UNIVERSITATEA AGORA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT, ȘTIINȚE
PENALE ȘI CRIMINALISTICĂ

REFERAT
LA DISCIPLINA
POLITICI NAȚIONALE ȘI EUROPENE ÎN
MATERIA DREPTULUI PENAL

Titlu: PREDAREA ÎN BAZA UNUI MANDAT EUROPEAN DE

ARESTARE

Ianuarie, 2022
 Cuprins

1. Conţinut legal ………………………................................................................ 2

2. Autorităţi competente......................................................................................... 2
3. Conţinut …………………................................................................................. 3
4. Procedura de emitere.......................................................................................... 4
5. Procedura de transmitere.................................................................................... 9
6.Retragerea mandatului european………………………….…………................ 11
Bibliografie

PREDAREA ÎN BAZA UNUI MANDAT EUROPEAN DE ARESTARE

 1. CONŢINUT LEGAL (art. 84 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională)

,,Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară
competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat
membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse
ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.ˮ

Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii

reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie
2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.1

Nu trebuie confundat cu mandatul de arestare preventivă din dreptul intern, întrucât mandatul
european de arestare este o decizie judiciară care are întotdeauna la bază un mandat de arestare
preventivă sau de executare a pedepsei emis în condiţiile legii pe plan intern.
Mandatul european de arestare se emite numai atunci când un mandat de arestare preventivă
sau de executare a pedepsei nu poate fi adus la îndeplinire în ţară, întrucât persoana în cauză se sustrage
pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene.
Mandatul de arestare european vizează înlocuirea sistemului actual de extrădare impunând
fiecărei autorităţi judiciare naţionale (autoritatea judiciară de executare) să recunoască şi prin
intermediul unor controale minime, cererea de remitere a unei persoane, formulată de autoritatea
judiciară a unui alt stat membru (autoritatea judiciară emitentă).
Statele membre sunt totuşi libere să aplice şi să încheie acorduri bilaterale sau multilaterale care
să simplifice şi mai mult procedurile de remitere. Practic, în loc de întreaga documentaţie care se
anexează unei cereri de extrădare, este suficient ca autoritatea judiciară română competentă sau din alt
stat membru al U.E. să completeze cu atenţie rubricile formularului şi să transmită mandatul european
de arestare autorităţii judiciare de executare, pe una din căile admise de lege.

2. Autorităţi competente

1
Art. 84 alin. 2 din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie
penală, cu modificările şi completările ulterioare
 Conform art. 85 alin. 1 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în
România sunt desemnate ca autorități judiciare emitente instanțele judecătorești. Autoritățile judiciare
române de executare sunt Curțile de Apel.

Autorităţile române competente să primească mandatul european de arestare sunt Ministerul

Justiţiei şi parchetele de pe lângă Curţile de Apel în a căror circumscripţie a fost localizată persoana
solicitată. În cazul în care nu se cunoaşte locul unde se află persoana solicitată, mandatul european de
arestare se transmite Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. 2
De asemenea Ministerul Justiției mai întreprinde următoarele activităţi:

 transmite mandatul european de arestare emis de o autoritate judiciară română, dacă aceasta nu
îl poate transmite direct autorității judiciare primitoare străine sau când statul membru de
executare a desemnat ca autoritate primitoare Ministerul Justiției;
 ține evidența mandatelor europene de arestare emise sau primite de autoritățile judiciare
române, în scopuri statistice;
 îndeplinește orice altă atribuție stabilită prin lege menită a asista și sprijini autoritățile judiciare
române în emiterea și executarea mandatelor europene de arestare.

3.Conţinut

Mandatul de arestare european trebuie să conţină o serie întreagă de informaţii privind

identitatea persoanei, autoritatea judiciară emitentă, condamnarea definitivă, natura infracţiunii,
pedeapsa, etc.
Mandatului european de arestare va conţine următoarele :
 informaţii referitoare la identitatea persoanei urmărite;
 denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax, precum şi adresa de e-mail ale autorităţii
judiciare emitente;
 indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă
sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect;
 natura şi încadrarea juridică a infracţiunii;
 descrierea circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea, inclusiv momentul, locul, gradul
de implicare a persoanei solicitate;
 pedeapsa pronunţată, dacă hotărârea a rămas definitivă, sau pedeapsa prevăzută de legea statului
emitent pentru infracţiunea săvârşită;

2
Art. 85 alin. 4 lit. a din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie
penală, cu modificările şi completările ulterioare
  dacă este posibil, alte consecinţe ale infracţiunii.
Mandatul european de arestare transmis autorităţii competente a unui alt stat membru trebuie
tradus în limba oficială sau în limbile oficiale ale statului de executare sau în una ori mai multe alte
limbi oficiale ale instituţiilor Uniunii Europene, pe care acest stat le acceptă, conform declaraţiei
depuse la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene.
Mandatul european de arestare transmis spre executare autorităţilor române trebuie tradus în limba
română sau în una din limbile engleză şi franceză.
Practic, în loc de întreaga documentaţie care se anexează unei cereri de extrădare, este suficient ca
autoritatea judiciară română competentă să completeze şi să transmită mandatul european de arestare
autorităţii judiciare de execuţie, pe una din căile admise de lege.

4. Procedura de emitere

Potrivit Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală,
mandatul european de arestare va putea fi transmis de instanţele române emitente direct autorităţii
judiciare de executare, prin orice mijloc de transmitere sigur, care lasă o urmă scrisă, cu condiţia ca
autoritatea judiciară de executare să poată verifica autenticitatea acestuia.

Infracţiunile care pot duce la remiterea persoanei fără controlul dublei incriminări a faptelor, cu
condiţia ca ele să fie pedepsite în statul membru emitent al acestui mandat, cu o pedeapsă de cel puţin 3
ani sunt: terorismul, traficul de fiinţe umane, corupţia, participarea la o organizaţie criminală, falsul de
monedă, omorul, rasismul şi xenofobia, violul, traficul cu vehicule furate, frauda, inclusiv frauda la
interesele financiare comunitare. Pentru actele criminale, altele decât cele menţionate mai sus,
remiterea poate fi subordonată condiţiei ca fapta pentru care se cere să constituie o infracţiune potrivit
dreptului statului membru de executare (regula dublei incriminări).

Mandatul european de arestare este emis:

 în faza de urmărire penală, de către judecătorul delegat de preşedintele instanţei căreia i-ar
reveni competenţa să judece cauza în fond, la sesizarea procurorului care efectuează sau
supraveghează urmărirea penală a persoanei solicitate;
 în faza de judecată, de către judecătorul delegat de preşedintele primei instanţe, la sesizarea
instanţei care a dispus asupra luării măsurii arestării preventive a inculpatului ori care a hotărât
cu privire la măsurile de siguranţă, dacă arestarea şi predarea se solicită în vederea judecăţii;
 în faza de executare de către judecătorul delegat de preşedintele instanţei de executare, la
sesizarea organului la care se află spre executare mandatul, dacă arestarea şi predarea se solicită
în vederea executării pedepsei închisorii sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
 Mandatul european de arestare este emis, în faza de urmărire penală, de către judecătorul
delegat de președintele instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond, iar în faza de

judecată și de executare, de către judecătorul delegat de președintele primei instanțe ori de cel al
instanței de executare, în următoarele situații:3

- la sesizarea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală a persoanei
solicitate, dacă arestarea și predarea se solicită în vederea efectuării urmăririi penale;

- la sesizarea instanței care a dispus asupra luării măsurii arestării preventive a inculpatului ori care
a hotărât cu privire la măsurile de siguranță, după caz, sau a organului la care se află spre executare
mandatul, dacă arestarea și predarea se solicită în vederea judecății ori executării pedepsei închisorii
sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

După verificarea condiţiilor prevăzute în art. 88 alin. 1, respectiv că nu a intervenit prescripția

răspunderii penale sau a executării pedepsei ori amnistia sau grațierea, și este îndeplinită, după caz, una
dintre următoarele condiții: pedeapsa prevăzută de lege este de cel puțin un an, dacă arestarea și
predarea se solicită în vederea exercitării urmăririi penale ori a judecății; şi,  pedeapsa sau măsura de
siguranță privativă de libertate aplicată este de cel puțin 4 luni, dacă arestarea și predarea se solicită în
vederea executării pedepsei sau a măsurii de siguranță privative de libertate, judecătorul procedează
astfel:

a) emite mandatul european de arestare și supraveghează luarea măsurilor pentru transmiterea

acestuia, iar în cazul în care persoana este localizată pe teritoriul unui stat membru al Uniunii
Europene, dispune traducerea mandatului european de arestare, în termen de 24 de ore. În acest caz
judecătorul competent informează procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală ori

Prin hotărârea definitivă din data de 30 octombrie 2014 Tribunalul Cluj în baza art. 425 1 alin. 7
pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală rap. la art. 88 alin. 4 lit. b din Legea nr. 302/2004 a dispus
emiterea de către Judecătoria C.N. a mandatului european de arestare pe numele condamnatului
M.D., în vederea executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală  nr.
179/31.01.2014 a Judecătoriei C.N.4

Pe rol se afla contestația formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria C.-N. împotriva

încheierii penale f.nr. din data de 17.10.2014 pronunțată de Judecătoria C.-N prin care a fost respinsă

3
Art. 88 alin. 2 din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală,
cu modificările şi completările ulterioare
4
Tribunalul Cluj – Secţia Penală, Decizia nr. 340/2014
solicitarea de emitere a mandatului european de arestare în vederea executării pedepsei aplicate
condamnatului M. D.

Reprezentanta Ministerului Public, a solicitat, în baza art. 88 al. 4 lit . b din Legea nr.302/2004,
admiterea contestației formulate împotriva încheierii penale f.nr./17.10.2014 a Judecătoriei C.-N.,
desființarea acesteia și obligarea Judecătoriei C.-N. în sensul emiterii unui mandat european de
arestare, conform art. 88 al.4 lit.b din Legea nr. 302/2004.

Instanța de fond a omis să analizeze faptul că inculpatul nu se afla la prima confruntare cu legea
penală, întrucât, astfel cum rezulta din însăși sentința penală nr. 179/31.01.2014 a Judecătoriei C-N.,
pronunțată în dosarul nr. xxxxx/211/2011, sentință depusă la dosarul cauzei, inculpatul fusese
condamnat la pedeapsa de 20 de ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 315/1996 a Tribunalului
T., iar Judecătoria C.-N., prin sentința penală nr. 179/31.01.2014 a menținut beneficiul liberării
condiționate a restului de pedeapsă de 2146 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa de 20 de ani
închisoare mai sus-menționată.

Astfel, numitul M. D. a beneficiat deja de clemența organelor judiciare, care au ales să mențină
beneficiul liberării condiționate, conform art. 61 al. (1) C.pen. 1969, deși instanța avea posibilitatea de
a revoca liberarea condiționată și de a dispune executarea restului de pedeapsă alături de pedeapsa nou
aplicată. Având în vedere cuantumul extrem de mare al pedepsei aplicate inițial sus-numitului,
respectiv de 20 de ani închisoare, aceasta fiind o pedeapsă deloc de neglijat, precum și circumstanțele
comiterii celei de-a doua fapte, în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv de două sau mai multe
persoane împreună, pe timp de noapte și prin escaladare, agravante care imprimă atât faptei, cât și
inculpatului, un grad de pericol social crescut, respingerea ca inoportună a solicitării emiterii unui
mandat european de arestare în cauză aparea ca o încurajare a numitului M. D., precum și a altor
persoane aflate într-o situație similară, în sensul comiterii de alte fapte , fără teama suportării de
consecințe penale efective ( din moment ce nu se emite un mandat european de arestare, se ajunge la
prescripția executării pedepsei, astfel că orice condamnat este încurajat să se sustragă de la executarea
pedepsei, știind că, în privința sa, nu se va emite un mandat european de arestare).

De asemenea dacă facem referire la resursele umane și cheltuielile judiciare necesare pentru
emiterea și executarea unui astfel de mandat trebuie menţionat faptul că acestea nu constituie un
criteriu prevăzut de Legea nr. 302/2004. 

Parchetul de pe lângă Judecătoria C.-N, a solicitat desființarea încheierii și obligarea

Judecătoriei C.-N. la emiterea unui mandat european de arestare, deoarece instanța a omis să analizeze
antecedentele penale ale condamnatului, care a executat anterior o pedeapsă de 20 ani închisoare
aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor, din executarea căreia a fost liberat condiționat cu un
rest de executat de 2146 zile. De asemenea, nu s-a luat în considerare faptul că M. D. a comis fapta
împreună cu alte persoane, pe timp de noapte și prin escaladare și efracție, respectiv împrejurarea că,
dacă se refuză emiterea mandatului european de arestare atunci persoane care comit infracțiuni
similare, vor fi încurajate să le comită și apoi să plece din țară.

Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de contestație, a actelor și lucrărilor

dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul a constatat că, deși infracțiunea comisă părea
derizorie, totuși, mandatul european de arestare se impunea a fi emis pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 88 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 “Autoritatea prevăzută la alin. (3) emite un
mandat european de arestare atunci când, față de natura infracțiunii săvârșite, vârsta și antecedentele
penale ale persoanei solicitate, precum și alte împrejurări ale cauzei, consideră că este oportună
emiterea unui mandat european de arestare și sunt întrunite următoarele condiții:

    a) persoana solicitată se află pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene;

    b) mandatul de arestare preventivă sau mandatul de executare a detențiunii pe viață sau a închisorii
este valabil;

    c) nu a intervenit, potrivit legii române, prescripția răspunderii penale sau a executării pedepsei ori
amnistia sau grațierea;

    d) atunci când arestarea și predarea se solicită;

… în vederea executării pedepsei, pedeapsa aplicată sau restul de pedeapsă rămas de executat este
detențiunea pe viață sau închisoarea de un an sau mai mare”.

Prin Sentința penală nr. 179/31.01.2014 a Judecătoriei C.-N. M.D. a fost condamnat la pedeapsa
de un an închisoare cu executare în detenție, pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de furt
calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g și i din Codul penal cu aplic. art. 75 lit. c, art. 37 lit.
a din Codul penal din 1969 și s-a menținut liberarea condiționată pentru restul de 2146 zile închisoare
rămase de executat din pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată prin Sentința penală  nr. 315/1996 a
Tribunalului T.

Prin urmare, condamnatul M. D. avea antecedente penale, iar acestea nu sunt de neglijat raportat
la cuantumul ridicat al pedepsei anterioare și la restul rămas de executat de aproape 6 ani închisoare .

Infracțiunea de furt calificat a fost comisă în termenul de încercare al liberării condiționate,

aspect de care condamnatul a fost conștient, fără să îl înfrâneze însă, de către mai multe persoane
împreună, dintre care unele minore, pe timp de noapte și prin escaladare, inculpatul fiind și recidivist,
toate aceste aspecte constituind cauze de agravare.
 Cheltuielile de executare a mandatului european de arestare sunt ridicate, dar acesta nu
constituie un criteriu de apreciere a oportunității sau inoportunității emiterii mandatului european de
arestare, „alte împrejurări ale cauzei” nereferindu-se la cheltuielile de executare, care sunt la fel de mari
indiferent de cuantumul pedepsei de executat. Pe de altă parte, dacă legea prevede că se poate emite
mandat european de arestare pentru o pedeapsă de minim un an, înseamnă că aceasta nu este
considerată una derizorie.

b) constată, prin încheiere motivată, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (1) pentru a
emite un mandat european de arestare. Încheierea poate fi atacată cu recurs de procuror, în termen de 3
zile de la comunicare. Recursul se judecă de instanța superioară, în termen de 3 zile de la înregistrarea
cauzei, iar în caz de admitere a acestuia, prima instanță este obligată să emită un mandat european de
arestare, iar în acet caz comunică încheierea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea
penală ori procurorului de pe lângă instanța de executare.

4. Procedura de transmitere

Potrivit art. 90 alin. 1 din Legea 302/2004 autoritățile judiciare române pot transmite mandatul
european de arestare prin orice mijloc de transmitere sigur, care lasă o urmă scrisă, cu condiția ca
autoritatea judiciară de executare să poată verifica autenticitatea acestuia.

Potrivit legii, mandatul european de arestare va putea fi transmis de instanţele române emitente
direct autorităţii judiciare de executare, prin orice mijloc de transmitere sigur, cu condiţia ca autoritatea
judiciară de executare să poată verifica autenticitatea acestuia.
De asemenea, o copie a mandatului european de arestare emis sau primit de autorităţile judiciare
române se transmite Ministerului Justiţiei.
În cazul în care se cunoaște locul unde se află persoana solicitată, autoritatea judiciară română
emitentă poate transmite mandatul european de arestare direct autorității judiciare de executare.

În cazul în care locul unde se află persoana urmărită nu este cunoscut, transmiterea unui mandat
european de arestare se poate efectua prin Sistemul Informativ Schengen, prin intermediul sistemului
de telecomunicaţii securizat al Reţelei Judiciare Europene, când acesta va fi disponibil, prin Ministerul
Justiţiei, prin intermediul O.I.P.C. - Interpol sau prin orice alt mijloc care lasă o urmă scrisă, în condiţii
care permit ca autoritatea judiciară de executare să poată verifica autenticitatea.
Dacă autoritatea judiciară emitentă nu cunoaşte autoritatea judiciară de executare, se va efectua
cercetarea necesară, inclusiv prin punctele de contact ale Reţelei Judiciare Europene sau prin direcţia de
specialitate a Ministerului Justiţiei (Direcţia Drept Internaţional şi Tratate), pentru a obţine informaţiile
necesare de la statul membru de executare. Pentru a identifica autoritatea judiciară de executare din
statul membru în care este localizată persoana urmărită, se poate utiliza Atlasul privind mandatul
european de arestare, disponibil pe site-ul Reţelei Judiciare Europene la adresa http://www.ejn-
crimjust.eu.int/eaw_atlas.aspx sau se poate apela la punctele naţionale de contact ale Reţelei Judiciare
Europene, din cadrul Ministerului Justiţiei, ale căror coordonate sunt disponibile pe site-ul Ministerului
Justiţiei.
    În cazul în care instanţa emitentă nu deţine nicio informaţie în acest sens, identificarea
autorităţii străine competente să primească sau să execute mandatul european de arestare se realizează
cu ajutorul punctelor naţionale de contact la Reţeaua Judiciară Europeană sau al Ministerului Justiţiei
prin direcţia de specialitate.Atunci când este informată cu privire la localizarea sau arestarea pe
teritoriul altui stat membru a persoanei solicitate, mandatul european de arestare, în limbile română şi
străină, este transmis de către instanţa emitentă, prin fax, e-mail sau prin orice mijloc de comunicare
sigur, care lasă o urmă scrisă, autorităţii străine competente, în termenul indicat de către aceasta, cu
informarea Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al
Poliţiei Române. Originalul mandatului european de arestare se transmite de către instanţa emitentă, la
cererea autorităţii străine.
Dificultăţile legate de transmiterea sau autenticitatea mandatului european de arestare sau a
oricărui document necesar pentru executarea acestuia se soluţionează direct sau prin intermediul
direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei.

Transmiterea spre executare a mandatului european de arestare autorităţii străine competente să

îl primească sau să îl execute întrerupe cursul prescripţiei. Atunci când autoritatea străină competentă
să primească sau să execute mandatul european de arestare stabileşte că mandatul european de arestare
nu întruneşte condiţiile de formă sau este imprecis, instanţa emitentă ia măsuri pentru efectuarea
modificărilor sau completărilor necesare.
Traducerea mandatului european de arestare se efectuează, în regim de urgenţă, la solicitarea
instanţei emitente, de către un traducător autorizat. În cazul în care pe listele curţii de apel în
circumscripţia căreia se află instanţa emitentă nu se află niciun traducător autorizat pentru limba în care
trebuie tradus mandatul european de arestare ori, deşi există, acesta refuză să presteze serviciul
solicitat, instanţa emitentă va solicita direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei luarea măsurilor în
vederea traducerii acestuia.
În cazul transmiterii directe, instanţa emitentă informează direcţia de specialitate din Ministerul
Justiţiei în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni calendaristice cu privire la mandatele europene de arestare
transmise spre executare în perioada de referinţă şi stadiul executării acestora.
La data sau ulterior transmiterii spre executare a mandatului european de arestare, instanţa emitentă
comunică, din oficiu sau la cererea autorităţii străine, informaţiile suplimentare necesare pentru
executarea mandatului. În cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul urmăririi
penale sau al judecăţii, iar persoana solicitată este cetăţean sau rezident al statului de executare,
Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, acordă garanţia că, în caz de condamnare, odată
predată, persoana respectivă poate fi transferată în condiţiile prezentei legi.
  În cazul în care persoana solicitată, aflată în stare de arest în statul de executare, îşi exercită
dreptul de a-şi desemna un avocat în România, instanţa română emitentă a mandatului european de
arestare transmite, la cerere şi fără întârzieri nejustificate, autorităţii de executare informaţiile privind
tabloul avocaţilor cu drept de a profesa în unul dintre barourile membre ale Uniunii Naţionale a
Barourilor din România. Informaţiile pot fi transmise inclusiv în formă electronică.
Atunci când persoana urmărită este arestată, ea are dreptul să fie informată despre conţinutul
mandatului de arestare, şi să beneficieze de asistenţa unui avocat şi a unui interpret.
În aşteptarea unei decizii, autoritatea de executare procedează la audierea persoanei în cauză,
însă cel mai târziu după şaizeci de zile de la arestare, autoritatea judiciară de executare trebuie să ia o
decizie definitivă asupra executării mandatului european şi să informeze autoritatea emitentă. Orice
perioadă de deţinere relativă la mandatul european de arestare trebuie dedusă din durata totală a privării
de libertate pronunţată eventual. Persoana în cauză îşi poate da consimţământul la remitere de o
manieră irevocabilă şi fiind pe deplin informată despre acest lucru. În acest caz special, autoritatea
judiciară de executare trebuie să ia o decizie definitivă asupra executării mandatului în cele zece zile
care urmează exprimării consimţământului.
Executarea mandatului european de arestare şi remiterea persoanei pot fi refuzate când
infracţiunea este acoperită de amnistie în statul membru de executare, când persoana nu poate fi
considerată responsabilă de către statul de executare datorită vârstei sale şi în situaţia în care a fost
pronunţată, pentru aceeaşi faptă, o sentinţă definitivă împotriva aceleiaşi persoane de către un stat
membru, când a intervenit prescripţia acţiunii penale sau a pedepsei conform dispoziţiilor statului
membru de executare. Decizia-cadru oferă şi posibilitatea de a confisca şi a remite anumite obiecte
(probele materiale ale infracţiunii) sau obiectele dobândite ca urmare a comiterii infracţiunii.
Potrivit unei evaluări realizată de Comisia Europeană în anul 2005, impactul mandatului european de
arestare, de la intrarea sa în vigoare la 1 ianuarie 2004, apare pozitiv, atât în termeni de depolitizare, de
eficacitate, cât şi de rapiditate a procedurii remiterii.
Mandatul european de arestare este operaţional în toată Uniunea Europeană, în majoritatea
cazurilor. Remiterea unei persoane către un alt stat membru dura în medie, la data evaluării numai între
13 la 43 zile, acolo unde, anterior, o extrădare dura peste 9 luni.

4. Retragerea Mandatului European de Arestare

Mandatul european de arestare se retrage în cazul în care au dispărut temeiurile care au justificat
emiterea acestuia, dacă persoana solicitată a decedat sau dacă, persoana solicitată fiind urmărită
internaţional, aceasta a fost extrădată sau predată în România.
 Retragerea se solicită de instanța emitentă, care informează despre aceasta autoritatea judiciară
de executare, Ministerul Justiției și, după caz, parchetul care efectuează ori supraveghează activitatea
de urmărire penală sau instanța care a dispus asupra măsurii arestării preventive a inculpatului ori care
a hotărât cu privire la măsurile de siguranță.
Contestație la executare-retragere mandat european de arestare
Prin hotărârea din data de 30 octombrie 2012 Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a dispus
anularea MEPI nr. 1784/15.03.2011, emis de Judecătoria Sectorului 6 București, precum şi retragerea
Mandatului de Arestare European nr.7/29.04.2011 emis de Judecătoria Sectorului 6 București
constatându - se faptul că pedeapsa aplicată contestatarului J. E. prin s.p. 769/3.12.2010, de Judecătoria
Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 880/14.04.2011 a C.A.B.-Secția a II-a Penală,
a fost executată.5

Reprezentantul Ministerului Public a arătat că prin decizia penală nr. 880/14.04. 2011 a Curții
de Apel București- Secția a II-a Penală, contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la contrabandă calificată, această pedeapsă fiind contopită cu
pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin hotărârea judecătorească nr. XVIIIK356/03 , pronunțată de
Tribunalul Districtual Varșovia , în urma contopirii contestatorul urmând să execute pedeapsa de 4 ani
închisoare.

Pentru executarea pedepsei s-a emis mandat european de arestare, ulterior condamnatul
formulând contestație la executare, în temeiul art. 461 al. 1 lit. c Cod procedură penală, întrucât, prin
deducerea perioadei de privare de libertate, din pedeapsa de 4 ani închisoare a rămas de executat o
pedeapsă mai mică de 2 ani închisoare, pedeapsă aplicată de autoritățile judiciare române.

Prin decizia penală nr. 880/14.04. 2011 a Curții de Apel București- Secția a II-a Penală,
pronunțată în același dosar, sentința penală de mai sus a fost casată, în parte, și, referitor la domnul J.E.
s-a dispus :

- condamnarea acestuia la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de c

ontrabandă calificată, prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 271 și art. 274 din Legea nr. 86/2006,
cu aplicarea art. 74 alin. 2 Cod penal;

- în baza art. 36 alin. 1 Cod penal , s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedeapsa de 4 ani
închisoare aplicată acestuia prin hotărârea judecătorească nr. XVIIIK356/03 , pronunțată de Tribunalul
Districtual Varșovia , la da ta de 8.06.2004 și rămasă definitivă la data de 7.12.2004, dându-i-se spre
executare pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

- s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

5
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti – Secţia Penală, Decizia nr. 823/2012
 În executarea sentinței, astfel cum a fost modificată și a rămas definitivă, la data de 29.04.2011,
Judecătoria Sectorului 6 București a emis Mandatul European de Arestare nr. 7 pe numele persoanei
condamnate J.E., pentru o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, din care urmau a se deduce
următoarele perioade: de la 02.09.2002 la 21.02.2003, de la 26.02.2003 la 23.01.2004, mandat care a
fost tradus în limba poloneză și transmis autorităților competente poloneze.

În baza MEA nr. 7/29.04.2011 domnul J.E. a fost arestat la data de 15.10.2011.În cursul procedurii
domnul J.E. a fost eliberat şi nu a consimțit la predare.

În consecință, Tribunalul Regional din Zamosc- Secția a II-a Penală a refuzat punerea în
executare a mandatului european de arestare emis pe numele cetățeanului polonez.

De asemenea, prin decizia din 31 mai 2012, Tribunalul Regional din Zamosc- Secția a II-a
Penală a refuzat punerea în executare a pedepsei stabilite pentru domnul J. E. de către Curtea de Apel
București, motivat de împrejurarea comasării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate de autoritățile
judiciare române, în pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată de autoritățile judiciare poloneze. S-a arătat
că prin deducerea perioadelor reale de privare de libertate (2 septembrie 2002-21 februarie 2003; 26
februarie 2003-23 ianuarie 2004; 15 martie 2004-01 februarie 2006) din pedeapsa de 4 ani închisoare
rămâne de executat o pedeapsă mai mică de 6 luni închisoare, în consecință, mai mică de pedeapsa
aplicată de autoritățile judiciare române, cea de 2 ani închisoare.

Curtea de Apel din Lublin- Secția a II-a Penală a admis că refuzul executării pedepsei de 4 ani
închisoare este motivat de executarea integrală a acesteia. Astfel, s-a arătat că domnul J. E. a executat
pedeapsa de 4 ani închisoare decisă de Tribunalul Regional din Varșovia (pedeapsa cea mai grea în
care a fost absorbită pedeapsa de 2 ani închisoare) , de la data de 15 martie 2004 la data de 01 februarie
2006, când a fost liberat condiționat, iar prin trecerea pozitivă a termenului de probă, pedeapsa s-a
considerat executată.

Prin cererea primită (în limba poloneză) la data de 14.08.2012, de Judecătoria Sectorului 6
București, prin fax , și ulterior tradusă în limba română, ambele (cererea și traducerea) atașate cauzei,
domnul J.E., prin apărător, a formulat cererea de revocare a mandatului european de arestare.

Instanța a reținut că prin decizia II Kop 12/12/21.05.2012, pronunțată de Tribunalul Regional-

Secția a-II-a Penală din Zamość, s-a reținut „în contul pedepsei de 4 ani cu privare de libertate
perioadele de privare de libertate de la 02.09.2002 la 21.02.2003, de la 26.03.2003 la 23.01.2004, de la
15.03.2004 la 01.02.2006, când a fost liberat condiționat înainte de termen.
 Prin urmare, până la sfârșitul pedepsei de 4 ani au rămas mai puțin de 6 luni, deci mai puțin
decât pedeapsa stabilită în România, de doi ani închisoare” (s.p. 769/03.02.2010 a Judecătoriei
Sectorului 6 București-dosar Executări Penale).

Instanţa a dispus anularea MEPI nr. 1784/15.03.2011, emis de Judecătoria Sectorului 6

București, precum şi retragerea Mandatului de Arestare European nr.7/29.04.2011 emis de Judecătoria
Sectorului 6 București constatându - se faptul că pedeapsa aplicată contestatarului J. E. prin s.p.
769/3.12.2010, de Judecătoria Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 880/14.04.2011
a C.A.B.-Secția a II-a Penală, a fost executată.

BIBLIOGRAFIE
 Legea nr. 302 din 28 iunie 2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională
în materie penală.
 DECIZIA 2007/533/JAI a Consiliului privind înfiinţarea şi utilizarea SIS II.
 DECIZIA CADRU 2002/584/JAI – privind mandatul european de arestare şi procedurile
de predare între statele membre.
 http://www.rolii.ro/hotarari