CARACTERIZARE

GENERALĂ A EPOCII
ELENISTICE
FACULTATEA DE ISTORIE – ID

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN – CUZA”, IAȘI

STUDENT: IONIȚĂ PETRU

 Pentru a putea caracteriza epoca elenistă va trebui să studiem în amănunt și perioada
de expansiune a Imperiului Macedonean din timpul domniei lui Alexandru Macedon (336
î.Hr – 323 î.Hr) și până când ultimul stat elenistic, adică Egiptul a căzut în mâinile romanilor.
Chiar dacă termenul „elenistic” a fost folosit mai întâi pentru a desemna limba greacă,
ulterior, în secolul al XIX-lea, termenul avea să desemneze perioada istorică cuprinsă între
domniile lui Alexandru cel Mare (mijlocul secolului al IV-lea î.Hr) și Augustus (începutul
secolului I d.Hr).
Încă din timpul domniei lui Filip al II - lea (382 î.Hr – 336 î.Hr), Imperiul
Macedonean a devenit cea mai mare putere din Peninsula Balcanică și și-a impus hegemonia
asupra cetăților grecești. Cu doi ani înainte de urcarea pe tron a lui Alexandru Macedon – 338
î.Hr, tatăl său, Filip al II – lea reușeste să învingă opoziția formată din mai multe cetăți
grecești, ca mai apoi, în urma acestor victorii obținute de către macedoneni să fie recunoscută
hegemonia imperiului asupra grecilor.
Ulterior evenimentelor din 338 î.Hr, în anul 337 î.Hr se desfășoara Congresul de la
Corinth, moment în care se hotărăște începerea ostilităților asupra Imperiului Persan, pretextul
acestor ostilități fiind atrocitățile comise de către perși pe teritoriul Greciei în timpul
războaielor medice din perioada 502 î.Hr – 492 î.Hr. În urma acestor decizii, regele Filip al II
- lea este asasinat în anul 336 î.Hr de către complotiștii din anturajul său și nu mai reușește să-
și ducă planul până la final.
Propriu-zisa epocă elenistică începe odată cu deschiderea campaniilor antipersane de
către Alexandru cel Mare care urcă pe tron la vârsta de 20 de ani imediat după moartea tatălui
să. Încă de la începutul domniei sale a reprimat orice opoziție care ar fi pus la îndoială
hegemonia Imperiului Macedonean asupra tracilor, ilirilor și grecilor.
Prima campanie antipersană a epocii eleniste începe în anul 334 î.Hr când în ciuda
inferiorității numerice pe care o avea armata lui Alexandru cel Mare compusă din
macedoneni, greci, traci și iliri reușește să-i învingă pe perși la Granicos și Issos profitând de
incapacitatea lui Darius al III - lea de a fructifica avantajul numeric pe care îl avea.
În urma victoriilor asupra perșilor, Alexandru cel Mare a cucerit cea mai mare parte a
Asiei Mici pentru ca mai apoi, în anul 332 î.Hr să cucereasca și Egiptul. Alexandru ducea o
politică de atragere de partea sa a aristocrației locale pentru a realiza o o fuziune etnică și
culturală între cuceritori și cuceriți. Deasemenea, el este recunoscut și ca faraon al Egiptului și
în anii următori devine și moștenitorul imperiului Ahemenizilor.
 Un an mai târziu, în anul 331 î.Hr, Alexandru cel Mare mai duce o luptă împotriva lui
Darius al III-lea la Gaugamela, la est de Tigru. În urma acestei bătălii câștigate de Alexandru,
Darius este asasinat de strapul Besos care se proclamă „Regele regilor”.
După această victorie, Alexandru își continuă expediția spre est care durează până în
anul 326 î.Hr. În timpul acestei exprediții antipersane, Alexandru a cucerit teritorii până în
centrul Indiei.
Tot în anul finalizării expediției antipersane din orient, Alexandru se întoarce în
Babilon unde se îmbolnăvește și moare la vârsta de 33 de ani.
După moartea lui Alexandru cel Mare urmează o perioada de dispute pentru
moștenirea sa. Această lupta pentru succesiune se numește epoca diadohilor (a urmașilor).
Diadohii erau cei mai importanți generali ai lui Alexandru, precum: Antigonos
Monophtalmos, Ptolemaios, Antipatros, Lysimahos, Perdiccas, Seleucos. Pe lângă acești
generali mai sunt și apropiați ai lui Alexandru; Enumenes din Cardia și Crateros.
După începutul epocii eleniste, în viața grecilor apar schimbări ce se pot observa în
majoritatea activităților importante; politică , educație, medicină și armată.
Odată cu începutul acestei epoci, limba greacă devine limbă oficială în statele cucerite
de greco-macedoneni, astfel, limba greacilor raspândindu-se foarte mult. În acest proces grecii
au importat o serie de influențe de la populațiile asiatice și din Egipt. O influență clară fiind
observată și în politică sau religie.
În cazul religiei schimbarea se manifesta prin scăderea numărului de adoratori ale
vechilor divinități grecești, deoarece în panteonul grec pătrund culte orientale care atrag mai
mulți oameni.
Politica a fost influențată de orient și a transformat lumea greco-macedoneană într-o
monarhie în care regele avea puteri depline. Această influență orientala în politică a adus cu
sine si alte modificări de natură economică (statul-proprietar avea un rol important în
organizarea și repartiția producției), culturală și socială. Oratoria politică este înlocuită cu
retorica și apar școli cu noi idealuri filosofice.
Academia lui Platon și Liceul lui Aristotel existau doar datorită renumelui
întemeietorilor lor și pentru dotările de care dispuneau; localuri, biblioteci, fonduri. În orașe
activau maeștri care atrăgeau tineri ce doreau să studieze. Un prim astfel de centru este Atena
care va rămâne cel mai important până la sfârșitul Antichității. Astfel, Atena continua să
râmănă centrul cugetării și un oraș glorios.
Educația din Grecia elenistă era axată foarte mult pe latura umana, învățământul tehnic
fiind inexistent, astfel nefiind formați tehnicieni în mai multe domenii.
 În cadrul vieții sociale, omul elenist suferă o individualizare ce duce la slăbirea ideii
de unitate în cadrul comunității, acum, omul elenist are ca scop atingerea formei cea mai
bogată a personalității.
Medicina greacă joacă un rol importan și activ în viața elenistică și înregistrează
progrese majore. Existau medici publici care alături de cei particulari au constituit un serviciu
medical oficial. Se asigura formarea unui număr mare de specialiști, iar școlile de medicină
erau numeroase nu numai în Alexandria (un alt centru educațional important din lumea
elenistică) ci în toată lumea. De amintit aici este Hippokrates care este părintele medicinei.
Filosofia elenistică era un mod de viață pentru greci, puteai cunoaște filosofl după
mantia roșie, după comportament și alimentație. Filosoful învăța filosofie la in Liceul lui
Aristotel cu maeștri particulari. Se studiau și se comentau operele maeștrilor Platon, Aristotel,
Zenon, Epicur, sau se ascultau prelegerile profesorului.
Literatura elenistică se dezvoltase foarte mult și a jucat un rol fundamental și în
formarea literaturii romane. Grecii cunoșteau destul de vag Roma și o percepeau ca pe un oraș
grec fondat de un anumit supraviețuitor al epopeii troiene. Ulterior i-au cunoscut mai bine
prin comerț și contracte comerciale.
Tot în această perioadă armata a început să se modernizeze și să avanseze în tactică și
strategie. În prezent, armata elenistică este văzuta ca prima armată bine organizată din
atichitate din punct de vedere al dotărilor și a competiției.
Decăderea epocii eleniste începe prin cucerirea de către romani a Macedoniei condusă
de Perseu al Macedoniei în urma conflictului de la Pydna. Inițial acest conflict pornește în
anul 171 î.Hr și este tratat cu superficialitate de către Perseu care nu dorește să-și mobilizeze
toată armata în acest conflict. Drept urmare, romanii obțin o serie de victorii ce nu par
semnificative pentru Perseu. Tot în același an, Perseu își schimbă tendința și în urma unei
mobilizări generale, reușește să-i învingă pe romani în bătălia de la Callicinus.
În urma înfrângerii de la Callicinus romanii refuză orice inițiativă de pace venită din
partea lui Perseu care acum aștepta următoarea mișcare din partea lor.
Următoarea mișcare a romanilor vine în anul 168 î.Hr când Lucius Aemilius Paullus a
trimis împotriva lui Perseus 8.350 de bărbați sub conducerea lui Publius Cornelius Scipio
Nasica. Unde dezertor roman îl anunță pe Perseu despre planurile romanilor și acesta
contraatacă cu o armată de aproximativ 12.000 de soldați sub conducere lui Milo. În cele din
urmă Milo este învins de către Scipio și Perseu se retrage la sud de Pydna. Paullus și armata
sa îi urmăresc pe macedoneni și în lupta ce a urmat ulterior retragerii Perseu alege să fugă
pentru ca mai târziu să fie acuzat de lașitate de soldații care au supraviețuit bătăliei. Garda de
elită a lui Perseu compusă din 3.000 de soldați a luptat până la moarte.
După această ultimă bătălie câștigată de romani, Imperiul Macedonean a fost dizolvat
și transformat în patru republici care erau efectiv state membre ale Romei.
Finalul epocii eleniste a fost marcat de cucerirea Egiptului ptolemeic de către romani
în urma luptei de la Actium din anul 31 î.Hr.
Acest conflict a stabilit și câștigătorul luptei dintre Octavian Augustus și Marcus
Antonius aceștia fiind nepotul respectiv generalul lui Cezar (asasinat în anul 44 î.Hr).
După moartea lui Cezar, conducerea Romei a fost asigurată de către un al doilea
triumvirat format din Marcus Antonius, Octavian Augustus și Aemilianus Lepidus. În primă
fază Octavian îl elimină pe Lepidus, iar imperiul este împărțit între Octavian Augustus și
Marcus Antonius. Cel din urmă se aliază cu Cleopatra VII Philopator, regina Egiptului
elenistic.
Bătalia din Golful Actium a avut loc în data de 2 septembrie când cele două flote ale
lui Octavian respectiv Antonius s-au ciocnit. Antonius pierzând această bătălie, automat
pierde și șansa în fața lui Octavian de stăpâni Roma.
În urma acestei pierderi de la Actium, Cleopatra VII și Marcus Antonius se sinucid,
lăsând Egiptul elenistic să cadă sub stăpânirea romană a lui Octavian, stăpânire care pune
punct epocii eleniste.
Bibliografie:

Laszlo, A. Caracterizare a epocii eleniste – referat

Vasilescu, M. Orientul mijlociu și mediterana în atichitate, Universitatea Alexandru Ioan

Cuza din Iași – Facultatea de Istorie

https://ro.eferrit.com/al-treilea-razboi-macedonean-batalia-de-la-pydna/

https://istorie-edu.ro/istoria-universala/grecia-antica/razboaiele-medice.html

https://prezi.com/p/qlcvcobvqa1y/civilizatia-elenistica/

http://luna.cas.usf.edu/~murray/actium/brochure.html