Buzduganul a fost o armă folosită în Evul Mediu, formată dintr-o ghiulea de fier de circa 10 – 15 kg (după dorința celui care comanda arma la manufactură), așezată în capul unei cozi de lemn sau legată de coadă cu un lanț. Buzduganul apare şi în basme; astfel, în basmul „Prâslea cel voinic și merele de aur”, „Prâslea, luă buzduganul, îl azvârli înapoi mai departe decât îl azvârlise zmeul și, când era prin dreptul lui, îl atinse pe umere”.
Dar, buzduganul, folosit ca însemn al puterii suverane, se poate transforma în
sceptru. Astfel, pe 10 mai 1920, șase fete de la orfelinatul Radu-Vodă i-au oferit regelui Ferdinand I al României un buzdugan din aur. Dar astăzi, vom vorbi despre buzduganul lui Carol al II-lea, primit de regele României în iunie 1940, odată cu aniversarea a 10 ani de la accederea pe tron (1930). Buzduganul a fost conceput şi realizat de către sculptorul Alexandru Talpoşin-Severin, fiind turnat în Uzinele Malaxa. De fapt, au fost realizate două exemplare: un exemplar turnat în bronz, de 3,3 kg şi altul turnat în aur de 4,4 kg. Cele două buzdugane au costat în total 65.000 de lei.
Conform „Însemnărilor zilnice” ale regelui Carol al II-lea, acesta consemnează: „A
urmat felicitările oficiale. Pentru prima dată, am pus astăzi noul colan al Ordinului Casei Domnitoare. Primele felicitări sunt ale Curţii, pe urmă felicitările Guvernului cu schimb de discursuri. Ilcuş din partea oştirii imi oferă un buzdugan de aur”.
Între documentele aflate în arhiva Muzeului Militar Naţional se găsesc şi cele
referitoare la buzduganul de bronz şi aur comandate de Ministerul Apărării Naţionale. Astfel, prin referatul nr. 4875 din 19 septembrie 1940, directorul Muzeului Militar Naţional de la acea dată, colonelul Ioan Gr.Popescu menţionează că „s-a primit ca donaţie de la Ministerul Apărării Naţionale, Secretariatul General, un buzdugan de bronz, copie după buzduganul de aur ce a fost oferit Regelui Carol al II-lea, în ziua de 8 iunie 1940, precum şi două tablouri cu fotografiile acestui buzdugan”.
