CALEA GLUCONEOGENETICĂ
1. Ciclul acidului lactic sau Ciclul Cori
2piruvat + 6 ATP + 2 (NADH + H+) + 2 H2O → glucoză + 6 ADP + 2 NAD+ + 6 P
TG → glicerol → GNG
DHAP → GA3P
Pentru acțiunea sintetazei este necesar ca lanțul amilozic incipient să conțină cel puțin 4 unități
glicozil. Prin adăugarea succesivă a resturilor glicozil la primer se obține loanțul amilozic al
glicogenului.
Legăturile 𝛼 (1 → 6) -glicozidice din glicogen, cele care conferă structura ramificată,
se obțin prin detașarea unor porțiuni ce cuprind 6-7 resturi glicozil dintr-un lanț amilozic și
ancorarea lor prin legături 𝛼 (1 → 6) -glicozidice în alte regiuni ale lanțului. Se formează astfel
două ramificații care sunt alungite în continuare sub acțiunea glicogen sintazei. Enzima care
catalizează transferul lanțurilor amilozice în molecula de glicogen se numește enzimă de
ramificare.
REGLAREA GLICOGENOGENEZEI
- glicogen sintaza
o alosteric – glu-6-P
o covalent – fosforilare-defosforilare
Reglarea hormonală a glicogenogenezei se realizează sub influența adrenalinei și glucagonului.
Prin mecanism complementar stimulează glicogenoliza și inhibă glicogenogeneza. Punctul de
control principal este glicogen sintaza, enzima responsabilă de formarea legăturilor 𝛼 (1 → 4) -
glicozidice. Această enzimă există în formă fosforilată și defosforilată. Sintetaza fosforilată este
inactivă, pe cînd cea defosforilată este cea activă catalitic. Această interconversie este reglată
la nivelul unui sistem fosfokinazic a cărui activitate este stimulat5ă de AMPc. Prin creșterea
concentrației nucleotidului ciclic și activarea kinazei, glicogen sintaza este dezactivată prin
fosforilare. Prin acest mecanism , același stimul care declanșează eliberarea de ADR și de
glucagon, prin creșterea concentrației AMPc, determină atât inhibarea glicogen sintetazei cât și
activarea glicogen fosforilazei.
GLICOGENOLIZA
În acest proces biochimic sunt rupte legăturile glicozidice dintre resturiloe de glucoză
și produsul principal al reacției este glu-1-fosfatul. În cantitate foarte mică prin glicogenoliză
rezultă glucoza liberă. La degradarea glicogenului participă două enzime glicofen fosforilaza și
enzima de deramificare, enzime cu acțiune specifică pe cele două tipuri de legături glicozidice.
Glicogen fosforilaza este o enzimă de tipul transferazelor care mediază transferul de
resturi glicozil de la capetele nereducătoare ale lanțurilor amilozidice la acidul fosforic
formându-se glu-1-fosfatul. Prin acțiunea ei sunt detașate succesiv resturi glicozil de la capetele
lanțurilor amilozice. Acțiunea ei încetează în apropierea unei ramificații cuprinzând 4 resturi
glucozil. Urmează intervenția unei transferaze care transportă un trizaharid la extremit6atea
unei alte ramificații expunând restul glucozil fixat prin legătură 𝛼 (1 → 6) -glicozidică când
acâionează enzima de deramificare amilo- (1 → 6) -glicozidaza. Prin scindarea glicolitică
rezultă glucoza liberă. După îndepărtarea catenei laterale este din nou posibilă acțiunea
fosforilazei. Prin acțiunea alternativă a glicogen fosforilazei și a enzimei de deramificare este
posibilă degradarea totală a glicogenului. In vivo dislocarea unităților de glicozil nu este
completă și rămâne mereu un nucleu care în condiții potrivite va fucționa ca și primer în sinteza
unei noi molecule de glicogen.
REGLAREA GLICOGENOLIZEI
- glicogen fosforilaza
- alosteric – AMP, glu-6-P, ATP
- covalent – fosforilare-defosforilare
TULBURĂRI EREDITARE ALE METABOLISMULUI GLICOGENULUI –
GLOICOGENOZE
1. Glicogenoza de tip I – Boala von Girke