Sunteți pe pagina 1din 2

Mecanica cuantica – o scurta introducere

In viata de zi cu zi, intelegem intuitiv cum functioneaza lumea. Daca scapi un pahar
pe jos acesta se va sparge, daca impingi un obiect, se va misca. Exista legi
fundamentale ale fizicii care se desfasoara in jurul nostru si pe care le intelegem
instinctiv, fara sa necesite cunostinte teoretice de fizica.

La inceputul secolului, oamenii de stiinta au crezut ca toate legile de baza ale fizicii ar
trebui sa se aplice la tot ceea ce exista in natura. Asta pana a aparut mecanica cuantica.

In timp ce fizica clasica explica materia si energia la o scara familiara experientei


umane, mecanica cuantica explica comportamentul materiei si la nivel atomic si
subatomic.

In vreme ce Einstein si Hubble desluseau structura larga a cosmosului, altii se luptau


din greu sa inteleaga ceva aparent mai la indemana, dar, in felul sau, la fel de
indepartat: atomul.

Atomul este cea mai mica


unitate constitutiva a materiei comune care are proprietatile unui element chimic.
Orice solid, lichid, gaz sau plasma este compus din atomi neutri sau ionizati. Acestia
sunt foarte mici, in jur de 100 pm (a zecea miliardime dintr-un metru).
Atomii sunt unitatile de baza ale materiei si structura definitoare a elementelor.
Termenul de „atom” vine de la cuvantul grecesc si inseamna „indivizibil”, deoarece se
credea ca atomii erau cele mai mici lucruri din Univers. Acum stim ca atomii sunt
compusi din trei particule: protoni, neutroni si electroni – care la randul lor, protonii si
neutronii sunt compusi din particule mai mici.

Principala structura functionala formata din atomi este molecula. O molecula


reprezinta doi sau mai multi atomi care conlucreaza intr-un aranjament mai mult sau
mai putin stabil. Daca adaugati doi atomi de hidrogen la unul de oxigen, obtineti o
molecula de apa. Chimistii gandesc in general in termeni de molecule si nu de
elemente, cam in acelasi fel in care scriitorii gandesc in termen de cuvinte si nu de
litere. Iar aceste molecule sunt extrem de mici… La nivelul marii, la o temperatura de
0 grade C, un centimetru cub de aer contine 45 de miliarde de miliarde de molecule. Si
tot atatea se afla in fiecare centimetru cub din jurul lui. Gandeste-te cati centimetri
cubi se afla dincolo de fereastra ta – si apoi gandeste-te de cate astfel de cuburi e
necesar pentru a construi un Univers.

Si nu doar ca atomii sunt numerosi, dar sunt si longevivi. Fiecare atom aflat in posesia
ta a trecut aproape sigur prin mai multe stele si a facut parte din milioane de
organisme in decursul vietii sale. Fiecare dintre noi suntem atat de bogati in atomi, iar
dupa moarte suntem atat de bine reciclati, incat un numar important din atomii nostri –
pana la un miliard din fiecare dintre noi – probabil ca au apartinut candva lui
Shakespeare, Buddha sau Genghis-Han.

Prin urmare, atunci cand murim, atomii nostri se dezasambleaza si trec mai departe sa-
si gaseasca alte intrebuintari – o frunza, o fiinta sau o picatura de roua. Nimeni nu stie
exact cat traieste un atom, dar potrivit lui Martin Rees, probabil circa 10 35 ani – un
numar incredibil de mare.

Pe la inceputul secolului XX, se stia ca atomii sunt alcatuiti din componente –


descoperirea electronului de catre Thomson stabilise acest lucru – dar nu se cunostea
cate sunt, cum si unde se imbina sau ce forma iau. Unii fizicieni credeau ca atomul ar
putea avea forma de cub, deoarece cuburile pot fi asamblate foarte precis, fara
pierdere de spatiu.