FUNCȚII

EXECUTIVE

Modele actuale

Crețu Ioana-Iuliana
 Bibliografie

Diamond, A. (2013). Executive functions. Annual review of psychology, 64, 135-168.

Karr, J. E., Areshenkoff, C. N., Rast, P., Hofer, S. M., Iverson, G. L., & Garcia-Barrera, M. A.
(2018). The unity and diversity of executive functions: A systematic review and re-analysis of
latent variable studies. Psychological bulletin, 144(11), 1147.

Zelazo, P. D. (2020). Executive Function and Psychopathology: A Neurodevelopmental

Perspective. Annual Review of Clinical Psychology, 16.
CUPRINS

definiții
componente
măsurători
utilitate
training
psihopatologie
DEFINIȚII

FUNCȚIILE EXECUTIVE
set de abilități neurocognitive care
susțin controlul conștient, topdown al
gândurilor, acțiunilor și emoțiilor
Ele sunt necesare pentru:

raționament deliberat,
acțiune intenționată,
reglarea emoțiilor,
funcționare socială complexă;

și permit:

învățarea autoreglată,
adaptarea rapidă și flexibilă la
circumstanțe care se schimbă
(Diamond 2013, Zelazo 2015).
 COMPONENTE

FUNCȚII EXECUTIVE DE BAZĂ

Inhibiția (control cognitiv, comportamental, atențional)

Memoria de lucru (verbală și vizuo-spațială)

Flexibilitatea cognitivă
 COMPONENTE

raționament

FUNCȚII EXECUTIVE DE planificare

ORDIN SUPERIOR
rezolvare de probleme etc.
DEFINIȚII

Inhibiția (control inhibitor): controlul atenției, comportamentului,

gândurilor/emoțiilor pentru a înlătura o predispoziție internă puternică sau o
tentație externă și, în schimb, a face ceea ce este mai potrivit sau necesar.
DEFINIȚIA INHIBIȚIEI
ATENȚIONALE

Inhibiția atențională se referă la controlul

interferenței la nivelul percepției; ne
permite să alegem selectiv stimulii,
concentrându-ne pe ceea ce decidem și
suprimând atenția asupra altor stimuli
nerelevanți.
DEFINIȚIA INHIBIȚIEI
COGNITIVE

Inhibiția congnitivă presupune suprimarea

reprezentărilor mentale prepotente.
 DEFINIȚIA INHIBIȚIEI
COMPORTAMENTALE

Autocontrolul, controlul inhibitor comportamental,

presupune a rezista tentațiilor și a nu acționa impulsiv.
Probe
Evaluarea controlului inhibitor:
Stroop (MacLeod 1991),
Simon (Hommel 2011),
Flanker (Eriksen & Eriksen 1974,
Mullane și colab. 2009),
antisaccade (Luna 2009, Munoz &
Everling 2004),
sarcinile de întârziere (Kochanska și
colab. 2001, Sethi și colab. 2000),
go/no-go (Cragg & Nation 2008) și
sarcini de semnalizare de oprire
(Verbruggen & Logan 2008).

Unul dintre multele aspecte puternic

dezbătute ale FE-urilor este componenta
(componentele) FE-urilor care se
măsoară printr-o anumită sarcină.
Controlul inhibitor este predictor pentru
terminarea liceului,
mai puține alegeri riscante,
probabilitate mai mică de a consuma
tutun sau droguri,
o sănătate fizică și mentală mai bună (de (variabile controlate: IQ, gen, SES și
exemplu, au fost mai puțin susceptibile mediul familial (Moffitt 2012).
de a fi supraponderali sau de a avea
tensiune arterială ridicată sau probleme
de abuz de substanțe),
venituri mai mari,
rată a infracționalității mai scăzută
DEFINIȚII

Memoria de lucru presupune a ține informații în minte și a le prelucra.

Cele două tipuri de ML se diferențiază prin conținut (verbală și vizuo-
spațială).
Diferența dintre ML și MSD

Se grupează pe factori separați și au

subsisteme neuronale diferite.
Probe
Evaluarea memoriei de lucru:
Backward-digit span (Alloway 2007),
testul blocurilor Corsi (Lezak 1983),
N-back (AX Continuous Performance
Tasks) este des folosite pentru a
evalua ML (Owen et al.2005,
Verhaeghen & Basak 2005)

Implică adesea mai multe

subcomponente ale FE decât simpla
păstrare a informațiilor în minte și
manipularea acestora; ele sunt mai
degrabă măsurători ale FE în ansamblu.
DEFINIȚII

Flexibilitate cognitivă se referă la schimbarea perspectivelor sau

abordărilor problemei, adaptarea flexibilă la noile cerințe, reguli sau
priorități.
Flexibilitatea cognitivă apare mai
târziu în dezvoltare (Davidson și
colab. 2006, Garon și colab.
2008).
FLEXIBILITATEA COGNITIVĂ
Pentru a schimba perspectivele, NECESITĂ ȘI SE BAZEAZĂ PE
trebuie să inhibăm (sau să CONTROLUL INHIBITOR ȘI
dezactivăm) perspectiva noastră MEMORIA DE LUCRU

anterioară și să activăm în
memoria de lucru o perspectivă
diferită.
Probe
Evaluarea flexibilității cognitive prin
sarcini care includ:
fluența de proiectare/de design
(numită și sarcina utilizărilor
neobișnuite),
fluența verbală
fluența categoriilor (sau semantică).

Wisconsin Card Sorting Task

(Milner1964, Stuss et al. 2000)
DIFERENȚE ȘI SIMILARITĂȚI ÎNTRE
FUNCȚIILE EXECUTIVE ȘI
CONCEPTE CONEXE:

Autoreglarea se referă la procese care ne permit să

menținem niveluri optime de arousal emoțional,
motivațional și cognitiv (Eisenberg și colab. 2007). Se
referă în primul rând la controlul și reglarea emoțiilor și
se suprapune considerabil cu controlul inhibitor.

Cercetătorii FE s-au concentrat mai mult pe gânduri,

atenție și acțiuni; cercetările pe autoreglare s-au
concentrat mai mult pe emoții.
Primii au abordat emoțiile ca probleme ce trebuie
inhibate; cercetătorii autoreglării îmbrățișează importanța
motivației și a interesului ca răspunsuri emoționale utile
pentru atingerea obiectivelor (Blair & Diamond 2008).
DIFERENȚE ȘI SIMILARITĂȚI ÎNTRE
FUNCȚIILE EXECUTIVE ȘI
CONCEPTE CONEXE:

Controlul voluntar/efortful control (Rothbart & Bates

2006) se referă la un aspect al temperamentului.
Este o predispoziție înnăscută de a exercita
autoreglarea cu mai multă sau mai puțină ușurință.
DIFERENȚE ȘI SIMILARITĂȚI ÎNTRE
FUNCȚIILE EXECUTIVE ȘI
CONCEPTE CONEXE:

Atenția executivă (Posner & DiGirolamo 1998) se referă

la reglarea top-down a atenției.
De obicei, este evaluată folosind măsurători de
atenție selectivă, cum ar fi sarcina Flanker (Fan și
colab. 2002).
O mare confuzie a fost generată de utilizarea prea
largă a termenului de atenție executivă pentru a se
aplica unor abilități precum capacitatea ML (Engle
2002) și inhibarea răspunsului (ca într-o sarcină de
tip Simon; Jones et al. 2003 ).
FUNCȚIILE EXECUTIVE
CA SISTEM DE
AVERTIZARE

FE sunt primele care suferă, și suferă în

mod disproporționat, dacă ceva nu este în
regulă în viața unui individ.
Dacă acesta e stresat, trist, singur, privat
de somn sau într-o formă fizică proastă.
Efectele pot fi contracarate dacă interesele, pasiunile acelei persoane
pot fi angajate, energizând persoana respectivă; va avea performanțe
mai bune dacă simte că se află sprijintă de oamenii apropiați, dacă își
îmbunătățește starea de sănătate.
Training al funcțiilor executive?
FE pot fi îmbunătățite (Diamond & Lee
2011). Cele mai puternice dovezi există
pentru
CogMedc (Bergman Nutley și colab.
2011), o combinație de jocuri
computerizate și interactive (Mackey et
al. 2011),
instruire computerizată de comutare a
sarcinilor (Karbach & Kray 2009),
arte marțiale tradiționale Taekwondo
(Lakes & Hoyt 2004) și
două suplimente la programele școlare,
Promovarea strategiilor alternative de
gândire (PATHS; Riggs și colab. 2006)
și Chicago School Readiness Project
(CSRP; Raver și colab. 2008, 2011).
Training al funcțiilor executive?
Studiile menționate mai sus au folosit
grupuri de control, măsuri pre și post-
intervenție; a reieșit un transfer
convingător la mai multe măsurători
obiective ale FE pentru care copiii nu
fuseseră instruiți.
 Principii pentru training
Dificultatea sarcinilor FE trebuie să crească continuu,
în mod constant, ori altfel se observă puține câștiguri
(Bergman Nutley et al. 2011). Dacă dificultatea nu
crește, activitatea devine plictisitoare și oamenii își
pierd interesul.

Practica repetată este cheia. Dacă se observă

îmbunătățiri ale FE depinde de timpul petrecut
lucrând la aceste abilități (Klingberg și colab. 2005).
Programele școlare menționate anterior antrenează
și provoacă FE pe tot parcursul zilei, încorporând
utilizarea abilităților în toate activitățile (avantajul de
a varia conținutul și tipul de practică a FE; Diamond
și colab. 2007).
FE ȘI PSIHOPATOLOGIA

Prezența dificultăților în FE poate fi

considerată un indicator pentru
transdiagnostic al dezvoltării atipice în
general (de exemplu, Beauchaine și
Cicchetti 2019, Sonuga-Barke și colab.
2016).
FE ȘI PSIHOPATOLOGIA

Un traseu de dezvoltare care duce de la:

(a) experiențe adverse în copilărie și alte surse de stres la
(b) întreruperea dezvoltării sistemelor neuronale care susțin
abilitățile FE și apoi la
(c) un risc crescut pentru psihopatologie generală (McLaughlin
2016).
Rolul dificultăților FE în acest traseu de dezvoltare poate fi
înțeles ca o consecință a (1) rolului fundamental pe care îl
joacă FE în învățare și adaptare în contexte sociale și
nonsociale, (2) plasticitatea relativă a abilităților FE pe o
perioadă extinsă de timp (până la vârsta adultă timpurie, cu
perioade de plasticitate mai mare care apar în copilăria
timpurie și tranziția la adolescență) și (3) natura ierarhică a
abilităților FE și a sistemelor neuronale care le susțin.
FE ȘI PSIHOPATOLOGIA

Dificultăți ale FE au fost observate într-o gamă largă de

tulburări cu debut în copilărie sau tinerețe, inclusiv
dificultăți și tulburări de învățare (Toll și colab. 2011),
tulburări de externalizare sau probleme de comportament,
cum ar fi ADHD (Petrovic & Castellanos 2016) și tulburarea
CD/opoziționism (ODD) (Rubia 2011),
tulburări de internalizare, precum anxietatea și depresia
(Nelson și colab. 2018, Shi și colab. 2019)
TOC (Pietrefesa și Evans 2007),
TSA (O'Hearn și colab. 2008) și
schizofrenia (Bansal și colab. 2019).
ITERATIVE REPROCESSING MODEL

Conform modelului de reprocesare iterativă (IR) (Cunningham

& Zelazo 2007), aplicat în mod specific dezvoltării FE, abilitățile
funcțiilor executive modulează atenția și, prin urmare,
controlează comportamentul în moduri corespunzătoare,
permițând comportamentului să fie mai mult adaptativ,
planificat și concentrat în timpul rezolvării problemelor.

Dezvoltarea EF este posibilă prin creșterea eficienței

reprocesării reflexive a informațiilor.
ITERATIVE REPROCESSING MODEL

Modelul IR descrie atât procesele cognitive, cât și pe cele

neuronale asociate cu reflecția și modul în care acestea
conduc la abilități specifice de FE.
La nivel neurocognitiv, reflecția implică reprocesarea activă,
elaborativă a informațiilor. Informațiile sunt procesate și apoi
reprocesate (reflectate), pe măsură ce informații suplimentare
sunt integrate într-o interpretare mai bogată și mai detaliată.
IRM- CONCLUZII

Dovezile indică faptul că abilitățile FE pot fi îmbunătățite,

mai ales în perioadele de plasticitate relativă ridicată (de
exemplu, copilăria timpurie și tranziția spre adolescență).
Intervențiile ar trebui să abordeze reflectarea
metacognitivă (observarea incertitudinii, luarea în
considerare a contextului, monitorizarea) pentru a promova
transferul abilităților.
Sunt necesare mai multe cercetări privind plasticitatea
relativă a FE pentru diferite vârste.
Diferite tipuri de intervenție care vizează diferite procese
legate de FE ar putea fi mai mult sau mai puțin eficiente în
diferite perioade de dezvoltare.
Mulțumesc pentru atenție!