ordinare se efectuează astfel: se transformă în înmulțire între prima fracție și
a doua fracție inversată.

Pentru a afla o fracție dintr-un număr natural, înmulțim fracția cu numărul respectiv:

Pentru a afla o fracție dintr-o altă fracție, înmulțim cele două fracții astfel: se înmulțesc numărătorii
între ei și numitorii între ei:
 Geometrie
Capitolul 1: Punct, Dreaptă, Plan
Acestea sunt elementele fundamentale ale geometriei. Ele nu pot fi definite, ci doar descrise.
Punctul poate fi asemănat cu urma vârfului unui creion bine ascuţit, lăsată pe foaia de hârtie atunci
când o atinge. Îl reprezentăm printr-o bulină sau prin două liniuţe care se intersectează. Punctele se
notează cu litere mari. O mulţime nevidă de puncte se numeşte figură geometrică.
Dreapta poate fi asemănata cu un fir de aţă foarte subţire, bine întins, infinit. Dreapta este o figură
geometrică (o mulţime de puncte) şi este nelimitată. Pentru a reprezenta în desen o dreaptă utilizăm
rigla. Dreapta se notează cu o literă mică sau cu două litere mari, prin care am notat două puncte
distincte ce aparţin dreptei.
Planul este o suprafaţă netedă, întinsă la nesfârşit în toate direcţiile, alcătuită din puncte. Un plan se
notează cu o literă din alfabetul grecesc α,β, etc. sau prin trei litere mari puse între paranteze rotunde,
cu condiţia ca cele trei litere să reprezinte notaţiile a trei puncte necoliniare ce-i aparţin.

Planul din figura de alături poate fi numit α sau (ABC).

Poziţiile relative ale unui punct faţă de o dreaptă

Faţă de o dreaptă, un punct poate fi interior (aparţine dreptei), respectiv exterior (nu aparţine dreptei)
Trei (sau mai multe) puncte sunt coliniare, dacă există o dreaptă care să conţină cele trei puncte. În
caz contrar se numesc necoliniare.

Determinarea dreptei
Axioma= propoziție adevărată acceptată fără demonstrație
1.Axioma dreptei: Prin două puncte distincte trece o dreaptă și numai una.

2.Axioma paralelelor (axioma lui Euclid): Printr-un punct exterior unei drepte trece o singură paralelă
cu dreapta data.
Determinarea planului

1.Trei puncte necoliniare determină un plan.

2. O dreaptă și un punct exterior ei determină un plan.

3.Două drepte concurente determină un plan.

4.Două drepte paralele determină un plan.

Pozițiile relative a două drepte în spațiu

1.Drepte paralele – sunt drepte situate în același plan

care nu au niciun punct comun.

2. Drepte concurente – drepte care au un punct comun.

3.Drepte necoplanare – drepte care nu au niciun punct

comun și sunt situate în plane diferite.

4.Drepte confundate (identice) – drepte care coincid (au

două puncte comune).
 Unghiul

Unghiul reprezintă alăturarea a două semidrepte având originea comună.

Semidreptele [OA și [OB se numesc laturile unghiului, iar O se numește vârful unghiului.

Unghiurile se măsoară în grade, minute și secunde.

1 grad=60 minute; 1 minut=60 secunde

Clasificarea unghiurilor:
★nul=>m≺AOB=0°
★ascuțit=>m≺AOB<90°
★drept=>m≺AOB=90°
★obtuz=>m≺AOB>90°
★alungit=>m= 180°

Unghiuri congruente:
Două unghiuri care au măsurile egale se numesc unghiuri congruente.

Unghiuri opuse la vârf: două unghiuri cu vârf comun și laturile în prelungire.

Unghiuri în jurul unui punct

Numim unghiuri în jurul unui punct 2 trei sau mai multe unghiuri ce au vârful în O și suma măsurilor
lor de 360 grade.

Unghiuri adiacente
Două unghiuri proprii care au vârful comun, o latură comună, iar celelalte două laturi sunt situate de o
parte şi de alta a laturii comune se numesc unghiuri adiacente.

Unghiuri complementare
Două unghiuri care au suma măsurilor egală cu 90° se numesc unghiuri complementare. Fiecare dintre
cele două unghiuri este complementul celuilalt unghi.

Proprietăţile unghiurilor complementare

Complementul unui unghi cu măsura egală cu x° este un unghi de măsură 90° – x°.
Dacă două unghiuri complementare sunt congruente, atunci măsura fiecăruia este egală cu 45°.
Unghiuri suplementare
Două unghiuri care au suma măsurilor egală cu 180° se numesc unghiuri suplementare. Fiecare dintre
cele două unghiuri este suplementul celuilalt unghi.
Proprietăţile unghiurilor suplementare:
Suplementul unui unghi cu măsură egală cu x este un unghi de măsură 180° – x.
Dacă două unghiuri suplementare sunt congruente, fiecare este un unghi drept.

Bisectoarea unui unghi propriu

Semidreapta cu originea în vârful unghiului, interioară unghiului, ce formează cu laturile acestuia
două unghiuri congruente, se numeşte bisectoare.
 Triunghiul
Triunghiul este figura geometrică dată de reuniunea segmentelor închise determinate de trei puncte
distincte necoliniare.
Clasificare:
În funcție de lungimile laturilor:
Un triunghi cu toate laturile congruente se numește triunghi echilateral.
În orice triunghi echilateral, toate unghiurile sunt congruente, având măsura de 60°.
Un triunghi cu două laturi congruente se numește triunghi isoscel.
Un triunghi care are laturile de lungimi diferite se numește triunghi scalen (sau oarecare).
După felul unghiurilor:
Triunghiul cu toate unghiurile ascuțite este numit triunghi ascuțitunghic.
Dacă unul dintre unghiuri este drept, triunghiul este denumit dreptunghic.
Triunghiul cu un unghi mai mare de 90° se numește triunghi obtuzunghic.
În orice triunghi, suma măsurilor unghiurilor este egală cu 180º.
Unghi exterior unui triunghi. Teorema unghiului exterior
Unghiul exterior unui triunghi este unghiul format de o latură a triunghiului cu prelungirea altei laturi
a acestuia.

∠ACD este unghi exterior triunghiului ABC.

m(<ACD)=m(<A)+m(<B)=180°-m(<C)

Teorema unhiului exterior – măsura oricărui unghi exterior unui triunghi este egală cu suma
măsurilor unghiurilor interioare neadiacente.
Suma măsurilor unghiurilor exterioare unui triunghi este de 360º.

Linii importante în triunghi

Bisectoarele unghiurilor unui triunghi

Bisectoarea unui unghi este semidreapta cu originea în vârful unghiului, care împarte acest unghi în
alte două unghiuri de măsuri egale.
Proprietăți:
Orice punct de pe bisectoare se află la egală distanță de laturile unghiului.
În orice triunghi bisectoarele sunt concurente în centrul cercului înscris triunghiului.
În orice triunghi bisectoarea unui unghi împarte latura opusă unghiului în segmente de lungimi cu un
anumit raport conform teoremei bisectoarei;
Într-un ∆ABC, bisectoarea <A determină pe latura opusă (BC) segmente proporționale cu laturile
triunghiului: BD = BA
DC CA
Reciproca teoremei bisectoarei: dacă un punct D interior laturii BC o împarte pe aceasta în segmente
ce respectă relația: BD = BA , atunci AD este bisectoarea<A.
DC CA

Teorema bisectoarei externe: bisectoarea externă a <A (dreapta pe care se află bisectoarele ambelor
unghiuri externe BAC' și B'AC) determină pe dreapta BC (în exteriorul segmentului BC) punctul E
pentru care are loc relația: BE = BA
EC AC

Cercul înscris într-un triunghi este acel cerc aflat în interiorul triunghiului și căruia toate laturile
triunghiului îi sunt tangente.
Centrul cercului înscris într-un triunghi se află la intersecția bisectoarelor unghiurilor acestuia.
Raza cercului înscris se determină cu formulele:

a,b,c =lungimile laturilor triunghiului

p=a+b+c/2 (semiperimetrul)
S=aria

Mediatoarea
Mediatoarea este perpendiculara dusă prin mijlocul unui segment. Mediatoarea poate fi definită și ca
fiind locul geometric al punctelor egal depărtate de extremitățile segmentului.

Proprietăi:

1. Cele trei mediatoare ale laturilor unui triunghi sunt concurente într-un punct care este
centrul cercului circumscris triunghiului.

Dem. Fie O – punctul de intersecție al mediatoarelor segmentelor AB și BC. Din

definiția mediatoarei, rezultă că |OA|=|OB|=|OC|.
Construcția cercului circumscris unui triunghi (cu roșu) și a centrului cercului
circumscris (punctul roșu) ceea ce înseamnă că O aparține mediatoarei segmentului
AC.

2.Proprietate: Un punct aparține mediatoarei unui segment dacă și numai dacă are distanțe
egale față de extremitățile segmentului.
3. Centrul cercului circumscris al unui triunghi ascuţitunghic se află în interiorul triunghiului.

4. Centrul cercului circumscris al unui triunghi dreptunghic coincide cu mijlocul

ipotenuzei.

3. Diametrul cercului circumscris este dat de formula:

a,b,c=lungimile laturilor triunghiului, p=

perimetrul triunghiului

Înălțimea

Înălțimea unui triunghi reprezintă segmentul determinat de un vârf al triunghiului și piciorul

perpendicularei din acel vârf pe dreapta ce conține latura opusă vârfului.

Înălțimea unei piramide este segmentul coborât din vîrf perpendicular pe planul bazei.
Cele trei înălțimi ale unui triunghi sunt concurente. Punctul lor de intersecție, H, se numește
ortocentru. Triunghiul având ca vârfuri picioarele înălțimilor se numește triunghi ortic.
 Mediana
Într-un triunghi este segmentul determinat de un vârf al triunghiului și mijlocul laturii opuse acestuia.
Există trei mediane corespunzătoare celor trei laturi ale triunghiului. Acestea se intersectează într-un
punct numit centrul de greutate al triunghiului.

Concurența medianelor într-un triunghi

Toate cele trei mediane ale unui triunghi se intersectează într-un punct G numit centru de greutate al
acestuia. Centrul de greutate se găsește pe fiecare mediană la 1/3 de mijlocul laturii pe care cade
mediana și 2/3 de vârful triunghiului din care pleacă mediana.

În figura alăturată se observă că DF este linia mijlocie a triunghiului ABC, opusă laturii BC. Prin urmare, este
paralelă cu BC și are lungimea egală cu BC
2

Deoarece BC || DF rezultă egalitatea unghiurilor: OCB=ODF și OBC= OFD

fiind alterne interne. Prin urmare, triunghiurile OBC și OFD sunt asemenea. Rezultă că

Lungimea medianei

Într-un triunghi dreptunghic, mediana corespunzătoare ipotenuzei are o lungim egală cu jumătate din cea a
ipotenuzei.
Medianele unui triunghi dreptunghic având ipotenuza c satisfac proprietatea:

Medianele corespunzătoare laturilor a și b sunt perpendiculare dacă și numai dacă

Între lungimile laturilor unui triunghi și lungimile medianelor există relația:

Criteriile de congruenţă a triunghiurilor oarecare:

L.U.L. (Latură-Unghi-Latură)Dacă două laturi şi unghiul determinat de ele
dintr-un triunghi sunt congruente cu elementele corespunzătoare dintr-un alt
triunghi, atunci cele două triunghiuri sunt congruente.
Fie triunghiurile △ABC şi △A'B'C' oarecare.
Dacă [AB] ≡ [A'B'], [AC] ≡ [A'C'] și ∠A≡ ∠A
atunci:△ABC ≡ △A'B'C'

U.L.U. (Unghi-Latură-Unghi) Dacă o latură şi unghiurile alăturate ei

dintr-un sunt congruente cu elementele corespunzătoare dintr-un alt triunghi,
atunci cele două triunghiuri sunt congruente.
Fie triunghiurile △ABC şi △A'B'C' oarecare.
Dacă [AB] ≡ [A'B'],∠A≡ ∠A și <B≡ ∠B' atunci:△ABC ≡ △A'B'C'

L.L.L. (Latură-Latură-Latură)
Dacă toate cele trei laturi ale unui triunghi sunt congruente cu laturile
corespunzătoare dintr-un alt triunghi, atunci cele două triunghiuri sunt
congruente.
Fie triunghiurile △ABC şi △A'B'C' oarecare.
Dacă [AB] ≡ [A'B'], [AC] ≡ [A'C'] și [AD]≡ [A'D']
atunci:△ABC ≡ △A'B'C'

L.U.U. (Latură-Unghi-Unghi)
Dacă o latură şi două unghiuri dintr-un triunghi sunt congruente cu
elementele corespunzătoare dintr-un alt triunghi, atunci cele două
triunghiuri sunt congruente.
Fie triunghiurile △ABC şi △A'B'C' oarecare.
Dacă [AB] ≡ [A'B'], < B≡ ∠B' și ∠A≡ ∠A'
atunci:△ABC ≡ △A'B'C'

Congruenţa triunghiurilor dreptunghice:

Criteriile de congruenţă a triunghiurilor dreptunghice sunt:
– C.C. (Catetă-Catetă) Două triunghiuri dreptunghice care au catetele respectiv congruente sunt congruente.
– C.U. (Catetă-Unghi)Două triunghiuri dreptunghice care au câte o catetă şi unghiul ascuţit alăturat acesteia
respectiv congruente sunt congruente.
– I.U. (Ipotenuză-Unghi)Două triunghiuri dreptunghice care au ipotenuzele şi câte unul din unghiurile ascuţite
respectiv congruente sunt congruente.
– I.C. (Ipotenuză-Catetă).Două triunghiuri dreptunghice care au ipotenuzele şi câte o catetă respectiv congruente
sunt congruente. .
Triunghi echilateral:
Triunghiul echilateral are cele mai multe axe de simetrie dintre triunghiuri. Prezintă următoarele proprietăți:
Medianele sunt și mediatoare, bisectoare și înălțimi;
Înălțimea h este:

Perimetrul triunghiului echilateral: P=3l

Aria triunghiului echilateral:

Teorema unghiului de 30°

Într-un triunghi dreptunghic ce are un unghi de 30°, lungimea catetei ce se opune acestui unghi este egală cu
jumătate din lungimea ipotenuzei.cateta opusă unghiului de 30° este jumătate din ip.

Segmente proporționale

Def: Raportul a două segmente este raportul lungimilor lor, exprimate cu aceeași unitate de măsură.
Definiție: Patru segmente se numesc proporționale dacă se poate forma o proporție cu lungimile acestora.

Teorema paralelelor echidistante

Dacă mai multe drepte paralele determină pe o secantă segmente congruente, atunci ele determină pe orice altă
decantă segmente congruente.
 Teorema lui Thales

O paralelă dusă la una dintre laturile unui triunghi determină pe celelalte două laturi sau prelungirile lor,
segmente proporționale.
 Linia mijlocie într-un triunghi

Definitie: Se numeste linia mijlocie intr-un triunghi segmentul care uneste mijloacele a doua laturi ale unui
triunghi.
Proprietati:
Linia mijlocie intr-un triunghi este paralela cu cea de-a treia latura.
Într-un triunghi, lungimea liniei mijlocii este egala jumatate din lungimea celei de-a treia laturi.

Asemănarea triunghiurilor

Definiție Fie triunghiurile ABC și A’B’C’. Dacă unghiurile A,B,C sunt respectiv congruente cu unghiurile
A’, B’, C’ si spunem că există o asemănare între triunghiurile ABC și A’B’C’ și se notează cu ∆ABC
~∆A’B’C’.

Criterii de asemanare a triunghiurilor:

Criteriul U.U. (unghi-unghi): două triunghiuri sunt asemenea dacă au două unghiuri congruente.

Criteriul L.U.L (latura-unghi-latura): două triunghiuri sunt asemenea dacă au două laturi proporționale și
unghiurile dintre ele congruente.

Criteriul L.L.L (latura-latura-latura): două triunghiuri sunt asemenea dacă au toate laturile proporționale.

Teorema fundamentala a asemănării:

O paralelă la una din laturile unui triunghi formează cu celelalte două laturi (sau cu prelungirile lor) un triunghi
asemenea cu cel dat.
Raportul ariilor a două triunghiuri asemenea este egal cu pătratul raportului de asemănare. .

Proiecții ortogonale pe o dreptată

Proiecția ortogonală a unui punct pe o dreaptă este piciorul perpendicularei duse din acel punct pe dreaptă.

Teorema înălțimii: Într-un triunghi dreptunghic lungimea înălțimii corespunzătoare ipotenuzei este media
geometrică a lungimilor proiecțiilor catetelor pe ipotenuză
Într-un triunghi dreptunghic, lungimea înălțimii corespunzătoare ipotenuzei este media geometrică a lungimilor
proiecțiilor catetelor pe ipotenuză.
CD•AB=AC•BC
AD=AB•AC
BC

Reciproca Teoremei înălțimii:

Teorema catetei
Teorema catetei se enunță astfel: într-un triunghi dreptunghic lungimea unei catete este media geometrică dintre
lungimea proiecției sale pe ipotenuză și lungimea ipotenuzei.

AB²= DB• BC
Dem. Fie:

Din asemănarea triunghiurilor ∆ABD și ∆CBA rezultă

proporția:

Reciprocele teoremei catetei:

Dacă într-un triunghi ABC: rezultă că m(<BAC) = 90°
Daca intr.un triunghi ABC :
m<(BAC)= 90° AB²=BD•BC, rezultă că: AD ⊥ BC
Teorema lui Pitagora

În orice triunghi dreptunghic, pătratul ipotenuzei este egal cu suma pătratelor catetelor.

Reciproca teoremei lui pitagora:

Dacă într-un triunghi pătratul lungimii unei laturi este egal cu suma pătratelor lungimilor celorlalte două laturi,
atunci triunghiul este dreptunghic.

Noțiuni de trigonometrie in triunghiul dreptunghic:

Fie ABC un triunghi dreptunghic și notăm cu x măsura unui unghi ascuțit al acestuia.

Patrulaterul
Patrulaterul este o
linie franta inchisa
care are patru laturi
sau, mai putem spune, care are patru varfuri. Patrulaterul se noteaza scriind notatiile varfurilor ABCD si se
citeste patrulaterul ABCD.

Suma masurilor unghiurilor unui patrulater convex este egala cu 360°.

Definiţie: A,B,C,D sunt patru puncte necoliniare. Numim patrulater ABCD figura geometrică formată din
reuniunea [AB]∪[BC]∪[CD]∪[DA], dacă aceste patru segmente nu au alte puncte comune decât capetele lor.
Definiţie Numim patrulater convex acel patrulater care este situat în întregime de o parte a oricăreia din
dreptele suport a laturilor sale. Un patrulater care nu este convex se numeşte patrulater concav.

Paralelogramul
Definitie: Se numeste paralelogram patrulaterul cu laturile opuse paralele doua cate doua.

Proprietățile paralelogramului:
Proprietatea 1: Intr-un paralelogram, unghiurile opuse sunt congruente (ceea ce inseamna ca unghiurile opuse au
aceeasi masura).

Proprietatea 2: Intr-un paralelogram, unghiurile alaturate unei laturi sunt suplementare (ceea ce inseamna ca
suma masurilor acestor unghiuri este egala cu 180° ).

.
Proprietatea 3: Intr-un paralelogram, laturile opuse (laturi ale paralelogramului care nu au extremitati comune)
sunt congruente (ceea ce inseamna ca laturile opuse au aceeasi lungime)

Proprietatea 4: Intr-un paralelogram, diagonalele (segmentele care

unesc doua varfuri opuse) se injumatatesc
Perimetrul paralelogramului P = 2⋅(L+l).
Aria paralelogram = L⋅l

Dreptunghiul
Dreptunghiul este paralelogramul cu un unghi drept.

Proprietățile dreptunghiului:
Are laturile opuse paralele două câte două (AB || CD, BC || AD);
Are laturile opuse congruente două câte două (AB ≡ CD, BC ≡ AD);
Are toate unghiurile congruente (cu măsura egală cu 90°);
Diagonalele sunt congruente (AC ≡ BD);
Diagonalele se înjumătățesc (AO ≡ OC, BO ≡ OD).

Perimetrul dreptunghiul P = 2⋅(L+l).

Aria dreptunghiului = L⋅l

Rombul
Rombul este paralelogramul cu două laturi consecutive congruente.

Proprietățile rombului:
Are laturile opuse paralele două câte două AB || CD, AD || BC;
Are toate laturile congruente (egale): AB = BC = CD =DA = l.
Unghiurile opuse sunt congruente și oricare două unghiuri alăturate sunt suplementare;
Diagonalele se înjumătățesc: AO ≡ OC, BO ≡ OD;
Diagonalele sunt perpendiculare;
Diagonalele sunt bisectoarele unghiurilor.

P = 4l.
A = (d1 . d2)/2.
A = L·2 · sinB
A = L· h

Pătratul
Putem defini un pătrat în două moduri:
Patratul este dreptunghiul cu două laturi consecutive congruente.
Patratul este rombul cu un unghi drept

Proprietățile pătratului:
Are laturile opuse paralele două câte două AB || CD, AD || BC;
Are toate laturile congruente: AB ≡ BC ≡ CD ≡ DA;
Are toate unghiurile congruente, având măsura egală cu 90°
Diagonalele sunt congruente;
Diagonalele sunt perpendiculare;
Diagonalele se înjumătățesc: AO ≡ OC, BO ≡ OD;
Diagonalele sunt bisectoarele unghiurilor.

P = 4l.
A = l²

Trapezul
Trapezul este patrulaterul convex cu două laturi paralele și două laturi neparalele.

Trapezul cu laturile neparalele congruente se numește trapez isoscel:

[AD]≡[BC]

Proprietățile trapezului isoscel:

În orice trapez isoscel, unghiurile alăturate aceleiași baze sunt congruente.
În orice trapez isoscel, diagonalele sunt congruente.
Orice trapez isoscel are o axă de simetrie -mediatoarea bazelor.

Trapezul care are un unghi drept se numește trapez dreptunghic:

m(<A)=m(<D)=90°.

Linia mijlocie într-un trapez

Linia mijlocie într-un trapez este segmentul care unește mijloacele laturilor neparalele.
Inaltimea Trapezului:
h =2·A
B+b
Baza Mare a Trapezului:
B=2·A – b
h
Baza Mica a Trapezului:
b=2·A – B
h
A = arie; P = perimetru; h= inaltime; B = baza mare; b = baza mica;

Arii și perimetre
Aria paralelogramului A = b · h sau L•l •sin unghiul comun.
P=2⋅L+2⋅l=2⋅(L+l).

Aria dreptunghiului A = L · l
Perimetrul dreptunghiul = 2 x (L + l)

Aria pătratului = l²
Perimetru = 4 · l

Aria rombului A = (D · d)/2; A = l · h; A = l² · sin x

P=4•L

Aria trapezului A = [(B + b)/2] ·h

P=L+l+ b+B

Aria triunghiului
A = (BC · AD)/2 (baza ori inaltimea supra 2)
Formula lui Heron: A = √[p · (p – a) · (p – b) · (p – c)], unde p = (a + b + c)/2
Aria triunghiului echilateral
A = (l² · √3)/4
h = (l · √3)/2
Aria triunghiului dreptunghic
A = (AB · AC)/2
h = (AB · AC)/BC

Cerc
În geometria euclidiană, cercul este mulțimea tuturor punctelor din plan, egal depărtate de un punct fix numit
centru.
Notație: C(O;r)

Raza= distanța de la centrul cercului la un punct situat pe cerc; ex: R=OA raza este 1/2 din diametru.
Coarda= segmentul cu capetele în două puncte ale unui cerc; ex: [AB]
Diametru= coarda ce conține centrul cercului; ex: [MN]; punctele M și N se numesc diametral opuse
Diametrul este cea mai mare dintre coarde, iar lungimea sa este egală cu dublul razei: d = 2r.
Arc de cerc= porțiunea dintr-un cerc determinată de două puncte situate pe cerc;

Unghiul înscris în cerc este unghiul cu vârful pe cerc și care are ca laturi două coarde ale cercului.
Măsura unui unghi înscris în cerc este jumătate din măsura arcului cuprins între laturile sale.

Aria unui cerc (disc) de rază R este:

Aria unui sector de cerc de rază R ce corespunde unui arc cu măsura de n° este:
Corpuri geometrice
Conul circular drept
 Marimi direct proportionale și invers proporționale

direct proporționale dacă depind una de cealaltă, astfel încât dacă una crește (sau se micșorează) de un număr de
ori, atunci și cealaltă crește (sau se micșorează) de același număr de ori.
Numerele a1, a2, a3, … , an sunt direct proporționale cu numerele b1, b2, b3, … , bn dacă formează șirul de
rapoarte egale:

Două mărimi sunt invers proporționale dacă depind una de cealaltă, astfel încât dacă una crește de un număr de
ori, cealaltă scade de același număr de ori.
Numerele a1, a2, a3, …, an sunt invers proporționale cu numerele b1, b2, b3, … , bn dacă sunt direct
proporționale cu inversele lor, adică se poate forma următorul șir de rapoarte egale:

Sau a1∙b1 = a2∙b2 = a3∙b3 = … = k

Regula de trei simplă

Exemplu:
24 m de pânză au costat 180 de lei. Cât costă 56 m de pânză de acelaşi fel?
Pentru a aplica regula de trei simplă scriem enunţul astfel: lungimile una sub alta, o zonă punctată pe fiecare
rând, apoi costurile ce corespund pe fiecare rând. Desigur pe al doilea rând vom trece necunoscuta x:
Lungime …………… Cost
24 m ……………… 180 lei
56 m ………………….. x lei
Deoarece valorile de pe acelaşi rând corespund, iar cele două mărimi sunt direct proporţionale, vom tranforma
enunţul de mai sus într-o egalitate de rapoarte:
24 m/56 m = 180 lei/x lei
24/56 = 180/x
x = 56·180/24 = 420 lei.
 Organizarea datelor. Probabilități si statistica matematica

Probabilitatea unui eveniment

Probabilitatea unui eveniment (p) este raportul dintre numărul cazurilor favorabile și numărul cazurilor posibile.