Simbolismul

Simbolismul este un curent literar apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea în Franța ca reacție împotriva
retorismului romantic, manifestul său fiind reprezentat de articolul lui Jean Moreas, „Le Symbolisme”. Estetica
acestuia se definește prin imprecizia sentimentelor, sinestezie, muzicalitate, corespondențe și simboluri
plurisemnificative.
 muzicalitatea versurilor: aliterația, asonanța, inversiuni, laitmotivul teme specifice: obsesia morții,
 cultivarea sinesteziei, a corespondențelor, a simbolurilor, a sugestiei condiția poetului damnat,
 corespondențe între culori, arome, sunete solitudinea, monotonia
 poezia = artă a sugestiei, rolul creatorului este de a inventa ceea ce existențială
nu cunoaște, de a sugera fără a numi
poetul simbolist este izolat,
 obsesia pentru culori și instrumente muzicale ce sugerează stări exclus, marcat de angoasă –
sufletești condiția poetului damnat
Romantismul
Romantismul este un curent literar artistic, apărut la sfârșitul secolului al XVIII-lea și dezvoltat la începutul
secolului al XIX-lea, caracterizat prin primatul sentimentului, al imaginii și al libertății de creație.
 personajele sunt excepționale, în împrejurări excepționale teme specifice: istoria, natura, folclorul,
 izvoare de inspirație: istoria națională, mitologie, folclor, natură, iubirea, trecerea timpului, destinul
predilecția pentru mit și simbol omului de geniu
 evadarea din realitate – se caută spații compensatorii, se întorc în
trecut sau se cufundă în lumea visului motive: visul/reveria, cosmicul
 cultivarea antitezei: condiția umană efemeră și eternitatea (luna/stelele), vegetalul, zborul cosmic
universului, omul de geniu și omul obișnuit, angelic și demonic
 stări dominante: tristețea, melancolia, nostalgia, contemplația, naratorul/ eul liric este implicat
scepticism, pesimism afectiv, renunță la omnisciență
Realismul
Realismul este un curent literar apărut ca reacție la romantism la sfârșitul secolului al XIX-lea și care se
prelungește și în secolul al XX-lea, ce prezintă fapte verosimile într-un mod obiectiv.
 înfățișează un tablou fidel al vieții sociale
 prezintă realitatea într-un mod verosimil
 principiul obiectivității – realitatea așa cum e ea
 accentul este pus pe fapte, întâmplări, personaje luate din realitate
 personajele sunt oameni obișnuiți, reprezentativi pentru o tipologie umană, fiind prezentați în mediul în care
trăiesc.
 stilul se remarcă prin precizie, detaliu, veridicitate

teme specifice: căsătoria, familia, naratorul = neimplicat, omniscient,

goana după înavuțire, parvenitismul omniprezent, obiectiv
Tradiționalismul
Tradiționalismul este un curent literar manifestat la începtul secolului al XX –lea și dezvoltat în perioada
interbelică, fiind caracterizat printr-o literatură a satului ca spațiu reprezentativ pentru specificul etnic prin
cultul spiritului religios și al datinilor străvechi.
teme specifice: legătura între om și pământ,
 interesul pt folclor, vazut ca un depozitar spiritual al unei
nostalgia trecutului, continuitatea generațiilor,
comunitati
casa și biserica, ciclicitatea anotimpurilor
 cultivarea paseismului: intoarcerea catre trecut prin
realizarea unei apologii ale celei de factura rurala in
special
 prezentarea elogioasa a tuturor elementelor care tin de etnic: cultivarea elementelor de prozodie
natura (toponime), ceramica populara, portul popular clasica: rima, ritm, versuri organizate in
 prezenta filonului religios ortodox, considerat element de catrene, lexic arhaic sau regional
spiritualitate esential pt profilul poporului roman

Modernismul
Modernismul este un curent artistic, cultural și ideatic apărut în secolul XX, și care a reprezentat revolta
artiștilor împotriva normelor și tradițiilor academice și istorice.
 Preocuparea pentru marile probleme ale cunoașterii
 Evenimentele nu mai sunt relatate în ordine cronologică, apare
ideea de timp interior, principiul memoriei involuntare
 Metafore
 Punctuație convențională
 Predilecția pentru arte poetice
tehnici și modalități specifice: analiza
psihologică, monologul interior, estetica
urâtului, transformarea socialului în estetic
personaje: tipologia predilectă este cea a
intelectualului care se confruntă cu
probleme de ordin moral sau existențial