Testul OGTT

Verificare SEMINAR FP
 Introducere
Diabetul zaharat afectează 422 milioane de adulți în întreaga lume, număr estimat la 640
milioane până în 2040, această epidemie având consecințe considerabile atât individual, cât și
global. Pacienții cu diabet zaharat prezintă un risc de două ori până la zece ori mai mare de deces
legat de bolile cardiovasculare decât persoanele normoglicemice de aceeasi vârsta și prezintă un
risc substanțial mai mare de mortalitate pentru toate cauzele, complicații cardiovasculare (bolile
coronariene, insuficiența cardiacă, accidentul vascular cerebral și boală arterială periferică) și
complicații microvasculare (inclusiv retinopatie, neuropatie și nefropatie). În plus, cheltuielile
estimate pentru diabetul zaharat au fost de 1,2 trilioane de dolari la nivel global în 2015. Aceste
cheltuieli includ costurile directe ale tratamentului diabetului zaharat și costurile indirecte
atribuite complicațiilor unui control glicemic slab. Ca atare, o mare parte din efortul de cercetare
în îngrijirea pacienților s-a concentrat asupra atingerii controlului glicemic, cu scopul de a
îmbunătăți calitatea și durata de viață.
Diabetul
Diabetul zaharat constă în creșterea nivelului de glucoză din sange (glicemie), din cauza secreției
inadecvate de insulină de la nivelul celulelor beta ale pancreasului. De asemenea, vorbim de diabet și
atunci cand organismul foloseste ineficient glucoza, din cauza rezistentei la insulină. Actiunea fiziologica
a insulinei, și anume aceea de a facilita intrarea glucozei în celule, în special în ficat, mușchi și țesut
adipos, poate fi blocată de obezitate, anumite medicamente și afecțiuni sau factori genetici, în ciuda unei
secreții peste valorile normale. Treptat, apar deficitul de secreție a insulinei și hiperglicemia.

În diabetul zaharat de tip 1, anticorpii sunt declanșați într-o reacție autoimună, ducând la distrugerea
celulelor beta din pancreas. Prin urmare, pancreasul nu reușește să producă cantități adecvate de insulină
pentru a se lega de glucoză. Deoarece există puțină insulină disponibilă, glicemia crește.
În diabetul zaharat de tip 2, celulele din ficat devin rezistente la insulină, determinând absorbția redusă a
glucozei în fluxul sanguin. De multe ori pancreasul supraproduce insulina ca răspuns la cantitatea
crescută de glucoză din sânge, dar cu incapacitatea ficatului de a absorbi glucoza, rezultatul este
hiperglicemia.
Diabetul zaharat gestațional este, de asemenea, o boală a rezistenței la insulină. Semnele diabetului
gestațional apar de obicei în jurul celui de-al doilea trimestru de sarcină și frecvent diabetul gestațional se
va rezolva la finalizarea sarcinii. Deși diabetul gestațional se va rezolva pentru unii, acesta prezintă riscul
ca diabetul de tip 2 să se dezvolte mai târziu.
Metoda OGTT
OGTT reprezintă acronimul de la oral glucose tolerance test. Un test de toleranță la glucoză
este utilizat pentru a determina capacitatea unei persoane de a face față unei sarcini de glucoză.
Testul poate arăta dacă o persoană poate metaboliza o cantitate măsurată standardizată de
glucoză. Rezultatele pot fi clasificate ca fiind normale, afectate sau anormale. Testul OGTT este
utilizat pentru diagnosticarea prediabetului, diabetului și a tulburărilor rare ale metabolismului
glucidic. OGTT este o procedură în care se asigură o încărcătură standardizată de glucoză și
nivelurile de glucoză plasmatică sunt atrase în momente diferite pe o perioadă de 2 ore.
 Pacienții trebuie sa adopte o dietă bogată în carbohidrați (timp de 3 zile inainte de test ) și să
evite medicamentele care pot acționa ca agenți hiper sau hipoglicemici. Ultimul consum de
alimente trebuie să fie cu cel puțin 8 ore (nu mai mult de 16 ore) înaintea efectuării testului, fiind
permisă ingestia unor cantități mici de apă. Pacientul trebuie să aibă o dietă normală în ultimele
72 ore (>150g glucide/zi și abstinență de la alcool). Este interzis fumatul și efortul fizic pe durata
efectuarii testului3. OGTT se realizează prin administrarea orală a glucozei, cantitatea aplicată
reprezentând 1,75 g/kg greutate corporală, până la maximum 75 g. În tuburi de gel, se recoltează
sânge pentru glucoză și insulină la 0, 30, 60, 90 minute, respectiv 120 minute după administrarea
glucozei. În cazul unei persoane sănătoase, valorile glicemiei, înainte de administrarea orală a
glucozei, nu trebuie să depășească 100 mg/dl. Dacă valorile sunt între 100-125 mg/dl, acestea se
consideră afectate, iar nivelurile glicemiei mai mari de 126 mg/dl sunt considerate în intervalul
de diabet. Nivelul de glucoză la 2 ore după administrarea glucozei suplimentare va ajuta la
diagnosticul definitiv al diabetului. Nivelurile cuprinse între 140 și 200 mg/ml sunt luate în
considerare în intervalul prediabet. Nivelurile de glucoză plasmatică peste 200 mg/ml sunt
diagnostice pentru diabetul zaharat.
Testul NU este indicat în:
 cazurile în care absorbția glucidelor este afectată: dificultăți de ingestie, stomac operat,
rezecție intestinală, sindrom de malabsorbție;
 pacienți cu paralize hipokaliemică periodică;
 hiperglicemie bazală >140 mg/dL la două determinari;
 valori ale glicemie postprandiale >200 mg/dL la două determinari;
 diabet zaharat clinic manifest.
Interferente:
Rezultatele testului pot fi influentate de: - tratamente pe baza de corticosteroizi, diuretice,
medicamente pentru apoplexie, anticonceptionale orale, medicamente antiinflamatorii
nesteroidiene, si unele medicamente pentru tensiunea arteriala; - alcool; - o alimentatie saraca in
carohidrati; - stari de voma si chiar varsaturi in timpul testului; - stres emotional; - febra si
infectii.
Concluzii
Testul de toleranță la glucoză este dat pentru a determina cât de repede este eliminată glucoza
din sânge. Testul este utilizat pentru a testa diabetul, rezistența la insulină, afectarea funcției
celulelor beta, hipoglicemia reactivă, acromegalia și alte tulburări ale metabolismului glucidic.
Deoarece abordările actuale pentru diagnosticarea prediabetului sunt suboptimale, creșterea
nivelului de glucoză în „intervalul normal” apărând considerabil târziu, în evoluția către diabet,
propunem că nivelul glucozei de 1 h ≥ 155 mg/dl identifică indivizii cu funcție redusă a celulelor
β. Identificarea timpurie a prediabetului este esențială pentru a evita deteriorarea progresivă a
funcției acestor celule. Când nivelul glicemiei este crescut, la o oră după administrarea de
glucoză, intervenția stilului de viață poate avea cel mai mare beneficiu pentru păstrarea funcției
celulelor β și pentru a preveni progresia în continuare către prediabet și diabet.
b

d
a

c O
RAL GLUCOSE TEST

Fig. 1 Nivelul de glucoză (a) cd913a_9c9546899b334ad7ab0901f980961f25~mv2.jpg (800×400) (wixstatic.com), Glucoza – formula

Haworth (b) Proiecție Haworth - Wikipedia, Nivelul de glucoză din sânge – efecte (c) blood-sugar-level-glucose-normal-
hyperglycemia-hypoglycemia-test-tube-77479365.jpg (1300×1390) (dreamstime.com), (d) Premium Vector | 3 different blood
glucose levels (freepik.com), Valori și încadrări pentru rezultate OGTT (e) OGTT-Graphic.jpg (1280×800) (swuhealth.org), (f) 3qcj-
xFh51ZirZXSdBuox4H2H-jKLAyDSeG0iH2Ve3vyQwy7Qzv3ZTmRhorDZhm9GyidNR-1L6euh2um_QnHbstqqQ (369×324)
(googleusercontent.com), Tipuri de OGTT (g) 1087684_color-5b9ab19546e0fb00258fae9d.png (900×600) (verywellhealth.com),
Reprezentare grafică OGTT (h) media/ded/dedcaf8a-a928-418d-ba47-b86473b88cc4/php6l0v5v.png (699×548)
(d2vlcm61l7u1fs.cloudfront.net), Pași pentru testarea OGTT (i) 806-8068881_oral-glucose-tolerance-test.png (820×340)
(pngkit.com), Complicațiile diabetului (j) 26complicatii_diabet.jpg (600×400) (reginamaria.ro), Pătrunderea glucozei în celulă (k)
OGTT-test.png (600×315) (medifee.com), Creșterea nivelului de zahăr (l) https://scopeblog.stanford.edu/wp-
content/uploads/2018/07/glucose-illustration-1152x578.jpg