Tulburarea de panică

Atacul de panica este un acces brusc de frica intensă sau anxietate

(stare afectivă caracterizată prin neliniște psihomotorie, teama
nedesluşita, fără obiect) care cauzează simptome îngrijorătoare, dar care
nu ameninţa viața: bătăi accentuate ale inimii, dificultatea respiraţiei,
sentimente de pierdere a controlului sau de moarte iminenta. În mod
obişnuit, durează de la 5 la 20 minute și poate fi cauzat de circumstanţe
stresante sau poate apărea pe neașteptate.
Organismul are un sistem de răspuns la frica, care pregăteşte
individul pentru a face față unei situaţii sau pentru a se feri de pericol.
Atacul de panica survine atunci când acest sistem reacţionează exagerat
sau când nu este necesar. În timpul atacului de panica, sistemul nervos
reacţionează ca atunci când se are de a face cu o situaţie ameninţătoare
de viață. Acest răspuns cauzează simptome fizice și sentimente
îngrijorătoare.
Principalul simptom al atacurilor de panică este sentimentul
copleşitor de frică și anxietate alături de alte reacţii fizice. Simptomele
apar brusc, surprinzător și intensitatea maximă durează în jur de 10
minute. În timp ce majoritatea simptomelor dispar în 30 minute, altele au
nevoie de o oră să dispară complet. Există posibilitatea ca o persoană să
aibă atacurile de panică unul după altul pe o perioadă mai lungă de timp
și să pară un atac continuu. Dacă simptomele sunt continue și nu dispar
într-o oră există posibilitatea să nu fie un atac de panica și atunci trebuie
consultat imediat medicul specialist.
Atacurile de panică pot debuta în urma unui eveniment stresant sau
fără cauza aparentă. Pot fi asociate cu medicaţii (ca cele pentru bolile
cardiace) sau cu anumite condiţii medicale (hipertiroidism):
 respiraţii rapide (hiperventilație), dispnee (dificultăți de respiraţie)
sau senzaţie de sufocare;
 bătăi rapide, puternice sau neregulate ale inimii;
  angina pectorala (durere in piept);
 transpiraţie;
 greaţa sau epigastralgii (dureri de stomac);
 vertij (ameţeala), tremur, nesiguranţa;
 ţiuituri în urechi;
 frisoane sau valuri de căldura;
 frica de moarte și pierderea controlului;
 senzaţie de detaşare de propria persoana sau de realitate.
Se poate diagnostica tulburarea legată de panică după câteva
atacuri neaşteptate și frica continuă ca ar putea avea și altele. Aceste
atacuri determina simptome de la uşoare sau severe și durează mai puţin
de 30 minute. Primul atac apare fără avertizare în timpul unei activități
normale (mersul pe stradă, mersul la cumpărături). Senzaţia este de
confuzie, că ceva cumplit se va întâmpla. Apare nevoia de a părăsi locul
și de retragere într-o zonă sigură (mașină, casă). Alături de acestea apar
simptome fizice. Intensitatea maxima a acestora durează cam 10 minute.
Simptomele atacului de panica pot fi similare cu cele ale infarctului
miocardic. Din acest motiv, mulţi oameni căuta tratament medical de
urgență.
Atacurile de panica pot începe fără o cauza sau pot fi legate de
anumite situaţii, cum ar fi un restaurant aglomerat sau pe stadion.
Câteodată doar gândul la o situaţie anume poate cauza anxietate severa.
Oamenii care au frecvente atacuri de panică învață să evite situaţiile de
care le este frică ca vor declanşa un atac sau cele din care nu pot scăpa
uşor dacă intervine un atac. Dacă tiparul de evitare și anxietate este
sever, se poate transforma în agorafobie (fobie de spații deschise).
Tulburările legate de panica constau în episoade de atacuri de
panica. Nu oricine care are atacuri de panică dezvoltă o tulburare. O
persoană este diagnosticată cu tulburare dacă are cel puţin două atacuri
pe neaşteptate plus frica sau îngrijorarea ca poate avea și altele evitând
situaţiile care le-ar putea declanşa.
Tulburările legate de panica se diagnostichează atunci când o
persoana are atacuri de panica repetate, este îngrijorată de eventualitatea
unuia nou și evita locuri care îi pot cauza un atac. Exista posibilitatea ca
un om să aibă atacuri de panica fără să dezvolte o tulburare legată de
panică, aceste atacuri apărând cu tulburări de anxietate.
Persoanele care suferă de tulburarea de panica resimt teroarea care
poate lovi brusc și repetat, fără vreo avertizare. Nu pot prezice când se
va produce un nou atac și mulți se confruntă cu anxietate intensă între
episoade, îngrijorându-se asupra momentului și a locului în care noua
criza va lovi.
Tulburarea de panică afectează foarte multe persoane și este de 2
ori mai frecventă la femei decât la bărbați. Poate debuta la orice vârsta,
la copii, ca și la vârstnici, însă cel mai adesea debutează la adulţii tineri.
Nu toţi cei care au fost victimele unor atacuri de panica vor fi afectaţi de
tulburarea de panica, de exemplu, mulţi au un atac de panica dar nu-l vor
mai avea și pe al doilea. Cunoscând acestea, este important ca
persoanele afectate de tulburarea de panică să urmeze un tratament.
Netratată, boala poate să devina foarte dizabilitantă.
Tulburarea de panică este frecvent însoţita de alte afecţiuni ca
depresia și poate da naştere unor fobii care sunt favorizate și legate de
spațiile sau situaţiile în care s-au petrecut atacurile de panica. De pilda,
dacă atacul de panica a survenit în timpul călătoriei cu liftul, poate să
apăra fobia de lifturi și probabil și conduita de evitare a acestora.
Cauza exacta a tulburărilor legate de panică nu este cunoscută. Se
crede că este rezultatul unui dezechilibru între substanţele chimice ale
creierului (neurotransmițători).
De asemenea, poate fi transmisă de la o generaţie la alta (genetic).
Copii cu părinţi cu astfel de tulburări au şanse de 8 ori mai mari decât
alţii să dezvolte boala. Un risc crescut îl au și cei care au părinţi cu
depresie sau tulburări bipolare. Tensiunea nervoasa (de exemplu
pierderea unei relaţii) poate declanşa simptome ale tulburărilor de
panică.