Sunteți pe pagina 1din 82

O Editura Fundaţiei România de Mâine, 2016 UNIVERSITATEA SPIRU HARET

http://www.edituraromaniademaine.ro/
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAȚIEI,

BUCUREŞII
ROMANIAN Editură clasificată de Ministerul Educaţiei Naţionale, prin
Consiliul Naţional
ISO 9001 certiticat
al Cercetării Ştiinţifice, categoria C
nr. 639C (domeniile Filologie, Filosofie, Istorie şi Studii culturale,
Arhitectură şi urbanism, Artele spectacolului)
MATEI GEORGESCU
Editura Fundaţiei România de Mâine este membră
a Societăţii Editorilor din România.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


GEORGESCU, MATEI
Introducere în psihanaliză — Matei Georgescu — Bucureşti,
Editura Fundaţiei România de Mâine, 2016
ISBN 978-973-163-996-3
159.964.2
INTRODUCERE
Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă
ÎN PSIHANALIZĂ
şi prin mijloace tehnice, este strict interzisă
şi se pedepseşte conform legii.

Răspunderea pentru conţinulul şi originalitatea textului


revine exclusiv aulorului/autorilor.

Coperta |, reproducere (Edip şi Sfinxul, vas grecesc,


Muzeul Etrusc Gregorian, Vatican

EDITURA FUNDAȚIEI ROMÂNIA DE MÂINE


Bucureşti, 2016
Cuprins

Cuvânt introductiv — dr. Corneliu Irimia... eee nene eee 9


[IL FOTLUGENE ds tale tată ati NR ee Sa al ez ata al E e sit a a Il

EP/STEMOLOGIB PSIEIANALI TICA sata sate catea veeate era 3 15


Introducere — Inconștient, Subiect, Cunoaştere ........ee nenea 15
Psihologiă:inconștientuluii. e ces ceasae ea ee aan cae e cae ta aaa nea 15
Cunoaştere şi subiectivitate 15
Episternolozie psihanatiCăi ss oaia tarate ala lia tat aaa o 0 Pe 17
Istoria psihanalizei — repere elementare .........cee eee 18

PE ORIA PSIHIANALITICA „asa cca armata dala al 24


BLINCIDii: | UNAMenI (less ia cae otet ate e a alla ia 24
ilirecerea:de'la:deseriptivla:eauzal e sarea cae eee caca ceai 24
brincipiul:continuității „n-o ceea oo dana ob aa auonată 24
Principiul constanţei/homeostazia/Nirvana 25
Principiul fenomenologic al inconştientului 28
precizări term inelogice. n-as oana oana sea aaa caca 28
(cordonate'ale Sesului:. „e caca ozoe coana as aaa pica 29
Coordonate metapsihologice ale Se-ului..........meeeeeeee 29
Coordonate psihologice ale Se-ului ......meee nenea 30
Coordonate logice ale Se-ului...........ccmenee nenea eee 30
Metapsihologia .......... 31
Conflict şi pulsiune 32
ErSpEGUvâ CIA CĂ ae aaa ae au ao caza ea za 32
Perspectiva economică... nana cz ne roca Aaaa 34
heispectiva structurală... ceace once ot cae ea ale 35
(ee ne Za [stări elODi eee aoaceaaaeoeaneza a saz aceea aa 36
Deila inconștient la Se... ceia ancore oana 38
Eul 40
Supraeul..... 41
Gicu lâna iti eee eee tea aaa ea a 43
INCOCAN alea oaza ea eee ez E a aa aa ERIE DO za DUE ez Dl tea 44
IBiUELaaSOE Er Eres ozana a OSD 0 sa Isac 02 ate ae 44
ADSULDONȚ e eee ea e oaze al e Aa 7003 e tat aaa ate a ae 45
Psihopălologie psihanalițică nicio acne na e apa daaal 46
INEVIO26 ASIIMptOIMatiI GE tacea saga ea aaa ea ecua aa aa a a 49
O

NSVrOZza 8 CAraGtar ii zau co OVI RRTI 09 EO EP IEOEOIOATIVIRI OA t ce) 49 Reprezenlare: și GUVÂNI. n ce za a oa 0 oala da ERE a e 86
NSVIOZA UR AR90 ee tie vii tan vea DRU POE deea 70900 DDUIAI DACII CUI ITAUI 49 Buerealităteși BU-plăceD€ asaza aaa oana la 00 pla e aaa 88
Nevrozu de destin... ; LATĂ 50 Motrieițaţe: ȘI pUlSIUNE e necesa oa aa la a pa aaa 89
ÎNSVIO Ze (AUMALIGe sii seto ai cosă NOIO P a VEGIR p al a a a RO II bo 50
NSVIOZ8 SI NBLOMAtIGA a cai ot ta UE rul LN UPA 0003070) ta DORIA 50 PULSIUNB ȘI: DESTINE PULSIONALEI 3 out oaani oa a oaall
N aloy A) II | EEE PE z CT CFEEO PCL LII RECI SCEIELICE ZE DEO P OCIV II CCR LD 50 Conceptul.de:pulsiune;. caci ceata coace can cauta caca aaa ata la
NSIIFAStENIA secreta eo aaa ua a 0 ego ea aut uta Bai ea adela Io etapa 50 [Destine ale pulsiunilOr 3 cas coaie coco aaa ouale ao oa de gl aaa dea aaa
NeVroz6:de tiânisfer.., e as 0o a oa 000 aaa oa Acad dualitate SI Pulsiunea sexuală. ca 300 e aaa 000 d aaa aaa aaa aa
Nevroze nareisice n ceea esa ea tacea acea aaa o La aaa 00 Aaa Aaaa SI Pulsiune-paârţială siiperversiune sense caca a caca a 30 ba aaa ue ed 8
PEIVersiliDea nec cee oo anca avale ala aoleu Coat au aa oase au d Smeu 52 Curiozitatea sexuală şi epistemică sacose vacuta aaa ceea aaa
PSINANnaliza APICOL: e sai el ina ea ala Bl AO 9 al eta 0 oa o 52 Erotismul; SCOpIO-ssi masoara e apuce deco ca ata la
PriVite Si CastTale aaa son ocneta poa aaa la aaa a Cl a a ea aa
56 EXhIDIHIONISTNU sees ae că acea aaa a ae a va aaa
56 Sai SIIUL ss ese aortă a oua aa n ca aaa a aaa aaa aaa lata pa 2
REGTESIA Gene cae ceia oaia coana oa dada aaa ap amo 0 cau caza 57 Eormă:0riginiară.a.distructiyității sasea vaca acc e aaa aaa
RI XaȚIa eee cea eco aaa aaa 0050 0 aaa ca ce calcă usca 58 MasochiSTnu lease ea caca oa 800 e 00932 ua aaa
ADărarea ULUI, nenea oaia aaa ata auf 0 UDE 0 05030 dea ualc aaa 59
Angoasa 60 [5 BA A DI PA IEI NE ANI LA ve oaza etate atata
Si ei
Sențimentul de:culpabilitate nesanatoase ana ea tace 6l Siadiulionali secesiune aa ag Ea tu Sl ala aaa
BDEZEUSRIL nenea ci aaa 9 080 da DO adu aa coală 62 Psihopatolegia:stadiuliui Oral ass: e aaa ceata cau oca oa ea caen caca
RUȘINEAI seca aaa ce ta Do 000 3000 IEu o E ate Ceapa a ac dc 62 Esiho=neyroza nareisiCăi. sana coaie ca oo oaia alla oa nana catia cana
Mecanisme.de apărată ec socanaa saca cete ada aaa ăla a nai ua deal 63 Schizofrenia se cccoagalaua ua cea aa ac coate aaa a oat l ul oaajil 80aaiaaaaa
REfUlaTea. mn ia caca asa cool oua za adaos aus i Do saaaieoc deac aaa caca la 63 aranOEseu casca cai na oa a oa a a a ouă ăsta aaa 8 uita aaa ama aa
Foizațiunea ieacțională:: sm casce caca aceea iaca aecazcazaoca ceata aaa sado 65 Melancolia (nevroza narcisică) în abordare freudiană. ............. mec
IZOlarea ... n mcec coacaze ten date eco data one geaca sg calde 20 dea ua oc aaa de Beza 66 oliu;-melaneolie: depresie; ee ae ceapa aa oa coca aaa ea
PrOIEGIIA 135 sascasi tate zau e dal avea causa 0 Pacea calsaai ac sola ai a cau ecaa 67 Poziţia schizoid-paranoidă şi depresivă. Perspectiva kKleiniană...
INtrOIECțI emca oază ui natia aa Eten otto do aa ee 68 Staciiti| sadiecanal eee aa aaa ae aaa au dea vana ea auda da
(De)negarea. ne-a cizaa ze aaa nelu să atata sutat do E aaa că 69 Esihopatologia stadiului: sadie-orăl..........< none enooonaeo eee cacenaa a a eoaaeae
Anularea retrOactivă ss poanta aa oana bee acas a oa a aj ta vai 69 lNevioza obsesionalae e a ae na aaa o to ada acul
Apărarea împotrivaatectelOr. sea oaacoa zu caca aaa cauta ao ca cada ca 70 ETOUISImU |suireina| ae au Na LaLa
Saci lEfa [Ga a ee aaa ea DEAa dea ac
ELEMENTE DE PSIHOGENEZĂ TIMPURIE....... ceeace 73 (Boimp leu [CEAI ea ee en a ata az Saca aa aa
IA(rOGUCETE a cra orase ao rapa la ora a a a 030 ai alla a rai) iata atu 73 Seduie|io Ori GINATă SAE a ae anod eee RR Sopa cea
INareisism primar mosia sua casa oase ada aaa ca 0 cau aceea aci caaaa 74 Ap oasa. de'eastrarea, ESEU se Iaz i SU AA popa etate ti Eee ler aa
Obiectul Originar se se acnee cae aaa aaa oa 0 o cea ea aa au dana ana 76 jestine psihice alesferinițăți i e a eo aaa aaa ape ae ES ni cada aa
lubireai; ese oarece aaa atat ata osatura 77 Masti i Dareas a e aa A Ia Atel căi a E Elea ae i ec Pa
Lira ȘI pulsiunea:de ANOarte, oa oa oo cae aaa cae aaa aaa aaa aaa 79 Esinopatologia stadiului falie eee ea oara a ea aaa
Perioada timpurie a P00L047 acasa banati aaa a ua a 0 3 dau ol ol ca oala 80 IStetiaicle an Oasă n nn aa aaa ae eo vale cala 0 300) pa d a ae Ra
(GANdirea ag Cea oala oa oaia ana aaa oa a ao aie deasa aa ao 85 ACU BETASe oo oana oua a A aaa aa aaa a a A Ea aa
8 9

[Seria Ce CONVELSIE cases on illa a ia a a a RI 131 Cuvânt introductiv


Fenomenul CONVErSIV 5 secera aoecamito a alaaăcaaauiaa e ta a ea uaaa a oatsaaă 132
| Gazul Dona ceia ai acu aaa atata aaa aa dea PA 133 Dezvoltarea psihanalizei româneşti este un proces de creştere a
| = 4 rădăcinilor şi a ramurilor sale. Ea este legată de dezvoltarea personală
| ELEMENTE DE PSIHANALIZA APLICATA „cena 139 a psihanaliştilor români, de publicarea cărţilor de psihanaliză, de
| Originarul social 139 deschiderea faţă de psihanaliza din ţările cu tradiţie în acest domeniu,
| (Bdipyși Cultură... n cc ee neaecea ads eaaaaaoae saaa ao lea 000033 Ea DA az Leca 141 de schimburile ştiinţifice constante între psihanalişti şi terapEuţi de
alte orientări, între psihanalişti şi alți profesionişti şi publicul larg.
| PSIHANADIZĂ ŞI SPIRITUALITATE ceea 0 0 00 d 3 da 146 Psihanaliza în general şi psihanaliza românească în special
| Spiritualitate şi regresie 146 răspunde unei nevoi de a lua contact cu teorii şi practici legate de
| Experiență Și COSTNă 2552 o ataca o rel otet d a bara na ea 148 individualitate, de identitate, de căutarea unui sens interior, de -
Pieveibal şi: Verbal „a ocupi cocori erezie tota arat ata IP Dad 150 regăsirea de Sine. Ea răspunde nevoii fiecăruia de a se înțelege pe
| Self (Se) ŞuVacuităte: eee e aaa a a ea a atu ear aa 90 151 Sine, de a-şi cunoaşte motivațiile autentice, de a ameliora capacitatea
| Dorinţă originară şi suferință 154 de creare a relaţiilor intime cu Sine însuşi şi cu ceilalţi, de a-şi crea
| Realițăte:şi:real ss 2 zero o aceata aia A ORI Da e alte 20 156 libertatea interioară, de a-şi găsi Sinele autentic într-o lume tulburată şi
Limbaj, teorie și cunoaștere de inconștientă............ mean 158 tulburătoare. Explorarea spaţiului intern are nevoie, în mod obiectiv,
de timp, de o creştere naturală, adaptată ritmului fiecărui analizand.
Măsurarea eficienţei ei trebuie să țină seama de aceste realități.
| Metoda psihanalitică aduce în contact Eul conştient, raţional al
| persoanei cu părţile sale profunde, ne-conştiente. Revoluţia Freudiană
| a fost o revoluţie de talia celei a lui Copernic, ea i-a arătat omului că
| dacă a trebuit să sufere — în Evul Mediu — rana narcisică de a constata,
ca locuitor al pământului, că nu se afla în centrul universului, el
trebuie să accepte, acum, o altă rană narcisică: ego-ul său nu se poate
| impune ca stăpân în propria sa casă, ego-ul este controlat de forțe pe
| care el însuși nu le cunoaşte şi nu le stăpânește.
| Psihanaliza este o mişcare revoluţionară care, prin definiţie, se află
in acțiune, pe cale să cerceteze, să exploreze, pe cale să descopere, pe
cale să găsească moduri de a se transmite celorlalți oameni.
Ea îşi adaptează, în prezent, tehnica la realitatea unor noi moduri
de funcţionare psihică a celor care cer vindecare: tulburări ale
identităţii, ale narcisismului, nevoia de a funcţiona pe calea cea mai
scurtă de obţinere a satisfacţiei, de a se afla întotdeauna la un click
distanţă de îndeplinirea dorințelor proprii.
Psihanaliza contemporană este produsul a peste 120 de ani de
istorie şi de evoluţie. Ea cultivă căutarea adevărului despre Sine şi
evită superficialitatea, înstrăinarea de Sine, reacţiile pur viscerale.
10

Tendinţele actuale ale psihanalizei care mi se par cele mai


Introducere
prezentă
convingătoare sunt reprezentate de accentul pus pe relaţia
relația din cabinetu l de terapie, pe analiza ş Psihanaliza este un domeniu care suscită — indicator al faptului
analizand — psihanalist,
Acesta este motorul terapeutic, cel care aduce noul, că ne pune în dialog cu universul interior integral, atribuit proiectiv
acestei relaţii.
atea de
schimbarea, ieşirea din necunoaşterea de Sine precum şi capacit exteriorului. Psihanaliza este un domeniu al cunoaşterii integrative, ab
între cei doi. Se creează în
observare a relaţiei care tocmai se petrece initio, întrucât este „o pledoarie” pentru recuperarea fiinţei umane sub
care asigură o bună distanță şi duce la o
acest fel un Eu observator toate aspectele sale, începând din zonele „joase”,. ale dorinţei
angoase i, vinovăţi ei, ruşinii, durerii psihice, auto-
atenuare a inacceptabile, până la cele înalte, ale excelenţei fiinţei, colecţie de
agresiunii, auto-devalorizării, ascunderii de Sine.
Construcţia care apare în cabinetul psihanalistului este ridicată idealuri. | în:
altă parte.
de cei doi protagonişti, ea este unică, nu poate fi repetată în : Se spune uneori cu voce tare (poate prea tare) că psihanaliza este
chiar dacă ar relata aceleaşi lucruri unei alte persoan e o depăşită de actualitate, în genere şi de unele metode psihoterapeutice,
Analizandul
un terț rezultat din
va face cu alte cuvinte şi cu alte intenţii. Se creează în speţă şi aceasta în primul rând pentru că ar dura prea mult şi nimeni
şi gânduri lor celor doi, subiectu l își
punerea împrEună a sentimentelor nu mai este dispus să aștepte. Nu credem însă că ciclurile naturii pot fi
descoperă o parte a fiinţei sale pe care nici el nu ştia că o avea.
grăbite prin ştiinţa actuală, deşi ştim că o parte dintre cetăţenii
Psihanaliza ne arată că experiența de Sine presupune, societăţii informatice şi-ar dori acest lucru, pentru că nu mai au
istorie
întotdeauna, şi o narare a propriei istorii: fără amintiri, fără capacitatea de a aştepta, de a mai tolera frustrarea aferentă oricărui
persona lă este centrală relatare a
personală nu există un self. În istoria proces de creştere, de a se înscrie în ciclurile universale — nici măcar
a succese lor şi eşecuril or persoane i. Teoriile
relaţiilor semnificative,
să clarifice ce înseamnă pentru o în cele circadiene, cât timp îşi încep somnul la mijlocul nopţii. Este
self-ului — cele care încearcă plictisitor să aștepți primăvara, să aştepţi o plantă să crească ete Mai
centrală
persoana să fie sau să aibă un self — consideră ca fiind
poveste a noastră, expuner ea bine să ai de-a face cu o plantă virtuală pe care o controlezi după
noţiunea de naraţiune. Noi suntem
la ceea ce ni s-a întâmpla t. Pentru a avea un Sine bunul plac şi să găseşti câtă primăvară vrei, chiar în toiul iernii, în cel
noastră referitoare
şi, de
este nevoie de un protagonist, de cineva care face lucruri mai verde complex acvatic sau mall.
cere să fie reorgan izat într-o
asemenea căruia i se fac lucruri. Trecutul Societatea actuală invită sistematic spre exterior şi nu mai lasă
multe naraţiuni alternative. Dacă nu
naraţiune, sau, eventual, în mai timp şi spaţiu personal pentru contactul cu noi înşine, ca și cum în noi
există o poveste despre noi înşine, nu există un self. înşine nu am găsi mare lucru, cel mult destul „nimic”. De aceea, este
Profesorul Matei Georgescu oferă o perspectivă asupra nevoie cu atât mai mult de ceea ce înseamnă findamental psihanaliza
care îi
psihanalizei care merită un studiu amănunţit. EI a selectat teme — 0 amenajare care permite reconectarea cu fundamentele fiinţei.
grad pe cei care intră în contact pentru
interesează în cel mai înalt Prin urmare, nu este vorba despre profunzime sau superficiu ci
psihanal iza. EI împărtă şeşte cu noi cunoşti nţele sale
întâia oară cu
clinică. Această despre faptul că fără a ne conecta cu rădăcinile fiinţei orice construcţie
teoretice extensive precum şi bogata sa experiență
gie, personală este supusă vicisitudinilor vieţii şi se poate surpa — prin
carte importantă este de mare valoare pentru studenţii în psiholo
pentru toţi cei interesați de psihana liza teoretic ă şi practică . derive relaţionale, profesionale, prin varii maladii (graţie unităţii
Dr. Corneliu Irimia psihosomatice), prin lipsa de sens şi cel mai rău, prin proiectarea
Membru al Asociaţiei Internaţionale de Psihanaliză — IPA agresivităţii distructive asupra celuilalt sau prin încercarea de
Doctor în psihopatologie psihanalitică — recuperare narcisică prin dominare. În acest sens, după cum se ştia
Universitatea Paris 7, Denis Diderot graţie lui Lao Tzi, în marea Chină antică — numai cel ce nu doreşte să
Preşedintele Asociaţiei de Consiliere şi Psihoterapie Psihanalitică conducă este un conducător bun. Tot răul din lume este efectul
din Bucureşti
pierderii contactului cu noi înşine.
12 13

Privită de un practician, psihanaliza este „o metaperspectivă” numai un model al realităţii, o hartă a sa şi nu „teritoriul”. De aceea,
asupra comunicării, care este necesară, prin efectele sale, oricărei inainte de a accepta sau refuza, de a intra în jocul cognitiv al relaţiei
aşezări relaţionale. Analiza transfer-contra-transferului, de pildă, este cu psihanaliza şi al partizanatelor cu nuanţe sectariene, este mult mai
denumirea tehnică dată capacităţii de a ieşi din bidimensionalitatea bine să mergeţi în cabinetul unui psihanalist (recomandat ca atare de
unui „joc” pentru a şti ce joc se joacă şi mai ales că există o Societatea Română de Psihanaliză sau de Asociaţia de Consiliere şi
multitudine de posibilităţi şi alegeri. De aceea, a observa realitatea psihoterapie Psihanalitică din Bucureşti) şi să zăboviţi acolo un timp.
internă, înseamnă a observa formele de ataşare — implicare relațională Atunci veţi putea alege în cunoştinţă de cauză calea dumneavoastră în
şi de a şti ce anume se repetă compulsiv în cotidianul relaţional. psihoterapie.
Dispozitivul psihanalitic oferă posibilitatea de creştere a capacităţii de
observare, specifică Eului, de „testare” a realităţii. Capacitatea de Prof. univ. dr. Matei Georgescu
observare, pentru că este rezultatul istoriei obiectuale, relaționale nu se Membru al Asociaţiei Internaţionale de Psihanaliză — IPA
poate modifica prin solitudine (auto-analiza sau alte tehnici care nu-l Doctor în psihopatologie psihanalitică — Universitatea Paris 7,
presupun pe celălalt, menţin subiectul în propriile sale marje de Denis Diderot
funcţionare). Realitatea se constituie relaţional şi, de aceea, numai pe Formator și supervizor al Asociaţiei de Consiliere şi Psihoterapie
această cale se poate modifica. Psihanalitică din Bucureşti
Psihanaliza nu este revolută — nevoia noastră de omnipotență (Membră a Federaţiei Europene de Psihanaliză)
este cea care nu tolerează realitatea psihică profundă şi faptul că nu
putem controla inconştientul, Se-ul, tocmai pentru că este
„impersonal”, adică nu ne aparţine ca ființe conştiente, ci numai ca
„totalităţi” psihice, or timpurile actuale ne invită la „partiţionare”, la
„decupare” şi nu la marea perspectivă integrativă asupra lumii.
Psihanaliza este, sub acest aspect, afiliată perspectivei inter-existenţei,
interconexiunii, universului holografic şi, implicit, valorilor perene
propuse de toate tradiţiile lumii. Cu ştiinţa experienţială a
interconexiunii, nu am fi ajuns în pragul dezastrului ecologic.
Textul introductiv de faţă este o încercare de prezentare succintă
a unor concepte fundamentale ale psihanalizei şi se sprijină pe
structura lucrărilor introductive semnate de Vera Șandor, Ifinerar de
psihanaliză (Ed. Fundaţiei Generaţia), Vasile Dem Zamfirescu,
Introducere în psihanaliza Freudiană şi post-Freudiană (Ed. Trei) şi
Eugen Papadina, Psihanaliză şi psihoterapie psihanalitică (Ed.
Jurnalul Literar), cărora le mulțumesc — în acest mod — pentru faptul
că mi-au fost maeştri.
Pentru că nu este posibil să înţelegi psihanaliza decât într-o
manieră experienţială, este necesar să ştim că orice formă de
cunoaştere cognitivă, conceptuală, precum aduce textul de faţă, este
Introducere în psihanaliză 15

EPISTEMOLOGIE PSIHANALITICĂ

Introducere — Inconştient, Subiect, Cunoaştere

Psihologia inconştientului

Psihanaliza este o feorie generală a funcţionării psihismului


întemeiată pe existența fenomenelor inconștiente.
Freud a introdus fenomenologia inconştientului, în domeniul
psihologiei, într-o manieră inedită, chiar dacă acest concept se afla în uz în
filosofie. Remarcăm, în acest sens, lucrarea filosofului german Eduard von
Hartmann (1838-1917), Filosofia inconştientului (1869). Influenţa lui von
Hartmann sub aspectul semnificaţiilor conceptuale ale „inconştientului”
este redusă întrucât propunerile teoretice ale lui Freud sunt rezultatul
cercetării clinice şi nu ale speculaţiunii. De aceea, la von Hartmann, găsim
un inconştient „generalizat”, principiu metafizic ultim, care este atât Voinţă,
cât şi Raţiune şi nu un rezultat emmpiric-clinic.
Psihologia întemeiată de Freud este expresia unei rupturi
epistemologice prin care o realitate psihică profundă (inconştientul şi
apoi Se-ul), devine dintr-una eludată şi inexistentă, una determinantă.
Freud recuperează şi lărgeşte considerabil extensiunea fenomenelor
psihice arătând (într-un anumit consens cu von Hartmann) că există
„forţe” psihice a căror dinamică, indiferent dacă este ignorată sau (re)-
cunoscută, determină, într-o pondere considerabilă, viața psihică.

Cunoaştere şi subiectivitate

Proba experienţială a acestor „forțe” psihice, proba personală a


existenţei inconştientului, unica ce poate genera empiric convingerea
existenței şi a consistenţei lor, a antrenat dificultăți în recunoaşterea
psihanalizei ca ştiinţă. Faptul că psihismul uman poate fi condus de alte
„forțe” decât cele conştient-voliţionale a adus reprezentării moderne a fiinţei
umane auto-determinate, produs al pozitivismului, o sensibilă atingere.
16 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză E. Îi

De-centrarea ontologică a omului, căderea” din zenitul Ştiinţa, pentru a putea aplica modelele sale asupra omului, a
omnipotenţei conştiente a fost însă o mişcare înscrisă în evoluţia firească trebuit să opereze acest clivaj metodologic. Menţinerea dozei
a cunoaşterii, marcată, în acest sens, de figuri precum Copernic sau metodologice de obiectivitate, în special în domeniul cunoaşterii
Darwin. Inconştientul este, prin alcătuirea sa, generatorul ultimei reducții omului, a fost masivă, mergând până la excluderea oricărui factor
narcisice, consecință a faptului că puterea voliţiei şi a raţiunii este autonom, potenţial inductor „de haos” în ordinea controlată a voinţei.
frecvent depășită: pentru că ni se întâmplă lucruri incontrolabile; das Es, In acest sens, ca precauţie antimetafizică, cunoaşterea modernă este
Se-ul „ne trăieşte pe noi” şi nu invers, chiar dacă, prin rațiune şi logosul corelativă pozirivismului, verificării prin repetabilitate intersubiectivă.
teoric avem impresia unor forme de control. Perspectiva carteziană este adânc intricată în gândirea şi
Freud avea nevoie de un termen al cărui halou semantic să limbajul occidentului şi continuă să genereze efecte asupra raportului
indice ceea ce este impersonal în ființa noastră. De aceea, a ales, cu domeniul psihanalizei şi a reprezentării colective a acesteia.
pentru a aproxima prin cuvântul potrivit (etiu al realităţii!) calitatea de Faptul că Freud a resubiectivizat cunoaşterea a atras psihanalizei
esenţă a inconştientului, pronumele impersonal das Es. Termenul a critica unei pseudoștiinţe. Cu toate acestea, teoria freudiană asupra
fost folosit şi de către Walter Georg Groddeck în Cartea Sinelui“ proceselor inconștiente reflectă stilul cartezian, obiectiv, prin însăşi faap
(1923), pentru a preciza statutul ontologic uman în care expresia „noi că opera freudiană este o încercare de a produce „idei clare şi distincte”
trăim” trebuie reformulată prin „noi suntem trăiţi”. Demersul clinic al
Psihologia s-a constituit ca ştiinţă prin demers experimental,
psihanalizei este sintetizat de Freud în „Wo Es war, soll Ich werden”
— Se-ul-analizant trebuie să devină Euw-analizat. Psihanaliza este, ab obiectiv, în timp ce mişcarea freudiană a apărut ca separată acestei
initio, un instrument de explorare şi apropriere, într-o anumită măsură, direcţii şi corpusul teoretic al psihanalizei, anacronic în contextul
a psihismului profund astfel încât prin creşterea capacităţii de paradigmatic al timpului său. Poate că acuza de pansexualism va fi
compromis a Eului, individul să fie mai puţin „stăpânit” de forța fost un recul al acestui contratimp cu „main stream-ul” ştiinţei.
autonomă a refulatului. Odată cu paradigma psihanalitică este
(re)introdusă în cunoaştere, treptat, subiectivitatea, dimensiune care a E pistemologie psihanalitică
fost programatic exclusă din ştiinţă, mereu aflată într-o cursă
asimptotică spre obiectivitatea pură. Epistemologia psihanalitică, după Jean Laplanche, se desfășoară
Ştiinţa dură, cea care a permis constituirea legică a cunoaşterii, a în ordinea a patru „spaţii” aflate în interacţiune reciprocă, la care vom
presupus izolarea factorului subiectiv, or tocmai acesta este nucleul mai adăugă, din raţiuni didactice, unul (psihopatologic, care este
ontic uman. reductibil la cel al teoriei):
Izolarea factorului subiectiv din cunoaşterea modernă se
întemeiază pe perspectiva carteziană. Rene Descartes a căutat să-şi |. Istoria psihanalizei: psihanaliza este domeniu dinamic al
întemeieze cunoaşterea pe un „adevăr” incontestabil, care să permită cunoaşterii care evoluează în raport cu realitatea clinică şi socială, pe
reconștrucția cunoașterii pe fundamente de o absolută validitate. care o reflectă prin instrumente specifice.
În perspectivă carteziană, există o mare influență a 2. Teoria: psihanaliza este un sistem teoretic întemeiat pe
observatorului asupra a ceea ce se observă şi asupra concluziilor. De principii fundamentale: trecerea de la descriptiv la cauzal,
aceea, numai un agent cunoscător care este izolat de obiectul continuitatea dintre normalitate şi patologie, existența fenomenelor
cunoaşterii este şi unul fiabil. Agentul cunoscător în varianta inconștiente, continuitatea psyche-soma, explicaţia metapsihologică,
carteziană, întemeiat pe îndoială metodică, este obiectiv-separat de principiile funcţionării psihice (al constanţei, al plăcerii, al realităţii, al
obiectele cunoaşterii. datoriei, al vieţii, al morţii);

! Cardinal, M., Les mots pour le dire, Grasset & Fasquelle, 1975. * R., Stolorow, G. Atwood, D. Orange, Worlds of Experience, Basic
7 Georg Groddeck, The Book of the It, Vision Press (1979 ed). Books, N.Y, 2002, pp. 1-38.
18 i Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză ai 19

3. Clinica/tehnica: psihanaliza este o formă de psihoterapie, o Freud a fost neurologul şi psihiatrul Jean Martin Charcot și apetenţa sa
tehnică de explorare a fenomenelor psihice profunde şi de tratare a pentru realitatea clinică, mai mult decât pentru teorie: „la theorie, c'est bien,
tulburărilor psihice; presupune principii de amenajare a relaţiei: mais ga n'empâche pas les faits d'exister”!. Timp de un semestru, între 13
cadrul analitic, neutralitatea, asocierea liberă, abstinenţa. octombrie 1885 şi 28 februarie 1886, Freud a participat la celebrele lecţii
4. Psihopatologie psihodinamică: în care tulburarea psihică clinice de marţi, ţinute de Charcot în Spitalul Universitar Salpetricre.
este înțeleasă într-un ansamblu metapsihologic complex, ceea ce Chiar dacă Charcot a demontat prejudecata relaţiei necesare
conferă psihanalizei unicitate pentru că a generat o psihopatologie
isterie-feminin, a curentului uterin, şi a fost primul care a remarcat
etiologică şi nu una descriptivă, precum cea psihiatrică.
5. Psihanaliza aplicată: psihanaliza este un instrument care influenţa sexualităţii în problematica isteriei, a refuzat să îi confere un
permite înţelegerea extensivă atât a fenomenelor psihice cât şi a celor loc de referință în etiologie. A rămas primul care a indicat, pentru
culturale; este o antropologie întemeiată pe cunoaşterea evoluţiei isterie, o altă etiologie (psihogenă), decât cea organică.
fenomenelor psihice. Mergând pe calea deschisă de Charcot, Freud a continuat — cu
mult curaj pentru morala victoriană a epocii sale — direcţia etiologică
Istoria psihanalizei — repere elementare deschisă de Charcot.
Psihanaliza a pornit în perioada sa „preistorică”, pe care o
Psihanaliza este o ştiinţă care s-a constituit şi dezvoltat prin
recul empiric, prin efortul de a elabora, de a conferi sens, fenomenelor putem situa cu aproximaţie între 1882-1897; astfel a pornit din
intrapsihice şi intersubiective ale clinicii. De aceea, din momentul registrul „biologic” al neurologiei, din care Freud a început să
nașterii psihanalizei şi al contextului social-istoric de sfârşit de secol restituie treptat psihismului locul principal, în special în ceea ce
19 şi până astăzi, psihanaliza a evoluat prin resursele clinice specifice priveşte conținuturile aflate sub incidenţa „legii” sociale şi, de aceea,
şi a dobândit o bună diversitate în interiorul graniţelor sale. cenzurate.
Intrucât corpusul teoretic construit de Freud a fost generat şi Prin textul Srudii asupra isteriei (1895), Freud propune în
remaniat în raport cu observaţia clinică, orice critică a psihanalizei
etiologia maladiei isterice şi a nevrozei, în genere, un „alt fel” de
pentru a fi validă, trebuie să folosească aceleaşi metode de cercetare.
Freud şi-a întemeiat cunoaşterea pe fondul paradigmatic cauzalitate: sexualitatea.
existent şi, în acest sens, putem observa „urme”, uneori consistente, De aici, concluzia, de mare curaj: Nevroza are o etiologie
ale unor autori sau domenii de cercetare, cum ar fi sugestiologia şi (raumatică în care sexualitatea are rolul central. În această etapă a
ştiinţa hipnozei. explorării, Freud a considerat că realitatea psihică este dererminară
de realitatea externă. De aceea, a înţeles etiologia sexuală a nevrozei
Influențele gândirii freudiene din zona terapeuticii medicale au fost ca rezultat al unui context traumatic rea/, respectiv seducerea
multiple, începând de la precursorul Franz (Friedrich) Anton Mesmer, la copilului de către adult.
James Braid, pionier al studiilor ştiinţifice asupra hipnozei, la gânditori
precum fondatorul „Şcolii Sugestiei” de la Nancy, Ambroise-Auguste Teoria seducţiei infantile a tost expresia unui model al
Liebault sau Hippolyte Bernheim, părintele teoriei sugestivităţii. Pornind de psihismului în care realitatea psihică internă se află într-o relaţie
la experimentele de sugestie post-hipnotică ale lui Hippolyte Bernheim (la „directă” cu cea externă. Freud a renunţat la această perspectivă, în
care a participat în anul 1889) în care subiectul executa, la ieşirea din starea anul 1997, pentru că a înțeles faptul că realitatea internă este
hipnotică, comenzile administrate în transă fără a putea spune motivul, constituită prin prelucrarea, în diferite grade (uneori până la eludare)
Freud a explorat motivele pentru care subiectul uită evenimentele
traumatice. Însă personalitatea care avea să îl influențeze în mod decisiv pe
" Teoria este bună însă nu împiedică faptele să existe.
20 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză PĂ

a celei externe. Realitatea internă este o construcţie (în care fantasma Freud a putut observa din cazul Anna O., pe numele real, Bertha
este prioritară) ale cărei legi de fundamentare Freud și-a propus să le Pappenheim, ceea ce Breuer nu a reușit, în relaţia sa cu pacienta: erotismul.
înțeleagă. În relaţia medic — pacient „infiltrarea” erotismului era un fenomen cu totul
Din acest punct, teoria traumei s-a dezvoltat în două direcții: reprobabil, de aceea, Breuer, aflat sub incidenţa „legii” etice nu a putut să
|. teoria libidoului şi dinamica inconştientului, începând cu re-cunoască dorinţele pe care le avea pacienta sa.
fenomenele rezistenței şi funcţionarea proceselor primare, Fondul relaţiei şi trăirile sale în raport cu ceea ce va urma să fie
condensarea, deplasarea etc; conceptualizat ca fransfer erolic, a fost ceea ce l-a determinat pe
2. teoria transferului şi modalitatea de definire a relaţiei Breuer să încheie tratamentul prin metoda catarctică“. Pentru Freud acest
terapeutice. indiciu a fost suficient pentru a-și pune problema importanţei
Pentru că s-a considerat a fi un „hipnotizator mediocru” şi „nu a sentimentelor pe care pacientul le are faţă de medic, deschizând,
reuşit niciodată să îi impună unui bolnav o scenă la care se aştepta”* astfel, calea teoretizării transferului.
Freud a căutat o altă cale spre traumă. Aceasta cu atât mai mult cu cât Freud va renunţa la hipnoză pentru a folosi sugestia simplă, în
hipnoza, chiar dacă permitea accesarea contextului traumatic, era o combinaţie cu presarea frunţii pacientului, în scopul de a susţine şi
metodă care nu asigura rezultate profunde întrucât simptomele stimula regăsirea amintirilor patogene ale pacientului. A aplicat
reveneau în mod frecvent. Însă repere minuscule ale hipnozei se această tehnică, pe care o putem numi asociație impusă, pacientelor
regăsesc în amenajarea psihanalitică: prin divan şi prin regula liberei cunoscute sub numele de Miss Lucy şi Elisabeth von R.
asocieri, cadrul analitic a păstrat condiţiile instaurării unei stări de Prin tehnica asociației impuse, Freud înţelege atât motivul pentru
sorginte hipnoidă. care trauma nu poate fi rememorată (prin dificultatea de a elabora
Din perspectivă clinică, psihanaliza este rezultatul remanierilor evenimentul traumatic, ce este fie dureros, dezagreabil sau în contradicţie
tehnice, a capacităţii de a învăţa de la pacienți. cu morala), cât şi faptul că există o forță care se opune rememorării. Ca
După cum arătam, iniţial, Freud a încercat să înţeleagă psihismul urmare, descoperă fenomenul rezistenței, care are aceeaşi sursă cu forța
folosind modelele biologice ale neurologiei. De aceea, Freud a folosit care blochează rememorarea.
metoda catarctică, dezvoltată de Joseph Breuer, care consta în Din pricina fenomenului rezistenţei, asociația impusă şi orice
„interogarea” pacientului aflat sub hipnoză, pentru a căuta elementul formă de impunere nu mai putea fi o tehnică utilă în reconstituirea
traumatic, pentru a facilita legătura cu afectul specific şi a provoca traseului spre traumă. Reacţia celebrei paciente Emmy von W., la
abreacția. Efectul terapeutic consta în descărcarea afectului generat de tehnica sa („Nu vă mişcaţi ! Nu mai vorbiţi ! Nu mă atingeţi !”) i-a
traumă. Catarsisul, descărcarea este expresia modelului neurologic al permis lui Freud să se situeze într-o poziţie diferită în demersul
arcului reflex, care arată faptul că o excitație externă, dacă este terapeutic, prin care să ofere pacientului „spaţiu”, să îi permită să
preluată printr-o cale neuronală senzitivă, va genera în organism un vorbească liber.
cuantum de energie care va fi descărcat motoriu. Pornind de la acest
model, Freud a considerat în Proiecr de psihologie (1895), că există
tendința implicită a rețelei neuronale de a evacua total energia * Spre deosebire de varianta lui Ernst Jones, care arăta în lucrarea
(principiul inerţiei). dedicată vieţii lui Freud, Viața şi opera lui Sigmund Freud (La vie et lauvre
«le Sigmund Freud (trois tomes) PUF-Quadridge reâd. 2006), faptul că Breuer
nu ar mai fi văzut-o pe Bertha, Albrecht Hirschmiiller arată că Breuer ar fi
* S. Freud, „Despre etiologia isteriei”, în Freud, Opere 5, Inhibiţie, continuat să îşi vadă pacienta (Albrecht Hirschmiiller: Physiologie und
simptom, angoasă, Ed. Trei, Bucureşti, 2001, p. 62. Psychoanalyse: im Leben und Werk Josef Breuers. Bern, 1978).
22 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 23

Debutul acestei metode, care a devenit asociaţia liberă, este | ale psihanalizei precum principiile plăcerii şi ale realităţii, se
mai 1889. Prin această remaniere tehnică, atingerea fizică a fost conturează, deschizând porţile spre teoretizarea refulării, a
înlocuită cu un alt ordin de „atingere”, cea mental-asociativă iar planul triangulării timpurii etc.
fizic a fost înlocuit cu cel simbolic. Pentru a facilita „atingerea” Etiologia patologiei psihice este înțeleasă în perspectiva
stadială a dezvoltării, pe ale cărei puncte de discontinuitate Freud le
mentală, asocierea liberă, este necesar ca descărcarea prin
va conceptualiza prin traumatism, fixaţie etc. Sensul curei
comportament, prin act, să fie limitată.
psihanalitice constă, astfel, în remanierea punctelor de discon-
Graţie „curei prin vorbire”, ca etapă necesară în devenirea
tinuitate ale dezvoltării, care devin accesibile numai prin „regresie”.
psihanalizei, Freud a realizat valoarea terapeutică a cuvântului, ca
Pe măsură ce cadrul analitic este stabilit şi importanţa
reprezentant criptat, derivat al inconştientului, ceea ce îl va orienta
fenomenului transferului devine cardinală, interpretarea este
în direcţia explorării psihismului ca „arheologie a profunzimilor”.
instrumentul tehnic fundamental, care nu a fost necesar în metoda
Sub aspect tehnic, asocierea liberă se îndepărtează de metoda
catarctică sau asociaţia impusă: interpretarea este mijlocul de
catarctică întemeiată pe modelul descărcării imediate. Asociaţia liberă
reconstituire a istoriei infantile a pacientului.
permite totodată, prin reculul elaborărilor teoretice, trecerea de la
Teoria transferului permite reorganizarea relaţiei terapeutice a
modelele simpliste ale acumulării şi descărcării energiei, la dinamicile
cadrului. “Transferul se poate manifesta cu claritate dacă anumite
complexe ale transformării sale, care presupun acumularea şi
condiţii de cadru sunt respectate; amenajările tehnice permit
procesarea energiei psihice.
dezvoltarea transferului şi numai în anumite condiţii, analiza
Prin metoda asociaţiei libere, Freud descoperă rolul sexualităţii
transferului. De aceea, Freud şi-a dat seama că pacientul nu poate fi
care justifică abandonarea teoriei traumei: „nici un simptom isteric nu
invitat la masă şi că nu este recomandată nicio altă interacțiune cu
pornește doar dintr-o singură experiență reală, ci de fiecare dată,
amintirea trezită prin asociaţie, acționează împreună cu o experienţă pacientul în afara cadrului”.
mai timpurie în calitate de cauză determinativă a simptomului”;
„indiferent de la ce caz sau de la ce simptom pornim, în final ajungem
pe tărâmul trăirii sexuale”. ?
De aceea, conflictul nu se mai joacă între uitare şi rememorare,
ci între forțe represive şi forte pulsionale.
Remarcabila lucrare dedicată visulului* (1900) deschide urmă-
toarea etapă a teoretizării Freudiene, în care psihismul profund,
conținutul latent, (tran)scris într-un cod specific, este diferit de psihismul
superficial, de conținutul manifest. Astfel, apare prima topică tripartită
care reuneşte conştientul, preconșştientul şi inconştientul.
Apariţia, în anul 1905, a celor Zrei eseuri asupra teoriei
sexualității poate fi considerat punctul din care teoria libidoului şi a
sexualităţii devine axa de studiu predilect. Concepte fundamentale

7 S. Freud, „Despre etiologia isteriei”, în Freud, Opere 5, Inhibiție,


simptom, angoasă, Ed. Trei, Bucureşti, 2001, pp. 56-57. ” După cum a procedat cu pacientul său celebru Ernst Lanzer, denumit
% Interpretarea viselor. „Omul cu şobolani”.
24 Matei GEORGESCU Introducere in psihanaliză 0)

B. Între somatic şi psihic. Psihanaliza nu separă corpul de


psihic, înțelegând atât faptul că metabolismul biologic este
TEORIA PSIHANALITICĂ întotdeauna însoţit de unul psihic, cât şi continuitatea psyche-soma
sub aspectul energetic. Perspectiva psihosomatică presupune această
Principii fundamentale continuitate, care se reflectă atât în simptomul conversiei, cât şi în
somatizare. In cazul somatizării energia se descarcă direct în corp
întrucât există un deficit de procesare psihică. Sub acest aspect, J..
Cain arată în Psihanaliză şi psihosomatică faptul că boala
psihosomatică pare „să scape” domeniului simbolic.

1. Trecerea de la descriptiv la cauzal 3. Principiul constanţei/homeostazia/Nirvana

Perspectiva psihanalitică se caracterizează prin faptul că trece Freud a preluat şi modelele fizicii care reprezentau expresia
dincolo de descrierea fenomenelor psihice, graţie unei abordări rigorii ştiinţifice. Unul dintre principiile termodinamice surprinde
dinamice: „odată cu admiterea sistemelor psihice [les, Pces, Cs], maniera în care, într-un sistem închis, orice diferenţe de nivel
psihanaliza a făcut un pas mai departe față de psihologia descriptivă a energetic se egalizează, pentru a echilibra sistemul. Acest principiu
conştiinţei [...]. Ea se deosebeşte de psihologie în principal printr-o poate fi aplicat şi psihismului cu amendamentul că în domeniul
concepție dinamică a proceselor psihice; la aceasta se adaugă faptul „Viului” nu există sisteme închise: oricare ar fi forțele psihice aflate în
că ea ia în consideraţie şi topica psihică'%”. interacține, acestea tind spre momente de echilibru dinamic.
Momentele de echilibru dinamic sunt expresia unui „nivel” al
2. Principiul continuității energiei psihice pe care sistemul încearcă să îl menţină constant.
Nivelul energiei psihice reprezintă un „palier” constituit din excitație,
A. Între normalitate şi patologie. Continuitatea palierului pe care, în consecinţă, sistemul va încerca să îl menţină cât mai scăzut.
normalităţii cu cel al patologiei, sub aspectul calităţii proceselor Principiul constanţei energetice a unui sistem a fost formulat de
către medicul, fizicianul, psihologul, întemeietor al psihologiei experimentale
psihice, a fost expresia gândirii integrative Freudiene.
ŞI al psihofizicii Gustav Theodor Fechner, în lucrarea J4ei ale istoriei creării
Teoria psihanalitică are ca fundament continuitatea dintre
şi dezvoltării organismului” (1873). Fechner, ca şi Freud a fost influenţat de
procesele psihice aflate în zona normalităţii în raport cu cele din
perspectiva lui Ch. Darwin. Fechner a elaborat cinci principii emergente
zona patologiei, pentru că între cele două categorii de fenomene organizării și dezvoltării materiei organice şi anorganice, stadii ale stabilităţii
există exclusiv o diferenţă de grad şi nu una de natură. De exemplu, Şi instabilității dinamice necesare în procesul (auto)organizării sistemelor.
atât un psihopat antisocial cât şi un cetăţean onorabil pot să resimtă, Ideea a fost preluată de fiziologul Walter Bradford Cannon sub
intern, agresivitate, însă numai primul le va trece, fără să ţină cont de forma conceptului de homeostazie. În lucrarea Înţelepciunea corpului!”
contextul social, în act. Sursa comportamentului agresiv este unitară, (1932) Cannon descrie homeostazia prin patru principii, pe care le redăm
ține de mişcările pulsionale iar diferenţele rezultă din modul în care integral având în vedere importanţa lor:
expresia pulsională este amenajată psihic.
! Ideas in the Histor y of Organism Creation and Developmeni.
10 S. Freud, „Inconştientul”, în Freud, Opere 3, Psihologia 2 Walter B. Cannon, The Wisdom Of The Body, W. W. Norton and
inconştientului, Ed. Trei, Bucureşti, 2000, p. 99. Company, Inc.
26 Matei GEORGESCU Introducere in psihanaliză | 27

1. sunt necesare diferite mecanisme pentru ca un sistem deschis motivul distrugerii îl va însoţi în opera sa. Regăsim această idee în
să îşi menţină constanţa; Disconfort în cultură (1932), atunci când îl citează pe Goethe: ..... tot
2. constanța presupune ca orice tendință la schimbare să fie ce se naşte şi devine, e vrednic să se prăpădească. Astfel cum tot ce
contracarată de rezistenţa sistemului; voi numiţi păcat, distrugere şi rău, e însuşi elementul bun.”!* În
3. reglarea sistemică a homeostaziei presupune mecanisme Problema economică a masochismului (1924), Freud a preluat
complexe care operează simultam şi/sau succesiv; „principiul Nirvanei” al Barbarei Low care postula tendinţa
4. homeostazia nu este efectul hazardului, ci al organizării. psihismului spre suprimarea excitaţiei interne: „orice neplăcere trebuie
Echilibrul energetic a fost pentru Freud un principiu cardinal de să coincidă cu o creştere, fiecare plăcere cu o descreştere a tensiunii
organizare a sistemului psihic. Dezvoltarea psihică presupune consti- excitative existente în psihic, principiul Nirvana ar sta pe de-a-ntregul
tuirea structurilor necesare pentru ca energia psihică să nu se descarce în slujba pulsiunii de moarte [...]”!*.
imediat, ci să permită prin acumulare, existența fenomenelor psihice Astfel, pulsiunea de moarte exprimă principiul suprimării tensiunii
complexe. excitative ca formă de excelenţă a echilibrului şi constanței. Pulsiunea
Principiul subiacent consta în faptul că starea organică, de moarte este orientată spre reducerea totală a tensiunii excitative, şi
procesele vieţii reprezintă „o derogare” de la starea anorganică, ne-vie, spre revenirea fiinţei vii către starea anorganică”, întrucât, așa cum
în sensul în care, în lipsa structurilor necesare, energia nu poate fi arată Freud, „scopul vieţii este moartea [...] şi starea inanimată exista
acumulată şi se descarcă direct şi total. Starea anorganică presupune, înaintea celei animate”!S.
deci, că echilibrul energetic este realizat prin descărcarea totală a Pulsiunile de viaţă au scopul de a amâna efectele pulsiunii de
energiei. Starea de zero energetic este cel mai stabil palier, în timp ce moarte prin deflectarea acesteia spre exterior.
orice stare energetică este supusă dinamicii şi instabilității, necesitând Sub aspect clinic Freud a observat fenomenele pulsiunii de
importante resurse reglatorii. moarte, în interiorul psihismului, prin manifestarea masochismului
Întrucât descărcarea totală a energiei este cel mai stabil palier, originar şi sub forma deflectată, orientată spre exterior, pe care a
Freud a considerat în Dincolo de principiul plăcerii că scopul oricărei denumit-o pulsiune de distrugere, respectiv, agresivitatea distructivă
organizări vitale este starea anorganică, spre care tinde. umană, în genere”.
Ideea stării anorganice ca scop a reluat-o în 1912 celebra Existenţa unei „mişcări interne orientate spre distrugere”, a unei
pacientă a lui Carl Jung, Sabina Spielrein care a publicat-o, în pulsiuni de moarte situată în intimitatea fiinţei umane nu a fost uşor
Distrugerea drept cauză a devenirii: „Nu din întâmplare, anumiţi acceptată de către comunitatea ştiinţifică. În cadrul schimbului
filosofi greci, cum a fost Anaxagora, au căutat în procesul diferenţierii epistolar ocazionat de activitatea /nstirutului pentru colaborare
ființei, plecând de la elementele originare, sursa răului universal.
Acest rău constă în faptul că fiecare particulă a fiinţei noastre tinde să =»
'5 S. Freud, „Disconfort în cultură”, în Studii despre societate și religie,
revină la originea sa”!?. Chiar dacă lui Freud nu i-a părut consistentă
ap e . . .. 3 S a jd Ed. Trei, Bucureşti, 2000, p. 205.
la vremea apariţiei sale, teoria distrugerii propusă de Spielrein “,
' S. Freud, „Problema economică a masochismului”, în Freud, Opere
3, Psihologia inconştientului, Ed. Trei, Bucureşti, 2000, p. 265.
5 A. Carotenuto, Sabina Spielrein, Entre Freud et Jung, Aubier 7). Laplanche, J.-B. Pontalis, op. cit po 37
Montaigne, 1981, p.218. '5 S. Freud, „Au-delă du principe de plaisir”, op. cit., 1981, p. 82.
14 S$. Freud, C. G. Jung, Correspondance, vol. 2 (1910-1914), Jdem „,S. Freud, Nouvelles confărences sur la psychanalyse, op cil.,
Gallimard, Paris, 1975, p. 262. p. 138.
28 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 29

spirituală, pe tondul amenințării războiului, Freud îi scria şi „acoperite” fiind, timpuriu de alte procese psihice. De aceea, fenomenele
savantului Albert Einstein, în anul 1933, despre imposibilitatea de a inconştiente nu pot fi cunoscute decât prin intermediari, fenomene de
evita tendinţa internă spre distrugere: „Poate aveţi impresia că teoriile interferență, precum actul ratat, visul sau prin simptomul nevrotic.
noastre ar fi un fel de mitologie, care nu mai este una fericită în cazul
nostru. Dar, în fond, nu provine oare orice ştiinţă a naturii dintr-o Precizări terminologice
astfel de mitologie ? În fizica de astăzi se întâmplă oare altfel ?”% Trecerea de la prima topică la cea de a doua (1920), corelativă
trecerii de la „inconştientul” substantival la o instanță complexă,
4. Principiul fenomenologic al inconştientului impersonală, das Es şi la folosirea adjectivală a termenului „inconştient”
este efectul remanierii întregului sistem teoretic psihanalitic.
Psihanaliza este o psihologie a inconştientul, mai precis, în ordinea In limba română, în traducerea termenului Jd, au existat două
evoluţiei conceptuale a acestei ştiinţe, este o psihologie a Se-ul. propuneri: „Sine” şi „Se”. Criteriul electiv a fost exprimarea
Definiţie: Se-ul reprezintă instanţa personalităţii care are drept caracterului impersonal, în consecință, autonom de personalitate, al
conţinuturi expresia psihică inconştientă, înnăscută sau / şi dobândită acestei instanţe.
prin refulare, a pulsiunii. Prima, prin alegerea termenului „Sine”, a fost efectul traducerii
Prime caracteristici: În textul din 1915, care se situează în Vocabularului Psihanalizei (1994), a cărui menire a fost şi aceea de a
prima perioadă a evoluţiei teoretice, Inconştientul, Freud rezumă Statua în limba română terminologia psihanalitică.
caracteristicile proceselor inconștiente”: Cea de a doua, corespunde traducerii primului volum al
e sunt atemporale — nu au nicio relație cu timpul. Relaţia Tratatului de Psihanaliză Contemporană al reputaţilor cercetători ai
temporală este legată de activitatea sistemului preconştient. Universităţii din Ulm, Helmut Thomă, Horst Kăchele (1999) care
e substituie realitatea exterioară prin cea psihică, sunt supuse propune, prin aportului lui Vasile Dem. Zamfirescu, o echivalență
principiului plăcerii; prolifică semantic a termenului „das Es”, prin forma substantivată a
Din perspectivă gnoseologică, o ştiinţă a inconştientului pronumelui impersonal „Se”.
reprezintă o întreprindere dificilă întrucât obiectul cunoaşterii este și Tablouri semantice produse prin această alegere se situează
parte a subiectului cunoaşterii. aproape de realitatea clinică pe care Freud a dorit să o reflecte: dorința
„Ceea ce numim inconștient, cele mai adânci mişcări pulsionale, nu Se trăieşte, durerea Se suferă (= Se-ul mă suferă pe mine). Termenul
cunoaşte nimic negativ, nicio negaţie — contrariile se unesc în el — şi astfel „Se” a fost preluat şi în traducerea lucrării Dicţionarul Psihanalizei””.
nu cunoaște nici propria moarte, căruia nu îi putem da decât un conţinut De aceea, pentru a ne situa lingvistic în proximitatea pronumelui
negativ.” În faţa unei astfel de constatări empirice, logica rațiunii, impersonal german das Es sau de omologul francez Ca, optăm pentru
specifică ştiinţei, în genere, este pusă în dificultate şi aceasta cu atât mai termenul „Se”.
mult cu cât, per se, „procesele inconştiente” sunt de necunoscut,

% S. Freud, „De ce război ?”, în Freud, Opere 4, Studii despre societate


şi religie, Ed. Trei, Bucureşti, 2000, p. 216. * Roudinesco, E., Plon, M., Dicţionarul Psihanalizei, trad. (în
”1 Freud, Opere 3, Inconştientul, pp. 95-129. colaborare) Matei Georgescu, Ed. Trei, Bucureşti, 2001, nominalizat de către
2 S. Freud, „Consideraţii actuale despre război şi moarte”, în Freud, Asociația Editorilor din România la secţiunea „Cele mai bune traduceri
Opere 4, Studii despre societate şi religie, Ed. Trei, Bucureşti, 2000, p. 44. ştiinţifice ale anului 2002”.
30 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 31

a : 26 ; E PER
Coordonate ale Se-ului — Este organizat prin complexe”, ansambluri de reprezentări şi
amintiri intens investite afectiv.
Coordonate metapsihologice ale Se-ului” — Este spaţiul de confruntare a celor două categorii ultime
pulsionale, ale vieţii şi ale morţii.
— Psihogenetic este cea mai importantă şi veche instanță a
personalităţii. Coordonate logice ale Se-u/ui
— Topic reprezintă fundamentul celorlalte instanţe, față de care
păstrează zone de intersecţie. Întrucât conținuturile Se-ului se situează dincolo de spaţiul-timp
— Dinamic se află în conflict cu celelalte două instanţe ale prin faptul că energia psihică se deplasează şi condensează liber, fără a
personalităţii, Eu şi Supraeul. se fixa de o reprezentare şi a genera, implicit o structură, nu se supune
— Economic este principalul rezervor energetic-libidinal al principiilor logicii clasice-aristoteliene ale identităţii, non-
personalităţii. contradicţiei, terțului exclus.
Identitatea (principiul identităţii) este efectul „secundarizării”
Coordonate psihologice ale Se-4/ui psihice, a investirii unei reprezentări şi a /egării energiei psihice de
acea reprezentare.
— Funcţionează în ordinea proceselor primare, în care energia Identitatea este, în perspectiva lui Freud, corelativă trecerii de la
psihică circulă liber, fără constrângeri între reprezentări, după reprezentarea lucrurilor la cea a cuvintelor. Imaginea mnezică, pentru
principiul „mecanismelor” deplasării şi al condensării, ceea ce permite a fi conştientă trebuie să fie asociată cu o imagine verbală şi aceasta
reinvestirea energiei în reprezentările halucinatorii primitive, în scopul este esența procesualităţii secundare.
satisfacerii substitutive a dorinţei.
— Funcţionează conform principiului plăcerii, respectiv al Metapsihologia
evitării neplăcerii (înţeleasă drept creştere a cantităţii de excitație) şi al
căutării plăcerii (respectiv de reducere a cantităţii de excitație). Metapsihologia reprezintă zona cu cea mai mare elevaţie a
— Funcţionează dincolo de principiul plăcerii, conform teoriei psihanalitice. Este constituită dintr-un ansamblu de modele care
fenomenului clinic de compulsiune la repetiție, conţinutul pulsional al reflectă triaxial realitatea clinică, sub forma dinamicii procesuale şi
Se-ului, reflectând caracterul conservator al pulsiunii. Conserva- structurilor psihice. Înțelegerea metapsihologică a unui fenomen clinic
torismul pulsional este nuanţat exprimat de F. Nietzsche prin eterna presupune precizarea aspectelor sale dinamice, economice şi topic-
reîntoarcere”?. structurale.

2 Georgescu, M., „Sinele de la Freud la Freud”, în Psihologia Sinelui,


Ed. Eminescu, Bucureşti, 2000. am măreț sau mic în mine”, F. Nietzsche, Aşa grăit-a Zarathustra, Ed.
* Lanţul cauzelor se-ntoarce iarăşi, în care sunt încopciat, iar el mă va Humanitas, Bucureşti, 1997, p. 296.
crea din nou ! [...] Voi reveni, cu soarele acesta, cu pământu-acesta, cu “4 Freud a fost reticent în privinţa utilizării conceptului de „complex”,
vulturul acesta [...] — nu: nicidecum pentru o nouă viață sau mai bună sau în genere, preferând să îl aloce contextelor cheie precum cele are triangulării
asemenea cu aceasta, ci chiar pentru această unică și aceeaşi viață, cu tot ce ((Edip) sau ale „castrării”.
32 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză i 33

Principalele scrieri cu caracter metapsihologic sunt Formulări corporal.” Pulsiunea se diferenţiază de stimul (care este provocat din
asupra celor două principii ale funcționării psihice (1911), Dincolo exterior şi se descarcă printr-o acţiune în spre afară.) prin faptul că nu
de principiul plăcerii (1920), Eul şi Se-ul (1923). provine din lumea exterioară, ci din interiorul organismului şi prin
După cum am văzut, Freud a conferit psihanalizei un caracter faptul că nu acţionează niciodată ca o forță momentană, ci este mereu
ştiinţific prin faptul că a făcut apel la paradigmele „tari” ale timpului constantă.
său, importând modele ale fizicii (cu precădere termodinamicii) şi Explicaţia metapsihologică este completă dacă fenomenul psihic
biologiei. este analizat sub aspect dinamic, economic şi topic-structural.
A abordat realitatea clinică într-o manieră raţională şi
reducționistă, în sensul de a „reduce”, de a „decupa” fenomenele A. Perspectiva dinamică
complexe în părți mai simple. Prin elaborarea metapsihologică, Freud
a dorit să confere psihanalizei, fără echivoc, un caracter ştiinţific, Dinamica psihică înseamnă mișcarea pulsională permisă în
respectiv să definească precis entităţile studiate, relaţiile dintre acestea diferitele secvenţe ale evoluţiei psihismului. Această perspectivă
şi, drept consecință, să permită predicții care să poată fi probate presupune o axă longitudinală, explicaţie diacronică a originii şi
experimental. evoluţiei forțelor şi contraforțelor psihice, a manierei acestora de
interacțiune care au ca efect descărcarea, inhibiţia sau retenţia energiei
Conflict şi pulsiune pulsionale. De aceea, fenomenele psihice sunt studiate în contextul
interacțiunii dialectice dintre forțele de excitație şi inhibiţie.
Viaţa psihică presupune o continuă dialectică (etimologic — a fi Perspectiva psihodinamică este cu necesitate una genetic-
în contra) a forțelor psihice care sunt întemeiate în registrul biologic. evoluționistă, care a fost proprie biologiei. Psihanaliza propune un
De aceea, nu există viaţă psihică în afara conflictului, înţeles în sensul model al dezvoltării psihice în care progresia este posibilă în anumite
dinamicii, al opoziţiei, dintre pulsiune, dorinţă şi „Lege”, mecanisme condiţii. În cazurile de discontinuitate a progresiei, etapa respectivă
de apărare. Orice fenomen psihic, un act ratat, un simptom sau din dezvoltare este „marcată” prin puncte de fixaţie care vor
fenomenele conştiinţei sunt expresia conflictului şi reprezintă determina modul de funcţionare după ce se produce regresia.
echilibrul dinamic al unor forțelor psihice. Vom reveni asupra acestei
teme fundamentale. Retenţia pulsională
Psihanaliza s-a întemeiat pe o dimensiune biologică şi, de aceea
a preluat şi modele ale biologiei. Psihanaliza este o psihologie a Ovidiu, în Mertamorfoze, relatează povestea miticei păsări
pulsiunii şi nu a instinctului, întrucât se referă la reprezentarea psihică Phoenix a autoregenerării şi auto-reinnoirii — metaforă a pulsiunii.
a funcțiilor somatice şi la modul în care acestea sunt elaborate psihic. Pasărea Phoenix trăieşte pe tămâie şi fructe, pe scorţişoară şi smirnă
Pulsiunea este reprezentantul psihic al instinctului şi, prin faptul că pentru a se incinera, după o jumătate de mileniu de inspiraţie şi
este un concept liant între psihic şi somatic, este expresia principiului generativitate. Din cenuşa pasării mamă, o pasăre tânără apare,
continuității. În Pu/siuni şi destine ale pulsiunilor, Freud defineşte destinată să trăiască pentru încă o jumătate de mileniu.
acest concept: „Pulsiunea este un concept limită între psihic şi
somatic, ca reprezentant psihic al stimulilor care izvorăsc din
interiorul corpului şi ajung în suflet, ca o măsură a cererii de travaliu S. Freud, Opere 3, Pulsiuni şi destine ale pulsiunilor, p. 68.
care este impusă psihicului, ca urmare a legăturii sale cu ceea ce este *5 1dem, p. 62.
34 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 35

Procesele pulsionale nu sunt segmentare, întrerupte, de aceea vicisitudinile sale. Dezvoltarea explozivă din perioada pubertăţii
mitul păsării Phoenix trimite spre sexualitatea umană, spre dorința indică dificultăţile şi efortul necesar pentru drenarea, elaborarea
care se autoregenerează în permanenţă. Sexualitatea umană diferă de energiei psihice.
cea a altor specii prin faptul că nu este sezonieră, încadrată în perioade Comportamentul, expresia motrică, „actul” sunt indicatori ai
de eostrus (rut), ci continuă şi de aceea este forță care s-a cerut descărcării energiei psihice, cu un ambitus important de manifestări,
continuu amenajată. începând de la forme de „inerţie” până la cele de descărcare imediată,
Pe de altă parte, descărcarea directă a pulsiunii este în care retenţia este imposibilă.
incompatibilă cu rigorile culturale. De aceea, procesul de umanizare a Descărcarea energiei este condiţionată de gradul în care este
însemnat amorsarea şi dezvoltarea mecanismelor de retenţie instalat principiul realităţii, funcţiile Eu/ui şi „testarea” realităţii în
pulsională, în special în fața sexualităţii şi agresivităţii. relaţie cu principiul plăcerii şi cu cel al datoriei.
Relaţia socială este întemeiată pe procese sublimatorii, efect al Eul cu o bună priză a realităţii descarcă energia numai în
retenţiei pulsionale. Retenţia este efectul constituirii Supraeului care se condiţiile externe favorabile comportamentului, în timp ce un Eu slab,
realizează pe fond grupal, în comunitate”. Principiul datoriei, norma nu va putea reţine energia și o va descărca direct, indiferent de
internă, care se opune descărcării directe şi principiului plăcerii, se condiţiile realităţii obiective.
instituie prin identificări actuale dar şi prin influența genealogiei
Principiul realităţii impune forme de retenţie pulsională şi, sub
individului, prin care preia idealurile generaţiilor precedente.
acest aspect, este un factor al privaţiunii, însă există modalităţii prin
Cultura poate fi definită ca ansamblu al proceselor prin care un
care se pot obține forme de plăcere (,„funcţională”), consecutive
individ preia de la generația anterioară mecanismele de retenţie
controlului exercitat asupra condiţiilor externe. P/ăcerea funcțională
pulsională, care generează implicit şi căile de descărcare şi de
este efectul economic al faptului că Eu/ nu mai risipeşte energie prin
inhibiţie. Vom reveni şi asupra acestui aspect. angoasă întrucât (auto)controlul este eficient.
Perspectiva dinamică exprimă nuanţat modul în care omul s-a
Pentru inhibarea energiei psihice, oprirea acesteia, sub aspect
instalat în Cultură; de aceea, atributul de psihodinamic exprimă
economic, sunt necesare forțe egale care să acţioneze în sens opus.
necesitatea de a explora istoria modalităţilor în care un individ a Energia se poate însă manifesta pe căi alternative, prin deplasarea şi
negociat între principiul plăcerii, al descărcării directe, principiul condensarea sa.
datoriei, al interdicţiei pentru a avea acces la realitate, prin Modalitatea în care energia psihică poate fi „„procesată”,
compromisul realizat de către Eu. respectiv elaborată sau/şi legată sunt indicative pentru capacitatea
Eului. Eul are limite în elaborarea energiei, dincolo de care, energia
B. Perspectiva economică este descărcată direct, în maniere „primitive”.
Debordarea Eului prin afluxuri de energie incontrolabilă produce
Are ca element central de studiu energia psihică în contextul
alterarea sau chiar suspendarea capacităţii de testare a realităţii şi a
modalităţilor în care este gestionată, căile de retenţie, de descărcare etc. stării de conştienţă.
Psihogeneza aparatului psihic este consubstanţială dezvoltării şi
De aceea, starea de conştiență poate fi suspendată atunci când
evoluţiei mecanismelor de prelucrare a energiei psihice. In perioade
energia psihică nu mai poate fi procesată în maniera habituală, întrucât
ale evoluţiei, precum pubertatea sau menopauza, se poate observa
există într-un cuantum mult prea mare. Capacitatea de testare a
comparativ, modul în care se realizează economia psihică, respectiv
realităţii, de observare şi conştienţa sunt posibile ca efect al evoluţiei
capacităţilor de retenţie şi elaborare pulsională. Eu/ şi conştienţa nu
* 1dem, „Disconfort în cultură”, în Studii despre societate şi religie,
Ed. Trei, București, 20009, p. 197.
sunt posibile dacă se menţin căile „primare” ale descărcării energetice
36 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 37

directe. Capacitatea de (auto)observare este un indicator al dezvoltării Sublimarea


psihice, iar în patologiile severe aceasta dispare (episoade delirante,
halucinatorii). Obiectul extern investit prin libido, devine obiect intern, investit
Prin urmare, energia psihică se poate: cu libido narcisic. Astfel se formează relaţia libidinală narcisică
1. descărca în modalităţi cursive; (secundară). Prin aducerea în Eu a obiectului extern, libidoul obiectual .
2. descărca în modalităţi discontinui, pusee, raptus; este transformat în libido narcisic sublimat (desexualizat).
3. bloca, inhiba şi menţine în stare latentă în Se; caz în care se De aceea, procesul sublimativ se realizează prin intermediul Eului.
constituie procese de contra-investire prin forțe egale, cu costuri Freud precizează procesul sublimativ în Declinul Complexului CEdip:
energetice mari. „înclinațiile libidinale ce aparţin complexului vor fi în parte
desexualizate şi sublimate, ceea ce se întâmplă la fiecare transpunere
C. Perspectiv structurală în identificare, în parte inhibate în raport cu scopul şi transformate în
impulsuri tandre”*!.
Constă în descrierea structurii sistemului psihic, a ansamblurilor Supraeul se formează prin identificare: într-un prim timp al teoriei
componente şi a relaţiilor dintre acestea. freudiene, cu tatăl şi apoi, prin nuanţarea teoriei, direct cu Supraeul patern.
Obiectul intern rezultat din identificarea cu părintele de sex
Geneza instanțelor opus, prin caracteristicile sale diferite, nu poate face parte din Eu. Prin
conţinutul său reacţional, efect al mişcării pulsionale agresive a
copilului proiectată asupra părintelui, obiectul intern constituit se
Se-ul este instanţa din care, Eul şi Supraeul, emerg prin detaşare
detaşează ca formaţiune aparte, care va păstra caracteristicile
sub acţiunea condiţiilor externe.
obiectului originar, interdicţia.
Starea narcisică primară, prin timp al existenţei, metaforă a stării a-
Intrucât Supraeul s-a constituit prin identificare cu prototipul
duale, a-relaţionale este ipotetică, întrucât ar presupune un sistem închis. (Supraeul) parental şi pentru că identificarea presupune desexualizare,
Pulsiunile de viaţă, care „deschid” sistemul psihic de la început, sublimare, se produce o polarizare pulsională. Prin sublimare,
constituie lumea, „obiectul” și transformă energia libidinală narcisică, componenta erotică nu mai poate contracara, „lega” tendințele
întoarsă spre Sine, într-una relaţională, obiectuală. distructive ale Supraeului, care devine expresia pulsiunilor de moarte.
Cerinţele libidinale ale Se-ului nu pot fi satisfăcute în relaţia cu Prin procesul sublimativ constitutiv, Supraeul devine dominat de
obiectul, întrucât obiectul este variabil, poate lipsi iar pulsiunea se cere „cultura pură a instinctului morţii”?.
permanent satisfăcută, indiferent de realitatea extern-variabilă a Sublimarea pulsiunii, presupune desexualizarea care este forța
obiectului. Soluţia rezidă în introiecţia obiectului ca parte a Eului. În acest esenţială a /egării pulsionale; de aceea, sublimarea este asociată
mod, obiectul extern, devine obiect intern, aflat la dispoziţia Se-ului. funcţiei de-legatorii a pulsiunii de moarte.
Constituirea obiectelor interne, iniţial prin încorporare, apoi prin
introiecţie, reprezintă unica manieră de renunțare la cele externe, renunțarea
* S. Freud, „Eul şi Se-ul”, în Freud, Opere 3, Psihologia
la obiect. Eul devine obiectul predilect de investiţie a Se-ului prin faptul că inconştientului, Ed. Trei, Bucureşti, 2000, p. 233.
acesta condensează caracteristicile obiectelor externe. ” 1dem, „Declinul complexului Odip”, în Freud, Opere 6, Studii
d espre sexualitate, Ed. Trei, Bucureşti, 2001, p. 215.
" S. Freud, „Eul şi Se-ul”, în Dincolo de principiul plăcerii, Ed.
Jurnalul Literar, 1992, p. 149.
38 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 39

Fără transformarea pulsiunii prin sublimare, existența în Cultură unui context teoretic amplu în care găsim aspiraţia de a desluși
a omului ar fi fost imposibilă. Sublimarea înseamnă devierea scopului „misterul biosferei”. Summum al generalizării dialectice sunt
sexual al pulsiunii într-unul non-sexual care vizează obiecte pulsiunile de viaţă (denumite, graţie simpatiei lui Freud pentru
socialmente valorizate. mitologia greacă, Eros) şi pulsiunea de moarte (Tanatos)”.
Procesul sublimator presupune efortul Fu/ui de a-şi atinge Până în anul 1920, pulsiunea sexuală, direcţionată spre obiect, se
idealul”. De-sexualizarea inerentă procesului sublimativ implică de- opunea celei narcisice, auto-conservative, direcţionată spre subiect, spre
legarea în timp ce socius-ul, relaţia socială, este rezultatul legării. De Eu. Din 1920 pulsiunea sexuală şi cea auto-conservativă, nu mai sunt
aceea, procesul sublimativ presupune înțelegerea raporturilor nucleul dialecticii psihice şi al conflictului şi sunt integrate în sistemul
pulsiunilor vieţii, denumite Eros, care sunt opuse pulsiunii de moarte.
complexe dintre investirea narcisică şi cea obiectuală”!. Capacitatea
Toate diferenţierile dintre conştiinţă, preconştient şi inconştient sunt
sublimativă este o consecință a capacităţii Eului şi, de aceea, pentru
integrate instanțelor noii topici. Caracteristicile inconştientului sunt
nevrotic, refularea şi nu sublimarea este predominantă. Procesul
remaniate şi parţial transferate Se-ului, care nu îi este moştenitor
sublimator presupune dialectica şi intrigarea dintre narcisic şi exclusiv, întrucât atât Eu/ cât şi Supraeul deţin paliere inconștiente.
obiectual în scopul constituirii capacităţii de a accede la A/reritare. Se-ul preia unele din caracteristicile specifice ale funcţionării
inconştiente prin faptul că are drept element constitutiv pulsiunea,
De la inconştient la Se reprezentant psihic al instinctului şi funcţionează prin condensarea şi
deplasarea energiei psihice de la o reprezentare la alta.
Prima structură, denumită „topică”, ca şi orice alt model Dacă inconştientul primei topici corespunde în totalitate cu
psihanalitic, a fost treptat constituită începând din anii 1895 şi este refulatul, în noua topică, atât o parte a Eului, cât şi a Supraeului, se
prezentă în lucrarea anului 1900, Interpretarea viselor. înscriu în Se. Inconştientul devine un atribut care se distribuie tuturor
Începând cu anul 1910, este pregătită remanierea primei topici, a instanţelor psihice.
cărei primă modificare, intermediară, este pregătită în anul 1914 prin Unul dintre efectele remanierii teoretice este cel al raportului
textul Pentru a introduce narcisismul. discontinuu dintre natură şi cultură, dintre Dorinţă şi Lege.
În 1915, prin Pulsiuni şi destine ale pulsiunilor, Freud schiţează Relaţia natură-cultură are o expresie simetrică în cea dintre
dualismul agresivitate-sexualitate pe care îl va preciza în 1920, în cultură-natură, întrucât există paliere ale instanțelor personalităţii
Dincolo de principiul plăcerii, prin conceptul clinic de compulsiune la determinate socio-cultural, care înglobează structural natura umană,
repetiție şi îl va articula, în 1924, cu problematica masochismului. Se-ul. De aceea:
Conflictul, elementul de esență al vieţii psihice se produce între |. Omul este mult mai imoral decât crede întrucât are ca
pulsiunile narcisice (autoconservative) şi cele obiectale, alo-erotice, [lundament fiinţial pulsiunea şi instinctul, chiar dacă acest palier a fost
care ţin de pulsiunea sexuală. supus filtrajului interdictiv al Supraeulzi.
În noua topică, dualismul pulsional, ca expresie a structurii 2. Omul este mult iai defensiv decăt ar dori să fie, prin
dialectice a teoriei analitice, este reformulat. Noul model este integrat mecanismele de apărare ale Eu-/ui.

3 I.L. Donnet, „Processus culturel et sublimation”, în Revue


Frangaise de psychanalyse, tome LXII, 1998, P.U.F., Paris, pp. 1057-1058. ” Deoarece ne aflăm într-un context ortodox Freudian, păstrăm
3 C. Janin, „Les sublimations et leur destins”, în Revue Francaise de noţiunea de pu/siune de moarte şi nu ne referim la Tanatos, ca termen
psychanalyse, tome LXII, nr. 4, P.U.F. Paris, 1998, p. 1077. consacrat de post-freudieni.
40 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză | 4.

3. Omul este mult mai moral decât ştie prin caracterul nuclear Dacă pulsiunile de viaţă permit investirea, cele de moarte, de-
inconştient al Supraeului care funcţionează conform principiului legarea, dez-investirea obiectuală, implicit formarea şi întărirea Eu-/ui,
datoriei şi al moralei heteronome a Eu-ului. prin abandonarea obiectelor externe.
Incepând cu textul Fu/ şi Se-ul (1923) Freud va contura Pulsiunile de viaţă sunt cele care, manifestându-se la nivelul Se-
perspectiva asupra Se-ului, pe care o va menţine în opera sa, atât în ului, declanşează psihogeneza, prin investiri libidinale exterioare, în
cea de a treia prelegere din Noi conferințe de psihanaliză (1932), timp ce pulsiunea de moarte, acţionând contrariu, conduce la
constituirea Fu-lui prin emergenţa sa din Se şi la transformarea
intitulată Diferitele instanțe ale personalităţii psihice, cât şi în lucrarea
libidoului obiectal în libido narcisic.
rezumativă Compendiu de psihanaliză (1938).
Eul este o instanţă de esență a personalităţii prin faptul că
In 1923, Freud explică procesul de formare a Eu-/ui, considerat
reflectă capacitatea de compromis, de a „lega” tendinţe contrarii: Ego
ca o parte a Se-ului, modificată de lumea exterioară, prin intermediul est pontifex oppositorum.
„sistemului percepţie-conştiință” (P — C). Supraeul este considerat ca Eul realizează relaţia dintre pulsiune, realitate şi datorie,
un nivel de diferenţiere în cadrul Eu-/ui, realizată în perioada respectiv între Se şi Supraeu. Centrul Eului este conştiinţa însă conţine
cedipiană. Refulatul este separat de Eu prin rezistenţe (indicate prin procese preconştiente cât şi inconştiente (mecanismele de apărare).
cele două linii) şi există o zonă co-substanţială a Se-ului cu Eu, Eul are următoarele funcţii autoconservative:
implicit a Supraeului. |. control pulsional;
Conținuturile Se-ului sunt formate din reprezentanţi psihici ai 2. percepţie;
instinctelor şi din refulat, din tendinţe pulsionale respinse de instanțele 3. control motric;
socializate. Se-u/ este fundamentul personalităţii şi este unica instanță 4. secundarizarea proceselor mentale: ordonare diacronică, anticipare;
la ale cărei conţinuturi înnăscute, constituite dintr-un fond pulsional, 5. testarea realităţii, diferenţierea realităţii interne de cea externă;
se adăugă, prin ontogeneză, conţinuturi dobândite prin refulare. 6. modificarea realităţii.

Supraeul
Eul
În viziunea lui Freud, Suprueul este o parte a Eu-lui, ale cărui
Personalitatea se constituie prin dialectica celor două categorii conţinuturi sunt primele fixaţii cedipiene, ceea ce îi determină
pulsionale, ale vieţii şi ale morţii. Prin pulsiunile de viaţă, se constituie caracteristici normativ-interdictive. Geneza Supraeului este mediată
obiectul şi lumea, graţie investirilor libidinale. Eu/ se formează din de Eul deja constituit (dar încă slab) şi are la origine activitatea
emergenţa sa din Se; este iniţial insular, fragil, şi se consolidează odată Se-ului. Supraeul pătrunde adânc în Se şi, de aceea, este mai
cu istoria obiectelor investite şi introiectate, față de care se apără, prin îndepărtat de conştiinţă decât Eul. In acest fel, sentimentul de
refulare. vinovăţie, comandamentul moral a priori, acţionează inconştient şi
Eul susţine satisfacerea necesităţilor libidinale ale Se-u/ui, graţie supune Eu „principiului datoriei”. Pulsiunea de moarte este
predominantă în Supraeu, întrucât prin sublimare Supraeul devine
permanenţei interioare a obiectelor introiectate şi se impune drept
dominat de „cultura pură a instinctului morţii”.
obiect privilegiat, monopolizând investiţiile; astfel, lucrează în ordinea
Supraeul este caracterizat prin forţa cu care limitează dorinţa şi
întreruperii investiţiilor exterioare, al de-legării. În acest sens, £u/
constrânge ul. Forţa Supraeului este explicabilă ca efect al
reprezintă „un precipitat” al investiţiilor libidinale ale Se-u/ui, „o
cronică” a alegerilor obiectale, pe care Eu/ le-a abandonat. /
36
S$. Freud, „Eul şi Se-ul”, în Dincolo de principiul plăcerii, Ed.
Jurnalul Literar, 1992, p. 149.
42 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 43

identificarii, introiecţiei şi desexualizării. Prin investirea specifică 2. Idealul Eului este deschis spre lumea exterioară, spre obiect.
triangulării cedipiene şi a travaliului de sublimare (desexualizare), Aşa cum am arătat, Supraeul este corelat părinţilor şi presupune
consecutiv introiecției şi transformării libidoului obiectual într-unul identificarea cu aceştia, mai precis Supracul are origini paterne, existând
narcisic, pulsiunile de viață sunt epuizate. Desexualizarea presupune 0 „transmisie a Supraeului”. Centrul Supraeului se formează nu prin
„desfacerea” (opusă intricării pulsionale) pulsiunilor de viață de cele identificare cu părintele, ci prin identificarea cu Supraeul acestuia.
de moarte şi prin urmare eliberarea acţiunii distructive şi mortifere a Există în individ o formă de „conştiinţă vinovată”, care trimite
pulsiunii de moarte. Formele de agresivitate ale Supraeului reprezintă spre ideea de păcăt“. Supraeul, legea, principiul datoriei reprezintă
translatarea internă a agresivităţii (faţă de obiecte externe). Prin procesul formațiunea culturală esenţială. De aceea regăsim paralelismul dintre
sublimării, libidoul obiectual devine libido narcisic, ceea ce permite individ şi grup uman, în ceea ce priveşte efectele Supraeului pentru că
intricarea dintre narcisic şi obiectual care permite existenţa a/rerifății. „în ideologiile Supraeului, trecutul continuă să trăiască, tradiţia rasei
Prin sublimare, Supraeul interiorizează comandamente specifice,
şi a poporului nu cedează decât treptat locul influențelor prezentului,
idealul populaţiei de aparenţă.
noilor modificări”! Societatea evoluează similar individului.
Funcţiile Supraeului sunt”:
Grupul uman este posibil datorită existenţei idealului comun;
1. ideal (din limba greacă, idea = aparenţă, formă expresie);
funcția de ideal a Supraeului este fundamentală în dimensiunea
2. conştiinţă morală;
3. autoobservare. culturală şi socială a individului pentru că idealul Fu/ui are „pe lângă
Dacă Eul îşi realizează idealul, Supraeul conferă Eului protecţie. partea sa individuală, şi una socială, el fiind de asemenea idealul
Freud nu a împărţit Supraeul în sub-instanţe, chiar dacă a schițat comun al unei familii, al unei categorii sociale, al unei naţiuni””?.
această posibilitate prin folosirea termenilor de Fu ideal sau /deal al Eului. Astfel că enculturaţia presupune o formă de transmitere a idealului
In Descompunerea personalității psihice (1931), Freud foloseşte, „nu printr-un Supraeu cultural, ci prin cultură, prin obiectele
exclusiv într-o manieră funcţională, termenul de Zdea/ a/ Eului, care exercită culturale”*. Obiectele culturale ideale introiectate produc alcătuirea
funcţia de „ideal” a Supraeului. După Freud, diferiţi autori au nuanţat Supraeului şi îi dau dimensiunea colectivă, socială şi culturală.
structura Supraeului, divizându-l în Eul ideal şi Idealul Eului. Cele două În introiecţia obiectelor ideale se porneşte de la obiectele
formaţiuni ale Supraeului generează câmpul narcisic“S: semnificative originare (familie) şi se continuă treptat şi extensiv cu
cele oferite de societate, respectiv, „se depărtează din ce în ce mai
|. Eul ideal este centrat spre lumea interioară, refuză alteritatea mult de părinţi şi devine impersonal”*". Mama rămâne unul dintre
şi, de aceea, este atotputernic şi magic; este asemănător cu Eul-
plăcere-purificat”” din textul din 1911, Formulări despre cele două
principii ale funcționării psihice. “ S. Freud, „Acţiuni compulsive şi practici religioase”, în Freud Opere
7, Nevroză, psihoză, perversiune, Ed. Trei, Bucureşti, 2002, pp. 17-18.
* S. Freud, „La decomposition de la personnalit& psychique”, în Nouve//es "! S. Freud, „La d&composition de la personnalite psychique”, în Nouve/les
conferences d'introduction ă la psychanalyse, Gallimard, 1995, p. 93. conferences d'introduction a la psychanalyse, Gallimard, 1995, p. 94.
% D. Scarfone, „Formation d'idâal et Surmoi culturel”, în Revue Francaise * dem, „Pentru a introduce narcisismul”, în Freud, Opere 3,
de psychanalyse, tome LXIV, nr. 5, P.U.F., Paris, 2000, pp. 1591-1592. Psihologia inconştientului, Ed. Trei, Bucureşti, 2000, pp. 55-56.
% “Eul plăcere nu poate face altceva decât să dorească să lucreze * P. Denis, „Ideal et objets culturels”, în Revue Francaise de
pentru obţinerea plăcerii şi să evite neplăcerea” S. Freud, „Formulări despre psyehanalyse, tome LXVI, nr. 5, P.U.F., Paris, 2000, p. 1608.
cele două principii ale funcţionării psihice”, în Freud, Opere 3, Psihologia " S. Freud, „La d&composition de la personnalite psychique”, în Nouvel/es
inconştientului, Ed. Trei, Bucureşti, 2000, p. 19. conferences d introduction ă la psychanalyse, Gallimard, 1995, p. 90.
44 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 45

obiectele fundamentale transmiţătoare ale Supraeului „cultural” şi ale frustrarea în condiţiile în care remanierea echilibrului şi dinamicii
idealurilor grupului. Virulenţa Supraeului nu se află în relaţie explicită psihice se face prin dialectica dintre absenţă-prezenţă, permisiune-
cu mediul afectiv de dezvoltare al copilului”. interdicție, respectiv prin indicii de realitate care să genereze
posibilitatea de discriminare internă. De aici rezultă faptul că o relaţie
Clinica/tehnica psihanalitică: psihanaliza este o formă de terapeutică desfăşurată în condiţiile preponderente ale trăirilor pozitive
psihoterapie, o tehnică de explorare a fenomenelor psihice profunde nu poate antrena efecte profunde la nivelul Eu/u; şi al personalităţii.
şi de tratare a tulburărilor psihice. De aceea, presupune un ansamblu
de principii de amenajare a relaţiei precum cadrul analitic, neutra- Neutralitatea
litatea, asocierea liberă, abstinenţa.
Tehnica psihanalitică reprezintă efectul unui demers de cercetare Este în esenţă efectul unei „funcționări” fluide a psihanalitsului
pe care l-a întreprins cu deosebire Freud prin faptul că a considerat care se obiectivează într-o bună capacitate de testare şi observare a
psihanaliza un demers dinamic sub toate aspectele. Astfel a adaptat şi realităţii, care presupune raportarea echilibrată la rea/itarea
readaptat modul în care s-a comportat în relația cu pacientul, ceea ce a pacientului. Neutralitatea presupune capacitatea de „a răspunde” fără a
generat dezvoltarea teoriei. Cadrul analitic şi tehnica sunt fundamental bascula în comportamente verbale care au potenţial excitativ sau
intricate teoriei şi sursei acesteia — realitatea psihică, atât cât poate fi intruziv, non-empatic.
aceasta cunoscută în mod „asimptotic” obiectiv.
Libera asociere
Cadrul analitic
Este expresia funcţionării psihice prin „lanţuri” şi
Este constituit dintr-un ansamblu complex de factori interni care se „arborescențe” asociative în care fiecare reprezentare antrenează în
obiectivează extern în forme de stabilitate spaţială şi temporală care funcţie de un ansamblu complex de factori alte reprezentări. Libera
permit susţinerea continuă a unui mediu securizant, propice explorării, asociere presupune exerciţiul urmăririi suitei de reprezentări care apar
elaborării şi dezvoltării. Cu cât cadrul este menţinut cu atât celelalte în câmpul intern şi punerea lor în cuvinte.
elemente de esenţă ale travaliului pot fi susținute. Libera asociere presupune transpunerea în cuvinte a activităţii
Stabilirea programului săptămânal al şedinţelor (minumum trei interne aşa cum este, prin urmare fără a angaja forme de prelucrare,
şedinţe a 45 de minute), a modului în care acestea sunt onorate filtrare ale acesteia, ceea ce se produce în mod firesc în comunicarea
(inclusiv în cazul absenței), modul în care este întâmpinat pacientul şi habituală, socială. Libera asociere se află în relaţie cu capacitatea de
este încheiată fiecare şedinţă, a modului în care sunt stabilite vacanţele observare a FEu/ui şi de aceea, pe parcursul analizei, calitatea acesteia
etc. sunt elemente constitutive ale cadrului analitic. se modifică.
Cadrul este, de asemenea, expresia Eului analistului întrucât
presupune externalizarea unor limite-reguli.
Abstinenţa
Orice raport cu limita generează frustrare şi, de aceea, tehnica
analitică presupune abilitatea de a „lucra” cu afectele negative şi cu
Este o consecinţă a modelului dezvoltării psihice pe care Freud
l-a realizat de-a lungul activităţii sale clinice. Sanogeneza presupune
“% Idem, „Disconfort în cultură”, în Studii despre societate şi religie,
trecerea gradată de la o funcţionare de tipul descărcării imediate şi a
Ed. Trei, Bucureşti, 2000, p. 190. arcului reflex la posibilitatea, treptat mai adaptată, de a amâna
46 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 47

descărcarea şi obţinerea plăcerii, de a tolera frustrarea. De altfel, a. tulburări în care constelația psihopatologică este legată de
funcţiile Eului, care culminează cu cele ale conştiinţei, sunt efectul imposibilitatea actuală de descărcare a tensiunii sexuale — nevroze
acumulărilor „energetice” consecutive amânării descărcării. actuale;
b. tulburări în care există o problematică de dinamică psihică
Psihopatologie psihanalitică dobândită în perioada infantilă. Aceste tulburări sunt specifice
tratamentului analitic, întrucât permit deconstrucția şi reconstrucția
Direcţia preponderent descriptivă a psihopatologiei clinico- simptomului în cadrul transferului — nevroze de transfer.
nosografice a întemeiat şi a consolidat câmpul psihiatriei şi a stabilit 2. stadiul de dezvoltare lu care se produce regresia şi
criterii taxonomice precum: consecinţele asupra capacităţii de investire a obiectului:
1. Predominanţă etiologică:
a. nevroze narcisice;
O exogenă — nevrozele ;
o endogenă — psihozele; b. nevroze de transfer.
2. Modalitate de raportare la trăirile psihopatologice: 3. specific dinamic — dialectica se produce între:
o critică — neviozele; a. două instanţe psihice — nevrozele;
o necritică — psihopatiile, psihozele; b. o instanță psihică şi lumea externă — psihozele ;
3. Gradul de inserţie familială, socială, profesională, ca indice al c. conflictul conştient este absent — perversiunile;
necesităţii de instituționalizare: 4. formațiunea rezultată în urma conflictului:
o nespitalizabile — psihopatiile; a. trăsătură de caracter (psihopatii) — nevroze asimptomatice;
o spitalizabile — psihozele, nevrozele.
b. simptom nevrotic — nevrozele simptomatice;
Criteriile care au permis constituirea taxonomiei psihanalitice au
fost etiologice. In cadrul direcţiei eriologice s-a încercat înţelegerea
fenomenelor psihopatologice pornind de Ja trăirile individului
purtător de simptom şi ale cercetătorului în relaţia sa cu subiectul
acestor fenomene (dorinţă, transfer, contratransfer etc.).
Direcţia etiologică, care reprezintă, prin urmare, încercarea de a
explica realitatea psihică și nu de a o descrie, fie aceasta situată în
contextul normalităţii sau al patologiei. De aceea, reprezintă o reacție
în fața „nihilismului” terapeutic, a tratamentului centrat preponderent
pe simptom şi nu pe cauză.
Tocmai pentru că nu este un domeniu al cunoaşterii descriptive,
teoria psihanalitică nu a cumulat o nosografie de mare ambitus per se,
ci o clasificare a maladiilor din ordinea instrumentelor sale clinice
specifice, precum dinamică psihică, perspectiva genetică, fenomene
transferenţiale.
Criterii:
|. raportul dintre actual şi infantil este un criteriu cu o putere
separativă nuanţată întrucât separarea perspectivei sincronice de cea
diacronică nu se poate face radical:
== D
=

|
Matei 4 EORG CU h
| Introduc n ps ihaanncaliză 49
:
ere a -

48 G ES 1

N | E&
|| im
Ne vroze asi ptomatic
i e
32
3 evroz le c
îFir ud a « inaeracte ept
= r
ul de nev roza d ec aracter
ie esteste O
c
46
'u e p r o p u o n c d
are
o
S r a
tulburară e A SS co nflictul
r A r e e f e nsiv u prod e si mptom e
i v I n i V a l -

Eo u
mportac ent S
trtăăssăturrii de caractteer,: tipur i d
m a sau : o Organi izarî A
=3 t u
s r ti e
patol iiccă ap 'sona lităăţții puîn ansamam Eblu. (Apa
a +
3S d
9
s 3 e t S a | se
3e rin i i nteg rarrareea sa, ip« lă în 5 e
i]
i og
|| zl 5S
ejş ud = zîa
si„O
58 2 8 3 d D scbeştte e de ceez rpain siinmpto m
p p ăj c a
Sş, 2
Mu. i. Acea sta caon llî la MeciZICcun OCUICaș e G ea asp ectu luipiia pa tologic |
8.2
3£5
a i
=> â
a
ş
3 i 5
aS-a a
| 3s s_
5 răsăt A n t
gSa4S5ss|-a SaD3-352 q
3] SS 5 | “ 3 rucâ dis a ea ( cț apă ob » )e s a
3 =o
S
a ş& |
Ss
WE urii e
rac ter,
d uclaura î t crimi
n
r funcţ ie de se rvare te
££
&| 35 Ss e â3 a 82 5& 2
il S uncţ
ncti
e i.
E 5S33e g3 s 48 33 -3-S 9
a E

Ci Aa, b(si esiononaE


i lă ; iderată ză £,
2£ poa poate fi ccoo nsi
fi
feo= == =5 5
o n SVAO za d de ca rac ter
o
5
2 &|z 2 e Să n e
3DI
gA
2
|zE a d
sîi
ntruc ât fo e d ) p lă
reacț ia Auă este ISdNom inantătă,, în tiamp ce
sunt p ora )
zi mpto
E E 32 me obsesiv SEaSIvE ssaS au comp s dic „În n aces st c dru se
a a
|
Z=
ZZ|E z
= a PI t nie nc l r ă u C i u nti no e
ve 47
E
$E 3 u de şi u f ă t
ăcă orii in s e ment
d
3E
po
| ÎN ă Zzi de
EE
3
||
E
E = -Z &o NE rosu e eş ec 4
i d u st i
i mn ea a ii
ia de ubieieccţți t
I
sabililiile
a s cu r ructurăă lepsisi ihopa ologică
fit Îpanal de A pita Th eno OCIrsitri e” sa pot upo rta
ara
a E ar
| ă ce i p a NB
3
= ă
sa do b â n deas c ă c e a e îşi dor SAELtEe i s
i n t ua teri
men i
ntrodus de
|
pssihia
i c
tr|uul Re sn e Lita aforg-oue ŞI Se află,
a t e s . p
n p aUl î- leree cil nico -
r
| Z= li

|| nos sogra
fic,
la 4 liimmiita ditdintree psiho tiiee sş i psi ie j
tiag -neevvroază.
p a
u ev roza edea eş ec nui CoÎn ns stitu e o fofc rmEăŞEC dep ev rozzăă,
aa i
Pe ntru Fre t
d n u
|
| z
||
itate
i mo a lit a de decla nş ac est In ne vroz
Ș
e eş , eş cu
esuneate d uastuez | su ipraraadăăugaarte al sirimpteolij a.mului,MI SI i aconsdetitu iee si e lmu n|u.
a.
= Ş3
= io nu
>
5 m
5= 55 8AS u
a
Z tăă sastias tissfacţţia îînntr-un domeib =niiu ppQNSI TECIS, îîznnattrrucâtâtptose află
Ii j
= subieiecti
2

33 io b
2E3 dorinț e
SA 35
ă. ili tate
ş )
In C onfli
ict
IERI ntă ă PosiĂ bi> li tate a ofeşeraiztăă o e realitate
- d :
=
l[3uare, ua şi z ct cu e
2
>
Ia sia
zE s£ Es
4 ntru atisfa cere
s a
a do rinț
t e i e eȘI bilăş i dec lanşe ă O „, „.fru strare
[ăz 22 şg | siatdisfa cțiaş .
a peN: sa in c
= = £
a 5 Z n
inter ă” di c a cărei ia s iectul îşi r
îş e
= u
les 25 33
e
Ș z £ e
z a ubiec
2 aE3 5
Ss
n
9 a
a 5 t
î E
s
3

&
&
m
|e | sa l5 & 5 E
E zE o
&

=S
Psiihhooppaaţii pe i nă”, în AR ud, Ope res ES curi i de
i
isu, . = i * S. Freu
2 d
. er

[32 3 . , j V e
sihae iăap Ea
,
Vezi
i Ed ei “ i ţ .
i urești, 2000, pp. r 15
r
=, ,

3 2 S =
3

/S.E lie
.
ipurie
.
a hanali
jz
.

= d, Operreeu Fseuermi ad aiftanalizăde caracitceartă, diEnd. prTacctticaBucu a tică”, în


E , -

= &
iha 93

EI |
3
& Z pa aplica AN0Cpp
>
3 1, rei,
a

[i 9-2400
r
y
[8 hi e p: Ş

Idem, p 223-23
p. 9 .

|
50 i Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 51

Nevroza de destin poate fi considerată o specie a nevrozei de eşec Etiologia neurasteniei se referă la imposibilitatea descărcării
şi desemnează o formă de existență caracterizată prin revenirea unor adecvate a tensiunii sexuale. Neurastenia este determinată de
înlănţuiri identice de evenimente cu efecte negative. Evenimente care se acumularea unei excitaţii sexuale care se transformă direct în
repetă apar ca o fatalitate exterioară, căreia subiectul îi este victimă. simptom, fără mediere psihică — sub acest aspect este o nevroză a-
simptomatică.
Nevroze traumatice
Nevroza de război este o stare psihopatologică determinată de Simptomul central este angoasa, fie aşteptarea anxioasă cronică
reacţia la o situaţie de pericol rea/. Consecutiv şocului apare un puseu (care se poate lega de orice conţinut reprezentativ), acces de angoasă
de angoasă paroxistică, însoţită de stări de agitaţie, stupoare sau pură (pavor nocturn) însoţit sau înlocuit cu echivalenţe somatice
confuzie mentală. Traumatismul este /ega/ de constelația (amețeală, dispnee, tulburări cardiace, transpiraţie), simptome fobice
simptomatică: evenimentul traumatizant este retrăit prin coşmar în care angoasa este legată de o reprezentare care nu substituie o altă,
repetitiv, tulburări ale funcţiei somnului. Prin compulsia la repetiţie se reprezentare refulată.
încearcă /egarea, elaborarea traumei. Freud foloseşte o formă de stare
reactivă, nevroza traumatică, în explicarea metapsihologică a
transgresării principiului plăcerii . Nevroze de transfer
Traumatismul se amorsează pe structura nevrotică preexistentă.
Există cazuri în care evenimentul exterior conduce la realizarea unei Nu există cură psihanalitică în afara fenomenului transferului.
dorințe refulate. De pildă, subiecți care caută inconştient situaţia Nu există posibilitatea de schimbare tără existenţa unui cuantum de
traumatizantă şi periculoasă pentru a repeta un traumatism infantil şi a investiție obiectuală. De aceea, grupul nevrozelor de transfer
încerca să lege trauma. Insă aflat în faţa afluxului de excitație, subiectul
constituie obiectul privilegiat al curei psihanalitice.
nu poate răspunde printr-o elaborare psihică sau descărcare adecvată.
Acestea sunt nevroze caracterizate prin faptul că libidoul este
Nevroze simptomatice deplasat asupra obiectelor reale sau imaginare. Sunt accesibile
tratamentului psihanalitic pentru că se pretează la instituirea nevrozei
Pentru Freud nevrozele se prezintă foarte rar în stare pură: în «le transfer. Nevroza de transfer este o nevroză „artificială” prin care
orice psihonevroză există un nucleu actual (în orice nevroză se reeditează, în cadrul tratamentului psihanalitic, nevroza clinică.
obsesională există o componentă isterică). Nevrozele de transfer sunt nevroza obsesională, isteria de
Ungoasă şi isteria de conversie.
Nevroze actuale

Neurastenia Nevroze narcisice


Pentru Freud sindromul neurastenic este heterogen şi a preferat
să îl decupeaze în sindroame mai bine conturate. De aceea, Astăzi, diferenţierea nevrozelor de transfer de cele narcisice nu
neurastenia nu se mai află în cadrul nevrozelor simptomatice, ci în cel se mai face exclusiv după prezența sau absenţa transferului. În
al nevrozelor actuale”. nevrozele narcisice poate exista transfer, dar este deosebit de intens.
Caracterul narcisic presupune ca investiţia obiectuală să fie
tetrasă masiv însă, în funcţie de forma patologică să existe reziduuri
* Vezi S. Freud, „Dincolo de principiul plăcerii”, în Freud, Opere 3, de investiţie. Astfel, Freud va diferenţia melancolia, de schizofrenie şi
Psihologia inconştientului, Ed. Trei, Bucureşti, 2000, pp. 169-170. de paranoia. Vom reveni asupra acestei categorii psihopatologice.
5 Vezi articolul „Despre motivele care îndeptățesc izolarea unui
complex de simptome sub numele de „nevroză de angoasă”, 1895.
552 _ Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 53

Perversiunea Rezumut
Psihanaliza este o feorie generală a funcţionării psihismului
Perversiunea este deviația de la scopul sexual realizat prin întemeiată pe existența fenomenelor inconştiente.
penetrare genitală cu persoana de sex opus. Categoria perversiunilor Epistemologia psihanalitică, presupune patru „spaţii” aflate în
se opune celor de nevroză şi psihoză sau după expresia lui Freud, interacţiune reciprocă:
perversiunea este „negativul nevrozei”*!. Aceasta înseamnă că în
perversiune sexualitatea infantilă se manifestă într-o manieră |. Istoria psihanalizei: psihanaliza este domeniul dinamic al
nerefulată întrucât refularea este absentă. cunoaşterii care evoluează în raport cu realitatea clinică şi socială, pe
Sexualitatea infantilă este constituită din pulsiuni parțiale şi, de care o reflectă prin instrumente specifice.
aceea, copilul are o dispoziție perversă polimorfă. Perversiunea constituie 2. Teoria: psihanaliza este un sistem teoretic întemeiat pe
persistența sau reapariția unor componente parțiale ale sexualităţii principii fundamentale: trecerea de la descriptiv la cauzal,
consecutiv cu regresia la un stadiu în care există o fixaţie libidinală.
continuitatea dintre normalitate şi patologie, existența fenomenelor
inconştiente, continuitatea psyche-soma, explicaţia metapsihologică,
Psihanaliza aplicată
principiile funcţionării psihice (al constanţei, al plăcerii, al realităţii, al
Psihanaliza în genere nu este un domeniu speculativ, ci unul datoriei, al vieţii, al morţii).
empiric ce s-a întemeiat şi dezvoltat prir reflectarea gradată şi 3. Clinica/tehnica: psihanaliza este o formă de psihoterapie, o
evolutivă a realităţii intra şi inter-psihice. tehnică de explorare a fenomenelor psihice profunde și de tratare a
Psihanaliza oferă un cadru conceptual care acoperă un larg tulburărilor psihice; presupune principii de amenajare a relaţiei:
ambitus al fenomenelor psihice, între patologie şi normalitate, într-o cadrul analitic, neutralitatea, asocierea liberă, abstinenţa.
dimensiune filo şi onto-genetică. Psihanaliza a permis înţelegerea 4. Psihopatologie psihodinamică: în care tulburarea psihică
valenţelor dinamicii psihice şi a produselor acesteia, în primul rând a este înţeleasă într-un ansamblu metapsihologic complex, ceea ce
manierei în care omul s-a constituit ca ființă culturală. Cultura este conferă psihanalizei unicitate pentru că a generat o psihopatologie
efectul raportului dintre dorință, ca fenomen primar şi lege, ca etiologică şi nu una descriptivă, precum cea psihiatrică.
amenajare a pulsiunii. Cultura este, prin urmare, corelativă dinamicii 5. Psihanaliza aplicată: psihanaliza este un instrument care
psihice şi de aceea, psihanaliza poate explica procesele psihice aflate permite înţelegerea extensivă atât a fenomenelor psihice cât şi a celor
în spatele fenomenelor culturale. culturale; este o antropologie întemeiată pe cunoaşterea evoluţiei
Psihanaliza aplicată este însă un exerciţiu exzra muros, având în fenomenelor psihice.
vedere faptul că domeniul de referință empiric este exclusiv clinica Criteriile care au permis constituirea psihopatologiei psihana-
psihanalitică. litice au fost eriologice. În cadrul direcţiei eriologice s-a încercat
Orice fenomen cultural şi începând cu momentul originar al înţelegerea fenomenelor psihopatologice pornind de la trăirile
Culturii au fost în opera lui Freud obiecte privilegiate de cercetare: individului purtător de simptom şi ale cercetătorului în relația sa cu
religia, literatura, arta, ştiinţa etc. subiectul acestor fenomene (dorinţă, transfer, contratransfer etc.).

5 S. Freud, „Trei eseuri asupra teoriei sexualităţii”, în Freud, Opere 6,


Studii despre sexualitate, Ed. Trei, Bucureşti, 2002, p. 64.
BE Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 55

Concepte şi termeni Freud, $., Pour introduire le narcissisme (1914), în La vie


sexuelle, P.U.F., Paris, 1969.
Metapsihologie, principiul constunţei, principiul plăcerii, principiul Freud, $., Pulsion et destins des pulsions (1915), în
realității, principiul datoriei, pulsiuni de viaţă, pulsiunea de moarte, Metapsychologie, Galimard, Paris, 1968.
cadrul analitic, neutralitate, asocierea liberă, regula abstinenţei. Groddeck, G., Le livre du ca, Gallimard, Paris, 1973.
Hermann, L., Psychanalyse er logique, Denotl, Paris, 1978.
Teste de evaluare/autoevaluare Jones, E., La vie er l'auvre de Sigmund Freud, III, Les
dernieres annees 1919-1939, P.U.F., Paris, 1969.
Care sunt funcţiile Supraeului ? Laplanche, J., Pontalis, J.„B., Vocabularul psihanalizei,
În ce constă principiul continuității ? Humanitas, Bucureşti, 1994.
Care sunt coordonatele metapsihologice ale Se-u/ui? Laplanche, J., Prob/ematiques Î, l'Angoisse, P.U.F., Paris, 1981.
Care sunt caracteristicile proceselor inconştiente? Laplanche, J., Vie et mort en psychanalyse, Flammarion, 1989.
Thomiă, H., Kăchele, H., 7razar de psihanaliză contemporană,
Bibliografie ÎI, Fundamente, Trei, Bucureşti, 1999.

Cardinal, M., Les mots pour le dire, Grasset & Fasquelle, 1975.
Cazenave, M., coord., La synchronicile, l'âme et la science,
Albin Michel, Paris, 1995.
Freud, $., „Dincolo de principiul plăcerii” (1920), în Freud,
Opere 3, Psihologia inconştientului, Ed. Trei, Bucureşti, 2000.
Freud, $., „Eul şi Se-ul” (1923), în Freud, Opere3, Psihologia
inconştientului, Ed. Trei, Bucureşti, 2000.
Freud, $., „Inconştientul” (1915), în Freud, Opere 3, Psihologia
inconştientului, Ed. Trei, Bucureşti, 2000.
Freud, $., „Pulsiuni şi destine ale pulsiunilor” (1915), în Freud,
Opere 3, Psihologia inconştientului, Ed. Trei, Bucureşti, 2000.
Freud, $., „Refularea” (1915), în Freud, Opere 3, Psihologia
inconştientului, Ed. Trei, Bucureşti, 2000.
Freud, $., Abrege de psychanalyse (1938), P.U.F., Paris, 1967.
Freud, $., Au-delă du principe du plaisir (1920), în Essais de
psychanalyse, Payot, Paris, 1961.
Freud, S$., Le Moi er le Ca (1923), în Essais de psychanalyse,
Payot, Paris, 1981.
Freud, S$., Nouwvelles conferences sur la psychanalyse (1932),
Gallimard, Paris, 1978.
56 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză j 57

Este un conflict structural-topic cu incidență dinamică şi


economică. Eul preia conflictul şi are ca „adversar” Se-ul, de aceea,
CONFLICTUL PSIHIC este importantă alcătuirea şi acţiune Supraeului în evoluţia terapiei
analitice. Dacă Supraeul este dur, virulent, Eu/ nu poate negocia cu
pulsiunea în mod corespunzător şi conflictul psihic este violent.
Raportul cu realitatea este important în diferenţierea tipului de
conflict: nevroticul neagă pulsiunea (incitaţiile Se-ului) şi sprijină
realitatea.
Introducere
Conflictul poate avea loc între două pulsiuni a căror
comportamente de descărcare se află în contradicţie. La nivelul Se-
Viaţa psihică presupune o continuă dialectică a forțelor psihice
ului, unde sunt încălcate principiile logicii clasice, nicio pulsiune nu se
care sunt întemeiate în registrul biologic. De aceea, nu există viaţă
află în contradicţie cu alta şi de aceea toate tind spre descărcare
psihică în afara conflictului, înțeles în sensul dinamicii, al opoziţiei,
directă, imediată. La nivelul Eului, se va opera autorizarea unei
dintre pulsiune, dorință şi „Lege”, mecanisme de apărare. Orice
pulsiuni şi refularea reprezentanţilor celeilalte. Putem lua ca exemplu,
fenomen psihic, un act ratat, un simptom sau fenomenele conştiinţei
conflictul dintre erotismul herero şi homosexual:
sunt expresia conflictului şi reprezintă echilibrul dinamic al unor forţe
— Exacerbarea virilităţii, a erotismului heterosexual, poate fi o
psihice.
formațiunea reacţională în raport cu feminizarea și reprimarea
Conflictul constituie esența dinamicii psihice şi se constituie ca
erotismului homosexual.
efect al „diferenței de potenţial energetic” care se produce între
— Exacerbarea tendinţelor homosexuale, căutarea companiei
coordonate polare. Lipsa diferenţei de potenţial ar însemna abolirea
persoanelor de acelaşi sex, în scopul represiei celor heterosexuale și
oricărei tensiuni, ceea ce ar însemna absenţa oricăror fenomene
evitarea excitaţiei debordante față de persoanele de sex opus.
psihice, regresia din spaţiul dual, polar, specific dialecticii psihice, în
cel a-dual, nediferenţait şi indiferenţiabil.
2. Conflictul psihotic se desfăşoară între realitatea exterioară şi
Metafora lipsei oricărei tensiuni, a existenţei unui „zero
Bu. Spre deosebire de nevrotic, psihoticul neagă realitatea şi sprijină
tensional” este principiul Nirvana, în care lipseşte orice translatare
pulsiunea.
psihică a incitaţiilor biologice, ceea ce este imposibil având în vedere
Stimulii din realitatea externă pot provoca un aflux de excitație
unitatea psihosomatică.
imposibil de controlat. Eu/ se poate apăra în aceste cazuri prin refuzul
şi falsificarea realităţii. Negarea realităţii este posibilă prin operarea
Tipuri fundamentale de conflict:
unui clivaj în Eu.
1. Conflictul nevrotice este cea mai e/aborară formă de conflict
Regresia
psihic, care presupune o structurare psihică relativ mai mare faţă de
organizarea psihotică.
Capacitatea de regresie, de revenire la un stadiu evolutiv
Conflictul nevrotice presupune confruntarea dintre exigenţe
anterior, este o necesitate funcţională, atât în registrul normalităţii cât
interne ireconciliabile şi se poate desfăşura între o tendință de
şi în cel al patologiei. Prin preluarea de către Freud a legii biogenetice,
descărcare pulsională, a Se-ului (care are ca efect reducerea
în metapsihologie întâlnim modelul dialectic al progresiei şi regresiei,
tensiunii determinate de presiunea pulsională) şi reprimarea
inerent în dezvoltarea mentală.
descărcării, operată de Eu sub influența Supraeului.
58 | Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 59

Atât psihismul individual cât şi produsele sale culturale sunt 2. Condiţiile de dezvoltare au fost maur prea bune. Datorită
supuse unei mişcări „oscilatorii” de avans şi recul pe coordonata principiului constanţei, determinată de nevoia sa de echilibru, pozifia
evoluţiei. Freud conturează trei tipuri de regresie, care nu pot fi decât economică (libidinală) care conferă satisfacție maximală este
explicativ delimitate după criteriul zopic, temporal şi formal al păstrată. Condiţiile care să permită satisfacţie excesivă nu sunt
dezvoltării : frecvente în arealul dezvoltării. De aceea, conservarea poziţiei
]. regresie topică, la nivelul unei instanţe psihice, de exemplu la libidinale de maximă satisfacţie se impune în contextul dificultății de a
se regăsi acelaşi nivel de satisfacţie şi într-o organizare ulterioară. De
nivelul proceselor primare ale Se-ului, care se produce în vis sau în
aici derivă atât metafora „căderii” din paradisul originar şi cea a
patologie (halucinaţia);
„nostalgiei originii”.
2. regresie temporală, la o anumită etapă de timp a dezvoltării,
Dacă într-un stadiu ulterior de dezvoltare se întâmpină condiţii
fie la o relaţie de obiect (o anumită persoană semnificativă), fie la un traumatice, psihismul caută să elaboreze excitaţia debordantă printr-o
stadiu psihosexual (oral, anal, falic) sau la un stadiu de dezvoltare al mişcare regresivă, de revenire în etapa în care tensiunea psihică a
Eului (de exemplu stadiul animist sau religios); putut fi „drenată” corespunzător. Prin această „regrupare” regresivă
3. regresie formală (cea mai rar întâlnită în textele lui Freud), excitaţia va fi elaborată conform căilor disponibile în perioada la care
prin faptul că modurile de expresie actuale sunt înlocuite prin cele s-a regresat.
primitive sub aspectul complexităţii, al diferenţierii, cum ar. fi Factorii care determină fixaţia sunt fie dobândiţi, prin specificul
revenirea de la funcționarea secundarizată la cea a proceselor primare. relaţiilor de obiect şi al traumei, fie înnăscuţi, prin structura şi fondul
Principiul dezvoltării optime presupune continuitate evolutivă pulsional.
prin includerea echilibrată a achiziţiilor stadiale în structurile 3. Există fluctuații extreme între frustrare şi satisfacție excesivă
dobândite. Orice formă de oprire a dezvoltării, chiar dacă sistemul va (frecvent din registrul autoconservativ), întrucât pentru a susţine
încerca să o compenseze, va produce abateri de la traseul dezvoltării satisfacția pulsională, ca formă a echilibrului economic, se pot refula
optime. Abaterile pot avea grade diferite, de la caracteristici normale anumiţi reprezentanţi pulsionali. Un exemplu prototip este situaţia în
de personalitate, la patologia severă. care mama linişteşte sugarul hrănindu-l.
Prin oprirea temporară a dezvoltării într-un anumit stadiu,
specificul acelei perioade va fi marcant în structura şi dinamica Apărarea Eului
psihică, respectiv în relaţii de obiect, mod de satisfacere, specific
pulsional sau mecanisme de apărare. Întrucât Se-ul reprezintă sursa energetică, descărcarea pulsională
este o condiţie a vieţii psihice. Aceasta face să existe o permanentă
Fixaţia nevoie de reglare a fluxului excitativ. De aceea, s-au format
„mecanisme”, sisteme de apărare ale Eu/ui atât în raport cu realitatea
internă, cu exigenţele pulsionale, cât şi cu cea externă, după ce aceasta
Discontinutatea psihogenezei se produce la incidenţa a numeroși
s-a constituit.
factori şi presupune oprirea temporară a dezvoltării. Oprirea temporară
Eul se apără în domeniul realităţii externe de pericole rea/e care
a dezvoltării se numeşte fixație şi se produce într-o perioadă din
îi periclitează integritatea, dar şi de afluxul excitativ (intern) provocat
psihogeneză în care:
de obiecte şi de specificul comportamental al acestora.
|. Psihismul a fost suspus unui aflux excitativ debordant care nu Având în vedere ordinea nașterii, adultul va influenţa decisiv
a putut fi elaborat de către Eu, iar unica soluţie este refularea. Excesul nevoia de apărare a sugarului. Prin reacţiile sale, acesta va transmite
excitativ este refulat şi se constituie o barieră contrainvestiţioanală copilului date despre mediul natural, social, cultural şi îi va permite să
permanentă, necesară blocării accesului spre Eu a reprezentanţilor înveţe apărările specifice.
pulsionali.
60 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 6I

Tipurile de apărări angajate sunt corelative etapei evolutive în Descritiv-psihiatric angoasa presupune şi echivalenţe somatice
care se află subiectul. De pildă, presiunea pulsională specifică (precum constricţie laringiană, toracică, algii precordiale) în timp ce
ontogenezei timpurii în care factorul represiv (educativ) este anturajul anxietatea are conţinut exclusiv psihic.
sau alte perioade evolutive precum adolescenţa și climacteriu în care
intensitatea pulsională este maximă, iar factorul represiv este Sentimentul de culpabilitate
Supraeul.
Apărarea Eului, chiar dacă are valențe pozitiv-reglatorii, Reprezintă efectul relaţiei dintre Eu şi Supraeu. Întrucât Supraeul are
angajează şi consecințe precum restrângea testării realităţii, ca funcţie origine parentală, culpabilitatea se constituie pe fondul retragerii iubirii
nucleară a Eului sau chiar fă/sificarea realităţii, toate acestea arătând (simbolic parentale), care are efecte negative asupra câmpului narcisic. De
un deficit al Eului. aceea, sentimentul de culpabilitate trimite spre iminenţa unui pericol intern
Reuşita procesului de apărare a Eu/ui are ca efect: (catastrofă) şi mai ales spre pierderea sentimentului de protecție. Vidul
depresivului este expresia încetării susţinerii narcisice determinate de
e menţinerea în afara conştiinţei a reprezentanţilor pulsiunii
pierderea protecţiei prin iubire a Supraeului.
interzise;
Prototipul şi originea apariţiei pericolului interior sunt legate de
e evitarea neplăcerii; tensiunea (traumatică) autoconservativă legată de foame, specifică
e stingerea angoasei. stadiului oral. Clinica depresiei probează acest lucru prin lipsa
apetitului pacientului depresiv. Re-muşcările depresivului indică
Angoasa specificul sadismului oral distructiv.
Melancolia este consecinţa atacului virulent al Supraeului asupra
Angoasa este consecutivă stării de neajutorare. De aceea Eului întrucât Eul a introiectat obiectul căruia Supraeul îi aduce acuze.
angoasa prototip este cea a sugarului, în care travaliul de „procesare” Etape ale constituirii simptomului melancolic:
al stimulilor este de o intensitate excepţională. |. Privarea de hrană şi de afecţiune (ca suport narcisic) produce
Mediul, în genere, prin multiplele sale incitaţii, este debordant. sentimentul de pericol şi anihilare. Pedeapsa consecutivă unui
Dezvoltarea Eului reprezintă un continuu travaliu prin care se încearcă comportament considerat negativ (de către anturaj) este pierderea
elaborarea afluxului de excitație şi a conflictului psihic. afecțiunii, cu consecinţe negative asupra narcisismului.
Freud indică următoarele situaţii de dificultate elaborativă: 2. Pe măsura dezvoltării Eu/ui, sentimentul de anihilare devine
— trauma indiferent dacă este de origine internă sau externă, semnal (intern) al pericolului extern. Acest semnal declanşează
produce un răspuns spontan sub forma angoasei automate (care este travaliul elaborativ al Eu/ui prin care sunt conciliate cerinţele Se-ului
iniţial concomitentă stării de neajutorare); (dorinţa), cu cele ale Supraeului (principiul moral).
— pericolul, care este extern, „se transferă” în interior şi se 3. Apariţia simptomului melancolic presupune că sentimentul de
asociază pulsiunii, ceea ce produce angoasa-semnal. Angoasa- anihilare (ca semnal) nu a fost suficient pentru a mobiliza Eu/ în elaborarea
semnal reproduce angoasa automată şi permite declanşarea cerințelor pulsionale conform comandamentului Supraeului.
mecanismelor de apărare; Capacitatea de externalizare a conflictului dintre Eu şi Supraeu
— panica este indicatorul epuizării ultimelor resurse defensive este un indicator pozitiv. Comandamentul Supraeului este proiectat pe
ale Eului şi anunţă debutul simptomului nevrotic. diferite autorităţi, iar Eul îşi poate apăra poziţia: proiecția conflictului
este sursa conflictului social în care Celălalt este exclusiv responsabil
(oaia neagră, țapul ispăşitor etc).
62 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 63

Dezgustul După Freud, acoperirea progresivă a corpului este rezultatul


contribuţiei culturale a femeii, respectiv a țesutului”. Însă scopul
Dezgustul este consecința refulării plăcerii generate de mirosuri secundar al acoperirii corpului feminin este cel al mascării „lipsei”
produse de substanțe organice, precum fecalele. Senzaţia de dezgust are anatomice a femeii, pentru că nu este posesoarea unui penis.
ca prototip o apărare fiziologică automată, respectiv reflexul de vomă. „Lipsa” devine, cu ajutorul țesăturii, o „comoară ascunsă”.
Eul toloseşte senzațiile de vomă în sens anticipativ ca semnal Țesătura are menirea de a acoperi corpul sexuat şi a menţine
împotriva tendinţelor coprofile refulate. Crizele de vomă isterică curiozitatea sexuală”.
indică faptul că Eu/ este depăşit de excitații şi că semnalul anticipativ Penelopa este prototipul eroinei care ţese pentru a ascunde.
nu a fost suficient pentru a mobiliza contrainvestiţia necesară Conform legendei, timp de trei ani, până când va fi trădată de o
menţinerii refulatului. servitoare, ţesea ziua şi destrăma noaptea linţoliul pentru Laerte, tatăl
Sexualitatea adultă o integrează pe cea infantilă şi majoritatea lui Ulise.
pulsiunilor parţiale sunt subordonate sexualităţii genitale. Există însă
reprezentanți ai pulsiunii parțiale supuşi refulării, concomintent cu Mecanisme de apărare
refularea pulsiunilor sexuale.
Prin urmare, procesul socializării şi accesul la cultură, realizat Mecanismele de apărare reprezintă ansamblul „operaţiilor
prin represie pulsională are ca obiect reprezentanţii pu/siunii parțiale inconştiente care au drept scop reducerea sau anularea efectelor
coprofile. Freud observă: „Cultura în ascensiune a omului aduce o pericolului extern sau pulsional.
refulare a vieţii sexuale şi ştim, de mult timp, cât de legat este, în
organizarea animală, instinctul sexual de miros”*?. Întrucât fac parte din sistemului ului, eficiența acestora se află
Refularea reprezentanţilor pulsiunii parţiale coprofile este efectul în relaţie cu nivelul de dezvoltare a Eului. De aceea, evoluţia Eului
proximităţii modalităţii senzoriale olfactive față de pulsiunea sexuală. De este coliniară cu cea a posibilităţilor sale de apărare.
aceea, momentul apariţiei dezgustului (ca efect al mirosului resimţit ca Clasificarea mecanismelor de apărare se poate face în ordinea:
neplăcut) este o etapă importantă în procesul umanizării. = simptomului determinat;
Istoria umană începe când hominidul s-a ridicat în poziţia bipedă = stadiului de dezvoltare;
iar organul olfactiv a căpătat o poziţie diferită în raport cu corpul şi cu = tipului de conflict psihic.
pământul5.
Refularea
Ruşinea
În cadrul curei psihanalitice refularea se manifestă printr-o
Ruşinea, reprezintă o apărare contra cuplului exhibiţionism- întrerupere bruscă a asocierii.
voaiorism ca urmare a refulării reprezentanţilor acestor pulsiuni
parţiale consecutivă acoperirii corpului cu veşminte.

“2 S. Freud, „Remarci asupra unui caz de nevroză obsesională”, în Freud, * Idem, „La f&minits”, în Nouvelles confărences d'introduction ă la
Opere 7, Nevroză, psihoză, perversiune, Ed. Trei, Bucureşti, 2002, p. 92. psyehanalyse, Gallimard, 1996, p. 177.
55 S. Freud, „Contribuţii la psihologia vieţii erotice”, în Freud, Opere 6, “5 S. Freud, „Trei eseuri asupra teoriei sexualităţii”, în Freud, Opere 6,
Studii despre sexualitate, Ed. Trei, Bucureşti, 2001, p. 181. Studii despre sexualitate, Ed. Trei, Bucureşti, 2001, p. 56.
64 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 65

În isteria de angoasă (fobia) mişcarea pulsională refulată este o Refularea, iniţial reuşită, nu poate fi menţinută pentru că
poziţie libidinală faţă de tată, combinată cu angoasă în faţa acestuia. tendinţa sadică revine permanent spre conştiinţă sub forma angoasei
După refulare, tatăl nu mai este obiect de investiţie, iar ca substitut al sociale sau a reproşurilor (prin care reprezentarea respinsă este
tatălui „se alege” un animal; acesta devine obiect al angoasei. substituită, prin deplasare pe elemente minore).
Formaţiunea substitutivă a reprezentării iniţiale (un animal în locul Nereușşita refulării factorului afectiv produce, ca şi în fobie,
tatălui) s-a format prin deplasare, de-a lungul unui lanţ asociativ. mecanismul de fugă.
Cuntumul de afect (investiţia tandră față de tată) s-a transformat în
angoasă faţă de animal. Formaţiunea reacțională
În fobie, refularea eșuează pentru că înlătură şi substituie
reprezentarea dar nu înlătură cuantumul de afect care se transformă în Formaţiunea reacțională reprezintă o atitudine, comportament
angoasă. De aceea, travaliul nevrozei continuă printr-o a doua
sau trăsătură de caracter opusă dorinţei refulate şi constituită ca reacţie
secvenţă în care sunt elaborate strategiile de evitare fobice, fobia
împotriva acesteia.
propriu-zisă. Vom reveni asupra acestei teme prin cazul Micului Hans.
Mecanismul formaţiunii reacţionale utilizează, în efortul de
Comparativ cu isteria de angoasă, în isteria de conversie
menţinere a refulatului, scopurile pulsionale originare.
cuantumul de afect este înlăturat şi de aceea Charcot a observat „la
belle indifference des hystsriques”*. Pentru a se putea opune dorinţei refulate, formațiunea
Simptomul presupune o puternică inervare somatică a unui reacțională — sub forma unui conrra-simplom — trebuie să beneficieze
segment corporal (de pildă, laringe) asociat reprezentantului pulsiunii de un curent de investiţie de forță egală cu cel al dorinţei refulate. De
refulate (dorință erotică) care atrage prin condensare întreaga energie aceea, formațiunea reacţională completează travaliul refulării şi îl
de investiţie. întăreşte sub forma unor trăsături definitive, a unei contrainvestiţii
Refularea este reuşită din perspectiva descărcării (corporale a) permanente.
cuantumului de afect. De aceea, procesul de refulare este încheiat prin Formaţiunea reacţională este fundamentul majorității trăsăturilor
formarea de simptom şi nu mai este necesară o altă secvență. Vom de caracter (precum şi în cele histrionice) însă este specific
reveni ilustrativ prin cazul Dora. caracterului obsesional.
În caracterul obsesional agresivitatea este reprimată faţă de toate
Nevroza obsesională presupune un proces regresiv prin care o obiectele în timp ce în caracterul histrionic este reprimată selectiv.
tendință sadică (timpurie în raport cu cea tandră) înlocuieşte o tendință
tandră, iar tendinţa sadică este supusă refulării. Ilustrări:
Într-un prim timp refularea are succes, conţinutul reprezentării e Mama histrionică ce îşi va iubi exagerat copilul, ca reacţie,
este eliminat iar afectul menţinut inconştient. Eu/ este alterat prin
contra agresivităţii pe care o resimte faţă de acesta; Spre deosebire de
faptul că se constituie o formaţiune reacțională contra revenirii
reprimarea generală din structurile obsesionale, în acest caz mama
refulatului (respectiv a tendinței sadice)”. Astfel, în loc de a fi sadic,
histrionică va putea fi agresivă cu persoane, reprimarea agresivităţii
subiectul devine deosebit de conştiincios.
fiind selectivă.
e Pudoarea exagerată este o formaţiune reacţională faţă de
* indiferența istericilor faţă de simptom.
5 Atitudine de sens opus unei dorinţe refulate şi constituită ca reacţie tendinţe exhibiţioniste refulate, iar comportamentul compulsiv de
contra acesteia. Economic = contrainvestirea unui element conştient, de forță curăţenie o reacţie faţă de dorinţa de murdărie.
egală, şi direcţie opusă investirii conştiente.
66 și Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 67

e Comportamentul homosexual este o formaţiune reacțională Izolarea poate fi fundamentul procedeelor meditative de
faţă de cel heterosexual, precum şi invers, comportamentul concentrare prin care se „opreşte” fluxul mental. Sub acest aspect
heterosexual poate servi menţinerii refulate a homosexualității. zazenul (meditaţia specifică buddhismului Zen) este greşit înţeleasă în
e Comportamentul pasiv-agresiv poate avea drept scop context european (vezi ultimul capitol). Zazenul nu presupune
menţinerea refulată a agresivităţii, în timp ce poate exista un încercarea de oprire a fluxului asociativ de reprezentări, ci observarea
comportament reacțional agresiv care să aibă scopul de a menţine câmpului intern, implicit a reprezentărilor şi afectelor. Cu toate
refulate tendinţe pasiv-agresive. acestea izolarea poate susține tehnicile meditative, ca apărare
inconştientă, dincolo de tehnica adoptată în mod conştient.
Izolarea Orice mod de separare a dimensiunilor vieţii cotidiene presupun
izolarea; de exemplu, izolarea vieţii profesionale de cea familială sau
Mecanism prin care reprezentări, cuvinte sau comportamente relațională, în genere.
Izolarea apare şi în relaţia dintre curentul tandru (iubire) şi cel
sunt izolate de lanţurile lor asociative.
senzual (dorinţă sexuală). Subiectul nu poate iubi persoana pe care o
Izolarea este o apărare arhaică împotriva pulsiunii care are ca doreşte sexual şi nu poate dori sexual persoana pe care o iubeşte.
prototip interdicţia atingerii corporale. Izolarea rezolvă şi conflictul de ambivalență prin faptul că
Interdicţia atingerii corporale devine o interdicţie a atingerii subiectul iubeşte sau urăşte exclusiv un obiect.
„mentale”, a reprezentărilor pentru că „nu le este permis” anumitor Izolarea se manifestă prin pauze, în care percepţia sau activitatea
gânduri să intre în contact asociativ cu altele. Prin izolare, un subiect pare suspendată. De aceea, izolarea poate fi realizată prin orice
îşi poate aminti o situaţie traumatică fără trăirea asociată, ca şi cum ar procedeu care întrerupe succesiunea reprezentărilor, precum ritualuri
sau formule care ţin de „limbajul de lemn”.
relata o istorie care nu îi aparține. Aceasta se întâmplă pentru că
afectul este izolat de reprezentare şi orice încercare de recorelare între Proiecția
reprezentare şi afect este oprită prin contrainvestire.
Izolarea este un mecanism specific nevrozei obsesionale. Proiecţia este operaţia de apărare arhaică prin care subiectul
În cura psihanalitică obsesionalul poate izola analiza de restul „expulzează” din Sine şi localizează în exterior (Celălalt, Grup,
existenţei, întrucât tehnica liberei asocieri se opune izolării prin faptul Societate, Univers etc.) calităţi, sentimente, dorinţe, chiar „obiecte” pe
că presupune oprirea contrainvestirii care susţine izolarea. care nu le cunoaşte sau le refuză în Sine însuşi”S. Aceste calități,
obiecte etc. pot fi asociate atât registrului negativ cât şi celui pozitiv.
De aceea, libera asociere este dificil de realizat de către
Termenul de proiecţie este introdus în anul 1894 şi Freud
obsesionali care menţin un discurs logic şi rațional. Sub acest aspect, observă fundamentele acestei apărări în sensul în care psihismul,
prototipul normal al izolării îl constituie gândirea logică şi raţională. pentru a putea regla tensiunea endogenă „o proiectează”, ca şi cum ar
Universul logicilor simbolice sau matematice, de exemplu, este izolat fi provenit din exterior”.
de orice formă de afect.
Obsesionalul separă eveniment de afect, pentru că amintirea-
reprezentarea evenimentului rămâne în conştiinţă (iar afectul este *J. Laplanche, J. Pontalis, Vocabularul psihanalizei, Ed. Humanitas,
refulat). Histrionicul nu are amintirea-reprezentarea (evenimentelor Bucureşti, 1994, p. 308.
traumatice) dar afectul se manifestă deplasat pe alte reprezentări. * S. Freud, „Qu'il est justifi€ de s&parer de la neurasthânie un certain
complexe symptomatique sous le nom de „n&vrose d'angoisse”, în N&vrose,
psychose el perversion, P.U.F., Paris, 1974, p. 54.
TI

68 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză | MI = 69

Regăsim explicația metapsihologică În Dincolo de principiul (De)negarea


plăcerii (1920), când Freud explică proiecția prin modelul
„organismului psihic”, respectiv „o sferă de substanță psihică Mecanismul prin care subiectul neagă dorinţe, gânduri, senti-
excitabilă” care capătă, odată cu afluxul continuu de stimuli din mente refulate şi consideră că nu-i aparţin. Prin denegare este
exterior, o suprafață de protecţie, para-excitantă (similară funcţiei semnalată presiunea exercitată de refulat şi întoarcerea acestuia.
coajei unui fruct). Organismul psihic rămâne însă fără apărare în faţa Denegarea diferă de apărarea prin refuz, specifică psihozei şi
stimulărilor interne care produc neplăcere (coaja nu protejează decât fetişismului, unde este vizată realitatea externă şi nu cea internă,
față de exterior şi nu de interior). De aceea intră în acţiune proiecția, specifică denegării.
pentru a procesa excitaţiile interne ca şi cum ar proveni din exterior. Fenomenele dejă vu, dejă vecu sunt rezultatul mecanismului
Esenţa proiecției rezidă în refuzul inconştient al anumitor (de)negării. Evenimentul prezent activează un conţinut refulat care
conţinuturi psihice, după cum arătam, pozitive sau negative, care intră încearcă să iasă în conştiinţă.
sub incidenţa legii sociale. De aceea, conflictul intrapsihic este parțial
externalizat asttel încât orice ameninţare internă devine externă. Anularea retroactivă
Conținuturile proiectate se află la jumătatea drumului dintre
realitatea psihică internă şi cea externă. Condiţia proiecției este o Mecanismul prin care subiectul anulează în retrospect
funcție deficitară de testare a realităţii în care subiectul nu poate reprezentări, cuvinte sau acte înfăptuite, cu ajutorul unor reprezentări,
deosebi între ceea ce îi aparţine intern şi ceea ce consideră că aparţine cuvinte sau gânduri opuse. Anularea este un comportament de tip
realităţii obiective, celuilalt. „magic” prin care un act actual poate anula efectul unui act din trecut,
ca şi cum timpul ar fi reversibil.
Introiecţia Acest mecanism are valenţe reparatorii şi presupune doi timpi.
În primul timp se exprimă o tendinţă şi în al doilea timp se realizează
Procesul prin care obiectele sunt „trecute”, în mod fantasmatic, o altă acţiune care anulează tendinţa iniţială. Atât primul, cât şi cel de
din „exterior” în „interior”. al doilea timp sunt produse ale apărării.
Exemplul din cazul Omul cu șobolani : subiectul a luat o piatră
Incorporare — introiecţie — identificare din drum, pentru ca nu cumva să i se întâmple ceva rău prietenei sale.
În timpul doi a pus piatra la loc.
Limita dintre exterior şi interior are ca prototip corpul. De aceea, Ritualurile obsesionale sunt expresia anulării retroactive şi
introiecţia se fundamentează pe încorporare, ca prototip corporal al indică dinamica relaţiei dintre refulat şi apărare. Refulatul întotdeauna
introtecţiei. Introiecţia nu se opreşte însă la limita corporală, ci se revine (tendinţa sadică iniţială) şi este necesară creşterea nivelului de
referă la aparatul psihic. Prin introiecţie sunt „aduse” în Fu obiecte apărare prin:
externe. = creşte numărul de repetiţii rituale;
La rândul său, introiecţia reprezintă prototipul identificării (care = extinderea şi crearea de noi ritualuri de asigurare şi
presupune asimilarea unui aspect al obiectului şi transformarea pe baza sa). reasigurare;
Mecanismul introiecţiei este fundamental în melancolie. = îndoielile şi ruminaţii suplimentare obsesive.
.—

70 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 7]

Apărarea împotriva afectelor Deplasarea afectelor — se face de la o reprezentarea la alta, ceea


ce permite descărcarea. Afectul trece de la o reprezentare la alta prin
Scopul oricărei apărări constă în a evita neplăcerea, concretizată asociaţiile existente între cele două reprezentări şi prin faptul că cea de
prin angoasă sau culpabilitate. a doua reprezentare este investită mai slab decât prima.
Pentru a menţine culpabilitatea refulată poate interveni proiecția. Descărcarea prin echivalenţe — are ca scop disocierea afectului
Aceasta se întâmplă atunci când trebuie justificată o acţiune de reprezentare. Subiectul atribuie altui eveniment sau reprezentări
reprobabilă. Acţiunea este comisă din vina altuia. afectul pe care-l trăieşte. Descărcarea este permisă prin mijlocirea unei
Împărţirea culpabilităţii este un factor de relație în grup. alte semnificaţii. Afectul se poate descărca şi prin echivalenţe
Apărarea împotriva afectelor acţionează şi în cazul în care somatice, mecanism care fundamentează modelul psihosomatic.
evenimentul care a provocat culpabilitate este povestit, astfel încât să In cura analitică se urmăreşte legarea afectului de reprezentarea
stârnească admiraţie (în loc de reproşuri). care l-a generat.
Apărarea contra afectelor se poate face prin:
Modificare calitativă -— afectul se transformă în angoasă Rezumat
(conform primei teorii asupra angoasei) sau se transformă în contrariu.
Formaţiunea reacțională a afectelor — constă în ataşarea de Este detaliat punctul de vedere dinamic, sub aspectul tipurilor de
reprezentarea afectului opus. În acest sens, curajul poate fi o conflict psihic. Conflictul nevrotic este prezentat în raport cu cel
formaţiune reacţională a fricii, tupEu/ contra culpabilităţii, pudoarea o psihotic. Sunt prezentate situaţiile în care mecanismele de apărare ale
formaţiune contra exhibiţionismului etc. Eului intră în acţiune. Angoasa este discutată atât din punct de vedere
Blocarea sau refularea afectelor — apărarea faţă de afect este psihiatric cât şi dinamic. Sentimentul de culpabilitate reprezintă un
consecința unei situaţii iniţiale în care £u/ a fost debordat de excitație. fenomen psihic esenţial care determină apărarea Eului. Se analizează
Mecanismele de apărare lucrează în direcția constituirii şi senzațiile de dezgust şi ruşine, ca reacţii necesare ale existenţei
perfecţionării unei contrainvestiţii prin care apariţia angoasei să poată individului uman în cultură. Sunt trecute în revistă principalele
fi stăpânită. mecanisme de apărare (refularea, proiecția, introiecția etc.).
Consecința procesului de apărare constă în blocarea la nivel
inconştient a afectelor şi aceasta în pofida faptului că afectul este un Concepte şi termeni
proces de descărcare, care nu poate fi refulat precum reprezentarea.
De aceea, există afecte inconştiente, precum sentimente de Conflict nevrotice, conflict psihotic, angoasă, sentiment de
culpabilitate inconştiente. culpabilitate, dezgust, ruşine, mecanism de apărare.
Amânarea descărcării afectelor — constă în descărcarea treptată
şi întârziată a afectului. Situaţiile specifice aceste apărări ţin de Teste de evaluare/autoevaluare
descărcarea agresivităţii şi a durerii psihice. De exemplu, în travaliul
de doliu care reprezintă o modalitate de descărcare amânată a Care sunt diferenţele dintre conflictul nevrotic şi cel psihotic ?
afectului. Amânarea intervine în cazul oricăror situaţii de pericol In ce situaţii se declanşează apărarea Eului ?
extrem în care descărcarea afectivă este blocată în momentul critic, Care sunt consecinţele negative ale apărării Eului ?
din raţiuni adaptative şi realizată ulterior. Care sunt situaţiile principale de dificultate elaborativă la care
este supus Eu/ ?
._—

72 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză PIN | ETER RU 779

Care sunt etapele constituirii simptomului melancolic ?


Definiţi unul dintre mecanismele de apărare prezentate.
ELEMENTE DE PSIHOGENEZĂ TIMPURIE
Bibliografie

Freud, $., „Inconştientul”, în Freud, Opere 3, Psihologia


inconştientului, Ed. Trei, Bucureşti, 2000.
Ionescu, $., Jacquet M.-M., Lhote Claude, Mecanismele de
apărare, Polirom, Bucureşti, 2002. |. Introducere
Gorgos, C., Vademecum în psihiatrie, Ed. Medicală, Bucureşti,
1995. Înțelegerea psihogenezei Eului, în genere şi în special a
Laplanche, J., Pontalis, J.-B., Vocabularul psihanalizei, caracteristicilor perioadei timpurii este posibilă graţie clinicii analitice,
Humanitas, Bucureşti, 1994. cât şi observării copilului mic sau adultului aflat în stări regresive,
Predescu, V., coord., Psihiatrie, vol. 1 şi II, Bucureşti, 1989- modificate ale conştiinţei de etiologie toxică (generate de adicţii),
1998. psihogenă (episoade psihotice) sau hipnagogică.
Clinica analitică rămâne spaţiul de cercetare predilect întrucât
fenomenul regresiv, în condiţiile cadrului analitic, este facilitat astfel
încât se pot observa elemente ale funcţionării specifice perioadei
arhaice.

Stadii Specificul relaţiei cu Fixaţie şi


psihosexuale obiectul patologie
Dao a-dual, an-obiectual schizofrenie (forma
p preambivalent catatonică)
narcisism primar şi aaa
Eos tulburări
sadic — oral încorporare totală a : :
maniaco-depresive
obiectului
anal precoce încorporare parțială paranoia
; i A nevroză
sadic — anal ambivalenţă seta
obsesională
falic complexul de castrare isterie
genital final iubirea postambivalentă stări normale
»
74 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 75

Nareisism primar Fară efectul produs prin investire, gratificare, obiectul nu s-ar
constitui. De aceea, dacă gratificarea încetează relația este întreruptă,
Lumea, obiectul se constituie pentru subiect, sub efectul iar obiectul îşi încetează atât funcţional, cât şi ontic, existenţa.
pulsiunii: pulsiunea — ca sursă şi vector al ieşirii din starea narcisică Alegerea de obiect prin gratificare este denumită alegerea
primară, a-duală — constituie obiectul şi lumea. anaclitică, în care obiectul satisface (sprijină) nevoile subiectului. De
Pentru că în afara energiei şi a specificului energiei pulsionale exemplu, partenerul de viaţă este ales pentru că gratifică nevoile.
obiectul, lumea, în genere, nu ar exista (în mod psihic), evoluţia
Alegerea anaclitică este diferită de cea narcisică în care obiectul este
relaţiilor de obiect este coliniară cu cea a stadiilor de dezvoltare psiho-
ales prin similitudine cu subiectul. În acest caz alegerea unui partener
este datorată asemănărilor.
sexuală.
După ce se constituie rudimente structurale se instituie şi forma
Obiectul se constituie simetric cu subiectul (£4/). Starea iniţială,
originară a conflictului — ambivalenţa. În Pulsiuni şi destine ale
originară este o stare a-duală, an-obiectuală. Întrucât „obiectul în pulsiunilor, Freud indică originea conflictului de ambivalenţă. Pentru
Sine”, la care se referea Emmanuel Kant, în lipsa unei relaţii, nu poate Eul narcisic primar, auto-erotic, lumea exterioară nu este investită.
fi cunoscut şi nici teoretizat, această stare este denumită de Freud Prin pulsiunile de autoconservare (nevoie de hrană), Eu/ investeşte
narcisism primar şi rămâne una ipotetică prin inaccesibilitatea sa, ca obiecte externe (mama). Stimulii pulsionali rezultați din dinamica
reprezentare, cuvânt şi concept. autoconservativă (hrănire) sunt resimţiti şi ca neplăcuţi.
În această stare narcisică primară libidoul este auto-investit, Eul introiectează obiectele dacă sunt surse de plăcere sau le
scopurile pulsionale sunt autoerotice. Întrucât starea este an- proiectează dacă produc neplăcere. Astfel se realizează trecerea de la
obiectuală, nu presupune niciun clivaj structurant între subiect şi Eul-realitate (în care stimulii gratifcanţi şi cei neplăcuţi coexistă în
obiect, niciun reper limitativ. Starea narcisică primară este anterioară Eu) la Eul-plăcere purificat (în care Eul conţine numai gratificarea).
oricărei schiţe de Fu şi reprezintă o continuare a vieţii intrauterine. In textul Pulsiuni şi destine ale pulsiunilor, Freud remaniază
Această stare este aproximată în istoriile cosmogonice prin lumea aceste concepte pe care le avansase diferit în Formulări asupra celor
inițială increată, înainte ca „apele să fie despărțite”. În modelul două principii ale funcționării psihice.
cosmologic este aproximată prin starea universului înainte de de Big Eul-realitate nu se referă la raportul cu principiul realităţii, ci la etapa
Bang. în care lumea apare ca indiferentă, fără a fi gratificantă sau frustrantă.
Narcisismul secundar este primul stadiu dual, care se In Eul-plăcere purificat lumea exterioară este „descompusă”
instaurează concomitent cu primele rudimente de structură. Presupune într-o parte de plăcere, pe care a încorporat-o şi o parte de neplăcere
un prim timp al investirii obiectuale şi apoi un al doilea al retragerii care este considerată străină, ostilă şi, de aceea proiectată.
libidoului din obiect în Eu, întrucât obiectul este introiectat. În cadrul Ura — proiecția dimensiunii „neplăcute” — se dezvoltă odată cu
celui de al doilea timp se pot produce tulburări în evoluţie prin exces, apariţia obiectului şi ieşirea din starea narcisică primară. De aceea,
precum retragerea masivă a investiţiei libidinale care produce sensul originar al urii este împotrivirea faţă de lumea exterioară,
patologia de tip narcisic a psihozelor. Străină şi producătoare de excitaţii (de „prea mult”), adusă în Eu prin
Prin emergenţa pulsiunii se produce identificarea primară cu nevoile de autoconservare.
mama, obiect originar, prototip al relaţiei cu lumea. Obiectul primar Astfel, exteriorul, obiectul, este de la bun început ară. Atunci
este investit în relaţia orală precoce şi este încorporat (.„adus înăuntru”, când obiectul se dovedeşte a fi o sursă de plăcere, va fi iubit şi
după prototipul biologic al hrănirii). Investirea obiectuală şi satisfacția încorporat. Prin procesul de polarizare plăcere-neplăcere, stadiul
corelativă conduc treptat spre constituirea obiectului. narcisic pur trece în cel obiectual.
76 Matei GEORGESCU Introducere in psihanaliză 74)

Obiectul originar — în cazul fetei, schimbarea obiectului presupune trei timpi — de


la mamă la tată, de la tată la alte obiecte. In Despre sexualitatea
Obiectul originar reprezintă prima persoană semnificativă feminină (1931) Freud indică motivațiile pentru care fetița se separă
de mamă. Primul este că mama nu a dotat-o cu unicul organ genital
pentru subiect, respectiv mama sau substitutul acesteia.
care suscită dorinţă, nu a hrănit-o suficient, nu a iubit-o exclusiv
Acesta se constituie gradual într-o mişcare de integrare pornind
(pentru mamă a existat mereu tatăl) şi mama i-a interzis activitatea
de la aspecte parţiale; de aceea se numeşte iniţial obiect parţial (scop
sexuală. Toate aceste motive nu sunt suficiente şi de aceea, Freud
al pulsiunilor parţiale). adaugă intensitatea investiţiei cu mama şi ambivalenţa.
Mama este pentru sugar, în primele secvenţe ale raportului cu Feţiţa dezinvesteşte mama pentru că se actualizează curentul
acesta, un obiect parţial alcătuit din aspecte ale sale: căldura, sânul, negativ de investire. Freud observă: „Fetiţa rămâne în situaţia
vocea, parfumul, textura etc. Dinamica integrării obiectului este de o cedipiană pe o durată nedeterminată şi o părăseşte târziu și imperfect.
mare complexitate. Formaţiunea Supraeului are de suferit în aceste circumstanţe şi nu
Se pot contura în relația timpurie două tipuri accentuate de poate atinge forța şi independența care îi conferă importanţa
dinamici mamă-copil: culturală”. Consecințele rezidă în faptul că femininul se creează
= Mama narcisică pentru care copilul este o prelungire a printr-o capacitate redusă de identificare (cu mama care „a
nevoilor sale, un obiect care nu poate exista independent, diferit. Un dezamăgit”) şi, în consecinţă, prin distanţarea de /ege şi comandament
destin posibil este abandonul copilului ca urmare a sentimentului de cultural.
diferenţă pe care copilul îl generează pe măsură ce nu mai poate „face De aceea, Eul temeilor este mai slab (decât cel al bărbaţilor) iar
parte din mamă”. Supraeul lor este „rudimentar”. Ca urmare a acestei alcătuiri
= Mama hiperprotectoare care întreţine „un filtru parexcitant” care „feminitatea prezintă mai puţine dorinţe agresive şi distructive decât
nu permite copilului accesul direct la realitate. Copilul este menţinut într- masculinitatea”*!.
o stare de protecţie similară celei intrauterine și nu poate experimenta
Iubirea
frustrarea aferentă limitelor realităţii obiective, nu poate avea exercițiul
prelucrării stimulilor realității obiective în întregul acestora.
Reprezintă, originar, plăcerea care produce o tendinţă, cu
Capacitatea de a transfera investiţia libidinală originară (cu mama)
expresie motrice, spre obiectul timpuriu.
pe alte obiecte este un proces de mare importanţă în sanogeneză.
Glisarea din stadiul narcisismului primar spre narcisismul
Dinamica de transferare a investiţiei obiectului originar este secundar şi relaţia de obiect înseamnă trecerea de la iubirea de Sine
determinată de diferenţa de sex. Mama reprezintă numai pentru băiat (autoconservare) la învestirea obiectului primar şi apoi la retragerea
obiect heterosexuai. spre Sine a învestirii: subiectul se iubeşte din nou pe Sine, prin
Băiatul se desprinde de obiectul originar prin interdicţia terțului, introiecția obiectului matern, iubeşte „pe mama adusă în Sine”.
în timp ce fata, prin predilecţia pentru terț. De aceea, schimbarea
obiectului presupune:
— în cazul băiatului, doi timpi — de la mamă la alte obiecte; “ 1dem, „La f&minit&”, în Nouve/les confărences d'introduclion ă la
Desprinderea băiatului de mamă este „abruptă” față de cazul fetei, psychanalyse, Gallimard, 1996, p. 173.
întrucât mama continuă să rămână pentru băiat obiectul dorinţei până * S. Freud, Introducere la studiul Twenty eighih President of the
în momentul în care intervine interdicția oedipiană. Prin urmare, United States. A Psychological Study, CEuvres completes, vol. XVIII, P.U.F.,
investiţia are caracter continuu şi mai puternic decât în cazul fetei. Paris, 1994, p. 78.
»

78 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 79

Procesul introiecţiei este necesar întrucât după ce subiectul În concluzie, graţie procesului sublimativ, co-există două
investeşte în obiect, constată că cerințele pulsionale ale Se-ului nu pot curente de investire, care deși nu sunt opuse, se află în conflict în
fi deplin satisfăcute în relaţia cu obiectul, întrucât obiectul nu este la cadrul simptomului nevrotic:
dispoziţia sa, este variabil. |. curentul erotic-senzual (rezultat din secvenţa neinhibată a
Pentru a fi la dispoziţia sa, obiectul (parţial) este introiectat şi pulsiunii sexuale);
devine o parte a Eului, ceea ce permite renunţarea la obiectul extern. 2. curentul tandru (rezultat al sublimării).
Obiectul extern, devenit intern, ca parte a Eului este constant şi se
Conflictul nevrotic poate avea drept sursă atât apărarea față de
impune Se-ului ca obiect unic, preluând prin introiecţie caracteristicile
curentul tandru, prin investirea senzuală (partenerul este exclusiv un
obiectuale externe. De aceea, relaţia libidinală narcisică (secundară), obiect sexual), cât şi apărarea faţă de curentul senzual (iubirea
astfel constituită, presupune transformarea, sublimarea, libidoului platonică, reacție faţă de dorința sexuală resimţită ca periculoasă).
obiectual. Destinul iubirii se poate continua, în anumite condiţii de
Trecerea de la starea an-obiectuală la cea obiectuală este efectul dezvoltare cu iubirea ob/azivă.
pulsiunilor de viaţă iar retragerea investiţiei din obiectul extern, prin lubirea oblativă, accesul la realitatea Ce/uilal/r este un proces
introiecţie este efectul pul/siunii de moarte. elevat şi asimptotic. Presupune un narcisism balansat, care permite
accesul la realitatea Celuilalt, ca obiect separat, cu nevoi proprii şi nu
Eul este un condensat al identificărilor succesive. Obiectul ca la o extensie a propriului Eu, o anexă narcisică „de folosinţă”.
extern nu poate fi perceput dacă nu există identificare — dacă nu există lubirea oblativă, epurată de dimensiunea narcisică este
imposibilă şi orice relaţie de obiect se sprijină pe dimensiunea
un prototip intern a ceea ce este identificat; nimic nu poate fi re-
narcisică: figura Celuilalt este, obligatoriu, o oglindă, iar iubirea de
cunoscut dacă nu este deja cunoscut. Identificarea (constituirea altul este una narcisică.
obiectului intern) este fundamentală în orice relaţie de obiect şi se
realizează prin diferite grade de investire. Ura şi pulsiunea de moarte
După cum arătam, relaţia libidinală narcisică (secundară)
presupune transformarea libidoului prin sublimare. De aceea, prin Ura este incompatibilă cu identificarea masivă cu obiectul şi este
identificare, scopul (sexual) al pulsiunii este schimbat şi transformat în corelativă separării subiectului de obiect.
curentul tandru“?. Originea urii este neplăcerea produsă de realitatea externă, de
Sublimarea se realizează prin intermediul Eului şi presupune obiectul investit din necesități autoconservative.
transformarea libidoului obiectual în libido narcisic“. Curentul de In sensul relaţiei de obiect, ura este un fenomen psihic anterior
iubirii, întrucât este efectul contactului Eului cu realitatea externă. De
investire tandru, „iubirea tandră” derivă din sublimarea pulsiunii
aceea, ura se află în ambivalenţă cu iubirea.
sexuale, a curentului erotic-senzual.
Pentru că ura nu poate fi niciodată „depăşită”, ambivalenţa ură-
iubire este un fenomen de fond.
Coexistenţa ură-iubire face ca pierderea iubirii să actualizeze ura
(prin regresie la sadismul timpuriu).
“ 1dem, „Declinul complexului CEdip”, în Freud, Opere 6, Studii Ura este derivată de Freud din activitatea pulsiunii de moarte.
despre sexualitate, Ed. Trei, Bucureşti, 2001, p. 215. Pulsiunea de moarte reprezintă o categorie fundamentală de
SS. Freud, „Eul şi Se-ul”, în Freud, Opere 3, Psihologia pulsiuni, în opoziţie cu pulsiunile vieţii, care tinde spre reducerea
inconştientului, Ed. Trei, Bucureşti, 2000, p. 233.
80 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 8l

totală a tensiunilor, respectiv spre revenirea fiinţei vii către starea 2. stimuli care provin din lumea interioară, pulsiuni, pe care nu îi
anorganică“. Consecința acestei perspective asupra morţii sub formă poate stinge prin acelaţi tip de acţiuni motrice.
pulsională este faptul că scopul vieţii este moartea pentru că starea Eul este o structură care se constituie tocmai prin travaliul de
inanimată o precede pe cea animată”. „relaţie” dintre realitatea pulsională şi cea externă.
Pulsiunile de viaţă se opun pulsiunii de moarte şi o deflectează Diferenţa dintre inferior şi exterior se constituie prin modul
spre exterior. diferit în care se pot „stinge” cele două categorii de incitaţii (stimuli
Există însă două fenomene psihice asociate manifestării pulsiunii de externi perceptivi şi cei pulsionali, interni). Astfel, se dezvoltă
moarte: masochismul originar (când pulsiunea de moarte rămâne în experienţiul capacitatea de a cunoaşte faptul că un tip de incitaţii,
interior) şi agresivitatea distructivă (când este deflectată în exterior”). respectiv pulsiunea, apar mereu din interiorul organismului, apar ca
Pulsiunea de moarte, prin caracterul său conservativ şi repetitiv, forță constantă şi nu pot fi suprimaţi prin acţiuni motrice de evitare, în
tinde spre reducerea tensiunii din organism şi spre întoarcerea timp ce un alt tip de incitaţii, cele externe, perceptive, pot fi evitate.
organicului la stadiul anorganic din care s-a dezvoltat (considerat Pentru că organismul nu poate evita pulsiunile aşa cum o poate face
drept repaos absolut). în cazul stimulilor perceptivi. vor fi învăţate acţiuni complicate care să
modifice realitatea externă astfel încât să se ajungă la „modificarea” stării
Perioada timpurie a Eului generate de pulsiuni, respectiv la gratificare.
Prin urmare, gestionarea stimulilor perceptivi ai realităţii externe
Atât în prima etapă a evoluţiei, cât şi în întreaga psihogeneză, este posibilă prin acţiuni motrice directe (a închide ochii, pentru a
Eul se formează la interferența factorilor care provin din interior, a modifica stimulii vizuali) în timp ce gestionarea pulsiunii nu se poate
pulsiunii, şi a stimulilor perceptivi care provin din realitatea externă. face prin acţiuni directe şi necesită modificări succesive ale realităţii
Modul în care Fu/ se poate adapta, poate /ega pulsiunea cu în vederea gratificării.
exigenţele realității obiective va determina capacitatea de acces la În afara stimulilor pulsionali, sugarul resimte şi stimuli
realitate, indicativă a nivelului de dezvoltare. interoceptivi şi proprioceptivi, care constituie reprezentarea propriului
Pentru a explora maniera în care se constitue indicii de realitate, corp, cu rol important în constituirea Eu/ui.
Freud indică în textul Pu/siuni şi destine ale pulsiunilor procesul prin Controlul pulsiunii şi al stimulilor perceptivi se realizează gradat.
care se produce diferenţa dintre interior şi exterior, prin contrastul Iniţial, în procesul de constituire a Eului, excitaţia, energia psihică
dintre pulsiune şi stimul extern“. este descărcată “irec!, întrucât nu există încă structuri minimale care să
Orice organism diferenţiază treptat două categorii de incitaţii: permită acumularea tensiunii, prin retenţie. Astfel, stimulii perceptivi
1. stimuli care provin din exterior şi față de care se poate generează tensiune internă care este imediat descărcată. De aceea, sugarul
sustrage printr-o acţiune motrică; este reactiv în mod inconştient la stimulii externi, cât şi la cei interni.
Dependenţa sa este totală şi constituie prototipul stării de neajutorare, a
lipsei oricărei forme de control.
Întrucât nu există mijloace de elaborare psihică, starea de
* J. Laplanche, J.-B. Pontalis, op. cir., p. 371. debordare excitativă şi de invadare psihică este specifică perioadei
% S. Freud, „Au-delă du principe de plaisir”, op. cit., 1981, p. 82. timpurii. De aceea, pe măsură ce se constituie indicii de discriminare
% S. Freud, Nouvelles confărences sur la psychanalyse, op. cil., p. 138.
şi poate fi re-cunoscut, exteriorul, prin afluxul de excitație debordant,
%7 Freud, Opere 3, Pulsiuni şi destine ale pulsiunilor, Ed. Trei,
Bucureşti, 2000, pp. 61-62.
este perceput ca „dureros”.
82 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză _83

Otto Rank a propus ca prototip originar al stării de debordare, de lipsă, de nevoie, pentru a o putea compara intern cu cea de
momentul naşterii. satisfacere şi a simţi treptat existenţa unui „ordin al realităţii” diferit şi
Conjuctura economică în care sistemul psihic nu are capacitatea independent de dorinţele şi nevoile sale.
de prelucrare a stimulilor şi este debordat, reprezintă modelul prin care De aceea, obiectul (prin simetrie cu subiectul) se constituie prin
poate fi înțeleasă angoasa. alternanța experienţială absenţă-prezenţă, lipsă-plenitudine, ceea ce
este „Ew” în raport cu ceea ce este „non-Eu”. Capacitatea de testare a
Prin urmare, fenomenologia angoasei este corelativul stării de
realității este întemeiată deci pe originile interacțiunii dintre mamă şi
neajutorare a sugarului, a dependenţei sale de anturaj.
sugar, pe tempoul în care mama întâmpină nevoile copilului. O mamă
Incapacitatea sugarului de a elabora afluxul excitativ este dublată
care se doreşte a fi „foarte bună” şi gratifică imediat nevoile copilului,
de incapacitatea somatică şi motrică, ceea ce determină generarea de
nu se poate constitui, prin alternanța absenţă-prezenţă, frustrare-
tensiuni de mare intensitate. Aceste stări de invazie stimultivă care gratificare, ca obiect. O mamă care nu permite experienţa frustrării,
produc tensiuni paroxistice au fost denumite de Freud angoasă într-o anumită măsură, „nu există” şi nu permite ca lumea să existe.
automată. Lumea, celălalt, obiectul sunt constituite prin nevoile de
De aceea, angoasa aulomată este efectul stării primilive a autoconservare, prin cea de hrană, de pildă. Sugarul simte că starea de
sugarului definite prin neajulorare psihică şi somatică. Freud foame, trăită ca ansamblu variabil de tensiuni-excitative, este
diferenţiază psihogenetic angoasa automată de angoasa semnal care modificată de ceva diferit (mama) de registrul în care acesta trăieşte
este generată de către Eu pentru a elabora, „semnala” un pericol foamea. Acest ceva diferit îşi constituie prezenţa şi „diferenţa” treptat,
pulsional şi a putea elabora excitația. Prin angoasa semnal este prin experienţele cumulate de lipsă/satisfacere. Sugarul simte că în
reprodusă reacţia față de traumă şi implicit amorsarea capacităţilor de absenţa acestui ceva diferi! tensiunea sa generată de foame continuă în
apărare. timp ce prezenţa ceva-ului diferit, stinge tensiunea şi permite relaxarea
În condiţiile lipsei de protecţie internă în faţa afluxului de prin somn.
stimulare psihică, unica resursă de apărare provine exclusiv din
exterior. Astfel, obiectul originar, mama, este unicul „par-excitant” al Obiectul originar se constituie prin absenţă
sugarului şi prin îngrijire încearcă să „filtreze” şi să reducă forța
excitaţiilor interne şi externe ale copilului pentru a asigura un mediu Absența externă (negativ al prezenţei), permite, prin indici de
constant, prelungire aproximativă a celui intrauterin. discriminare, constituirea obiectului ca prezență internă. Fără „a
pierde” obiectul, acesta nu se poate câştiga. Absența obiectului, care
Realitatea se constituie exclusiv prin amorsarea unor indici de
antrenează experienţa lipsei de ratificare, un cuantum de frustrare,
discriminare corelaţi diferenţelor de tensiune internă.
este fundamentul conştiinţei realităţii.
Creşterea tensiunii interne, semnalizată de sugar prin diferite
Fără procesualitatea absenței, lipsei, care produce amânarea
comportamente, este efectul dorinţei nesatisfăcute. Iniţial, după ce gratificării, fenomenul conştienței nu se poate amorsa şi dezvolta.
mama satisface nevoia copilului (de a fi hrănit, de pildă), acesta Patologia severă, psihoza, poate fi efectul unei relaţii în care mama nu
adoarme, ceea ce nu permite decât treptat constituirea diferenţială a a permis ca alternanța absență-prezenţă să existe, a hiperprotejat şi
experienţei interne dintre nevoie şi satisfacere. satisfăcut continuu copilul. În aceste condiţii £u/ său nu şi-a putut
În lipsa experienţei diferenţiale dintre nevoie, dintre lipsă şi dezvolta capacităţile de procesare, de amânare a pulsiunii.
starea de satisfacere, indicii de realitate nu se pot constitui. Pe un fond Disjuncţia dintre realitate internă vs realitate externă este
de satisfacere permanent accesul la realitate este blocat. De aceea, fundamentală și reprezintă criteriul pe care se întemeiază relaţia dintre
mama sanogenă permite copilului, în diferite grade, experienţa stării
84 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 85

normal şi patologic. Realitatea internă poate să infiltreze realitatea pozitive, ceea ce îl fereşte de acţiunea pulsiunii distructive care este
externă în diferite grade, de la registrul normal, al unei angoase, la cel proiectată exclusiv pe un obiect persecutoriu „rău”. Fenomenul
patologic, al halucinaţiei. disjuncţiei bun-rău se regăsește în fenomenele de atribuire proiectivă
În perioada timpurie, „realitatea” este percepută global, sub specifice diferențelor dintre grupul de apartenență care este „bun” şi
forma prezenţei sau a absenței tensiunii excitative, generate de nevoile ceilalţi care sunt „răi”.
autoconservative. Motricitatea primitivă este reflexă şi are funcţia de a Obiectul idealizat introiectat întemeiază câmpul narcisic şi
descărca direct tensiunea. generează încrederea fundamentală.
Eul, subiectul începe să se constituie simetric cu obiectul iar
prima formă de raport cu acesta se numeşte identificare primară. Este Gândirea magică
forma originară a relaţiei cu obiectul şi are ca fundament procesul de
încorporare. Gândirea timpurie este o gândire magică, ce nu separă realitatea
Lumea, obiectul se constituie prin nevoia autoconservativă a internă de cea externă, întrucât se află sub incidenţa proceselor primare.
subiectului. Pentru sugar, lumea este reprezentată de mamă, de sânul Prescripţiile magice sunt, în ordinea gândirii logice, absurde întrucât sunt
său care poate fi prezent şi satisfăcător sau absent şi frustrant. rezultatul procedeelor asociative de asemănare şi contiguitate.
Contactul perceptiv cu mama se produce prin intermediul zonei Caracterul magic-animist rezidă în trăirea faptului că:
bucale şi a reflexului de a înghiţi. Fundamentul perceptiv originar este e este suficient să doreşti pentru a avea;
asigurat prin mucoasa bucală şi zona labială, cu ajutorul cărora sugarul e este suficient să gândeşti pentru a se realiza;
explorează lumea. e a face este echivalent cu a ţi se face;
Comportamentul de hrănire presupune a aduce în interiorul Sedimentele acestei etape a dezvoltării „se găsesc nu numai în
aparatului digestiv hrana. „A aduce în interior” devine prototipul nevroză, ci şi în acţiunile de vrăjire, obiceiuri populare şi ceremonial
psihic al primei relaţii cu lumea, realizată prin încorporare. religios [...] şi funcționează prin anularea realităţii externe şi stingerea
Un obiect înghiţit este unul care dispare iar dispariţia obiectului, [...] nu doar a consecințelor unui eveniment (impresii, trăiri), ci chiar
prin înghiţire, generează satisfacția. Pe de altă parte, dispariţia pe acesta însuşi”%.
obiectului este asimilată distrugerii acestuia. Un obiect dispărut Freud a fost influenţat de Jean-Baptiste Lamarck cât şi de Charles
(„înghiţit”) poate fi şi un obiect absent, care întârzie să gratifice. Darwin, respectiv de Jegea biogenelică: ontogeneza repetă filogeneza.
Aceasta este originea ambivalenţei, a raportului dintre prezenţă- Regula fundamentală a psihanalizei este asociaţia liberă, întrucât facilitează
gratificare şi absență-distrugere. Obiectul este „bun” dacă este funcţionarea regresivă spre stadiile timpurii, întrucât „posibilităţile
gratificant şi prezent (sub acţiunea pulsiunii de viaţă) şi „rău” dacă asociative se relevă a se afla la baza oricărei magii””.
este absent-frustrant-,.înghiţit” (sub acţiunea pulsiunii distructive).
Sânul mamei poate fi „bun” dacă este prezent şi gratifică, este
„rău” prin absenţă, pentru că generează frustrare.
Disjuncţia lumii în „bună” şi „rea”, fără o zonă de interferență
“ S. Freud, „Inhibiţie, simptom, angoasă”, în Freud, Opere 5, Inhibiţie,
(de gri) este expresia funcţionării timpurii din această fază a
simptom, angoasă, Ed. Trei, Bucureşti, 2001, p. 226.
dezvoltării. “ S. Freud, Les premiers psyechanalystes, Minutes (III) de la Societe
Ranforsarea defensivă a acestei disjuncţii se realizează prin Psychanalytique de Vienne (du 5-10-1910 au 20-12-1911), Gallimard, 1979,
idealizarea obiectului „bun” prin care acesta cumulează toate calităţile p. 299.
PT
36 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 87

Pentru Freud, procesul de umanizare îşi are originea în vizual şi verbal, care este un proces de secundarizare, conferă
desprinderea de concret, de senzorialitate și instituirea gândirii reprezentării stabilitate şi, prin aceasta, un indice de diferenţiere
magice, respectiv a primelor forme de spiritualitate. Superior care susține funcţia de testare a realităţii. Stabilitatea
In Disconfort în cultură, Freud explorează procesul de reprezentării cuvântului, comparativ cu instabilitatea reprezentării
umanizare, înțeles prin trecerea de la viața senzorială la cea spirituală, lucrului (generată de funcţionarea primară prin deplasare şi
respectiv prin înlocuirea acţivităţii senzoriale cu magia cuvântului. condensare) îi conferă acesteia calitatea de conținăror superior al
Animismul este prima etapă a desprinderii de senzorial. Animismul va angoasei.
evolua, în epocile culturale, către politeism şi monoteism. În structura obsesională, cuvântul are o funcţie importantă în
Funcţia centrală a FEu/ui este cea de testare a realității şi este conţinerea afectului. În clinică, dificultatea analistului de a conţine
corelativă fenomenului conştiinţei. De aceea, conştiinţa, nucleu al relația este indicată prin activarea apărărilor de tip obsesional,
Eului, se dezvoltă odată cu Eul şi treptat permite anticiparea. Prin
respectiv nevoia de a explica.
constituirea rudimentelor Eului, apare şi conştiinţa preverbală; în
Procesul de trecere de la funrasmaă, de la realitatea internă, la cea
această etapă în care conștiința se află, de asemenea în stadiu de
externă, permite reducerea angoasei.
rudiment, funcţia anticipativă este redusă şi întemeiată pe reactivitatea
motrice. Deosebirea obiectelor, ca efect al capacităţii de testare a Fantasma este un fenomen care ţine de realitatea internă, un
realității, nu este încă instalată şi diferenţierea este globală, scenariu în care subiectul este protagonistul, prin care se îndeplineşte
nespecifică, ceea ce face ca reacţia sugarului să fie identică la substitutiv (pentru că realitatea nu se modifică, prin angajarea unui
categorii de obiecte. Incapacitatea de deosebire şi estomparea comportament motric).
diferenţelor se manifestă şi în raport cu un obiect. De aceea, un aspect Datorită apariţiei capacităţii verbale se trece de la omniporența
al obiectului este confundat cu întregul acestuia. gândirii la omnipotența cuvântului (posibilitatea de a modifica
Testarea realităţii se face prin constituirea proceselor perceptive, realitatea prin cuvânt).
cât mai ales prin cele ale reprezentării, ale capacităţii de restructurare Prin dezvoltarea capacităţii elaborative şi constituirea funcţiei
a reprezentărilor în raport cu percepţia obiectului, ceea ce nu se poate realităţii, tensiunea poate fi conținută şi, de aceea, atât descărcarea
realiza în registrul preverbal. imediată cât şi satisfacerea halucinatorie a dorinţei se restrâng.
Registrul verbal se instituie odată cu Eu/-realitate-definitiv ceea Progresiv, se trece de la halucinarea obiectului spre percepția,
ce permite exercitarea funcţiei reprezentării şi o mai bună gestionare a reprezentarea şi simbolizarea acestuia.
angoasei. Prin registrul verbal şi dezvoltarea funcţiei de testare a Traseul regresiv, de la simbolizare la percepţie şi apoi la
realităţii se poate face diferenţa dintre fantasmă, ca produs al realităţii halucinare se observă atât în trecerea de la starea de veghe, la cea
interne, percepţie şi reprezentare ca rezultat al realităţii externe. hipnagogică, cât şi în stările adictive sau în patologia severă.
Capacitatea de retenţie pulsională a Eu/ui-realitate-definitiv,
Reprezentare şi cuvânt corelată instituirii capacităţii de testare a realităţii, va fi obţinută
datorită gândirii simbolic-abstracte, care permite ceea mai bună
Freud a diferențiat reprezentările lucrului de cele ale cuvântului. funcţie anticipativă. Capacitatea de testare a realităţii nu este o
Graţie funcţiei verbale, se face trecerea de la reprezentările lucrurilor, achiziție definitivă şi poate fi afectată prin posibilitatea de regresie la
care sunt specifice proceselor primare, care prezintă fragmentar Stări de organizare timpurii, specifice unor etape de dezvoltare
obiectul, la reprezentarea cuvântului care presupune integrarea şi (adolescenţă, climax) sau stări patologice.
asocierea unei imagini mnezice cu una verbală. Asocierea dintre
88 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 89

În ordinea principiului dialectic, realizarea se constituie la După ieşirea din starea a-duală (şi imposibil de explorat
interferența dintre lumea externă şi cea internă. Capacitatea Eu/ui de a relaţional) a narcisismului primar, organismul „se deschide” obiectelor
testa realitatea se instituie şi se dezvoltă numai dacă realitatea externă externe prin nevoile autoconservative.
şi cea internă sunt investite echilibrat. Dacă stimulii exteriori, aferenţi obiectului sunt resimţiţi, intern,
În evoluţia raportului cu realitatea se mai pot declanșa şi alte ca surse de plăcere, atunci sunt introiectate; dacă stimulii exteriori
maniere de apărare. Eul se poate apăra de realitate, atunci când este sunt surse de neplăcere, sunt proiectate, ceea ce face ca pentru Eul
incapabil să elaboreze excitație, prin două procedee: acestei perioade arhaice, /o/ ceea ce este neplăcut este halucinat ca
|. fuga de realitate — care se produce prin revenirea la fiind în exterior şi numai ceea ce este plăcut este halucinat în interior.
mecanismele arhaice prin care dorinţa este halucinată. Realitatea este Freud a numit acest stadiu de dezvoltare FEu/-plăcere. Eul-plăcere
evitată pentru că ar contrazice fantasma, iar fantasma rămâne unica este rezultatul introiecţiei părților de obiecte care produc plăcere şi proiecția
posibilitate de îndeplinire — substitutivă — a dorinței. Dorinţa este însă celor care produc frustrare, care sunt resimţite ca ostile. Etapa în care
neacceptată şi dacă ar fi exprimată ar intensifica angoasa. Fuga de procesul de separare al interiorului-plăcere de exteriorul-neplăcere este
realitate este consecinţa blocării percepţiei realităţii externe; încheiată a fost denumită de Freud FEu/-plăcere-purifical.
2. fuga în realitate — care constituie refugiul în realitatea externă
care susţine refularea dorinței şi blocarea accesului spre realitatea Motricitate şi pulsiune
internă. Dorinţa refulată este reprezentată de act.
Coordonarea treptată a motricităţii se realizează prin
Eu-realitate şi Eu-plăcere mielinizarea fibrelor nervoase. Odată cu realizarea coordonării
mersului, a controlului sfincterian şi a vorbirii, tensiunea se descarcă
Eul începe să se constituie treptat prin interacțiunea cu lumea, ordonat-continuu şi nu în pusee, precum în perioada în care
prin forţa şi necesitatea autoconservativă la care mama şi anturajul coordonarea lipsea. Descărcarea ordonată, continuă (spre deosebire de
răspund. Sugarul trăieşte „universul” ca şi cum s-ar afla la dispoziţia cea în pusee) presupune constituirea de structuri prin care tensiunea să
sa, pentru a-i gratifica nevoile. Pentru că raportul dintre Eu/ timpuriu poate fi tolerată, menţinută, fără a fi nevoie de descărcare directă și
şi obiect este de omnipotenţă, Freud a folosit expresia Majestatea sa imediată. Procesul de amânare a descărcării directe este fundamentul
Copilul. Omnipotenţa se consolidează în funcţie de maniera în care dezvoltării psihice (de aici a rezultat şi denumirea de „regula
mama răspunde nevoilor copilului său. Întrucât principiul realităţii nu abstinenţei”, a lipsei gratificării directe). Aceste structuri presupun,
este operant, dorința este echivalentă cu îndeplinirea: dorinţa se sub aspect economic, echilibrarea contrară a forțelor, astfel încât,
realizează în mod halucinator, descărcarea tensiunii se produce în oricărei forțe care tinde spre descărcarea imediată a energiei să se
absenţa obiectului, prin propagarea liberă a excitaţiei spre imaginea opună o altă forță egală şi de sens contrar. Procesul economic de
halucinată. opunere a unei energii de forță contrară se numeşte con/rainvestire.
Principiul constanței (menţinerea constantă a nivelului In această etapă nu se poate face diferenţa dintre re-prezentarea
energetic) are drept corelat pe cel al reducerii tensiunii energetice. obiectului (halucinarea sa) şi percepția acestuia. Capacitatea Eului de
Starea de minim tensional (spre care tinde orice sistem) este, pe „a testa realitatea” se dezvoltă treptat prin diferenţierea stimulilor
măsura psihogenezei, tot mai dificil de atins şi de aceea se constituie externi (perceptivi) de cei interni, pulsionali. Atunci când £u/
mecanismele de apărare. Apărările timpurii sunt proiecția şi dobândeşte această capacitate este denumit Eu/-realitare-definitiv:
introiecția care funcţionează simetric. reprezentarea (halucinarea obiectului) poate fi diferențiată în raport cu
percepţia obiectului.
90 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 9]

Pe măsură ce coordonarea motorie se instalează treptat, manierele de Anumite reacţii ale mamei îl vor determina pe sugar să îşi
descărcare ale tensiunii excitative se ordonează și devin, la rândul lor, controleze descărcările. Controlul descărcărilor se va corela cu
treptat continue. De aceea şi stările de angoasă automată, ca forme de senzațiile (feed-back-ul) venite de la mamă.
descărcare primitivă, sunt mai bine gestionate psihic şi înlocuite de afecre. Sugarul îşi va controla treptat reacţiile pentru a păstra, a nu
Întrucât descărcarea nu se mai produce direct, tensiunea psihică pierde dragostea şi îngrijirea maternă, de care este total dependent. De
începe să fie acumulată. Acum poate lua naştere senzaţia de pericol (în aceea, dependenţa este corelativul unui Fu slab. Sugarul își va
faţa unui pericol extern), angoasa în faţa unui pericol real, cât şi cea în controla descărcările şi pentru că îşi imaginează că ar putea fi
faţa unui pericol intern, angoasa semnal. Angoasa în fața pericolului „distrus”. Fantasmele de distrugere, specifice încorporării orale, sunt
real este o angoasă în fața unui pericol extern care reprezintă o proiectate asupra obiectului care devine „rău”.
amenințare reală.
În cazul pericolului intern, pulsional, anticiparea se face tot prin
Rezumat
angoasa semnal (pentru că este prototipul apărării în faţa pericolului)
respectiv prin activarea unui curent de contrainvestiţie care are scopul
Este prezentată genetic formarea primelor schiţe ale obiectului
de a menţine refulatul.
Contrainvestirea însă se face prin activarea unor reprezentări în paralel cu Fu/ arhaic. Consolidarea FEu/-ului înseamnă trecerea de la
care nu sunt corelate realităţii externe. Aceste reprezentări, cu funcție Eul realitate, prin care se structurează diferența dintre interior şi
de contrainvestire, fără valoarea adaptativă externă, sunt specifice exterior, la Eu/ plăcere, care împarte lumea în „bună” şi „rea”. Lumea
angoasei nevrotice. Nevroticul nu poate anticipa adaptativ un pericol „bună”, care gratifică, este introiectată, iar cea „rea” este proiectată şi
real fără a resimţi o angoasă puternică. la Eu/ realitate-definitiv. Se discută funcţia angoasei (automate şi
În afară de anticipare, Eul negociază cu senzațiile de pericol, nu semnal) în psihogeneza timpurie.
numai anticipare, ci şi prin repetiție compulsivă. Jocul este cadrul în
care, prin repetiţie, Eul încearcă să controleze afluxul de excitație. Concepte şi termeni
Freud a observat acest lucru studiind comportamentul nepotului său,
fiul Sofiei care, stând în pătuţul său, arunca un mosor, pentru ca apoi să îl Eu realitate, Eu plăcere, Eu realitate-definitiv, angoasă
tragă înapoi prin firul de aţă cu care era legat. Copilul, după fiecare aulomală, angoasă semnul, introiecție, proiecție.
aruncare spune „fort? (departe) şi după ce aducea lângă el mosorul,
trăgându-l de aţă, spunea cu vădită satisfacție „da” (aici). Copilul repeta Teste de evaluare/autoevaluare
activ, prin joc, plecarea, „dispariţia” mamei sale pe care o trăia, în realitate,
pasiv şi încerca astfel să controleze angoasa provocată de absenţa mamei.
Care sunt factorii care contribuie la dezvoltarea Eului (endogeni
Întrucât constituirea obiectului este simetrică cu cea a Şi exogeni) ?
subiectului şi Eul sugarului este fracționar, obiectul primar, mama, Care este diferenţa esenţială dintre Eu/ realitate şi Fu plăcere ?
este parțial, format din diferite elemente care-l reprezintă (de pildă, Ce se înţelege prin identificare primară ?
mama poate fi reprezentată doar printr-o parte a sa, precum sânul). Prezentaţi comparativ conceptele de angoasă automată şi
Interacțiunea mamă-copil, dinamica relaţiei este determinată de angoasă semnal.
modul de amenajare a reactivităţii copilului. Cu alte cuvinte, Fu/
copilului se constituie în funcţie de modul în care reacţionează mama
la descărcările copilului.
592 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 93

Bibliografie

Freud, $., „Formulări despre cele două principii ale funcţionării PULSIUNE ȘI DESTINE PULSIONALE
psihice” (1911), în Freud, Opere 3, Psihologia inconştientului, Ed.
Trei, Bucureşti, 2000.
Freud, $., „Pulsiuni şi destine ale pulsiunilor” (1915), în Freud,
Opere III, Psihologia inconştientului, Ed. Trei, Bucureşti, 2000.
Freud, S$., „Negarea” (1915), în Freud, Opere III, Psihologia
inconştientului, Ed. Trei, Bucureşti, 2000. Conceptul de pulsiune
Freud, S$., „Inhibiţie, simptom, angoasă” (1926), în Freud,
Opere V, Inhibiţie, simptom angoasă, Ed. Trei, Bucureşti, 2001. Pulsiunea este un proces dinamic, care indică o sursă tensională
şi are ca efect orientarea organismului spre un scop adaptativ, ceea ce
are ca efect reducerea stării tensionale care l-a generat.
Pulsiunea este un concept de interferență între dimensiunea
psihică şi cea somatică şi este, de aceea, „reprezentarea psihică” a
instinctului.
Se caracterizează prin”:
]. Presiune: forţa obiectivabilă în travaliul psihic sau prin actul
motric pe care le generează. Trăsătura esenţială a pulsiunii este
caracterul „presant” sub aspectul angajării mijloacelor sale de
procesare.
2. Scop: starea de satisfacția atinsă prin suprimarea stării de
excitație. Chiar dacă este unic, scopul se poate realiza pe căi variate şi
fiecare pulsiune poate avea diferite scopuri.
3. Obiect: mijlocul prin care pulsiunea îşi poate atinge scopul.
Obiectul pulsiunii este elementul cel mai variabil, întrucât este ales în
funcţie de context, în vederea satisfacerii. De asemenea, un singur
obiect poate servi scopului mai multor pulsiuni. Fixaţiile, în diferitele
etape de evoluţie, se realizează în special prin intermediul obiectelor:
obiectul este elementul de rigiditate pulsională cel mai frecvent.
4. Sursa: este procesul somatic dintr-un organ sau parte a
corpului al cărui stimul este reprezentat prin pulsiune.

"9 Freud, Opere 3, Pulsiuni şi destine ale pulsiunilor, Ed. Trei,


Bucureşti, 2000, pp. 61-77.
94 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză Ş 95

In cadrul primei topici Freudiene erau precizate două categorii Satisfacerea pulsiunii supusă refulării ar putea fi posibilă şi
fundamentale, ireductibile, de pulsiuni: pulsiunile sexuale şi pulsiunile produce plăcere dar generează neplăcere în raport cu alte exigențe.
auto-conservative ale Eului. Factorul care produce refularea este neplăcerea care are o forță mai
Pe măsura clinicii analitice, Freud a remaniat taxonomia pulsională, mare decât plăcerea.
Funcţia refulării rezidă în respingerea din psihismul conştient şi
astfel încât în 1914 (lucrarea, Pentru a introduce narcisismul), a existat o
menţinerea la distanță a anumitor conţinuturi.
perspectivă asimilabilă monismului pulsional. Conflictul intrapsihic nu
Obiectul refulării nu este pulsiunea şi nici afectul, ci
mai presupunea categorii pulsionale ireductibile, ci un unic registru, cel al
reprezentanţi ai pulsiunii, sub forma reprezentărilor asociate, precum
pulsiunilor sexuale.
idei, imagini, amintiri etc.
In 1920, Dincolo de principiul plăcerii, Freud revine la dialectică şi Dimensiunea investiţiei, respectiv cuantumul de afeci, ca tactor
dualism pulsional. Conflictul se desfăşoară între pulsiunile de viaţă (care cantitativ, este elementul în funcţie de care un reprezentant pulsional
cuprind dualism iniţial — pulsiunile sexuale şi pe cele autoconservative) şi este refulat sau nu. Dimensiunea investiţiei, destinul cuantumului de
pulsiunile de moarte (care cuprind pulsiunea de distrugere, subcategorie afect este mai important decât cel al reprezentării pentru că factorul
rezultată din deflecţia spre exterior a pulsiunii de moarte). cantitativ (investiţia) activează procesul de refulare.
Fiecare pulsiune are „un destin”. Fiecare destin pulsional De aceea, dacă reprezentarea are un conţinut incompatibil dar
reprezintă un tip de amenajare pulsională şi, de aceea, poate fi investiţia este mică, reprezentarea va putea intra în conştiinţă. Dacă
considerat şi o manieră de apărare”! Destinele pulsiunii sunt generate acestei reprezentări incompatibile,i se asociază un cuantum de afect
prin trei polarități care domină viaţa psihică: mai mare, atunci va fi refulată. In acest fel, creşterea factorului de
|. activ — pasiv — polaritate cu fundament biologic; investiţie este similar, sub aspectul refulării, cu gradul de deformare a
2. Eu — non-Eu — polaritate cu fundament ontologic; unei reprezentări.
3. plăcere — neplăcere — polaritate cu fundament economic. Din punct de vedere dinamic, refularea presupune o dublă
tendinţă, atât de atracţie din partea refulatului, cât şi de respingere din
Destine ale pulsiunilor partea conştiinţei.
Pentru a se putea institui, relularea presupune o structură
|. Transformarea în contrariu — presupune atât trecerea unei minimală, respectiv separarea dintre activitatea psihismului conştient
pulsiuni de la activitate la pasivitate (de ex. în loc de a privi — starea şi cel inconştient.
Refularea se desfăşoară în următoarele etape (prima fiind o
activă, a fi privit — starea pasivă), cât şi inversarea conţinutului (de ex.
transformarea iubirii în ură). formă a sa):
a. refularea originară — este faza iniţială în care reprezentantul
2. Întoarcerea împotriva propriei persoane — Freud exemplifică
psihic” al pulsiunii nu are acces în conştiinţă, iar aceasta are drept
prin cazul masochismul care este sadism întors spre propriul Eu sau al
consecință apariţia unei fixații prin care reprezentantul rămâne
exhibiţionismul care reprezintă privitul „prin delegaţie” al propriului neschimbat iar pulsiunea rămâne legată de el.
Corp. b. refularea propriu-zisă — priveşte derivatul refulat sau lanţuri
3. Refularea — este operaţia prin care sunt respinşi şi menţinuţi de gânduri care au ajuns într-o relaţie asociativă cu ele.
în inconștient reprezentanți pulsionali. Este un proces psihic universal,
deoarece se află la originea Se-ului. Condiţia refulării este ca scopul
pulsional să provoace neplăcere în loc de plăcere. 2 3
7 Termen care desemnează elementele sau procesele prin care
j

pulsiunea se exprimă. Este fie sinonim cu reprezentant-reprezentare fie are o


”! Freud, Opere 3, Ibidem. accepţiune mai largă, înglobând şi afectul.
96 Matei GEORGESCU Introducere
în psihanaliză 97

c. întoarcerea refulatului — are loc sub formă de simptome, acte În cadrul clinicii analitice, prin regula asociaţiei libere, pacientul
ratate, vise, fantasme, reverii diurne care revin în permanenţă spre produce derivați ai refulatului care pot trece cenzura, prin depărtare şi
conştiinţă. Odată refulat, reprezentantul pulsiunii va continua să se deformare.
organizeze în inconştient, să producă derivați şi să stabilească noi 4. Sublimarea este un destin pulsional prin care scopul sexual al
legături, pentru a „se infiltra” în psihismul conştient. De aceea, pulsiunii este deturnat către activităţi valorizante social şi cultural. De
refularea nu este un proces punctual şi definitiv, ci unul permanent aceea, produsele culturale sunt efectul acestui destin pulsional.
care implică organizarea de forţe şi contra-forţe.
De aceea caracteristica centrală a refulării rezidă în continuitate;
Pulsiumea sexuală
este un proces continuu şi nu este un eveniment unic. Refulatul
exercită o presiune constantă şi continuă asupra Eului care este obligat
să menţină presiunea contraforțelor care menţin refulatul. Sfera conceptului psihanalitic de sexualitate este mult mai largă
In stările hipnagogice şi în somn, bariera contrainvestiţională, decât accepțiunea comună şi include ansamblul comportamentelor
prin care se menţine refularea, este suspendată şi, în acest mod, apar corelative pulsiunii sexuale începând din momentul naşterii. În acest sens,
visele. De aici şi caracterul „hipnoid” al cadrului analitic, al poziţiei sexualitatea genitală este numai un palier la care se adaugă şi cel pregenital.
pacientului care se află pe divan. Psihanaliza a dovedit faptul că există o sexualitate infantilă
Conținuturile refulate pot apărea în psihismul conştient nu pregenitală etect al stadiului incipient de dezvoltare somatică a copilului.
numai prin conținutul manifest, deghizat al viselor, ci şi prin alte Explorarea caracteristicilor sexualităţii infantile se face atât prin
produse derivate, întrucât refularea blochează numai anumite observarea copilului cât şi prin cea a adultului, în funcţie de punctele sale
conţinuturi. În măsura în care acestea sunt modificate („deghizate”) de fixaţie şi de regresia la diferitele stadii ale evoluţiei psihosexuale.
pot pătrunde în psihismul conştient. Având în vedere miza sexualităţii şi amenajările sociale ale
Refularea este un proces care depinde de „distanța” comportamentului sexual, pulsiunea sexuală este supusă în mod
reprezentărilor față de refulatul originar. De aceea, refularea va special refulării.
permite accesul în conştiinţă a derivaţilor refulatului originar, dacă Spre deosebire de pulsiunile autoconservative, pulsiunea sexuală
aceștia s-au îndepărtat suficient, prin deformări şi intermedieri, de are un indice de plasticitate mare întrucât îşi poate modifica atât
reprezentantul refulat. scopul, obiectul cât şi sursa.
De aici derivă o altă caracteristică a refulării: este specifică în a. obiectul pulsiunii sexuale este variabil întrucât nu are o
sensul în care pentru a avea acces în psihismul conştient, nu se poate predeterminare biologică, ci una culturală; de exemplu alegerea de
determina un grad necesar general de deformare şi îndepărtare de obiect poate fi hetero sau homosexuală;
conţinutul refulat. Fiecare derivat pulsional are un destin propriu şi îi b. scopul pulsiunii sexuale, modalităţile de atingere ale stării de
este necesară o deformare specifică pentru a reveni în conştiinţă. În satisfacție, sunt multiple şi pot fi predilecte în cazul perversiunii; de
acest sens, simptomele nevrotice sunt specifice şi sunt derivați ai exemplu scopul voierismului;
refulatului. c. sursa pulsiunii sexuale este multiplă întrucât există zone
Pentru a avea acces în psihismul conştient, reprezentantul erogene somatice de excitație sexuală, în cadrul cărora mucoasele sau
originar al pulsiunii se poate diviza, caz în care numai o parte a sa este epiderma Sunt sensibile tactil şi kinestezic. In afara modalității
refulată iar cealaltă este idealizată (cazul fetişului). În acest sens, senzoriale tactile, cea auditivă (iniţial vocea maternă şi apoi şi alte
idealurile pot să provină din reprezentări detestate. voci) sau modalitatea senzorială gustativă şi olfactivă sunt surse
pulsionale (parțiale).
98 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 99

Pulsiune parțială şi perversiune |. în psihismul inconştient al nevroticului se regăsesc porniri


specifice perversiunii, tendinţe spre transgresiuni anatomice care
Graţie zonelor somatice de excitație sexuală, care în timpul participă la formarea simptomului;
psihogenezei devin alternativ predilecte (zona orală, anală, falică), 2. pulsiunile parţiale, precum voaierismul şi exhibiționismul,
pulsiunea sexuală este divizată în „fracțiuni pulsionale” sadismul şi masochismul participă la formarea simptomului nevrotic.
Tipuri de deviații ale pulsiunii sexuale ca efect al plasticităţii sale:
corespunzătoare unor zone erogene, denumite pulsiuni parţiale.
|. relative la obiecrul pulsiunii: inversiunea, sub forma
Scopul evoluţiei stadiale psihosexuale rezidă în unificarea pulsională
homosexualității absolute sau ocazionale, ambigenia, sub forma
sub primatul genitalităţii. Sexualitatea genitală adultă subordonează
bisexualităţii, pedofilia şi zoofilia;
pulsiunile sexuale parțiale care au rol preliminar şi nu final (precum în 2. relative la scopul pulsiunii, fie prin schimbarea acestuia:
perversiuni). transgresiuni anatomice prin supraestimarea unei zone erogene sau
Evoluţia stadială a sexualităţii înseamnă parcurgerea unor stadii stadiu de dezvoltare psihosexuală, de exemplu anilingus, felaţie,
caracterizate atât prin primatul anumitor surse, al anumitor zone cunilingus, fie prin fixarea pe scopuri sexuale preliminare, de
erogene, cât şi printr-un anumit tip de relaţie de obiect. exemplu, voaierism, exhibiţionism, sadism, masochism.
Perspectiva evoluţiei pulsiunii sexuale de la parțial spre
integrativ reprezintă miza teoretizării sexualităţii normale sau Curiozitatea sexuală şi epistemică
perverse. Între copil şi adultul pervers nu există diferenţe sub aspectul
expresiei pulsionale, ci sub aspectul destinelor evolutiv-integrative: Curiozitatea privind sexualitatea este sursa oricărui demers
copilul urmează să evolueze pentru a integra ulterior caracterul cognitiv şi a curiozităţii epistemice. De aceea, refularea curiozității
„pervers” al sexualităţii sale în timp ce, din cauza vicisitudinilor sexuale duce la inhibarea oricărui fel de curiozitate, inclusiv a celei
dezvoltării, adultul pervers nu a reuşit să realizeze integrarea. Numai intelectuale.
în această perspectivă, Freud a denumit sexualitatea infantilă ca fiind Relaţia dintre sublimare şi refulare, ca două mari destine
pervers polimorfă. pulsionale, este explorată de Freud în textul O amintire din copilărie a
Perversiunea este efectul persistenţei unor componente parţiale lui Leonardo da Vinci (1910).
Sunt indicate trei destine ale tendinței de cercetare sexuală
ale sexualităţii, prin regresia la un stadiu de fixaţie libidinală.
infantilă:
Mecanismele perversiunii sunt comune cu cele prezente în psihoză
1. impulsul spre cercetare este (ca şi sexualitatea) supus refulării
precum refuzul realității şi clivajul Eului.
şi rezultă inhibiţia nevrotică;
Perversiunea este şi „negativul nevrozei” '* adică reprezintă
2. dezvoltarea intelectuală rezistă refulării şi se produce
inversul psihodinamic al nevrozei şi al psihozei. Este negativul sexualizarea gândirii, ceea ce conduce spre o structură obsesională;
nevrozei întrucât în cadrul perversiunii, sexualitatea infantilă se 3. destinul rar în care libidoul se sustrage refulării şi este
exprimă într-o manieră directă, fără intervenţia refulării. Ceea ce sublimat, iniţial sub forma dorinţei de cunoaştere şi ulterior sub cea a
nevroticul refulează, perversul exprimă, pune în act, pe fondul dorinţei de cercetare. Şi în acest caz, arată Freud, intervine refularea
absenței refulării. Aceasta înseamnă că: sexuală dar nu suficient pentru a arunca în inconştient o pulsiune
parțială a dorinţei sexuale”.

7% S. Freud, „Trei eseuri asupra teoriei sexualităţii”, în Freud, Opere 6, dem, „O amintire din copilărie a lui Leonardo da Vinci”, în Freud,
Studii despre sexualitate, Ed. Trei, Bucureşti, 2002, p. 64. Opere 1, Eseuri de psihanaliză aplicată, Ed. Trei, Bucureşti, 1999, pp. 115-116.
100 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 101

Erotismul Scopic Medusa este singura gorgonă muritoare şi are puterea de a pietrifica.
Perseu este eroul care va trebui să o omoare“ şi reuşeşte pentru că Athena
Voierismul presupune erotizarea privirii, care preia excitaţia îi dă un scut de aramă în care se putea vedea totul ca într-o oglindă””. Graţie
sexuală, ceea ce în perversiune devine unica manieră de satisfacere. acestui scut Perseu va putea să o privească pe Medusa, fără să fie pietrificat.
În clinica analitică, cecitatea isterică arată faptul că receptorii Groaza pietrifiantă provocată de privirea Medusei este
vizuali pot fi investiţi sexual şi pot fi obiectul conversiei energiei ameninţarea castrării. Pentru a susţine această interpretare Freud aduce
psihice. Voierismul se află în relație dialectică cu exhibiţionismul prin următoarele argumente:
destinul pulsional al zransformării în contrariu. a. simbolistica falică ofidiană a părului Medusei care este
Transformarea voierismului în exhibiţionism presupune ca înlocuit cu şerpi veninoşi. În Simbolismul capului Medusei (1923)
obiectul pulsiunii, care este iniţial diferit de subiect, să fie înlocuit cu găsim semnificaţia capului Medusei care (re)prezintă organul genital
propriul corp. În acest mod, obiectul (deşi înlocuit) este conservat iar castrat al femeii, prin inversarea jos-sus. Castarea este reprezentată
scopul nu se modifică. Scopul pulsiunii voaieriste este acelaşi cu cel al prin contrariu, respectiv prin multiplicare (a şerpilor). La aceasta se
pulsiunii exbiţioniste: după cum Eu te privesc pe tine, aşa mă privesc
adaugă înfăţişarea Medusei care este „îmbrăcată” într-o armură
pe mine prin ochii tăi. Această transformare reprezintă trecerea de la
strălucitoare. Idealul feminităţii este cel al „strălucirii” pentru a atrage
activism la pasivism.
dorinţa şi a disimula ceea ce stârneşte bărbatului oroare, castrarea sa
A privi obiectul are următoarele valenţe:
a. a se identifica cu obiectul,
ontologică. De aceea, tendința de înfrumusețare a corpului feminin
b. a distruge obiectul — obiectul predilect al privirii este organul este deplasarea şi negarea nevoii de strălucire falică ce lipseşte.
genital şi de aici rezultă raportul dintre privire şi castrare (distrugerea b. pietrificarea este o formă de asigurare narcisică întrucât
organului genital). Curiozitatea cât şi pulsiunea distructivă pot fi penisul erect şi „împietrit” este ferit de castrare. Împietrirea este şi o
deplasate de la organele genitale la întregul subiect. De aceea, privirea apărare catatonică în faţa obiectului terifiant.
poate avea semnificaţie distructivă — a privi pentru a distruge (expreia
„l-a omorât cu privirea”). Fenomenul deochiului (evil eye), prezent în Exhibiționismul
multe culturi, trimite spre valența malignă-distructivă a privirii.
c. a încorpora obiectul — se poate privi şi pentru a distruge prin A fi privit este reasigurarea împotriva castrării, pe fondul
încorporare, specific al fazei orale („a fi mâncat din privire”). angoasei de castrare. Perversul exibiţionist îşi priveşte propriile organe
d. a nu fi distrus sau a feri de distrugere, prin evitarea privirii. A genitale prin privirea celuilalt, pentru a se (re)asigura împotriva
privi compulsiv organele genitale poate ascunde dorinţa de a le distruge castrării (a proba realitatea existenței organului, prin reacţia celuilalt)
sau nevoia de asigurare contra distrugerii a propriilor organe genitale. sau a nega castrarea. Negarea castrării este expresia castrării, a
clivajului unei părţi din realitate.
Privire şi castrare

'* Trebuie să o omoare pentru a-şi ajuta mama. Este trimis de Polydectes,
Unul dintre textele de psihanaliză aplicată reprezentative pentru
regele insulei Sefyros, cu scopul imposibil de a o omori pe Medusa, dorind în
relaţia dintre erotismul scopic şi castrare este Capul Medusei (1922)”.
acest fel să îl elimine întrucât Perseu se împotrivea planurilor sale, respectiv
căsătoria cu mama lui Perseu, contra voinţei acesteia.
7 Freud nu a dorit să îl facă public şi a apărut postum în 1940, în N. A. Kun, Legendele şi miturile Greciei Antice, Ed. Ştiinţifică,
Imago. 1964, p. 119.
102 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 103

Exemplu în care clivajul operează în mod specific în Stadiul oglinzii se referă la perioada din dezvoltare în care
exhibiționism: subiectul poate fi conştient că posedă organul genital copilul se priveşte în oglindă, se recunoaşte şi îşi asumă imaginea.
dar o parte din el se îndoieşte de aceasta. Pentru că se îndoiește are Privirea (a privi, a fi privit) reprezintă în cazul patologiei
nevoie să se reasigure şi să-şi arate organul genital. Este ca şi cum narcisice o manieră de asigurare ontică — sunt privit, deci exist. Când
exhibiţionistul arată ceea ce nu este sigur că are, respective clivează există lacune ale Fa/ui, precum în cadrul structurilor limită, este
realitatea, existenţa organului său genital. necesară permanenta reasigurare asupra existenţei subiectului care se
face prin privire — simte că există numai dacă este privit. De aceea nu
Organizarea isterică presupune negarea castrării şi, de aici,
tolerează absenţa privirii pe care o trăieşte ca inexistență mortiferă.
formele demonstrative de expunere. Expunerea organelor genitale are
Scopul pulsional, indiferent dacă este vorba despre voierism sau
un efect suprastimulativ asupra privitorului şi, de aceea, este o formă
exhibiţionism este unic, respectiv a se privi pe Sine, ca fundament
de dominare prin excitație. A se arăta, înseamnă a arăta că nu este
castrat. Exhibarea presupune o manieră de apărare prin atac excitativ — narcisic. De aceea, pulsiunea scopică este conexă dimensiunii
a provoca excitație şi a intimida. narcisice (şi corelatelor precum stima de Sine, imaginea de Sine etc.)
Expunerea fizică poate trece în expunerea simbolică: sinceritatea
totală, a spune totul, fără „a ascunde” nimic. Sadismul
Clivajul apare în orice perversiune şi modifică realitatea.
Goliciunea exhibată poate avea şi funcţia de intimidare sau manipulare Este o pulsiune parţială care are scopul de a produce suferință
prin dominare (a pune fustele în cap) datorită excitaţiei provocate. unui obiect. Presupune, ca în cazul masochismului, asocierea dintre
In formă sublimată exhibiţionismul reprezintă fundamentul sexualitate şi agresivitate.
alegerii profesiilor care presupun „expunere” publică. In arta Geneza sadismului este corelativă dinamicii pulsionale timpurii
dramatică, în afara unei dimensiuni sublimate este necesară şi una de prin:
expresie directă a exhibiţionismului. — întemeierea biologică a mecanismului încorporării, prin care
A fi privit este o formă a pulsiunii parţiale conexă narcisismului, obiectul încorporat, adus înăuntru, este distrus. Relaţia de obiect
având o funcţie importantă în dezvoltarea câmpului narcisic. originară este întemeiată pe distrugere.
Dialectica privirii este întemeiată în relaţie cu obiectul primar — faptul că obiectul primar, lumea exterioară, sunt resimţite ca
matern. Odată cu constituirea schiţei obiectului primar, prin dureroase, suprastimulative. In Pul/siuni şi destine ale pulsiunilor,
discontinuitatea prezență-absenţă, copilul aflat în jurul vârstei de opt Freud arată că sensul iniţial al agresivităţii este un mod de împotrivire
luni resimte angoasă la vederea străinilor. Angoasa este efectul faţă de lumea exterioară, care este producătoare de excitaţii
absenței proiecției obiectului matern asupra persoanelor străine. debordante.
Alteritatea, „diferenţa” persoanelor străine, este constituită prin raport Sadismul trece în masochism prin întoarcere împotriva propriei
cu „similaritatea” obiectului matern. Copilul devine rudimentar persoane ”. În prima instanță, subiectul are un obiect (extern) al
„diferit? de mamă, ceea ce este semnalat prin reacția față de cei care nu
agresivităţii;, apoi renunță la acesta pentru a-l substitui cu propria
sunt „mama”, pe care-i percepe „diferiţi”.
persoană, astfel, obiectul agresiunii devine chiar subiectul. Odată cu
Jacques Lacan a preluat şi dezvoltat conceptul de stadiu al
această transformare este necesară încă una: scopul activ devine pasiv.
oglinzii, pentru a sublinia relaţia dintre Eu şi imaginea sa, importanța
pulsiunii scopice în formarea Eului“5. Sadismul, care presupune agresarea celuilalt, devine masochism:
agresarea propriei persoane. După schimbarea scopului activ într-unul

73 3. Lacan, Le stade du miroir. Thsorie d'un moment structurant et


genctique de la constitution de la realite, concu en relation avec l'experience ” Freud, Opere 3, Pulsiuni şi destine ale pulsiunilor, Ed. Trei,
et la doctrine psychanalytique, International Journal of Psychoanalysis, 1937. Bucureşti, 2000, p. 67.
= Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză
104 105

pasiv, Eul caută un nou subiect extern, activ. „După identificarea Există o dialectică pulsională complexă între plăcere şi
neplăcere, care pot exista concomitent, asociate diferitelor organizări
acestuia, Eu/ pasiv se fantasmează în poziția anterioară, pasivă, având
un subiect extern care agresează : subiectul extern mă chinuie pe mine interne. De aceea:
şi nu Eu mă chinui pe mine. Prin această dialectică, masochismul se — masochismul este, în anumite structuri, o condiţie a plăcerii
transformă în sadism inversat şi proiectat. care trebuie sancţionată prin neplăcere (suferință anterioară sau
ulterioară):
Forma originară a distructivităţii — neplăcerea poate produce plăcere.
Masochismul poate avea rol defensiv în cazul:
Freud (Pulsiuni şi destine ale pulsiunilor, 19] 5) nu a considerat — anticipării suferinţei, când se încearcă elaborarea traumei, caz
că poate să se justifice dinamic un „masochism primar şi că acesta în care nu se poate trăi plăcerea fără a anticipa neplăcerea;
derivă din sadismul, asimilat agresivităţii, întors pe propria persoană. — existenţei unui sentiment de culpabilitate inconştient.
Dificultatea de a fundamenta metapsihologic masochismul originar, În Problema economică a masochismului (1924), Freud se referă
reacţia terapeutică negativă, rezistența şi melancolia l-au condus pe la trei forme de masochism:
Freud la recontextualizarea statutului principiului plăcerii Şi la |. Moral — care este sensul primar al conceptului: subiectul
postularea dialecticii pulsiune de moarte — pulsiune de viaţă. (Dincolo caută compulsiv poziţia de victimă, aflat sub presiunea unui sentiment
de princiiul plăcerii, 1920) De aceea, a fost necesară completarea de culpabilitate.
modelului teoretic cu o pulsiune originară care să explice existența Ilustrativ pentru efectele acestui tip de masochism
masochismului. sunt
psihopaţii antisociali care, sub acţiunea unui Supraeu dur, care le
induce puternice sentimente inconștiente de culpabilitate, caută
Masochismul
pedeapsa prin actele comise. Masochismul moral este specific moralei
heteronome a Supraeului, în care sentimentul de culpabilitate este
Pulsiunea de moarte este sursa masochismului primar care este
spre exterior sub forma sadismului. Astfel, masochismul anterior faptei comise şi nu ulterior, ca în cazul moralei autonome a
deturnată
primar este rezultatul perioadei timpurii din psihogeneză în care Eului.
pulsiunea de moarte este îndreptată asupra subiectului. Este Alături de nevoie de pedeapsă, sentiment de vinovăţie, nevroză
denumit masochism primar comparativ cu perioada ulterioară din de eşec, nevroză de destin, melancolie, reacție terapeutică negativă,
psihogeneză în care agresivitatea orientată spre exterior şi întoarsă masochismul este unul dintre fenomenele care au condus (după cum
împotriva propriei persoane (ca sadism inversat proiectat) devine am arătat mai sus) spre postularea pulsiunii de moarte. Având în
masochism secundar. vedere persistența masochismului moral, crima perfectă este o
Masochismul este o pulsiune parţială care are scopul de a imposibilitate psihologică.
produce suferinţă şi a umili propria persoană. Masochismul nu poare fi 2. Erogen — care reprezintă intricarea plăcerii sexuale cu durere
separat de sadism, iar această pereche de polare este fundamentală în şi indică relaţia dialectică dintre pulsiunile de viaţă şi cele de moarte.
viața psihică. 00, „A Erolizarea durerii se produce, prin urmare, prin intricarea pulsiunii de
“În textul Un copil este bătut (1919) Freud indică dialectica moarte cu pulsiunile de viaţă, a agresivităţii cu Erosul, al căror travaliu
fantasmatică a sadismului cu masochismul. In ordine psihogenetică ,
formează forma erogenă primară atât a sadismului cât şi
fundamentul masochismulu i (erogen) este format prin debordarea
masochismului. Relaţia dintre cele două pulsiuni constituie baza
excitativă originară, proprioceptivă, cutanată şi kinestezică, care este perversiunii masochiste, a relaţiei dintre plăcerea sexuală şi durere.
resimțită ca durere.
106 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 107

3. Normal-feminin -— pornind de la bisexualitatea psihică Prezentaţi dialectica pulsională şi modificările aduse categoriilor
(indiferent de sexul biologic), indică tendinţa general umană, în pulsionale.
diferite grade, spre poziţii pasive. Poziţia pasiv-receptivă, Care sunt principalele tipuri de deviații ale pulsiunii sexuale ?
caracteristică asociată feminităţii, poate apărea pe parcursul evoluţiei Enumeraţi destinele impulsului spre cercetare.
Definiţi cele trei tipuri de masochism.
atunci când scopul pulsional este pasiv.
Freud consideră că masochismul este esenţial pentru nevroza
Bibliografie
obsesională, în care dorinţa de a chinui un obiect devine nevoia de
auto-chinuire, de autopedepsire. Rosenberg, B., Masochismul mortifer şi masochismul gardian
Cultura creştină este întemeiată pe o dimensiune sacrificială, al vieţii, Ed. Trei, Bucureşti, 1999.
masochistă — amenajarea raportului cu agresivitatea distructivă este cu Freud, $., „Pulsiuni şi destine ale pulsiunilor” (1915), în Freud,
necesitate internă, nu externă. Originarul social presupune limitarea Opere 3, Psihologia inconştientului, Ed. Trei, Bucureşti, 2000.
efectelor agresivităţii: derivate spre exterior. Freud, $., „Un copil este bătut (contribuţie la cunoașterea
originii perversiunilor sexuale) (1919)”, în Freud, Opere 7, Nevroză,
Rezumat psihoză, perversiune, Ed. Trei, Bucureşti, 2002.
Freud, S$., „Problema economică a masochismului” (1924), în
Pulsiunea este un proces dinamic, care indică o sursă tensională Freud, Opere 3, Psihologia inconştientului, Ed. Trei, Bucureşti, 2000.
şi are ca efect orientarea organismului spre un scop adaptativ, ceea ce Roheim G., L 'Enigme du Sphinx, Payot, 1976.
are ca efect reducerea stării tensionale care l-a generat.
Este prezentată evoluţia concepţiei analitice despre categoriile
fundamentale de pulsiuni. Pulsiunea sexuală parţială este discutată în
raportul său cu sexualitatea infantilă şi cu perversiunea. Sunt trecute în
revistă principalele pulsiuni parţiale: erotismul scopic şi erotismul
agresiv. Problematica erotismului scopic este ilustrată prin figura
mitică a gorgonei Medusa. Sunt precizate destinele impulsului spre
cercetare şi produsele cercetării sexuale infantile — teoriile sexuale
infantile. Este discutată perechea sadism-masochism, cu precizarea
tipurilor de masochism.

Concepte şi termeni

Pulsiune parțială, voaierism, gorgona Medusa, exhibiţionism,


sadism, masochism (moral, erogen, feminin), teorii sexuale infantile.

Teste de evaluare/autoevaluare

Caracterizaţi sexualitatea infantilă din punct de vedere pulsional


şi raportul acesteia cu perversiunea.
108 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 109

În primul timp al evoluţiei, pulsiunile sexuale împrumută surse


organice ale pulsiunilor autoconservative. Anaclisis reprezintă
procesul de sprijinire a pulsiunilor pe funcţiile vitale. De aceea,
SEXUALITATE INFANTILĂ
„alegerea obiectului iubirii” se face prin intermediul pulsiunilor
autoconservative — ulterior aceasta devine un tip de alegere de obiect
(o/îl iubesc pentru că are grijă de mine).
Prin urmare, din comportamentul alimentar al suptului, sugarul
trece la un comportament care îl reproduce pe cel alimentar însă în
absența sânului (mişcări buco-labiale specifice suptului); urmează
Stadiul oral
comportamentul de supt al degetului şi/sau al altor substituţi. In acest
mod se dezvoltă plăcerea orală care este o plăcere de organ auto-
Hrănirea reprezintă o nevoie fundamentală, necesară subzistenţei erotică. De aceea, suptul non-alimentar este prototipul:
sugarului şi, de aceea, este o pulsiune autoconservativă. Sursa — comportamentelor adulte asociate erotismului oral precum
pulsională (dimensiune biologică) o reprezintă tegumentul erogen al dependenţa de ingerarea de substanţe, adicţii (tabagismul, dipsofilia etc.);
zonei buco-labiale iar scopul este „aducerea în interior”, încorporarea
— practicilor sexuale perverse care au ca sursă zona orală.
hranei. De aceea, fantasmele specifice acestui stadiu sunt de tip Sensul evolutiv al pulsiunii sexuale în raport cu obiectul este de
„canibal” iar în marea patologie angoasele psihoticilor se construiesc la autoerotism la satisfacerea prin relaţie cu obiectul, adică de la
în jurul fantasmei de a mânca sau a fi mâncat. narcisic la obiectual. Pulsiunea constituie obiectul pentru că pulsiunile
Prin hrănire este excitată cavitatea bucală şi este produsă autoconservative sunt ab initio alo-centrice, îndreptate spre obiect,
plăcerea alimentară. exercitate şi excercitabile numai în relaţie cu obiectul.
Plăcerea este organizatorul primar al realităţii întrucât Elaborarea culturală, obiectual-relaţională şi sublimată a
determină fenomenul anaclitic, de sprijinire a pulsiunii sexuale pe cea pulsiunii parţiale orale se regăseşte în:
autoconservativă. — comunitate, societate, în nevoia de apartenență, de „încorporare”
în familie, grup, instituție etc. Apartenența are, de aceea, un fundament
Anaclisis
psihic timpuriu şi în acest sens omul este fundamental o fiinţă socială.
Sub acest aspect orice discontinuitate evolutivă poate fi generic asociabilă
Plăcerea produsă prin hrănire şi excitarea mucoasei bucale este traumelor apartenenţei, altfel spus fixaţiilor precoce orale.
reprodusă de sugar şi în lipsa hranei, ca fenomen de autonomizare a — ritualuri corelative comunităţii, apartenenţei, ritualuri
plăcerii. Plăcerea alimentară devine treptat un alt „ordin” psihic care comunionale, realizate prin diferite intemedii. precum cel al lichidelor
nu mai are ca scop hrănirea. Este comportamentul de supt non- sau alimentelor (Euharistie, vampirism, prânz ritual etc.).
alimentar care vizează obţinerea plăcerii în absenţa hranei.
Plăcerea non-alimentară este specifică pulsiunii parţiale orale şi Ambivalenţa
odată dobândită, nu mai este reductibilă la nevoia de hrană.
Dezvoltarea suptului non-alimentar din cel alimentar a fost Prin studiul comportamentului sugarului, Karl Abraham a
denumită de Freud anaclisis sau „sprijinire” a pulsiunilor sexuale (a observat că, pe măsura dezvoltării biologice, există modificări în
unui „alt ordin” de plăcere) pe cele autoconservative (nevoia de comportamentul oral al sugarului. Iniţial, supru/ este activitatea
hrană). predominantă, pentru ca apoi, odată cu apariţia dentiţiei, mușcatul
devine activitatea predominantă.
110 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză IL]

Prin apariţia dentiţiei şi prin dobândirea capacităţii de a muşca conceptul de parafrenie. Psihiatric, parafreniile se deosebesc de
se modifică relaţia cu obiectul (parţial) matern (sânul). A mușca schizofrenia paranoidă atât prin alterarea mai atenuată a funcției
devine asociat cu a distruge obiectul care „dispare” (prin încorporarea afective şi volitive, cât şi prin debut tardiv.
alimentară). De aceea, este fundamentală succesiunea fantasmelor
sadic-orale de a mușca — a distruge — a provoca dispariția obiectului. Psiho-nevroza narcisică
Având în vedere contrastul dintre semnificaţiile agresive ale
acțiunii de a muşca şi cea a comportamentului de îngrijire şi hrănire, Psihopatologia majoră este efectul vicisitudinilor investiţiei şi
K. Abraham a propus conceptul de ambivalență şi împărțirea fazei ale constituirii obiectului. De aceea, Freud a denumit schizofrenia,
orale a dezvoltării în două substadii. Ambivalenţa reprezintă, o dublă psiho-nevroză narcisică.
valență afectiv-relaţională, respectiv cc-existenţa de afecte și atitudini
polare față de acelaşi obiect. Schizofrenia
Cele două substadii orale:
|. stadiul ora/ precoce, preambivalent în care activitatea Patologia discordantă este efectul retragerii investirii obiectului,
predominantă este suptul şi, întrucât nu există o investiţie negativă, nu
dinamică în care se revine asimplolic la starea nareisică primară (an-
există ambivalenţă;
obiectuală). Fixaţia specifică schizofreniei şi mişcarea regresivă
2. stadiul sadic-oral, ambivalent, în care activitatea predilectă
consecutivă este mai veche decât cea din paranoia şi se situează la
este aceea de a muşca, cu semnificații agresiv-distructive şi polaritatea
afectivă faţă de obiect. începutul constituirii obiectului“.
Dacă evoluţia de la preambivalenţă la ambivalenţă este specifică
fazei orale, procesul trecerii de la ambivalență la post-ambivalență, Caracteristici:
prin integrarea pulsională, se întinde pe toată perioada dezvoltării e procesul de „refulare” sau dezinvestire a realității predomină
psihosexuale, fiind atinsă în stadiul genital oblativ. asupra celui de restituire a realităţii specific paranoiei;
e mecanismele de restituire ale schizofreniei sunt de tip
Psihopatologia stadiului oral halucinator.
În schizofrenie investiţia obiectuală este retrasă, iar refularea s-a
Având în vedere perioada precoce din psihogeneză, fixaţiile în acest realizat prin desprinderea libidoului. În acest sens, faza de agitaţie
stadiu produc patologie psihotică: discordantă, paranoiacă, depresivă. halucinatorie este expresia dinamică a conflictului dintre retragere şi
Freud a inclus iniţial domeniul psihozelor în categoria paranoiei, reinvestire obiectuală, ca încercare de vindecare. Această fază (care
conform studiului referitor la Daniel Paul Schreber. este deci o mişcare spre vindecare şi nu expresia stagnantă a bolii) nu
Entitatea nosografică denumită schizofrenie nu a fost se foloseşte de proiecţie ca în cazul paranoiei, ci de mecanismul
mulțumitoare pentru Freud întrucât carateristicile acesteia nu aveau o
halucinatoriu“?. Funcționarea se face în registrul proceselor primare, iar
capacitate separativă bună, fiind tangentă cu paranoia. De aceea, a reprezentările cuvintelor devin reprezentări ale lucrurilor (ca şi cum,
folosit termenul de parafrenie prin care desemna atât grupul
cuvintele pot „să devină” lucruri).
schizofreniilor cât şi pe cel al paranoiei“. Freud va renunţa însă la

% S. Freud, „Observaţii asupra unui caz de paranoia (Dementia


Paranoides) descris autobiografic”, în Freud, Opere 7, Nevroză, psihoză, 5! Ibidem
perversiune, Ed. Trei, Bucureşti, 2002, p. 170. % /bidem
112 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză — 113

Dacă în nevroze Eul este în raport cu exigenţele realității În Clivajul Eului în procesele de apărare (1938) Freud observă
(Supraeului) şi refulează revendicările pulsionale, în psihoză se produce o procesul prin care această manieră de apărare este efectul co-existenţei
ruptură între Fu şi realitate, Eu/ rămâne sub dominaţia Se-ului. celor două poziţii ireconciliabile. Realitatea anatomică a „castrării
Aflat sub influență pulsională, a Se-ului, Eul se separă de feminine” este refuzată şi, prin clivaj, este eludată diferenţa
realitate, funcţia de testare a realităţii este suspendată, iar realitatea este anatomică dintre sexe.
reconstruită delirant.
In faza finală a schizofreniei, victoria nu revine reconstrucției, ca Paranoia
în paranoia, ci refulării, întrucât regresia nu se opreşte la stadiul
narcisic (aşa cum se întâmplă în delirul de grandoare), ci ajunge până Constelaţia psihopatologică a paranoiei reprezintă, €o apărare în
la renunțarea totală la investirea obiectuală şi întoarcerea la faţa homosexualității. În cadrul paranoiei, Freud include“
autoerotismul infantil. Pentru Freud, criteriul gradului de sistematizare ]. Delirul de persecuție — paranoicul nu poate conştientiza faptul
a delirului este unul funcţional, de aceea este posibilă legătura dintre că „nu iubeşte pe X, doar îl urăşte pe X”. Percepția interioară este
paranoia şi forma paranoidă a schizofreniei. Astfel, aşa cum s-a arătat, înlocuită, prin proiecţie, cu una exterioară: „el mă urăşte și persecută,
fixaţia specifică schizofreniei este mai veche decât în paranoia — ceea ce mă va îndreptăţi să-l urăsc”.
situată la începutul trecerii de la autoerotism la iubirea obiectuală. 2. Erotomania — „nu îl iubesc pe el, ci o iubesc pe ea, pentru că
Pentru Melanie Klein originea mecanismelor celor două ea mă iubeşte”.
afecțiuni psihotice, schizofrenia şi paranoia se găseşte în cadrul 3. Delirul de gelozie alcoolic — alcoolul anulează inhibiţia şi
aceleiaşi faze. În acest sens, Freud a admis că simptomele paranoice se provoacă regresia. Alcoolicul caută societatea bărbaților, pentru a obţine
pot combina cu cele ale schizofreniei. satisfacția afectivă pe care nu o găseşte cu soția. Astfel, investeşte un
partener de acelaşi sex şi apoi se apără de această investiţie prin
Apărări psihotice deplasare: „nu Eu îl iubesc pe el, ci soţia mea îl iubeşte”.
4. Delirul de gelozie al femeii — unei femei îi plac femeile, ca
Unul dintre mecanismele psihozei este negarea realităţii care este alegere narcisică şi homosexuală, dar se apără de investiţia sa
o formă de apărare, de refuz al percepţiei unei realități externe înalt homosexuală şi consideră că: „nu Eu o iubesc pe prietena mea, ci el,
traumatice. partenerul meu, o iubeşte”.
Refuzul este un mecanism, specific psihozei, prin care subiectul 5. Delirul de grandoare — este produs printr-o supraapreciere
se apără de o realitate traumatică şi desemnează procesul care conduce sexuală a propriului Eu: „Eu nu iubesc pe nimeni”, devine „Fu mă
spre clivajul Eului. De aceea, problematica psihotică nu se joacă între iubesc doar pe mine”.
instanțele psihice aşa cum se întâmplă în nevroză, ci intra-instanţă,
intra-Eu. Psihoza presupune suspendarea dialecticii dintre instanţe, Melancolia (nevroza narcisică) în abordare freudiană
colapsul dinamicii psihice topice.
Negarea realităţii, refuzul sunt graduale şi se poate ajunge Se caracterizează prin retragerea libidoului la nivelul Fu/ui. Deşi
până la reorganizarea Eului în sub-structuri separate prin iniţial desemnau grupul psihozelor funcţionale iar după 1924, în
fenomenul de clivaj al Eului. articolul Nevroză şi psihoză, sfera nevrozelor narcisice se restrânge la
Freud a introdus conceptul de clivaj în Ferișismul (1927), afecțiunile de tip melancolic.
unde pune în relaţie conceptul de refuz cu cel de caszrare. În fetişism
există două poziţii ireconciliabile, una prin care se refuză şi cealaltă
prin care se acceptă castrarea femeii, lipsa penisului. 5 Jdem, p. 161.
114 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză IL5

34
Comparativ cu melancolia, paranoia, spre exemplu, nu este o 2. Melancolia este determinată de pierderea obiectului iubirii.
Introiecţia din melancolie este rezultatul conflictului de ambivalenţă
tulburare narcisică: „nu se poate afirma că paranoicul şi-a retras în
cu obiectul, prin care Ful preia ostilitatea proiectată asupra obiectului.
întregine interesul din lumea exterioară, nici măcar în apogeul Prin conflictul de ambivalenţă, iubirea poate bascula în ură, ceea ce
refulării”**. conduce la renunţarea la obiect.
În Doliu şi melancolie (1917), Freud explorează fenomene Renunţarea la obiect este progresivă şi se extinde asupra
clinice care îl vor conduce spre avansarea celei de a doua topici. Este realităţii externe în întregul ei. De aceea, melancolicul este lipsit de
vorba despre melancolie, doliul patologic şi delirul de observare care interes pentru viaţa familială, profesională, socială etc. la care a
îl vor susţine în teoretizarea Supraeului. renunțat treptat.
Ambivalenţa este elementul comun atât în cadrul melancoliei cât şi 3. Depresia indică imposibilitatea de a regăsi iubirea obiectului,
în cel al doliului: „cauzele melancoliei depăşesc de cele mai multe ori ceea ce conduce la existenţa unei „cripte pentru altul în Sine însuşi”,
cazul clar al pierderii datorate morţii şi cuprind toate situaţiile de insulte, după expresia profesorului Pierre Fedida. În puseul depresiv major
neglijări şi dezamăgiri, prin care se introduce în relaţie o opoziţie între subiectul „se protejează” de lume prin retragerea libidoului din
iubire şi ură sau prin care poate fi întărită o ambivalenţă deja existentă”*?. obiecte, consecutivă regresiei în faza sadic-anală precoce, în care
În travaliul de doliu, prin identificarea cu obiectul pierdut, nu pierderea obiectelor este echivalentă cu distrugerea lor.
persoana decedată este acuzată, ci Eul (ca substitut al acesteia) de Depresia reprezintă o formă de repliere în faţa imposibilității de
către Supraeu. Acuzaţiilor aduse obiectului pierdut şi introiectat devin integrare a obiectului total şi de accedere la stadiul genital.
auto-acuzaţiile celui îndoliat; acesta este fundamentul melacoliei. De În depresia anaclitică (efect al imposibilității de „spirjin” pe
aici şi dictonul De mortuis nil nisi bene — pentru că faţă de cel mort se obiectul care nu este fiabil) dependenţa de obiect este marcantă.
simte nevoia de a spune multe lucruri rele. Subiectul este dependent de obiect pentru că obiectul poate oricând să
Pentru Karl Abraham, atât depresia cât şi angoasa sau sentimentul dispară, să fie distrus şi de aceea, este idealizat, ca apărare în fața
de culpabilitate sunt efectul refulării sadismului, ceea ce produce distrugerii.
compensarea prin masochism: plăcerea este obținută prin suferință.
Poziţia schizoid-paranoidă şi depresivă. Perspectiva kleiniană
Doliu, melancolie, depresie
Melanie Klein a elaborat o teorie a stadiilor de dezvoltare, pe
1. Zravaliul doliului indică dificultatea de a înlocui obiectul care le-a denumit poziții pentru a sublinia atât caracterul dinamic-
pierdut prin deces. În travaliul normal al doliului, pierderea obiectului tranzitoriu cât şi cel structural-structurant în psihogeneză. In acest sens
este urmată de introiecţia obiectului pierdut. De aici şi ceea ce „poziţiile” kleiniene sunt etape „psihotice normale” ale psihogenezei.
considera o persoană referitor la părinţii decedați: „Atunci când îmi Klein consideră că viaţa fantasmatică a sugarului este marcată de
este dor de ei, îmi sărut mâna — şi ştiu că este şi mâna lor”. O agresivitate extremă, care este consecinţa expresiei dialecticii
pulsionale viaţă-moarte “. De pildă, „a obține” este fantasmatic
% S. Freud, „Observaţii asupra unui caz de paranoia (Dementia
Paranoides) descris autobiografic”, în Freud, Opere 7, Nevroză, psihoză,
perversiune, Ed. Trei, Bucureşti, 2002, p. 169.
5 S. Freud, „Doliu şi melancolie”, în Freud, Opere 3 Psihologia 5 M. Klein, 1932, The Psycho-Analysis of Children, trad. A. Strachey,
inconştientului, Ed. Trei, Bucureşti, 2000, p. 155. Delacorte Press/Seymour Lawrence, 1975, USA, p. 124.
116 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 117

echivalent, datorită sadismului oral, cu „a devora” şi „a distruge”*”. Modelul acestei etape timpurii a psihogenezei oferit de Klein
Din cauza pericolului de a fi distrus (de fracțiunea din pulsiunea de explică imposibilitatea de a avea un Fu bine unificat, care este
moarte nedeflectată spre exterior, conform teoriei lui Freud), apare în determinată de imposibilitatea de a avea o mamă care nu frustrează.
Eu o tensiune excesivă şi implicit atât angoasa de a fi devorat cât şi Sânul matern, prin dialectica absenţă-prezenţă în raport cu pulsiunea
cea de a devora. Această tensiune, efect al distructivităţii interne autoconservativă, va fi mereu atât bun cât şi rău.
constituie fundamentul Supraeuluis&. De aceea, problematica depresiei, în Prin urmare, în această etapă, obiectul este perceput ca fiind
perspectiva kleiniană este legată de geneza timpurie a Supraeului. parțial (mama este „egală” cu sânul său) şi este separat în bun şi rău
Klein a avansat noțiunea de poziţie schizoid-paranoidă care prin proiecția urii şi a iubirii şi consecutiv prin introiecţia sa.
reprezintă relaţia cu obiectul primar specifică primelor şase luni de Obiectul bun este idealizat, întrucât procură gratificare şi este
introiectat (pentru a asigura apărarea împotriva angoasei paranoide) în
viață cât şi fundamentul patologiei discordante şi paranoide %.
timp ce obiectul rău este distrus (sfâşiat, devorat) prin pulsiunile
Sugarul trăieşte angoasa paranoidă ca efect al faptului că se
sadic-orale.
simte „invadat” de agresivitate disctructivă, în pericol de a fi anihilat.
Activitatea fantasmatică specifică depresiei apare în etapa pre-
Mecanismul paranoid presupune proiecția: „anihilarea” vine din
depresivă şi are ca miză elaborarea pulsiunilor sadice-orale. Aceasta se
„exterior”, se întoarce „din exterior” unde a fost proiectată, fiind poate exprima atât în teama de a nu putea recompune obiectul
iniţial un fenomen intern, efect al pulsiunii distructive. „îmbucătăţit” şi a nu îl putea resuscita (din cauza amenințărilor obiectelor
Atributul schizoid se reteră la principalul mecanism de apărare rele), cât şi în teama de a nu putea separa obiectul bun de cel rău.
care este clivajul (separarea) între obiectul bun şi cel rău. De exemplu, In continuarea poziţiei schizoid-paranoide, Klein a observat, în
un copil care este frustrat de către mama sa, o va infernaliza ca pe un cursul primului an de viaţă, între luna a şasea şi a douăsprezecea,
obiect rău, frustrant. Cu cât va fi mai mult frustrat (prin faptul că nu i existenţa unei faze care se aseamănă cu patologia depresivă”.
se dă sânul atunci când simte foamea), cu atât va rămâne mai mult Astfel, poziția depresivă desemnează un tip de relaţie cu
fixat de obiectul intern frustrant. Concomitent, va internaliza şi un obiectul care se fundamentează pe poziţia schizoid-paranoidă, este
obiect bun — sânul — care gratifică (care „vine” atunci când sugarul parcursă în orice psihogeneză şi este reactualizată în doliu sau
simte foame) ceea ce va determina fixarea şi de obiectul bun. patologie depresivă.
Co-existenţa obiectului rău şi a celui bun în E2/ în formare nu In cadrul acestei poziţii se desfăşoară o dinamică depresivă
poate fi „negociată” decât prin clivajul Eului, respectiv prin existența integrativă. Este consolidată introiecția obiectul bun, ceea ce permite
simultană a două sub-structuri ale Eului, una axată pe obiectul rău şi atenuarea separării, clivajului, cu obiectul rău. Aceasta are ca efect
una pe obiectul bun, care se exclud reciproc. Astfel, sugarul îşi va urî integrarea treptată a celor două sub-structuri ale Eu/ui sunt forma unui
şi iubi simultan mama. obiect totul care este obiectul comun atât al mişcărilor pulsionale
agresive cât şi al celor erotice. Din „logica” disjunctivă „sau bun sau
rău” se trece în logica conjunctivă „şi bun şi rău”, ceea ce înseamnă
sp. Grosskurth, Melanie Klein, Her World and her Work, Ed. Alfred instalarea ambivalenţei.
A. Knopf, New York, 1986, p. 331.
% R.D. Hinshelwood, Dicţionarul psihanalizei Kleiniene, trad. B.
Orăşanu, F. Vlădescu, E.S.F., Binghamton & Cluj, 1995, p. 105.
% Klein, Melanie (1946). „Notes on some schizoid mechanisms”. Envy ”% M. Klein, „O contribuţie la psihogeneza stărilor maniaco-depresive”,
and gratitude and other works 1946-1963. Hogarth Press and the Institute of „Doliul şi relaţia sa cu stările maniaco-depresive”, în /ubire, vinovăție,
Psycho-Analysis (published 1975). reparaţie, Ed. S. Freud, Cluj, 1994.
118 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 119

Mişcarea integrativă, totalizantă a obiectului reprezintă Karl Abraham observă două substadii, după criteriul relaţiei de
fundamentul sănătăţii psihice şi orice fixaţie în această perioadă, prin obiect:
dificultăți de integrare a obiectului total poate genera evoluţii |. În primul substadiu, plăcerea este produsă prin evacuare iar
ulterioare în patologia paranoică sau depresivă. Având în vedere pulsiunea presupune „distrugerea” obiectului prin faptul că este
accesul spre poziţia depresivă, această etapă este esențială în „eliminat”. De aceea, a elimina este fantasmatic echivalent cu a
dezvoltare, întrucât determină capacitatea subiectului de a avea relaţii distruge (vezi asocierea semantică dintre a omori şi a elimina).
de obiect gratificante. 2. În cel de al doilea substadiu, plăcerea este produsă prin
retenţie şi pulsiunea presupune controlul posesiv.
Stadiul sadic-anal Expulzia sau retenţia sunt modalități simbolice de raportare la
obiectul parţial. Prin gestionarea comportamentului retentiv, pentru că
Relaţia de obiect specifică acestui stadiu se întemeiază pe funcţia
este educativ prescris, sugarul îşi poate domina mama care doreşte ca
biologică a excreţiei care permite instituirea valorii simbolice a materiilor
acesta să deprindă curăţenia.
fecale. Sursa pulsională este mucoasa rectală, iar prin excreţie, în primă
Copilul care refuză expulzia se află în poziţie activă, ascendentă,
instanță şi retenţie, ulterior (concomitent cu obţinerea controlului
sfincterian) se obţine scopul pulsional, respectiv plăcerea. faţă de adult. De aceea, copilul se poate supune pasiv educaţiei şi să
Stadialitatea nu presupune exclusivitate, ci predilecție. De aceea, rețină materiile fecale (pentru a le expulza atunci când obţine de la
plăcerea generată prin excitare anală exista şi în stadiul oral însă, prin mama ratificarea, fiind un „copil curat”) sau poate refuză activ
dezvoltarea controlului sfincterian, devine predilectă. educaţia spre curăţenie şi să expulzeze atunci când nu este agreat de
Capacitatea de control muscular se instalează în contextul către mamă, fiind un „copil murdar”.
relaţiei de îngrijire dintre mamă şi sugar şi, de aceea, integrează Originea cuplului activitate-pasivitate, caracteristică esenţială a
răspunsul matern, ca mediu relaţional, care consolidează un efect rolurilor psiho-sexuale, fundament fiziologic al bisexualităţii, se
educativ spre curățenie. Educaţia spre curăţenie presupune retenţia şi situează în aceste sens, în stadiul anal. Dacă activismul şi expulzia
expulzia controlată a materiilor fecale. Mama reacţionează diferit la întemeiază tendinţele masculine, atunci, pasivismul şi retenţia pe cele
„murdărie” sau „curăţenie”, respectiv la modul în care sugarul feminine. De asemenea, dialectica activ-pasiv din acest stadiu
controlează sfincterul, reține sau elimină fecalele. fondează atitudinea ambivalentă faţă de obiect.
Sub aspect economic, retenţia are drept efect creşterea excitației
mucoasei rectale, ceea ce înseamnă creşterea capacităţii de elaborare a Psihopatologia stadiului sadic-oral
unui cuantum energetic ridicat.
Prin reacția mediului, a obiectului matern, se constituie investiţia Nevroza obsesională
simbolică a materiilor fecale. Capacitatea de control sfincterian, care
produce expulzia controlată, este asociată cu reacţia favorabilă a
Dezvoltarea patologică specifică stadiului sadic-anal este
mamei (a mediului relaţional) care este resimţită pozitiv de către
nevroza obsesională, entitate nosografică conturată de Freud între
sugar. De aceea, plăcerea retenţiei se asociază cu senzaţia de
1895-1895.
securitate, ceea ce conduce la reducerea angoasei. In acest sens,
retenţia, reținerea este fantasmată ca „protecţie”. A reţine, a avea, a nu Pentru Freud structura obsesională este diferită de simptomul
da, a nu oferi devine prototipul sentimentului de protecție şi explicaţia fobic. Fobia este un simptom şi nu o entitate nosografică. Simptomul
dinamică a avariţiei. tobic este încadrat de Freud în isteria de angoasă, după isteria de
conversie, cea de a doua mare clasă de nevroze.
120 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 121

Nevroza obsesională este caracterizată prin idei obsesive, tradiţia mongolă) de a urina pe cenuşă: „precondiţia stăpânirii focului
compulsia la comiterea de acte indezirabile, ritualuri obsesive, ar fi renunţarea la pofta cu tentă homosexuală de a-l stinge prin
ruminaţie, îndoială, scrupule cu efect inhibitiv asupra gândirii şi şuvoiul de urină””!.
activităţii. Simbolistica falică trimite spre originarul social, rezultat al
Topic este caracterizată printr-o relaţie sado-masochistă între Fu sublimării homosexualității: „pentru omul primitiv încercarea de a stinge
şi un Supraeu foarte dur. focul cu propria apă însemna o luptă plină de plăcere cu falusul altuia”.
Dinamic se caracterizează prin fixaţie în stadiul anal, prin Represiunea pulsională reprezintă debutul procesului cultural. Procesul
urmare, regresie și ambivalenţă. cultural se sprijină pe destinul sublimat al homosexualității.
Economic sunt predilecte mecanismele deplasării, izolării şi Fantasmele specifice erotismului uretral sunt cele de

un
anulării retroactive. atotputernicie, de pătrundere, de pasivitate, de abandon („a lăsa să
curgă”) şi de performanţă, care sunt sursa ambiţiei (a fi cel mai bun, a
Erotismul uretral fi tare, „a arunca” cel mai departe).
De aceea, copilul enuretic poate deveni un adult ambițios, după
Întrucât erotismul uretral se află într-o relație complexă cu cum observă Freud în Caracter şi erotism anal (1908).
erotismul falic nu s-a putut contura un szadiu uretral, fiind mai mult o Astfel, patologia acestei etape de dezvoltare, consecutivă
etapă în evouţia spre stadiul falic. fixaţiei, o constituie enuresisul psihogen (dacă enurezisul primar, prin
Aparatul genital se află în dezvoltare şi, de aceea, plăcerea este deficienţa biologică de control sfincterian, a fost eliminat). Enurezisul
legată de descărcarea imediată a tensiunii prin actul micţiunii. De este un simptom susţinut de plăcerea erotică a micţiunii, o apărare
aceea, perversiunea de tip uretral presupune obţinerea plăcerii prin împotriva angoasei de castrare şi un echivalent inconştient al
actul de a urina pe cineva. masturbaţiei.
Textul fundamental dedicat de Freud acestei etape este Despre
obținerea focului (19311), în care arată relaţia simbolică existentă între Stadiul falic
erotismul uretral şi foc. Textul se desfăşoară în jurul psihanalizei
aplicate mitului lui Prometeu, eroul civilizator, care este prototip al Stadiul falic reprezintă secvenţa psihogenetică în care se
eroului primei epoci culturale. Instalarea „umanoidului” în cultură, finalizează integrarea pulsiunilor parţiale sub primatul genitalității.
ceea îi conferă statutul de om este rezultatul capacităţii de renunțare la Integrarea este procesuală şi nu se produce exclusiv în acest
plăcere şi transformarea pulsiunii prin procesul creativ. stadiu, fiind pregătită în întreaga psihogeneză. Prin integrarea şi
Actul săvârşit de Prometeu, respectiv împărtăşirea secretului reunirea pulsiunilor parţiale se constituie accesul spre descărcarea
focului, simbolizează (prin contrariu) represia pulsională, genitală a tensiunii. Textele în care Freud teoretiează acest proces sunt
concomitentă instalării omului în cultură. Mitul indică momentul în Organizarea genitală infantilă (1923), Declinul complexului (dip
care omul învaţă să stăpânească focul, să îl aprindă. (1924), Câteva consecinţe ale diferenţei anatomice dintre sexe (1925).
In istoria mitologică este reprezentat contrariul (reprezentarea
prin contrariu fiind un mecanism de apărare) — acţiunea de a stinge
” S. Freud, „Despre obţinerea focului”, în Freud, Opere 4. Studii
focul (ca simbol al pulsiunii-dorinţei), contrariul aprinderii sale. despre societate şi religie, Ed. Trei, Bucureşti, 2000, p. 347.
Indiciile pe care Freud şi-a construit interpretarea sunt forma ” S. Freud, „Despre obţinerea focului”, în Freud, Opere 4. Sudiii
falică a tijei de trestie în care eroul a ascuns focul şi interdicția (din despre societate şi religie, Ed. Trei, Bucureşti, 2000, p. 348.
122 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză î 123

Specificul acestui stadiu rezidă în iniţierea problematicii Freud observă echivalenţa picior umflat — picior ridicat.
diferenței dintre sexe. Aceasta este secvența din psihogeneză care Simbolismul fetişist al piciorului trimite spre falusul de negăsit al
întemeiază perspectiva falocentrică, a existenței unui singur sex, cel femeii””.
masculin: „Concomitent cu intrarea în faza falică, diferențele dintre În mod simplificat, complexul GEdip înseamnă existența de
sexe se estompează în faţa concordanţelor; [...] fetiţa este un mic dorinţe incestu-oase pentru părintele de sex opus şi criminale pentru
bărbat” $, cel de acelaşi sex.
În realitatea clinică nu se poate observa o formă „pură” pozitivă
Complexul (Edip sau negativă întrucât atât tendințele pulsionale active şi pasive cât şi
curentele negative şi pozitive de investire coexistă, iar bisexualitatea
psihică face ca raporturile cedipine să fie „dublate”, tendința
Modelul structural eedipian a constituit un subiect de dezbatere heterosexuală împletindu-se cu cea homosexuală.
încă din prima perioadă a dezvoltării gândirii Freudiene. Copilul este atât subiectul cât și obiectul situaţiei oedipiene care
Geza Roheim observă faptul că enigma Sfinxului este corelată este de o mare complexitate. Fiecare părinte intervine în triangulare
picioarelor: „Cine merge dimineaţa în patru, la amiază în două şi seara conform propriilor dezvoltări cedipiene şi istorii ale propriilor seducții.
în trei picioare?”. Expuse într-o manieră radicală, cele două interdicții cedipiene,
Întrebarea Sfinxului semnifică raportul omului cu scena originară. generate de cele două clorinţe cedipiene, sunt moartea părintelui de sex
Enigma Stinxului este enigma sexualităţii umane ale cărei prime opus şi incestul.
„soluţii” sunt teoriile sexuale infantile. Atunci când realitatea aduce cu Sine realizarea primei dorinţe
De aceea, numele „(Edip” provine din istoria picioarelor sale”. (moartea părintelui de sex opus, de exemplu în urma unei maladii) se
instaurează o culpabilitate foarte dificil de elaborat. Aceasta pentru că
Tălpile lui Gdip sunt crestate (tăiate la cererea lui Laios, a tatălui său).
dorința cedipiană se împlineşte în realitate, conform stadiului arhaic al
De aici rezultă numele acestuia, Odipus care înseamnă „picior organizării magice a gândirii. Părintele dispărut este idealizat iar
umflat”. dependenţa față de părintele rămas este masivă. Travaliul de doliu nu
poate fi început iar doliul devine patologic.
% S. Freud, La feminite, op. cit., p.158. Constelaţia oedipiană este o structură care poate avea conţinuturi
"Laios, rege al Tebei, îl vizită pe regele Pelops din Pisa, la care rămase diverse. În cazul familiilor numeroase, rolul terțului poate fi jucat de
multă vreme. Pentru ospitalitatea lui, Laios îl răsplăti pe regele Pelops cu cea substituţi (fraţi, surori, unchi, mătuşi).
mai neagră nerecunoştință. Îl răpi pe fiul lui, Chrysippos, şi-l duse în Teba.
Mâniat şi îndurerat, tatăl îl blestemă pe Laios, ca zeii să-l pedepsească pe Seducţia originară
răpitorul lui Chrysippos, făcând ca el să fie ucis de fiul lui. Laios se căsători
cu locasta şi trăi multă vreme liniştit în Teba. Pentru că nu avea copii se duse Seducţia inconştientă existentă în relaţia cedipiană este necesară
la Delfi, la Pitia, preoteasa lui Apollon care-i zise: vei avea un copil, dar vei şi structurantă pentru copil. Capacitatea seductivă şi cea de a trăi
pieri de mâna sa, împlinindu-se blestemul lui Pelops. Atunci Laios se gândi plăcerea erotică sunt coordonate majore ale psihismului adult care se
să-şi omoare fiul după naştere. Când s-a născut, Laios i-a legat picioarele cu naşte în relaţia oedipiană.
nişte curele, îi străpunse tălpile cu un fier ascuţit şi porunci unui rob să-l
arunce în pădure pe povârnişurile Kithaironului (munţi în Grecia centrală,
între Atica şi Beoţia).
% D. van der Sterren, Psihanaliza literaturii, Rege, Ed. Trei, Bucureşti, % S. Freud, C. G. Jung, Correspondance, vol. 1 (1906-1909),
1996, p. 86. Gallimard, 1975, p. 348.
124 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 125

În afară de seducţia inconştientă, care derivă din curentul tandru Falusul este asociat cu/tural cu reprezentări ale puterii,
(dintr-un scop pulsional inhibat), poată să fie activată şi o seducţie autorităţii sau fecundității.
reală, perversă sau o seducţie fantasmată, netrecută în act. Valoarea simbolică, de putere, constituie fundamentul identității
Teoriile sexuale infantile sunt produsul impulsului cercetării psihosexuale. Angoasa de castrare este, în acest sens, o corelată
sexuale infantile. În ordinea dezlegării secretelor sexualităţii, primul primară a câmpului narcisic (identitar) şi în mod secundar, a
fenomen care se impune este cel al scenei originare.
sexualităţii.
Scena originară este o scenă a raportului sexual dintre părinţi,
Angoasa de castrare poate împrumuta elemente pregenitale
fantasmată de copil ca un act de agresiune al tatălui într-o relaţie sado-
masochistă. Fantasma scenei primitive este o sursă de angoasă (în precum cele ale angoasei orale (angoasa de a fi devorat, de a fi
special a celei de castrare) şi provoacă copilului excitaţia sexuală pe separat) sau ale angoasei anale (angoasa de a fi distrus).
care nu o poate stăpâni. Apărarea în faţa angoasei de castrare constă dintr-o mișcare
Procesul despărțirii realităţii obiective de cea subiectivă, de regresivă la o poziţie infantilă pasivă. Prin regresie, investirea
fantasmă a fost o preocupare constantă a lui Freud, nu numai în cazul falusului este redusă şi în consecință pierderea potenţială este
scenei originare, ci şi în cel al seducţiei. Astfel, va pleca de la minimalizată.
considerarea realității obiective a scenei originare, ca eveniment În viaţa cotidiană, exemple de apărare prin regresie şi
perceput de copil, pentru a sublinia apoi importanţa interpretării minimizare în faţa angoasei de castrare sunt situaţiile în care este
subiective a evenimentului, prin efect retroactiv, adică prin evitată satisfacția deplină, reușita, succesul, performanța sau
modificarea şi resemnificarea urmelor mnezice în funcţie de tratamentele medicale (prin care este ameninţată integritatea narcisică
experiențele noi şi de noul nivel de dezvoltare atins. Astfel a ajuns la sau corporală).
postularea primatului realității fantasmatice şi în acest caz, precum și Prin conformaţia anatomică, femeia nu poate anticipa pierderea
în cel al seducţiei adultului în raport cu copilul său. a ceea ce nu a posedat. De aceea, angoasa de castrare nu poate exista
Scena originară este una dintre structurile imaginare universale în cazul femeii, întrucât este un fapt împlinit.
denumită fantasmă originară. Freud a extras din materialul analitic Descoperirea diferenţelor anatomice dintre sexe produce în cazul
unele structuri fantasmatice tipice care au funcţie organizatoare. fetelor invidia de penis care este un element central al evoluţiei
Fantasmele originare sunt: psihosexuale. În situaţia în care fetița nu renunță fanstasmatic la falus
= viaţă intrauterină; şi la invidia asociată, nu va putea avea fantasmatic un vagin şi, de
= scena originară; aceea, nu va putea avea „o structură internă”, respectiv up câmp
= castrare; narcisic. În lipsa unei structuri interne, va resimţi orice intruziune ca
= seducţie. fiind distructivă. În patologiile câmpului narcisic senzaţia de pericol
distructiv venit din exterior este omniprezentă.
Angoasa de castrare Spre deosebire de Freud, pentru Klein, angoasa originară a
femeii este legată de corpul său intern şi reprezintă angoasa produsă
Angoasa de castrare este specifică stadiului falic şi este produsă prin anticiparea deteriorării în interiorul corpului, a organelor genitale.
de anticiparea pierderii falusului. În acest sens, echivalentul feminin al angoasei de castrare se
Falusul are, prin investirea sa, o mare valoare narcisică, asociază anticipării:
susținută atât de excitația somatică dar mai ales prin dimensiunea sa |. situaţiilor de distrugere corporală;
cultural-simbolică. 2. pierderii fertilităţii;
Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 127
126

3. situaţiilor de pierdere a iubirii; |. a obiectului, prin trecerea de la mamă, la tată. Având în


4. situațiilor de umilire. vedere valoarea de investire a obiectului primar (mama), desprinderea
Klein nuanţează raportul fantasmatic al fetei cu falusul în sensul de aceasta presupune importante forțe de contrainvestire care sunt
că fata nu doreşte să posede un penis, ca apendice extern, ci doreşte să asociate lipsei falusului; mama nu are falus şi nu i-a conferit nici fetei
aducă în interior un obiect valorizat precum penisul. unul. Prin trecerea de la mamă la tată se face şi trecerea de la o poziţie
activă (corelativă masturbării clitoridiene) la un pasivă, receptivă;
2. a zonei erogene, prin trecerea de la clitoris la vagin. În stadiul
Destine psihice ale feminităţii
falic, întrucât unicul organ genital recunoscut este falusul, clitorisul ca
echivalent-substitut este centrul de interes psihic al fetelor şi, Ip olt
În jalonarea psihogenezei feminităţii este important momentul în al practicilor masturbatorii.
care fata îşi modifică investiţia faţă de obiectul primar, matern. În perspectiva lui Freud, prin caracterul falocentric şi prin
Obiectul parțial matern, sânul este prototipul tuturor obiectelor: invidia de penis sexul feminin este unul derivat.
este atât gratificant cât şi frustrant. Frustrarea este generată de latența Modul de elaborare a lipsei falusului va genera destinul psihic al
răspunsului matern la nevoile sugarului, dar este efectul intern al feminităţii.
nevoii de satisfacţie nelimitată” Destine ale feminităţii:
Ostilitatea față de sân este efectul apresivităţii înnăscute (al |. inhibiția şi nevroza — invidia de penis nu permite continuarea
pulsiunii de moarte) iar sugarul proiectează pe sânul matern fantasme atitudinii masculine, ceea ce întrerupe masturbarea clitoridiană, cu
sadice: „nu Eu vreau să îl distrug pentru că este frustrant, ci el vrea să fantasmatică sexuală asociată care o are ca obiect pe mamă. Mama nu
mă distrugă, frustrându-mă”. mai poate fi obiect fantasmatic masturbatoriu întrucât nu este
În al doilea semestru de viaţă, pe fondul acestei frustrări, se purtătoare de penis.
produce trecerea spre destinul psihic al feminităţii: trecerea de la Inhibiţia feminităţii poate deveni o formaţiune caracterială:
mamă ca obiect al satisfacției la penisul patern. De aceea, obiectul femeia iconoclastă, cea care se opune şi critică orice — ca deplasare a
parţial al dorinţei nu mai este sânul, ci penisul. atitudinii faţă de mamă sau femeia competitivă care doreşte să
Fata doreşte incorporarea orală a penisului patern (ca obiect compenseze astfel lipsa penisului.
2. complexul de masculinitate — este destinul în care fata nu
simbolic al dorinţei) şi nu posesia unui penis extern viril. Penisul
renunță la penis ci îşi exagerează semnele virile. Virilitatea este rezultatul
fantasmat de fată este unul adus în interior şi nu unul posedat în
identificării cu mama falică şi nu cu tatăl. Comportamentul viril este şi o
exterior.
apărare faţă de atitudinea pasivă. Fantasme asociate sunt „a pune
De aceea, a aduce fantasmatic în interior un penis este echivalent
stăpânire pe mamă”, „a-i face mamei un copil”, „a-i creşte un penis”.
cu a fi dorită, a fi iubită. Astfel, esenţa sexualităţii feminine este
3. feminitatea — este destinul cel mai rar şi supus vicisitudinilor
dependenţa de a fi iubită prin dorința bărbatului.
prin faptul că presupune abandonarea mamei şi trecerea la tată, la
Structurile isterice ilustrează acest fapt prin comportament
demonstrativ, provocator prin care femeia se asigură de faptul că este obiectul heterosexual. Întrucât tatăl şi nu mama este posesorul
dorită. obiectului dorinţei, al falsului, fetița se va putea desprinde de obiectul
Pentru Freud, destinul feminităţii presupune două schimbări de primar şi orienta spre tată.
esenţă: Feminitatea este instaurată când dorinţa de a avea penis devine
dorinţa de a avea copil (de la tată).

” Jacques Andr6, Psihanaliza şi sexualitatea feminină.


128 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 129

Când o femeie naşte un băiat (simbolic, penisul dorit), descărcare masturbatorie a tensiunii şi nu recomandarea sau
| feminitatea se dizolvă în moştenirea masculinităţii originare. condamnarea actului, chiar dacă masturbarea este evocată de pacient
ca fiind condamnabilă.
Masturbarea
Psihopatologia stadiului falic
Plăcerea sexuală este iniţial obţinută prin masturbare care
| presupune atât actul auto-erotic propriu-zis cât şi fantasme asociate Este caracterizată de fenomenele isterice, din al căror corpus
| (conştiente sau inconștiente). Freud a decupat:
| Masturbarea este integrată procesului evolutiv atunci când — isteria de angoasă — al cărei simptom central este cel fobic,
| reprezintă jocul prin care Eu/ experimentează şi negociază cu excitaţia generator de angoasă;
[|| sexuală, cu scopul de a-şi creşte capacitatea elaborativă. Este specifică — isteria de conversie — caracterizată prin fenomene conversive.
ŢI în copilărie, în adolescenţă şi la adulţi atunci când un act sexual nu
| este posibil. Isteria de angoasă
= A sall
| Masturbarea capătă caracter patologic atunci când:
"| 1. adultul deşi are posibilitatea unei partenere o preferă actului Este o formă de isterie în care simptomul central este angoasa,
JI sexual genital; transformată în teamă iraţională faţă de un obiect. Libidoul detaşat
II 2. are o mare frecvenţă, ceea ce indică incapacitatea de obţinere
prin refulare este transformat în angoasă şi nu convertit ca în isteria
| a satisfacției;
de conversie.
| || 3. actul masturbator reprezintă o formă de asigurare împotriva
i] | castrării; Freud a constituit această entitate nosologică întrucât a
| 4. prin actul masturbator sunt trăite fantasmele perverse care considerat că simptomul fobic nu poate fi considerat un proces
| psihopatologic independent.
altfel nu pot fi trecute în act.
Fantasmele masturbatorii cedipiene sunt indiciul unei dinamici Isteria de angoasă este o entitate psihopatologică diferită de
deficitare şi nu o indicație patologică. Aceste fantasme sunt semnul nevroza fobică prin faptul că simptomul fobic este considerat secundar
incapacității de a obţine satisfacția sexuală, ceea ce poate conduce spre dezvoltării de angoasă şi necesităţii de a o lega de un obiect. De aceea,
nevroză. sarcina simptomului fobic este de „a lega” angoasa.
Fantasme masturbatorii produc culpabilitate şi teamă de Isteria de angoasă se aseamănă structural cu isteria de conversie
pedeapsă. În acest sens, masturbarea practicată de unii copii este o prin faptul că în ambele dezvoltări refularea are drept prim scop
cerere de pedeapsă adresată părinţilor, prin care adultul este „chemat” separarea afectului de reprezentare. De aceea, isteria de angoasă se
să regleze (să interzică) ceea ce Eu/ copilului este incapabil să poate combina în anumite cazuri cu cea de conversie.
reprime. În isteria de angoasă „libidoul, eliberat prin refulare de materialul
Refularea masturbării infantile sau reprimarea ei în perioada patogen, nu va fi convertit, adică transformat din ceva psihic într-o inervaţie
adolescenţei sunt indici ai unui deficit marcat al dinamicii intrapsihice. ăi , a 5 450
corporală, ci va fi eliberat sub formă de angoasă”*.
Nu actul în Sine trebuie avut în vedere, ci activitatea fantasmatică şi
afectele asociate. De aceea, chiar dacă actul masturbator va înceta,
fantasmatica şi culpabilitatea asociate vor continua. Este necesară
explorarea dinamicii inconştiente care are ca efect nevoia de * S. Freud, „Micul Hans”, Freud, Opere 2, Nevroza la copil, Ed. Trei,
Bucureşti, 2000, p. 96
130 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 131

Isteria de angoasă se dezvoltă întotdeauna ca fobie iar pacientul Caii îl simbolizau pe tatăl său, care avea o mustață neagră care
este eliberat de angoasă cu preţul unor importante limitări şi inhibiţii. arăta precum botul negru al cailor. Lui Hans îi era teamă de
Fobia este o încercare nereuşită de a lega angoasa şi, de aceea, represaliile tatălui legate de dragostea lui pentru mamă şi de faptul că
simptomul constă într-o construcţie psihică îndreptată spre limitare şi îşi dorea moartea tatălui. În acest sens, calul care putea muşca îl
interdicţie. simboliza pe tatăl său înfuriat iar calul care murea, pe tatăl său mort.
Din momentul în care Freud i-a interpretat lui Hans realitatea,
Micul Hans fobia sa a început să scadă, Hans a început să recunoască şi dorințele
de moarte adresate surorii sale. Freud a fost satisfăcut pentru faptul că
Cazul „şcoală” al acestei entități semiologice este cel al Micu/ în tratamentul lui Hans nu se putea vorbi despre sugestie iar tabloul
Hans (1908) care a întărit ipotezele avansate de Freud prin clinica clinic avea sens pentru că Hans acceptase interpretările doar când
adulţilor. Freud, deşi l-a vizitat pe Hans şi i-a cumpărat un cadou acestea se potriveau.
pentru cea de a treia aniversare, „a lucrat” exclusiv prin tatăl său, Hans — Herbert Graf l-a vizitat pe Freud 13 ani mai târziu, când
muzicologul Max Graf, care fusese pentru câţiva ani membru al devenise un cunoscut producător de operă. Adultul Hans suportase
grupului pishanlitic de miercuri. bine atât divorțul părinţilor cât şi pubertatea.
Mama lui Hans fusese pacienta lui Freud iar Hans fusese crecut Când şi-a citit anamneza nu s-a recunoscut în ea, ceea ce i-a sugerat
de părinţi după prescripţiile psihanalizei. lui Freud la ideea că cele mai reuşite analize sunt cele care se uită.
Cu toate acestea, Hans era un copil foarte rău, iar părinţii au
început să îi ofere „spaţiu” când a început să producă simptome Isteria de conversie
nevrotice. La vârsta de 3 ani jumătate, mama l-a găsit pe Hans
atingându-si penisul şi l-a ameninţat că îl va chema pe doctor să îi taie Isteria este entitatea nosografică fondatoare a clinicii analitice.
„cocoşelul” dacă va mai continua această practică. Conceptul psihiatric de isterie este acoperit treptat (după izolarea
In ianuarie 1908 Hans a dezvoltat o teama paralizantă de a fi
isteriei de angoasă) de cel analitic, de isterie de conversie.
muşcat de cal, cum că ar putea să cadă morţi caii de tracțiune ai
În isteria de conversie angoasa este absentă și simptomul central este
mijloacelor de transport şi, de aceea, a început să evite locurile unde îi
putea vedea. Tatăl credea ca simptomul fobic este cauzat de conversia.
suprastimularea sexuală generată de tandrețea excesivă a mamei şi de În 1893. Pierre Janet a remarcat faptul că anumite paralizii
masturbare. respectă reprezentările anatomice populare şi nu pe cele sistemice
Freud a considerat că simptomul este produs de dorinţa erotică reale. J. M. Charcot face diferenţierea dintre criza epileptică şi cea
refulată al lui Hans pentru mama sa, pe care încerca să o seducă. isterică, pornind de la faptul că prin reunirea acestor două categorii de
Aceste dorinţe erotice şi agresive s-au transformat în angoasă, care s-a pacienţi într-o aripă specială, cea a „epilepticilor simpli”, istericii
deplasat şi fixat pe alt obiect, pe cal. preluau manifestările crizei epileptice.
Fobia lui Hans s-a accentuat şi era reticent în a-şi părăsi casa, De la bun început Freud a înţeles isteria în coordonate
dar când ieşea din casă se simţea obligat să se uite la cai. La Grădina
metapsihologice. Atent la descoperirile epocii, Freud a elaborat teoria
zoologică, evita animalele mari. Preocuparea pentru organele genitale
incidenţei psihogene a simptomului, a reprezentării corpului fantasmatic
proprii şi ale părinţilor săi devenise obsesivă. Hans spunea: „Toţi
oamenii au cocoşel. Şi al meu va creşte pe măsură ce mă fac mare”. şi a raporturilor simbolice dintre psyehe şi soma. Astfel, corpul isteric nu
Freud a considerat că îi era frică să îşi piardă „cocoşelul”. este un corp afectat neurologic, ci unul erogen şi erotizat.
132 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 133

| Simptomul isteric este atât efectul conflictului psihic, al unei Conversia simbolică presupune ca iniţial să există o durere de
reprezentări ireconciliabile care declanşează apărarea Eului şi origine organică ce devine simbolul mnezic al trăirii psihice. Astfel, o
ÎI provoacă refularea cât şi al detaşării afectului de reprezentare. De parte a corpului capătă statutul de zonă histerogenă..
altfel, în textul Consideraţii generale asupra atacului isteric (1909), a Simptomul isteric are următoarele caracteristici:
| | reuşit să precizeze legile funcţionării psihice pornind de la ipoteza |. este simbolul mnezic al unei traume reale;
| identităţii funcţionale dintre vis şi isterie. Astfel, criza isterică este o 2. scena traumatică iniţială este înlocuită asociativ cu o conver-
ŞI] fantasmă tradusă în limbaj motor (proiectată pe motilitate) şi figurată sie simbolică;
| pantomimic. 3. simptomul isteric constituie realizarea unei fantasme incon-
| | ştiente care serveşte împlinirii dorinţei.
|| Fenomenul conversiv 4. simptomul reprezintă reîntoarcerea la un mod de satisfacere
| | infantil care este refulat.
“ Durerea fizică este trăită de isteric cu indiferenţă întrucât este 5. simptomul este un compromis între două mişcări pulsionale
|| determinată de sentimente de culpabilitate. De aceea, durerea psihică opuse: una care conferă expresie unei pulsiuni parţiale sau compo-
|| este translatată în cea fizică. nente ale pulsiunii sexuale şi alta care încearcă să o reprime pe prima.
IŢI Freud a reușit să organizeze tabloul fenomenului isteric şi să 6. simptomul face compromisul între două fantasme sexuale, una
| avanseze conceptul de conversie. care are caracter masculin iar cealaltă, feminin. Astfel, simptomul isteric
“| Conversia este o formă de compromis deformată şi de neînțeles, este pe de o parte expresia unei fantasme sexuale inconştiente masculine
N care satisface într-un simptom unic, atât dorința inconștientă cât şi şi pe de altă partea unei fanstasme sexuale inconștiente feminine.
| exigenţele defensive.
VI Fenomenul conversiv are următoarele corelate: Cazul Dora
] 1. Tulburarea motorie isterică reprezintă în plan simbolic dorinţe | NE i tit :
Ul refulate; durerea fizică este în mod iniţial o durere morală. Cazul prototip al clinicii isteriei este Dora. Freud a Scris acest
N) | 2. Simptomele fonatorii sunt de etiologie psihomotorie şi nu caz în 1901 şi l-a publicat în 1905. A gândit cazul în ordinea lucrării
]] motorie, întrucât motricitatea verbală este corelată inconştientului şi Interpretării viselor (1900), întrucât este organizat în jurul a două vise
“| rezistenţei. (de aceea, titlul original a fost Vis şi isterie).
VU] 3. Criza isterică transpune fantasma (corelată sexualităţii Dora l-a văzut pe Freud prima dată în vara lui 1898, când avea
|] refulate) în activitate motorie. 16 ani dar a început tratamentul în octombrie 1900 şi l-a abandonat în
| Cazul care i-a permis lui Freud teoretizarea conversiei, cât şi decembrie, după 11 săptămâni.
| observarea dialecticii dintre complexul Oedip, sexualitate şi transfer a Istoria Dorei este ilustrativă pentru modul în care contextul
fost Fri. Elisabeth von R. | relațional produce simptomul şi se referă — aparent — la două familii
| Graţie acestei paciente, Freud a înțeles modul în care dorința respectabile, casnice, burgheze, care se ajută reciproc.
!] interzisă se transformă, conversiv, în durere. A observat faptul că Persoanele semnificative sunt:
| expresia feţei pacientei nu corespundea durerii, ci conţinutului e tatăl Dorei (prosper şi inteligent, industriaș, suferind
| reprezentărilor refulate. consecinţele tuberculozei şi ale unei infecţii sifilitice contactate înainte
| Simptomul lui Frl. Elisabeth nu era numai o paralizie psihică de căsătorie); fusese pacientul lui Freud şi aceasta l-a determinat să îşi
| funcţională, ci o paralizie simbolică funcțională. aducă fiica;
134 Matei GEORGESCU Introducere în psihunaliză 135

e mama Dorei (considerată o persoană „proastă” şi necultivată, Dora a visat o mică cutie de bijuterii pe care mama ei dorea să o
obsedată de curăţenie); salveze dintr-o casă cuprinsă în flăcări; aceasta în ciuda protestelor
e fratele mai mare al Dorei (care lua partea mamei şi era în tatălui ei, care insista să-i salveze mai întâi pe cei mai mici.
conflict cu Dora); Dora a asociat, amintindu-și că domnul K îi dăruise o cutie
e domnul K identică, scumpă (în limba germană cuvântul „Schmuckkasten” —
e doamna K ce îl îngrijise pe tatăl Dorei (iar Dora avusese grijă casetă de bijuterii — desemnează organele genitale feminine). Bărbatul
de copiii familiei K.). o urmărea şi dorea să intre cu forţa în camera ei, iar cutia ei de
De la vârsta de 12 ani, Dora începuse să manifeste simptome bijuterii se afla în pericol din cauza tatălui ei.
isterice, migrene şi tuse nervoasă, dar la 16 ani simptomele se Din acest motiv Dora s-a folosit în vis de o situaţie care exprimă
agravaseră. Astfel, pe lângă tuse şi disfonie (vorbire în şoaptă), a avut contrariul — un pericol de la care o salvează tatăl ei.
intervale depresive, ostilitate şi gânduri sinucigaşe. Freud face următoarele interpretări: mama Dorei este în locul
doamnei K, tatăl Dorei în locul lui K; K este cel căruia îi va da cutia
La vârsta de 16 ani, Dora a declarat că-l detestă pe domnul K
chiar dacă fusese până atunci prietenul ei pentru că acesta încercase să de bijuterii. Prin faptul că îi dă cutia de bijuterii, Dora simbolizează
o seducă şi ea îl pălmuise. K a negat vehement episodul şi a considerat faptul că este gata să-i dea lui K ceea ce soţia sa îi refuză.
că Dora era interesată numai de sex și se excita cu literatură obscenă. Acest gând este refulat cu putere, forțând conversia tuturor
Tatăl Dorei l-a crezut pe K şi a trimis-o pe Dora la Freud. elementelor în opuşii săi. Vechea dragoste pentru tatăl Dorei s-a trezit,
Freud a înţeles realitatea inaparentă: soţia lui K nu-i oferea ca proiecţie a dragostei pentru K. Dorei îi este frică de tentaţia de a-i
satisfacție sexuală domnului K. Tatăl Dorei îşi compensa frustrările ceda şi confirmă astfel intensitatea dragostei.
printr-o pasionată relație cu doamna K, o relaţie pe care Dora o Freud a publicat cazul datorită inabilităţii sale de a-l continua.
cunoştea. La finele lui decembrie 1900, a lucrat la al doilea vis care i-a
Dora a fost convinsă de faptul că tatăl ei o „vânduse” lui K din confirmat că Dora era inconştient îndrăgostită de K. La începutul
cauza motivelor lui scabroase. Freud a descoperit în Dora sentimente şedinţei ce a urmat interpretărilor date de Freud, Dora l-a anunţat că va
pasionale pentru K, pentru tatăl ei şi pentru doamna K. încheia analiza.
Avansul pe care domnul K i-l făcuse era insuficient pentru a Pe 1 aprilie 1902 Dora s-a întors la Freud pentru a-i cere ajutorul
explica simptomele Dorei. Când Dora avea 14 ani, K a atras-o în chiar dacă se simţise mult mai bine. A confirmat ceea ce înțelesese în
biroul lui, a îmbrăţişat-o şi a sărutat-o pasional pe gură. Ea a răspuns analiză legat de familia K. Timp de două săptămâni suferise de o
prin dezgust, ceea ce Freud a considerat ca fiind inversare a plăcerii. nevralgie facială. Cu exact două săptămâni înainte, ziarele anunţaseră
Acest avans erotic a produs în Dora o senzație distinctă de excitație numirea lui Freud ca profesor, iar nevralgia era o formă de
sexuală, pe care aceasta a deplasat-o spre gâtul ei. autopedepsire pentru palma dată lui K, transferându-şi mânia asupra
Freud i-a vorbit Dorei despre relaţia tatălui ei cu doamna K şi lui Freud.
despre impotenţa lui K, că se gândeşte la sexul oral, iar Dora a aprobat Prin acest caz, Freud a înţeles faptul că transferul este cel mai
interpretarea încetând să mai tuşească. mare obstacol în terapie, dar poate deveni un aliat, atunci când este
Există două vise în acest caz, din care îl redăm pe primul. tradus pacientului. Nu a reuşit, în cazul Dorei, să controleze transferul
la timp, pentru că nu a observat pasiunea Dorei pentru el, ca repetiţie a
sentimentelor pe care le avea pentru tatăl său.
136 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 137

Freud i-a permis să facă din el obiectul răzbunării pe care dorea Prezentaţi din punct de vedere clinico-nosografic tulburarea
s-o reverse asupra lui K. Dora a pus în scenă fanteziile ei în loc să le afectivă şi nevroza isterică.
reproducă în tratament. Freud nu a reuşit să recunoască nici Caracterizaţi nevroza narcisică.
contransferul lui asupra Dorei, sentimentele sale negative. Cum înţelege Melanie Klein fundamentul schizofreniei şi
paranoiei ?
Rezumat Descrieţi patologia nevrozei obsesionale.
Caracterizaţi din punct de vedere metapsihologic actul
Stadiile psihosexuale sunt caracterizate de erogenitatea autoerotic.
concentrată pe zone de dominanţă şi un tip special de relaţie cu Care sunt destinele feminităţii în viziune freudiană ?
obiectul.
Bibliografie
Stadiile psihosexuale :
1. pregenital — oral, anal; Freud, $., „Caracter şi erotică anală (1908)”, în Freud, Opere 7,
2. genital — falic: Nevroză, psihoză, perversiune, Ed. Trei, Bucureşti, 2002.
3. de latenţă; Freud, $., „Doliu şi melancolie” (1915), în Freud, Opere 3,
4. pubertaea; Psihologia inconştientului, Ed. Trei, Bucureşti, 2000.
5. genital oblativ (lat. oblation = ofrandă, a oferi). Freud, $., „Organizarea genitală infantilă (o incursiune în teoria
sexuală) (1923)” , în Freud, Opere 6, Studii despre sexualitate, Ed.
Concepte şi termeni Trei, Bucureşti, 2001.
Freud, $., „Declinul complexului (1924)”, în Freud, Opere 6,
Sexualitate infantilă, stadiu oral, sadic-anal, făalic, erotism Studii despre sexuulitute, Ed. Trei, Bucureşti, 2001.
uretral, anaclisis, schizofrenie, paranoia, tulburare afectivă, poziţie Freud, $., „Unele consecinţe psihice ale diferenţei anatomice
depresivă, poziție schizo-paranoidă, nevroză obsesională, dintre sexe” (1925), în Freud, Opere 6, Studii despre sexualitate, Ed.
masturbare, angoasă de castrare, sexualitate feminină, isterie. Trei, Bucureşti, 2001.
Freud, $., „Fetişismul” (1927), în Freud, Opere 3, Psihologia
Teste de evaluare/autoevaluare inconştientului, Ed. Trei, Bucureşti, 2000.
Freud, S$., „Clivajul Eului în procesul de apărare” (1940), în
Care sunt caracteristicile sexualităţii infantile ? Freud, Opere 3, Psihologia inconştientului, Ed. Trei, Bucureşti, 2000.
Prezentaţi stadiul oral / sadic / anal / falic din punct de vedere al Klein, M., 1932, he Psycho-Analysis of Children, Delacorte
potenţialului lor psihopatologic. Press/Seymour Lawrence, 1975, USA.
La ce anume se referă conceptul de anaclisis ? Freud, S$., „Despre motivele care îndeptăţesc izolarea unui
Prezentaţi comparativ, din punct de vedere dinamic, schizofrenia complex de simptome sub numele de „„nevroză de angoasă”, în Freud,
şi paranoia. Opere 5, Inhibiţie, simptom, angoasă, Ed. Trei, Bucureşti, 2001.
Care sunt tipurile de delir paranoid ? Gorgos, C., Vucdemecum în psihiatrie, Ed. Medicală, Bucureşti,
Care sunt diferențele dintre isteria de angoasă și isteria de 1995.
conversie ?
138 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 139

Laplanche, J., Pontalis, J.-B., Vocabularul psihanalizei,


Humanitas, Bucureşti, 1994.
Predescu, V., coord., Psihiatrie, vol. 1 şi II, Bucureşti, 1989- ELEMENTE DE PSIHANALIZĂ APLICATĂ
1998.
Freud, $., „Acţiuni compulsive şi practici religioase”, în Freud
Opere 7, Nevroză, psihoză, perversiune, Ed. Trei, Bucureşti, 2002.
Freud, S$., „Psihologia maselor şi analiza Eului”, în Studii
despre societate şi religie, Ed. Trei, Bucureşti, 2000
Freud, S$., „Despre câteva mecanisme nevrotice în gelozie, Originarul social
paranoia şi homosexualitate”, în Freud, Opere 7, Nevroză, psihoză,
perversiune, Ed. Trei, Bucureşti, 2002. Grupul şi cuplul apar ca realități psiho-sociale diferite.
Societatea presupune relaţii grupale în timp ce iubirea senzuală
înseamnă o relaţie de cuplu, binomială, care exlude terţul.
Cuplul, prin forţa investiţiei este închis sub aspectul schimbului
social, ceea ce presupune izolare şi în consecință, neparticiparea la
formarea şi întreținerea comunității. De aceea, satisfacerea pulsiunii
senzuale se opune instinctului gregar sau sentimentului de masă”.
Astfel, originarul social, fundamentul relaţiei socială nu este
constituit din relaţia binomială existentă într-un cuplu heterosexual.
Caracteristica principală a pulsiunii sexuale genitale constă în
faptul că pentru satisfacere şi efect biologic este necesară existenţa
unui partener morfologic diferit. Întrucât pulsiunea genitală serveşte
susțineri de raporturi binominale de cuplu aceasta a fost deplasată de
la scopul său pentru a fi investită în constituirea relaţiilor comunitare.
Raporturile sociale sunt de natură homosexuală masculină !%
După cum observă Freud, relaţiile sociale sunt consecinţa sublimării
pulsiunii sexuale în context grupal homosexual, deplasarea de la
relaţia bărbat-femeie, la cea dintre bărbat-bărbat.
Schimbul de femei între familii, ca efect al interdicţiei incestului,
cât şi homosexualitatea (latentă) a bărbaţilor care practică schimbul sunt
esența originarului social, după cum observă George Devereux în
Consideraţii psihanalitice asupra noțiunii de rudenie (1965).

99 Idem, p. 98.
'% S. Freud, Les premiers psychanalystes, Minutes (IV) de la Societe
Psychanalytique de Vienne (du 3-1-1912 au 15-53-1915), Gallimard, 1983, p. 162.
140 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză Da E 141

Istoria arată că în populaţiile cucerite, femeile celor învinși erau Supraeul cultural se formează prin intermediul figurilor ideale
violate iar viaţa partenerului femeii violate era cruţată uneori cu acest partajate de o comunitate, figuri care sunt apoi reorganizate în forma
preţ. Devereux arată că sub aspect simbolic, a poseda femeia celuilalt Supraeului (individual). In acest sens, mulțimile sunt veritabile
înseamnă a-l feminiza sau a-l ucide pe soţul acelei femei '!. Schimbul „producătoare de Ideal”.
de femei este expresia indirectă a pulsiunilor homosexuale latente. În Elementul esenţial al investirii idealurilor moştenite şi dobândite
acest sens, schimbul de femei între cupluri este simbolic echivalent cu este mama. Femeia-mamă este cea care indică idealurile la care copilul
trebuie să tindă în a se identifica cu tatăl preistoriei personale pentru a
raportul homosexual între bărbaţii care fac schimbul.
putea deveni membru al familiei, grupului, populaţiei, etniei, naţiunii sale.
In Despre câteva mecanisme nevrotice în gelozie, paranoia şi
Femeia-mamă este însă numai cea care recomandă idealurile întrucât
homosexualitate (1922), Freud se întreabă cum este posibil ca grupul
apetenţa sa la ideal este redusă. Supraeul (cultural) al femeii este slab iar
să existe având în vedere agresiunea, pasageră în dezvoltare, dintre palierul cultural al acestei instanţe este de gen masculin.
frați. Explicaţia existenţei grupului rezidă în faptul că prin educaţie,
agresivitatea este refulată şi transformată în forme de tandreţe'%. De CEdip şi Cultură
aceea, mişcările de ostilitate primare sunt refulate şi devin sursa unor
formaţiuni reacţionale care generează tandreţe şi identificare socială!%. Antropologul şi medicul Charles Seligman, întrucât era interesat
Freud observă că după realizarea alegerii obiectuale heterosexuale, de cercătările lui Freud şi în special de universalitatea complexului
tendinţele homosexuale nu sunt blocate, ci deviate de la scopul sexual Oedip, l-a îndemnat pe antropologul Bronislaw Malinowski, care
pentru a constitui instincte sociale!%. făcea teren în arhipelagul Trobriand, să culeagă date despre relaţiile
In esenţă relaţia socială presupune: din familiile trobriandeze.
e Inhibarea scopului pulsiunilor homosexuale şi ale celor Seligman a fost interesat, în special, de textul Zotem şi tabu —
heterosexuale. câteva corespondențe între viaţa sufletească a sălbaticilor şi cea a
e Identificări multiple care împiedică descărcarea agresivităţii. nevroticilor (1913) care este lucrarea fundamentală de antropologie
e Proiecţia idealului ului în conducătorul grupului. În psihanalitică freudiană, pornind de la corespondenţele dintre nevrotic,
Psihologia maselor şi analiza Eului (1921) Freud arată că Idealul copil „primitiv”.
Eului indivizilor este înlocuit cu acelaşi obiect şi există un fenomen de In mod esenţial Freud afirmă, în ultimul eseu al lucrării, faptul
identificare. Obiectul cu care fiecare individ din mulţime se identifică că religia și etica îşi au rădăcinile într-un paricid originar pe care
substituindu-şi Idealul Zu/u;, este „Tatăl”, şeful idealizat, liderul încearcă să îl reconstituie sub forma mitului hoardei primitive.
grupului. Mitul hoardei primitive are trei părţi:
In prima parte regăsim imaginea unei hoarde în care există un
mascul dominant, înconjurat de femele, de fiice şi fii, care deţine prin
19 G. Devereux, „Considsration ethnopsychanalytiques sur la notion poziţia sa dominantă monopolul absolut, implicit şi cel sexual. Puterea
de parents”, în Erhnopsychanalyse complementariste, Flammarion, Paris, masculului dominant este absolută şi niciun alt mascul nu îl poate
1972, p.183. doborî. Masculul alfa este terifiant iar Freud îi asociază imaginea cu
1% Jdem, „Despre câteva mecanisme nevrotice în gelozie, paranoia şi figura diluviană a lui Dumnezeu, un Dumnezeu aflat într-un acces de
homosexualitate”, în Freud, Opere 7, Nevroză, psihoză, perversiune, Ed. furie
Trei, Bucureşti, 2002, p. 194.
'% Ibid,
1 dem, „Observaţii asupra unui caz de paranoia (Dementia 1% S. Freud, Les premiers psyehanalystes, Minutes (II) de la Societe
Paranoides) descris autobiografic”, în Freud, Opere 7, Nevroză, psihoză, Psychanalytique de Vienne (du 7-10-1908 au 15-06-1910), Gallimard, 1978,
perversiune, Ed. Trei, Bucureşti, 2002, p. 159. p. 73.
IP Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 143

În cea de a doua parte, masculii oprimaţi (implicit descendenţii Uciderea Tatălui este primul şi cel mai important păcat al
săi) pun la cale paricidul. umanităţii '* şi de aceea , nu poate fi considerată o reprezentare
În partea a treia, paricidul este comis şi este instalată intern introdusă de creștinism, ci un fapt antropologic imemorial care a
culpabilitatea. Freud explică faptul că instalarea culpabilităţii este instalat sentimentul de culpabilitate al umanităţii.
efectul retroactiv al introiecţiei figurii masculului dominant. Astfel, Orice instituţie culturală îşi are originea în sentimentul
ceea ce acesta interzicea din exterior, acum interzice din interior şi compulsiv şi colectiv al culpabilităţii '!%. De aceea, majoritatea
aceasta a determinat apariţia primei legi interne. sistemelor de credință religioasă presupun reparația în raport cu
Dorinţa, pulsiunea este astfel pentru prima dată limitată din sentimentul de culpabilitate inconştientă, corelat cu un „păcat
interior şi descendenţii nu îşi împart femelele eliberate din dominaţia originar”.
tatălui, ci renunţă la satisfacția sexuală imediată şi la violenţă. Prin Reparaţia păcatului originar reprezintă şi originea moralei !!!.
interiorizarea figurii masculului dominant, descendenţii consideră Sursele care l-au condus pe Freud spre „mitul hoardei primitive”
interzise omorârea „tatălui”, reprezentant prin substitutul totemului şi au fost perspectivele evoluționiste ale lui Jean-Baptiste Lamarck,
relaţiile sexuale endogame, în cadrul familiei. Charles Darwin şi le discipolului său James Jasper Atkinson sau
Textul Totem şi tabu este o lucrare întemeiată pe analogie. Atât lucrările lui Ernst Heinrich Haeckel cât şi surse antropologice precum
primitivii, precum nevroticii şi copii funcționează sub primatul William Robertson Smith (ritualul prânzului totemic) sau James
principiului plăcerii, adică dorinţa este satisfăcută direct. De aceea, în George Frazer.
registrul nevrotic există un tabu al atingerii pentru că atingerea este Cercetările etnologice cât şi autori din câmpul antropologiei au
scopul investiţiei obiectuale agresive sau tandre !%. infirmat ipoteza lui Freud.
A atinge presupune atât pentru nevrotic cât şi primitiv a folosi Bronislaw Malinowski a arătat că în sistemul de rudenie
obiectul, în mod sexual sau agresiv (a-l distruge). De aici derivă regula trobriandez tabuul incestului este organizat diferit, în funcţie de
abstinenţei, în sensul interdicției atingerii fizice, ceea ce caracteristicile sistemului familiei în care, de pildă, funcţia paternă
reglementează descărcarea directă prin gratificare şi „secundarizarea”, este preluată de unchiul matern.
respectiv amânarea descărcării. Cu toate că Freud era la curent cu criticii săi, nu a revenit asupra
Interdicţiile totemice sunt cele mai vechi dorințe umane, ipotezei !!?. Ernest Jones a fost dintre primii care au susţinut ipoteza
respectiv uciderea animalului-totem şi întreţinerea de relaţii sexuale cu freudiană şi a încercat să pună în dialog poziţiile lui Freud şi
partenerii de sex opus ai grupului totemic !%. Cele două interdicții Malinowski (Dreprul matern şi ignoranța sexuală la sălbatici). Jones
sunt corespondente cu cele două crime oedipiene, paricidul şi incestul.
Pentru Freud, având experienţa clinicii isteriei de angoasă, a faptului
'% Jdem, „Dostoievski şi paricidul”, în Eseuri de psihanaliză aplicată,
că animalele fobogene sunt frecvent substitute paterne '%, animalul-
Ed. Trei, București, 1994, p. 299.
totem simbolizează figura tatălui.
10 p.-L. Assoun, „la passion de r&pstition”, în Revue Francaise de
psychanalyse, tome LVIII, avril-juin, 1994, p. 345.
'% Jdem, „Inhibiţie, simptom, angoasă”, în Freud, Opere 5, Inhibiţie, "1 M. Godelier, „Meurtre du Pere ou sacrifice de la sexualite ?
simptom, angoasă, Ed. Trei, Bucureşti, 2001, p. 228. Conjectures sur les fondements du lien social”, în Meurtre du Pere, Sacrifice
17 S. Freud, „Totem şi tabu”, în Freud, Opere 5, Studii despre de la sexualită. Approches anthropologiques et psychanalytiques, Editions
societate şi religie, Ed. Trei, Bucureşti, 2000, p. 245. Arcanes, Paris, 1996, p. 23.
'% S. Freud, „Un caz de nevroză demoniacă în secolul al XVII-lea, în "2 S. Freud, „Moise şi religia monoteistă”, în Studii despre societate şi
Freud, Opere 7, Nevroză, psihoză, perversiune, Ed. Trei, Bucureşti, 2002, p. 260. religie, Ed. Trei, Bucureşti, 2000, p. 437.
144 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 145

a arătat că observaţiile lui Malinowski sunt descriptive şi nu ţin cont Relataţi şi comentaţi scenariul tripartit al hoardei primitive.
de teoria psihanalitică pe care antropologul nu o cunoştea în
profunzime !. În familia trobriandeză relaţia cu tatăl presupune Bibliografie
tandreţe şi camaraderie, iar cea cu unchiul, disciplină şi autoritate !!*.
Astfel, se poate observa că agresivitatea este deplasată de la tată spre Freud, S$., „Totem şi tabu” (1912), în Freud, Opere 4, Studii
unchi. Sistemul matriliniar şi complexul avuncular sunt o formă de despre societate şi religie, Ed. Trei, Bucureşti, 2000.
apărare față de tendinţele cedipiene primordiale. Kroeber, A., L, „lotem et Tabou: une psychanalyse
Sub aspect structural, tabuul incestului poate fi înțeles ca o ethnologique (1920)”, în Revue Francaise de psychanalyse, tome
manieră de „a deschide” familia incestuoasă şi de a permite existenţa LVII, P.U.F, Paris, juillet-septembre 1993.
relaţiei sociale care se constituie prin schimb de parteneri şi uniune. Linton, R., Le fondement culturel de la personnalite, Bordas,
Regula schimbului de femei reprezintă o condiţie structurală care
Paris, 1977.
întemeiază societatea.
Roheim, G., „L/interprâtation psychanalitique de la culture”, în
L'Anthropologie psychanalytique depuis Totem et Tabou,
Rezumat
Muensterberger W., coord., Payot, Paris, 1976.
Roheim, G., Psychanalyse et anthropologie, Gallimard, 1967.
Relaţiile sociale sunt consecința sublimării pulsiunii sexuale în
context grupal homosexual, deplasarea de la relația bărbat-femeie, la Sapir, E., Anthropologie, Editions de Minuit, 1967.
cea dintre bărbat-bărbat. Devereux, G., „„Considerations ethnopsychanalytiques sur la
Relaţia socială presupune în mod esenţial inhibarea scopului notion de parente”, în E/hmopsychanalyse complementariste,
pulsiunilor homosexuale şi ale celor heterosexuale, identificări Flammarion, Paris, 1972.
multiple care împiedică descărcarea agresivităţii şi proiecția idealului
Eului în conducătorul grupului.
Antropologia psihanalitică Freudiană, se întemeiază pornind de
la corespondenţele dintre nevrotic, copil şi „primitiv”.

Concepte şi termeni

Originar social, relaţie socială, homosexualitate sublimată,


paricid originar.

Teste de evaluare/autoevaluare

Cum este înțeles cuplul şi familia în perspectiva originarului


social ?

115 B. Jones, Psychanalyse, folklore, religion, Payot, Paris, 1973, p. 149.


"14 jdem, p. 145.
146 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 147

celei mai primitive stări din psihogeneză care ulterior poate fi


considerat un fenomen dezadaptativ, un reziduu al stării fuzionale, al
PSIHANALIZĂ ŞI SPIRITUALITATE indiferenţierii, o trăire a omnipotenţei arhaice şi dorinței de
reîntoarcere în mediul intrauterin"!.
Pentru că budhismul zen este una dintre formele de
practică spirituală cu dimensiune rituală minimă, vom folosi
această speţă pentru a explora psihanalitic spiritualitatea.
Franz Alexander a fost unul dintre marii psihanalişti care a
Spiritualitate şi regresie teoretizat practica Zen. Nu se cunoaște dacă Alexander ar fi intrat în
relaţie directă cu fenomenul studiat sau dacă şi-a condus cercetarea
Religia este unul dintre produsele culturale esenţiale căreia exclusiv prin surse teoretice!!!.
Freud i-a dedicat un timp privilegiat de reflecţie. Texte precum Alexander înţelege practica Zen, zazenul, ca o inducţie
Viitorul unei iluzii sau Moise şi monoteismul i-au determinat pe voluntară şi sistematică a unei stări psihotice. Stadiile de „absorbţie”
observatorii psihanalizei să îl considere pe Freud ca fiind ateist, în ale practicantului de zazen ar fi similare unei tulburări narcisice
sensul că orice reprezentare a divinității este una „de împrumut” iar profunde în sensul retragerii investirii libidinale a exteriorului 118.
spaţiul transcendent este o formă remaniată a celui imanent, orice zeu Intoarcerea siste-mului conştiință-percepţie spre interior, dezinvestirea
obiectuală este un proces narcisic, de întoarcere sistematică a

e
sau Dumnezeu fiind un substitut parental.
În perspectivă psihogenetică funcţia princeps a religiei este de a interesului libidinal de la lumea externă, în încercarea de a dispune de
restaura narcisimul primar, respectiv lipsa limitelor structurate pentru întregul libido.
Eul matur!!5. Condiţiile ascetice, aferente retragerii libidoului din lumea
Pentru că orice teorie este şi o auto-teorie, reținem relaţia externă, presupun ca orice investire sadică, orală sau anală să fie
deficitară pe care Freud a avut-o cu ceea ce Rudolf Otto numea retrasă, pentru a lega libidoul de Fu, în cea mai primitivă manieră, prin
sentimentul sacrului. A putut teoretiza această trăire grație dialogului care libidoul obiectual devine libido narcisic.
cu Romain Rolland. Sentimentul sacrului este fundamental unul al „Absorbţia” poate fi comparată şi cu o stare melancolică indusă
nelimitării, al lipsei graniţei, al restaurării asimptotice a narcisismului experimental. Melancolia corespunde unei faze „post-nareisice”, care
primar şi în special a stării de neajutorare specifice perioadei timpurii. presupune existenţa Fu/ui al căruinucleu este investit negativ, sadic, ca
În sentimentul oceanic al sacrului dimensiunea obiectuală este substitut obiectual.
absentă iar alteritatea este eludată. Sentimentul religios nu este În ultimul stadiu al „absorbţiei” Zen, practicantul se află dincolo de
compatibil cu structura limitativă şi identitatea. Acesta este nucleul plăcere şi de durere, liber de iubire şi de ură, egal faţă de lume şi de Sine.
teoriei freudiene asupra spiritualităţii: întrucât restabileşte coordonate
specifice primei perioade din psihogeneză (primul an de viaţă) trăirea
'1* Jbidem, pp. 65-67.
oceanică este regresivă şi, de aceea, nu se poate considera a fi o "7 Black, D.M. (2000), „The Coach and the Tree: Dialogues în
achiziție progresivă a psihogenezei. Sentimentul oceanic este forma Psychoanalysis and Buddhism”. /nt. J. Psyeho-Anal., 81, p. 833.
"18 Alexander, F. (1931), „Buddhistic Training as an Artificial
"5 Freud, S. (1930), Civilizations and its discontents. Standard Edition, Catatonia. The Biological Meaning of Psychic Occurrences”, în Psychoanal.
vol. 21, p. 72. Rev., 18, pp. 129-145.
148 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 149

Acest stadiu corespunde unei forme de retragere totală a investiţiei cu În acest sens, dogma (corelativ al instituţiei religioase) poate
efecte catatonice. Imobilitatea corporală îndelungată poate fi asociată avea ca efect îndepărtarea de contactul direct cu realitatea internă.
regresiei la stadiul prenatal, la cvasi-imobilitatea intrauterină. Fiind efect al instituţionalizării, religia poate fi asociată unei
Starea denumită Nirvana! i arată Alexander, este cea mai
ipostaze parentale omnipotente, unui părinte atotputernic ceea ce se
află în opoziţie cu dezvoltarea progresivă a personalităţii prin
profundă regresie la condiţiile vieţii intrauterine, la care se ajunge
experienţă şi alegere.
traversând faza melancolică şi apoi pe cea narcisic catatonică.
Religia nu este un produs cultural care să faciliteze dezvoltarea
Viaţa psihică presupune investiție obiectuală şi de aceea
personală întrucât prin ceea ce propune ca model transcendent al
conceptul de libido presupune dualismul subiect-obiect. In faza
realităţii, prin dogmă, se află dincolo de îndoială, de dubiu şi de
narcisică secundară, libidoul este investit în FEu/ care este substitut
proces, condiţie a progresiei'?!.
obiectual. În starea narcisică primară, a-duală şi în consecinţă a-
Reprezentările propuse de religii, prin dogmă, reprezintă un
libidinală, a Nirvanei, investiţia libidinală este absentă, viața psihică
conținător al experienţei directe, un filtru de excitație, interfaţă care
(dual-conflictuală) este absentă şi de aceea această stare este asimilată
intermediază explorarea nucleului existenţei, al realităţii.
de Freud protozoarelor unicelulare. De aceea, Nirvana trimite spre o
Fondatorii tradiţiilor precum Buddha nu au generat o psihologie
imagine biologică, fără corespondențe psihologice. Este ca şi cum, în
speculativă, ci una empirică, orientată spre observaţie, experienţă,
motivaţia absorbției din zen ar intra exclusiv factori de ordin biologic
practică. În acest sens, Buddha a refuzat să dezvolte (dogmatic) teme
(bătrâneţe, boală, moarte) şi nu psihologici.
precum raportul dintre lume şi spaţiu-timp, „iluminare” sau moarte,
corp şi suflet. Orice dogmă serveşte construcţiei instituționale,
Experienţă şi dogmă
idealizării, separării de experienţa personală.
Dogma poate antrena respingerea nihilistă sau acceptare
Psihanaliza nu este un sistem religios; regăsim această idee şi în
absolută, separate de procesul explorativ personal. De aceea, de pildă,
cadrul anumitor tradiţii precum budhismul. Religia, ca încercare de
Buddha a considerat că putem afla răspunsuri personale prin
instituționalizare a experienţei, poate fi considerată ca apărare E,
experienţă directă şi că nu are rost să preluăm, sub formă de credinţă,
Instituţia religioasă conservă discursul fondatorilor prin dogmă.
ideile fondatorilor, investiţi cu autoritate şi idealizați.
Dogma diferă radical de experiența directă şi explorarea realităţii
Rămânând la cazul lui Buddha remarcăm că acesta a fost prudent în
interne şi externe. Explorarea presupune tolerarea incertitudinii şi
ceea ce priveşte expunerea experienţei personale şi a semnalat numai
existența unui proces de elaborare şi contact cu propriile percepții şi
posibile maniere de raportare la experienţa directă precum '?:
sentimente. Atunci când se încearcă instituționalizarea experienţei
— dorinţa de a avea experienţe „mistice” — ceea ce constituie
directe se constituie un sistem de credințe, exterioare şi precedente
semnul regresiv al nevoii de „putere” infantilă;
experienței personale, care devine, în acest mod, secundară. Or sa
— înţelegerea falsă a implicării unor „forţe” în aceste experienţe;
experienţa directă reprezintă sursa dezvoltării.
— vanitatea rezultată din experienţa acestor stări.

"9 Nirvana este starea supremă în budism simbolizată prin eternitate,


inexistenţă, antipod al lumii impermanente. ! Bion, W.R. (1961), Experiences în Groups and Other Papers,
2 Chattopadhyay, Gouranga P. (1998) „A fresh look at authority and London: Tavistock.
organisation: a spiritual approach to managing illusion”, în R. French and R. 2 Nyanaponika Thera (1949). 7he vision of dhamma: Buddhist
Vince, eds., Group Relations, Organization and Management. Oxford: writings of Nyanaponika Thera, ed. Bhikkhu Bodhi. York Beach, Maine:
Oxford University Press, pp.1 12-126. Samuel Weiser, p. ||.
150 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză ISI

Preverbal şi verbal „Self” (Sine) şi vacuitate

După Michael Balint, nivelul fundamental şi creativ al Sinelui este Buddha a fost preocupat de condiţia ontologică a omului şi a
preverbal. Pentru a explora acest nivel, instrumentele specifice verbale constatat faptul că suferinţa este experienţa inevitabilă şi universală
sunt inoperante. Întrucât insight-ul poate avea o formă preverbală şi (ceea ce a fost numit „primul nobil adevăr”). Omul este supus
non-cognitivă este posibil ca verbalizarea şi secundarizarea, în genere, degradării, al îmbătrânirii şi morţii, al dezamăgirii, pierderii şi bolii.
In încercarea de a scăpa de suferința inerentă existenţei ne izolăm
să nu fie unicele mijloace prin care se poate reorganiza personalitatea.
mintea, căutăm distanţa, controlul pentru a ne disocia de durere. De
Regăsim această idee la Donald Winicott care considera că „adevăratul
aceea, suntem angajaţi într-un demers ab inițio pierdut întrucât nu
Sine poate fi găsit în tăcere”!%3,
putem reține sau conserva nimic, cu atât mai mult imaginea de Sine.
În practica Zen experienţa cu realitatea internă nu este obiectul
Aceasta este tema fundamentală a evanescenţei şi vacuității realităţii.
elaborării secundare şi al comunicării verbale, ceea ce este facilitat în Tot ceea ce din perspectiva Sinelui este non-Sine, reprezintă realitatea
cadrul analitic. În tradiţia Zen se consideră că experienţa preverbală a ontologică a suferinţei.
realităţii constituie nucleul cunoaşterii şi că nu este utilă translatarea în Noţiunea lui D. Winnicott de fals Sine poate fi asociată
formă verbală. conceptului de non-Sine întrucât Sinele adevărat este un proces şi nu o
Verbalizarea şi secundarizarea presupun elaborarea dialectică, entitate, o stare a continuității fiinţei. Winnicott înţelege Sinele fals ca
duală care are ca efect structura şi identitatea, ceea ce reprezintă un proces protecţie contra exploatării sau a lipsei de sens: copilul trăieşte ca şi
separativ sub aspect ontologic, prin /imitarea propriei existențe la o cum nu ar exista o mamă, o lume exterioară cu care poate relaţiona,
identitate. Ceea ce Mircea Eliade numea nostalgia originilor şi nevoia de ca o unitate auto-suficientă localizată interior '*. Închiderea auto-
a ne recupla cu obiectul primar pierdut se menţine în starea duală. Starea suficientă a falsului-Sine este un compromis realizat prin separare,
matură corelată identităţii şi existenței unei dimensiuni non-Eu, clivaj, o soluție care perpetuează deficitul originar şi întăreşte mintea
presupune experienţa separării şi a pierderii obiectului primar. Or, nevoia izolată, incapabilă de spontaneitate şi vitalitate.
de reunire cu obiectul primar se află în nucleul ființei, inaccesibil Structurile subiective presupun procese lente de schimbare astfel
conștiinței şi este fundamentul relaţiei preverbale din cadrul analitic. Sub încât Sinele poate fi un termen convenţional pentru un proces non-
acest aspect, transferul se naşte în cadrul relaţiei verbale, dar substanța şi substanţial al construcţiei. De aceea non-Sine/e nu poate fi considerat
o deconstrucție structurală sau deautomatizare a structurii subiective
semnificaţiile sale sunt de natură preverbală!*. Dacă nevoia inconştientă
decât în măsura în care Sinele este considerat o stare (stagnantă) şi nu
de uniune totală este explorată, „pacientul va găsi, în scurta împlinire a
un proces fluid.
nevoii sale profunde, pacea şi puterea necesare pentru a dobândi relații
125 Soluţia pe care o indică Buddha nu este de a ne constitui un Sine
normale ”. pentru a-l abandona, ci a realiza caracterul insubstanţial, evanescent,
Jluid, al acestuia, indiferent de momentele sale structurale:
Ochiul care vede nu se poate vedea pe sine. Indiferent de ceea
'% Winnicott, D. W. (1960), „The theory of the parent-infant ce gindesc, ceea ce se află în câmpul conştiinţei este întotdeauna un
relationship”, în: The Maturational Processes and the Facilitating obiect și nu este subiectul, cel ce este conştient. Dacă sunt conştient
Environment, London, Hogarth Press, 1972, p. 46.
124 Nacht, S. (1964), Silence as an integrative factor. Int. J.
Psychoanal. 45, p. 300. Phillips, A. (1988). Winnicou. Cambridge, Mass.: Harvard
125 1dem, p. 301. University Press, p. 9%.
152 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 153

de propria conştiinţă, atunci conştiinţa mea devine propriul său Conform lui Jacques Lacan, Sinele veritabil este non-Sinele
obiect. Nu pol să fiu conştient de sursa conștienţei mele în chiar actul întrucât subiectul Real este rezultatul morţii simbolice sau al
de a fi conştient şi nu pot să îmi observ Sinele care observă. De deconstrucţiei identificărilor şi reprezentărilor Eului Imaginar.
fiecare dată când încerc, nu observ Sinele care observă, ci o Non-Sinele este definitoriu pentru tradiţia buddhistă, după cum,
reprezentare a acestuia. sinele nu se poale detaşa de conştiență pentru W. Bion, gândirea veritabilă presupune lipsa gânditorului e dal
insightul se produce atunci când „gânditorul” nu mai este necesar”
pentru a se observa. Sinele este conştiență.
Insightul presupune dualitatea Sinelui, separarea între un subiect care
înțelege (observă) şi un obiect care este înțeles, ceea ce
Non-Sinele, corelativul vacuităţii, poate fi înţeles ca forța obstrucţionează unitatea Sinelui.
primară care susține Sinele, sursa primordială din care se naște Insighiul este aflat în ordinea spontaneităţii, a unităţii şi
structura şi funcţia sa — ar putea fi asociat Se-ului. Termenul de presupune realizarea tăcută a Sine/ui care este simultan subiect şi
vacuitate nu înseamnă inexistența Sinelui, ci lipsa unei naturi obiect, observator şi observat, un tip de insight care transcende
intrinseci a acestuia. Sinele este un condensat de elemente de non- conceptul rațional de înțelegere dar este esenţial în tradiția Zen cât şi
Sine, respectiv o reţea complexă de influențe şi relaţii cu o mare în psihanaliză!?.
extensiune în spaţiu şi timp (dacă considerăm numai dimensiunea Non-Sine nu înseamnă lipsa falsului Sine ci a oricărui Sine înţeles
transgeneraţională). ca entitate şi nu ca proces. De aceea, non-Sinele descris de tradiţia Zen
Vacuitatea este expresia lipsei unei „naturi proprii” a obiectelor, este expresia unei reacţii fluide, spontane a Sinelui în faţa condiţiilor
existenţiale. Non-Sine/e având drept esență fluiditatea, este opusul minții
a inter-existenţei acestora. Eul nu poate fi separat de contextele în care
izolate. În viziunea lui Robert Stolorow şi George Atwood (1992), mintea
s-a format şi de aceea este lipsit de caracteristici proprii.
izolată este produsul a trei genuri de siluzii?i
Precum Eul subiect, obiectele sunt delimitate convenţional, grație
— înstrăinarea de exterior şi de natură şi iluzia că există libertate
unor reprezentări-limitative necesare pentru a deveni inteligibile. interioară față de constrângerile pulsionale şi de moarte;
Termenul de vacuitate trimite spre reprezentarea unui univers- — înstrăinarea de viaţa socială şi iluzia că fiecare individ îşi
rețea, interconectat, în care orice obiect infer-există într-o formă cunoaşte numai propria conştiinţă şi că suntem lipsiţi de accesul la
interdependentă de celelalte obiecte. experienţa altor oameni;
Sinele profund este vacuitate în măsura în care este — înstrăinarea de subiectivitate şi convingerea că există o
„inconştient”. Vacuitatea în acest caz este un, infinit potenţial de realitate externă pe care mintea separată o priveşte.
posibilități care, întemeiază structura Sinelui ', un fel de „haos Efectele practicii Zen se opun supoziţiei carteziene a existenţei
prepsihologic”" 2. Această idee o regăsim la autori precum Winnicott, unei esențe interioare, „adevărate”, a Sinelui. Zazenul permite
Bion, Eigen care arată modul în care condiţiile non-existenţei, haosul, explorarea non-substanţialităţii propriului Sine şi abandonarea minţii
vacuitatea şi catastrofa constituie „punctul de zero-infinit”, izolate, a credinţei în separare şi autonomie față de lume şi de celălalt.
fundamentul Sinelui'”?.
5 Bion, W. (1970), Artention and Interpretation. Northvale, NT: Jason
"27 Fromm, E., Suzuki, D. T., & Demartino, R. (1960), Zen Buddhism Aronson, 1995, p.41.
and Psychoanalysis. New York: Harper & Row. i Idem, p. 222.
15 Kohut, H. (1984), How Does dj) Cure? Chicago: University of '52 Fromm, E., Suzuki, D. T., & Demartino, R. (1960), Zen Buddhism
Chicago Press. and Psychoanalysis. New York: Harper & Row.
19 Bien, M. (1986), The Psychotic Core. Northvale, NJ: Jason 1% Stolorow, R., and Atwood, G. (1992), Contexrs of Being, Analytic
Aronson. Press, Hillsdale, NJ, pp. 8-11.
154 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 155

Acţiunile Sine/ui care funcţionează în acord cu propria dinamică Suferinţa este generată de nevoia de satisfacție generatoare de
sunt spontane, fluide, neîntrerupte de „maşinaţiile” cognitive. Mai plăcere (principiul plăcerii). Principiul plăcerii este primul organizator
mult, non-Sine nu este însă o „entitate” nelimitată şi nestructurată, ci al psihismului, dar predominanța sa (debalansată în raport cu
un proces fluid, spontan, efect al angajării într-o viaţă semnificativă. principiul realităţii) este sursa problemelor, atât conform lui Buddha
Atât efectele analizei cât şi ale practicii Zen sunt relatate prin cât şi lui Freud. Absența satisfacţiei produse de obiect extern este
paradox: a face, fără a face (regăsim conceptul chinez antic de wu- halucinată. Datorită lipsei satisfacţiei în registrul real, se constituie
wei). Distincția dintre Sine ca iniţiator, observator, structură şi principiul realităţii: există o realitate halucinată, „internă” şi una reală,
subiectul care experimentează, dispare. Este similar cu ceea ce a externă. Realitatea internă nu este „reală”, precum cea externă care
afirmat Kohut în opera sa târzie: prin psihanaliză, Sinele funcţionează pune limite satisfacerii.
spontan fără „povara” gândirii şi a reflecţiei superflue!*. Sine/e fluid Pe de altă parte, Buddha încearcă să repună experimental
este precum pianistul care cântă fără să gândească notele, precum problema unui principiu intern al realităţii Sinelui. Realitatea Sinelui
mersul fără a gândi mişcările. este permanent distorsionată, prin inflaţie sau deflaţie, într-o continuă
În termenii lui Heinz Kohut, toate experienţe non-Sinelui matur încercare de a „repara” un Sine-imagine (Eu aşa cum mă re-prezint pe
sunt experienţe ale obiectelor Sinelui'**. Fiecare clipă a experienței mine însumi).
exercită valorile şi ideile Sinelui prin obiectele sale. Non-Sine/e nu Suferinţa înseamnă, în termeni budhişti, credinţa într-un Sine fix
este situat într-un plan interior sau exterior, nici nu se află în uniune cu ca instanţă a dorinţei pentru un obiect „real”. Prin evoluţia psihică,
un plan transcendent sau universal. nicio fiinţă umană nu se poate simţi suficient de „reală” în condiţiile în
Fantasmele transcendenței şi ale „iluminării” Sinelui sunt forme care nu îşi putea ratifica dorinţa originară, de uniune cu obiectul
de ideal la care se adaugă detaşarea, imortalitatea, libertatea afectivă,
primar. În lipsa acestei satisfacţii fundamentale, obiectul este mereu
unicitatea etc. Non-Sinele permite absenţa oricărei reprezentări despre
dorit, niciodată obținut, insuficient de „real” şi, de aceea, suferinţa,
iluminare, o claritate remarcabilă a clipei, acceptare, senzaţie de
permanentă.
spaţiu, pace, iubire. „Iluminarea” înseamnă „a uita” Sinele în actul
spontan al fiecărei clipe. Suferinţa ontologică este efectul separării irevocabile de unitate
originară. Viaţa sub forma individualităţii izolate este sursa
Dorinţă originară şi suferință nesiguranţei şi a insatisfacţiei ', a disconfortului de a fi ființe
culturale şi structurant clivate. Indiferent dacă am avut părinți
Pentru Freud, suferinţa este rezultatul a doi factori: neajutorarea suficient de buni, clivajul dintre lege şi dorinţă, situat înnucleu/
copilului, dependenţa sa de anturaj şi prematuritatea sa psihosexuală. caracterului format în cultură, tarează psihismul: divizarea subiectului
Suferinţa rezultă din raportul dintre dorință şi satisfacţie, în sensul în este endemică în condiţia umană.
care satisfacția plenară este imposibilă şi din faptul că obiectul primar Angoasa corelată naşterii (O. Rank) este efectul experienţei
nu poate fi reprodus prin substituție !*%. izolării de întreg. Frica primară este cea de separare de întreg, frica de
a fi indivizi.

'5%ohut, H. (1984) How Does Analysis Cure? Chicago: University of


Chicago Press.
155 Kohut, H. (1977), The Restoration of the Sine LUP, Madison, CT.
15 Chasseguet-Smirgel, J.„Griinberger, B. (1986). Freud or Reich? '57 Epstein, M. (1995), „Thoughts Without a Thinker”, în Psychoanal.
Psychoanalysis and illusion. New Haven, Conn.: Yale University Press, p. 130. Rev., 82, p. 397.
Matei i GEORGES SCU Introducere în psihanaliză 157
156

angoasei de Participarea individului în registrul Simbolic al experienţei. este


Angoasa de moarte este reprezentarea inversală ceea ce întrerupe aparenta soliditate a Imaginarului. Ordinea simbolică
starea
separare de întreg: ne este frică să murim, să ne dizolvăm în (legi, valori, mituri etc.) şi ordinea limbajului, care stabileşte multe
viaţa acest lucru. in
originară, deşi căutăm toată dintre structurile şi funcţiile subiectului, sunt atribute ale funcţionării
este
În lipsa restaurării plenitudinii originare, starea de împlinire nondefensive şi realiste ale Eului.
confundată cu cea de devenire, în ordinea codului socio-cultural. Realitatea este un construct social rezultat în totalitate din
Fiinta umană confundă împlinirea cu a deveni cineva, cu a se regăsi ordinea limbajului, structurată prin cultură și lege. Indiferent de ceea
într-o imagine-obiect a sa. Dar imaginea-obiect este mereu ce spunem şi percepem din realitate, este mediat de sistemul de
nesatisfăcătoare şi incomple tă pentru că nu poate reproduc e experiența semnificaţii al limbajului.
de uniune originară. Deşi prin cunoaşterea dual-obiectuală am Realitatea percepută este creată prin „numele” specifice
noi
dobândit identitatea actuală, nu ne putem cunoaşte satisfăcător pe lucrurilor, prin structura preexistentă a limbajului şi matricea de
înşine ca obiect al Sinelui-subiect pentru că în cunoaşte rea dual- semnificaţii. Indiferent de ceea ce este „capturat” din realitate, prin
obiectuală, insatisfacţia este intrinsecă. rețeaua fenomenelor lingvistice, se pierde imediarețea numenală care
Omul se află mereu în căutarea timpului în care era propriul său scapă prin „sita” Simbolicului.
ideal, spune Freud 55. Ne aflăm într-o constantă căutare a unei părți din De pildă, atunci când există „unu” există şi „doi” întrucât
noi înşine care ne-a fost luată odată cu ieşirea din narcisismul primar. limbajul şi logica formală sunt organizate în ordine binară.
De aceea, fenomenele preverbale nu pot fi traduse în matricea de
semnificaţie verbală. De pildă, experienţa unităţii oceanice sau
Realitate şi Real
„absorbţia” ar trebui transpusă metaforic în registrul unei „vacuităţi
În psihogeneză există un moment, pe care Jacques Lacan l-a pozitive”, al „zeroului” care este sursa unului şi a multiplului.
ce Acest Zero metaforic este vacuitatea Realului subiectului, a
numit stadiul oglinzii, în care copilul se recunoaște în oglindă, ceea
reprezen tări corporal e. Eul Realului a-dual, care se află atât în afara cât şi înăuntrul Simbolicului.
este un indicator al constituirii unei
său este imaginea de Se află înăuntrul registrului Simbolic întrucât subiectul este legătura și
aparţine registrului Imaginar, tar fundamentul
a suportul structurii Simbolice și se află în afara Simbolicului deoarece
Sine după cum este reflectată de „oglinda Altuia.
este obiectul dorinţei materne. niciun element (literă, cuvânt, frază) şi nici totalitatea elementelor
În varianta sanogenă, copilul
Dorinţa mamei pentru copil trece din palierul corporal în registrul
lingvistice şi reprezentaţionale nu constituie subiectul Real.
Subiectul Simbolic, conform perspectivei lui Freud, rămâne
fantasmatic (obiectul fantasmat). Imaginea reflectată în oglindă a
copilului are aceeaşi funcţie structurală precum obiectul fantasmat al
mereu nesatisfăcut, neîmplinit în condiţiile normalităţii iar în
ial tulburările Sine/ui, senzaţia de gol şi lipsa identităţii nu sunt atribuite
dorinţei mamei.
De aceea, prima imagine totală a Eului se constituie în unei condiţii ontologice fundamentale, ci unui deficit sau condiţii
transgeneraţionale. Dacă părinţii au oferit recunoaștere şi o oglindire
concordanţă cu dorința Altuia (a mamei).
Sine ca obiect, subiectul se suficient de bună, se consideră că Sinele ar fi integrat în mod natural.
În registrul Imaginar, Eu se vede pe
să reflectată. Eul este un În contrast cu perspectiva fieudiană, Lacan înţelege „vacuitatea
are pe Sine ca obiect, este imaginea
fantasmat al mamei. negativă” ca o funcţie a „breşelor” lăsate în subiect de absenţa inevitabilă
„container” în care subiectul este un obiect
a obiectului şi de caracterul insaţiabil al dorinţei. Absența obiectului
dorinţei reprezintă prezenţa vacuităţii negative pe care semnificantul nu o
15% Freud, S. (1914), On narcissism: An introduction, în Standard poate suplini, întrucât limbajul nu poate reprezenta Realul.
Edition, 14. London: Hogarth Press, 1957.
158 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 159

Există o breşă generată de absenţa obiectului şi o breşă produsă Eficacitatea Simbolică reprezintă maniera în care elementele
prin imposibilitatea Simbolicului de a reprezenta Realul. În cadrul Simbolice, aflate în combinaţii sincronice, articulează Realul situat
Realului, mintea şi corpul, necunoscutul pulsiunii şi al corpului, dincolo de înțelegere. Principiul informat şi invizibil care susţine
înainte şi dincolo de reprezentare, sunt unul şi acelaşi lucru. eficacitatea sincronică a elementelor interdependente nu poate fi
statuată decât parțial prin limbaj şi nu poate fi atribuit Eului.
Limbaj, teorie şi cunoaştere inconștientă Sinele Real nu este suma reprezentărilor Sinelui şi ale obiectelor
sale, decât în registrul Imaginar şi în cel Simbolic. Subiectul Real al
Folosirea limbajului în psihanaliză este similară cu cea din experienţei şi al conştienţei nu este o reprezentare de Sine.
budhismul Zen: ambele presupun non-Sine/e şi estomparea Eului. Unitatea unei imagini (registrul Imaginar) şi semnificantul sunt
Pentru a sprijini funcţia analitică, analistul trebuie să vorbească din multipli şi polivocali. Un ansamblu de semnificanţi nu poate epuiza
locul non-Sine/ui (subiectul cunoaşterii necunoscute sau „inconştiente) înțelesul unui subiect nereprezentat. De aceea, unitatea Realului se
în care Eul (Eul Imaginar cunoscut) este estompat, în favoarea află într-un regim post-reprezentational.
capacităţii semnificantului de a transforma subiectul. Discursul raţional ştiinţific este supus „egocraţiei”, în timp ce
Indiferent cât ne străduim să reflectăm, să analizăm percepțiile şi discursul Simbolic, ce lasă lucrurile pe jumătate nespunse, se află mai
să dobândim obiectivitate şi gândire critică, imediarertea Realului aproape de înțelesul Real al subiectului.
scapă, pentru că se află dincolo de categoriile apriori ale raţiunii şi Adevărul Realului este de neconceput prin rațiunea formală sau
limbajului. Eu Real nu poate fi cunoscut, iar această axiomă este şi dialectică, întrucât în inconştient legile logicii aristoteliene sunt
derivatul practicii şi experienței Zen, care arată că „iluminarea” nu se abolite. Prin discursul Simbolic (conţinut şi în koanul zen), dialectica
poate realiza prin limbaj, întrucât imediat ce obiectele sunt numite, paradoxului nu este folosită pentru a explica realitatea, ci pentru a
cunoscătorul este înscris într-o rețea de semnificaţii simbolice. deschide orizonturi şi a transporta subiectul „dincolo de minte”.
Experienţa Zen presupune şi se situează în registrul Real.
De aceea, orice afirmaţie despre spirit conţine contradicții logice
Când Eu/ spune „Eu sunt”, se referă la un conţinut care este
pentru că numai paradoxul poate exprima fundamentele a-duale ale vieții.
văzut ca propriu. Este un conţinut situat în ordinea imaginii de Sine'”.
Heteronomia semnificantului din teoria lacaniană este similară cu
Când Eul spune „Eu sunt” nu este în fapt un Eu delimitat, ci o colecţie
de obiecte imaginare ale dorinţei „„4/tuia social”, al dorințelor, viselor autonomia inconştientului din psihologia jungiană: inconştientul care îi
şi frustrărilor parentale. Autonomia Eului este iluzorie, iar inversarea apare Eului ca autonom. De fapt, autonomia Realului și a Simbolicului este
carteziană „Gândesc, deci nu exist” semnifică faptul că dorinţa, ca experimentată ca heteronomie, care compromite autonomia Eului.
dorință a Altuia, produce activitatea cognitivă. Semnificantul (faptul Atunci când heteronomia Realului şi a Simbolicului este
de a fi numit de Celălalt) organizează subiectul. reapropriată şi aleasă de către subiect, atunci așa-numita autonomie a
De aceea, numai prin „mintea lui Buddha”, subiectul poate acestor registre devine autonomia unei subiectivităţi fără subiect,
realiza unitatea actuală a Realului. Sensul Realului asigură identitatea autonomia non-Sinelui. În „cunoaşterea lui Buddha” sau conştienţa
profundă, dincolo de registrele Imaginar, Simbolic şi constituie sursa dincolo de conştiinţă, universul funcţionează într-un mod surprinzător,
primordială ce unifică subiectul. imediat, spontan, automat, inconştient.
Experienţa directă, mistică, distruge identitatea în sensul că
distruge identificările iluzorii sau imaginare ale Eu/ui. Atât prin Zen
cât şi prin psihanaliză se practică forme de „destituire” a
' Fink, B. (1997), A Clinical Introduction to Lacanian subiectivităţii. De aceea, lipsa Sinelui sau non-Sinele nu presupune o
Psychoanalysis. Cambridge: Harvard University Press, p.24.
Matei GEORGESCU Introducere
în psihanaliză 2416]
160

uniune simbiotică („„oceanică”), ci funcţionarea efectivă a unui subiect de imediateţea pozitivă a dorinţei şi mediaţia negativă a legii'". De
aceea, Buddha nu este cel care credem că este, nu este £u/ conştient, ci
Simbolic care renunţă la identificările Imaginare ale Eului (la folosirea
cunoaşterea aflată dincolo de Eul care nu ştie că ştie.
Imaginară a limbajului) şi dobândeşte o mai mare flexibilitate,
Cunoaşterea lui Buddha şi postura analistului sunt variaţii ale
fluiditate, deconstruieşte şi permută elementele structurale Simbolice. temei cunoaşterii necunoscute. Cunoaşterea lui Buddha este o
Cunoaşterea inconștientă este subiectivă dar nu este întemeiată
dimensiune a-duală a existenţei în care cultura şi natura, legea şi
pe o cunoaştere raţională, formală şi duală, asociată Eului conştient. dorinţa sunt reconciliate din interiorul naturii umane, după ce s-au
Inconştientul utilizează lanțuri asociative de semnificaţii sau golit de formele Simbolice şi de mediatorii culturali.
reprezentări care converg spre o cunoaştere aparent ignorată de Eu. Ordinea legii şi prohibiţia sunt umane şi coextensive cu ordinea
Când Eul afirmă că ştie, în realitate nu ştie, pentru că subiectul este cel limbajului, a simbolizării şi a rudeniei. De aceea, nu se pot evita, în
care ştie. În analiză, este subiectul inconştient al analizandului care
cultură, condiţiile unui subiectivităţi divizate, între Eu şi subiect, între
ştie şi nu Eul — analizandul nu ştie că ştie. un fals Sine şi unul veritabil.
Limbajul convenţional reflectă realitatea socială după cum este Unitatea naturală a cunoaşterii spontane instinctuale a fiinţei umane
construită din interiorul limbajului, ca funcție a relaţiilor dintre este pierdută în procesul prin care pulsiunea devine o forță reprezentativă,
semnificanţi; limbajul inconştientului se referă la realitatea psihică în opusă formei simbolice: de aceea, cunoaşterea trebuie să fie cunoscută
sensul semnificanţilor reprimaţi şi ai celor de dincolo de limbaj. unui cunoscător. Cunoaşterea instinctuală este clivată între cunoaşterea
Limbajul inconştientului (Ja langue lacanian) nu respectă dorinţei şi o cunoaştere prin forme simbolice, limbaj şi rațiune.
organizarea gramaticală şi logică a discursului, pentru că se înscrie în Cunoaşterea lui Buddha este similară cunoaşterii fără
registrul Simbolic şi nu în cel logic, gramatical sau sintactic al
cunoscător. În conştiinţa dincolo de conştiinţă, autonomia heteronomă
limbajului şi este similar funcţiei limbajului a-dual din Zen.
Dacă analizandul, aflat în transfer, solicită cunoaştere (un a inconştientului care produce simptome şi divide £u/, este
subiect care ştie), analistul se va pune în poziţia celui care nu ştie. Cel transformată într-o heteronomie autonomă a subiectului care este
care ştie, este subiectul inconştient al analizandului şi nu Eu/ său. Eul spontană, surprinzătoare, inconștientă.
analizandului presupune că Eul raţional al analistului deţine o Nucleul Sinelui este observatorul care poate fi conştient, „din
cunoaştere ştiinţifică, când, de fapt, analistul atribuie cunoaşterea fundal”, de gânduri, de atribute, de afecte sau funcții. Orice conţinut
subiectului, pe care E£u/ analizandului îl ignoră. Dacă Eu observabil sau structură a Sine/ui-obiect trebuie distinsă de pura
analizandului consideră că ştie şi că analistul nu ştie, analistul va subiectivitate a Sinelui nuclear, care poate observa aceste conţinuturi
răspunde din poziţia unei cunoaşteri care nu cunoaşte faptul că ştie. dar nu se poate observa pe Sine.
Datorită subiectului necunoscut, cunoaşterea necunoscută apare
Scopul psihanalizei şi al practicii Zen este de a elibera Sinele
sub formă inovativă şi surprinzătoare, care scapă structurii binar
observator, de a-l plasa în planul observatorului şi nu în cel al
formale şi convenţionale a limbajului. Cunoaşterea vine din
profunzimile inconştientului, unde nu există separare binară între conţinutului, putându-se dezidentifica de structurile automate
subiect şi obiect. cognitive, afective, care constituie obiectul Sinelui, micşorându-le
În aceeaşi ordine, în practica Zen, insightul se referă la realizarea impactul, dobândind un spaţiu intern.
directă perceptuală a propriei naturi, a naturii profunde a subiectului.
Zazenul cultivă conştiența a-tematică, conştiența fără conţinut: la
întrebarea „cine este conştient?” şi „cine ştie?”, răspunsul nu este dat de o
reprezentare a Sinelui sau de Sinele Real. Prin zazen se produce '* Moncayo, R. (1998), „True Subject Is No-subject”. Psychoanal.
experiența spontană, imediată a Realului ca ordin al sintezei aflat dincolo Contemp. Thought, 21, p. 417.
162 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 163

Sinele poate fi explorat numai în câmpul intersubiectiv!"; în In zazen, Sinele integrat se află în raport cu non-Sinele, ceea ce
zen, se arată nevoia de a renunţa la teorie, la abstracții, pentru ca întăreşte, prin alternanță, reglarea psihică, după cum arată D. Winnicott:
realizarea Sinelui este posibilă numai pe cale intuitivă, imediată, conştiența interdependenței şi a uniunii face separarea tolerabilă!“.
subiectivă.
Prin încercarea de a gândi, analiza şi conceptualiza Sine/e (după Rezumat
cum necesită dezvoltarea teoriei), se ratează esența sa şi rezultă
fragmentarea Sinelui; de aceea, psihologia Sinelui ca şi practica Zen Sunt trecute în revistă puncte de interferenţă între practica zen şi
presupune experienţa. psihanaliză, cu precădere din registrul lacanian. Zazenul este explorat
Conceptualizarea presupune separarea dintre un gânditor atât în cheia regresivă Freudiană, cât şi în cea progresivă lacaniană.
obiectiv şi un obiect al gândirii, dualitate incompatibilă cu imersiunea Non-Sine este înţeles, în ordine lacaniană, ca expresie a subiectului
empatic introspectivă în experiența Sinelui. Real şi nucleu profund al Sinelui.
Pentru Atwood şi Stolorow există un palier al Sinelui, care nu
este accesibil teoriei psihanalitic!”? iar Kohut consideră că psihanaliza Concepte şi termeni
nu poate ajunge la nivelul profund. Se pot constata unele manifestări
ale Sinelui dar nu se poate cunoaşte Sinele în Sine, nu i se poate Buddha, zazen, Imaginar, Simbolic, Real.
cunoaşte esenţa în afara maniferstărilor!*?.
Non-Sine se dezvăluie în analiză precum în Zen, ca vacuitate, Teste de evaluare/autoevaluare
întuneric, mortifer, pierderea memoriei şi orientării, ca „breşă” iar
explorarea vacuităţii anxiogene estenucleul schimbării din terapie”. Care sunt corelaţiile dintre psihanaliză şi practica buddhismului
Sub acest aspect, teoriile pot fi o reacţie la angoasa de dezintegrare Zen?
asociată „breşelor”. Ce înseamnă sentimentul oceanic ?
Zenul nu propune o simplă imersiune în haosul prepsihologic al
Ce înseamnă Sinele în perspectiva termenului de vacuitate ?
psihogenezei timpurii, într-o stare de dezintegrare comparabilă cu
Care este diferenţa dintre realitate şi Real ?
condiţiile psihozei sau ale patologiei narcisice severe, întrucât în
aceste condiţii Sinele coerent, integrat este absent.
Bibliografie

Alexander, F. (1931), Buddhistic Training as an Artificial


'4! Stolorow, R. D., & Lachmann, F. M., Brandchafi, B., & Atwood, G. Catatonia. The Biological Meaning of Psychic Occurrences, în
E. (1987), Psychoanalytic Treatment: An Intersubjective Approach. Hillsdale, Psychoanal. Rev., 18.
NI: Analytic Press. Atwood, G. E., & Stolorow, R. D. (1984), Srrucrures of
2 Atwood, G. E., & Stolorow, R. D. (1984), Srructures of Subjectivity: Explorations în Psychoanalytic Phenomenology.
Subjectivity: Explorations în Psychoanalytic Phenomenology. Hillsdale, NJ: Hillsdale, NJ: Analytic Press.
Analytic Press.
'% Kohut, H. (1977), The Restoration of the Self. New York:
International Universities Press, p. 311.
'* Van Dusen, W. (1958), „Wu Wei, No-Mind and the Fertile Void în '15 Winnicott, D. W. (1967), The Location of Cultural Experience. Int.
Psychotherapy”. Psychologia: Int. J. Psychol. Orient, |, p. 253-256. J. Psyeho-Anal., 48, pp. 368-3P2.
164 Matei GEORGESCU Introducere în psihanaliză 165

Bion, W. (1970), Artention and Interpretation. Northvale, NT: Phillips, A. (1988). Winnicott. Cambridge, Mass.: Harvard
Jason Aronson, 1995. University Press.
Bion, W.R. (1961), Experiences în Groups and Other Papers, Stolorow, R. D., & Lachmann, F. M., Brandchafi, B., &
London: Tavistock. Atwood, G. E. (1987), Psychoanalytic Treatment: An Intersubjective
Black, D.M. (2000), 7he Couch and the Tree: Dialogues în Approach. Hillsdale, NJ: Analytic Press.
Psychoanalysis and Buddhism. Int. J. Psyeho-Anal., 81. Stolorow, R., and Atwood, G. (1992), Contexrs of Being,
Chasseguet-Smirgel, J.,Griinberger, B. (1986). Freud or Reich? Analytic Press, Hillsdale, NJ.
Psychoanalysis and illusion. New Haven, Conn.: Yale University Van Dusen, W. (1958), “Wu Wei, No-Mind and the Fertile Void
Press. în Psychotherapy”. Psychologia: Int. J. Psychol. Orient, |.
Chattopadhyay, Gouranga P. (1998) „A fresh look at authority Winnicott, D. W. (1960), “The theory of the parent-infant
and organisation: a spiritual approach to managing, illusion”, în R. relationship”, în: Zhe Maturational Processes and the Facilitating
French and R. Vince, eds., Group Relations, Organization and Environment, London, Hogarth Press, 1972.
Management. Oxford: Oxford University Press. Winnicott, D. W. (1967), “The Location of Cultural
Eigen, M. (1986), Zhe Psychotic Core. Northvale, NJ: Jason Experience”. Jnt. J. Psycho-Anal., 48.
Aronson.
Epstein, M. (1995), “Thoughts Without a Thinker”, în
Psychoanal. Rev., 82.
Fink, B. (1997), A Clinical Imtroduction to Lacanian
Psychoanalysis. Cambridge: Harvard University Press.
Freud, S. (1914), On narcissism: An introduction, în Standard
Edition, 14. London: Hogarth Press, 1957.
Freud, S. (1930), Ciwilizations and its discontenis. Standard
Edition.
Fromm, E., Suzuki, D. T., & Demartino, R. (1960), Zen
Buddhism and Psychoanalysis. New York: Harper & Row.
Kohut, H. (1977), The Restoration of the Self. New York:
International Universities Press.
Kohut, H. (1984), How Does Analysis Cure? Chicago:
University of Chicago Press.
Moncayo, R. (1998), “True Subject Is No-subject”. Psychoanal.
Contemp. Thought, 21.
Nacht, S. (1964), Silence as an integrative factor. Int. J.
Psychoanal. 45.
Nyanaponika Thera (1949). The vision of dhamma: Buddhist
writings of Nyanaponika Thera, ed. Bhikkhu Bodhi. York Beach,
Maine: Samuel Weiser.