Subiectul 3.

Principiile dreptului procesual civil

1.Noţiunea şi importanţa principiilor dreptului procesual civil

Principiile dreptului procesual civil – reglementări generale şi esenţiale expres menţionate sau
deduse din normele juridice procesual civile care stabilesc suportul şi cadrul legal al raporturilor de
procedură civilă şi care exprimă sarcinile de înfăptuire a justiţiei.
După I. Deleanu principiile sunt acele reguli generale şi imperative care ordonează, şi întrun anumit
sens, limitează desfăşurarea şi finalizarea procesului civil.

Principiile dreptului procesual civil:

• exprimă esenţa dreptului
• orientează activitatea de elaborare a legislaței în materia procedurii civile
• asigură coeziunea normelor juridice (contribuie la înțelegerea și interpretarea corectă a normelor de
procedură, la formarea unei jurisprudente unitare)
• fac posibilă analogia dreptului

Principiile dreptului procesual civil prezintă importanţă pentru următoarele considerente:

a.    în lipsa textului de lege expres, se recurge pentru soluţionarea corectă a cauzelor la analogia
dreptului, adică la aplicarea principilor fundamentale;
b.    de asemenea în activitatea de cercetare, ca şi în opera de perfecţionare a legislaţiei procesual
civile se au în vedere principiile fundamentale ale dreptului procesual civil.

Clasificarea principiilor DPC:

După sfera de acţiune a principiilor:
• generale,
• interramurale,
• ramurale,
• instituţionale
După funcţiile principiilor:
• organizaţional-funcţionale,
• procesual-funcţionale.

Înfăptuirea justiţiei exclusiv de către instanţele de judecată:

Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a
cauzei sale, de către o instanţă ndependentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie
asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra  temeiniciei oricărei
acuzaţii în materie penală  îndreptate împotriva sa. Hotărîrea trebuie să fie pronunţată în
mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a
procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al
securităţii naţionale  într-o societate  democratică,  atunci cînd interesele minorilor sau  protecţia
vieţii  private a părţilor la proces o impun, sau în măsura  considerată absolut necesară de către
instanţă atunci cînd, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor
justiţiei. (art. 6 CEDO)
Conform art.114 – 115 din Constituţia RM, art.19 C.P.C. al RM și art.1 al Legii privind statutul
judecătorului, justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de către instanţele judecătoreşti. Justiţia
se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin Curţile de Apel şi judecătorii. Pentru anumite
categorii de cauze pot funcţiona, potrivit legii, judecătorii specializate – Judecătoria Comercială de
Circumscripţie. Esența acestui principiu rezidă în faptul că justiția se înfăptuiește în exclusivitate de
către instanțele judecătorești, legal constituite, în persoana judecătorilor numiți. Instanțele
judecătorești se formează pe baza principiului numirii judecătorilor în funcție.
Principiul egalităţii în faţa legii şi justiţiei:
Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice.
Cetăţenii străini şi apatrizii, organizaţiile străine şi organizaţiile internaţionale (denumite în
continuare persoane străine) sînt în drept să se adreseze în instanţele judecătoreşti ale Republicii
Moldova pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, beneficiază în faţa
instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi obligaţii
procedurale ca şi cetăţenii şi organizaţiile Republicii Moldova, în condiţiile legii.

Principiul legalităţii:
Mecanisme de asigurare a principiului legalităţii:
a) ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate – art.121 CPC;
b) controlul judiciar înfăptuit de către instanţele ierarhic superioare (exercitarea căilor de atac) în
privinţa hotărârilor judecătoreşti, inclusiv cu privire la legalitate – art.387, 388, 432 CPC.

Principiul dreptului la apărare judiciară şi accesul liber la justiţie:

Nici unei persoane nu i se poate refuza apărarea judiciară din motiv de inexistenţă a legislaţiei, de
imperfecţiune, coliziune sau obscuritate a legislaţiei în vigoare.
Renunţarea uneia dintre părţi de a se adresa în judecată, prin încheierea în prealabil a unei convenţii,
nu are efect juridic, cu excepţia cazurilor de încheiere a unei convenţii de strămutare, în condiţiile
legii, a litigiului la judecata arbitrală (art.5 alin.(2) şi (3) CPC).

Accesul la justiţie prezintă două caractere de bază:

caracterul efectiv (accesibil) şi caracterul neabsolut.

Prin normele interne se pot insitui limitări ale accesului la justiţie în proporţii rezonabile, astfel încât
dreptul să nu fie afectat în esenţa sa.
De ex: termene de prescripţie, ordine prealabilă, taxe de stat etc.

Apărarea se manifestă prin

• dreptul de a alege forma şi metoda (modalitatea) de apărare a drepturilor, libertăţilor şi intereselor
legitime în limitele prevăzute de lege;
• accesul liber la justiţie, adică posibilitatea reală de a depune în instanţa competentă o cerere, o
referinţă sau o contestare împotriva unui act judecătoresc de dispoziţie;
• dreptul justiţiabilului de a cunoaşte că împotriva acestuia s-au formulat pretenţii sau că drepturile
acestuia pot fi lezate printr-o act judecătoresc de dispoziţie, fapt care echivalează cu obligaţia
instanţei de a-l înştiinţa legal;
• asigurarea posibilităţii de a participa efectiv la examinarea şi soluţionarea cauzei civile;
• dreptul de a fi asistat de un avocat, ales sau numit din oficiu, corelat cu obligaţia statului de a crea
un mecanism viabil de acordare a asistenţei juridice garantate.

Principiul independenţei judecătorilor şi supunerea lor numai legii:

Judecarea cauzelor civile trebuie să se înfăptuiască „de către un tribunal competent, independent şi
imparţial, stabilit prin lege„.
INDEPENDENȚA:
Funcțională = independența puterii judecătorești față de celelalte puteri ale statului.
Personală = independența magistratului fără nici un fel de imixtiuni în activitatea de judecare a
cauzelor civile.
Independența personală a magistrtului depinde de:
a) garanţii politice,
b) garanții economice şi
c) garanții procesual- juridice.
Intima convingere se referă DOAR la probe și circumstanțe de fapt.

Cu referire la normele de drept material și procedural se impune respectarea practicii judiciare.

Aplicarea legii trebuie să fie previzibilă (la fel de justă în toate cazurile).

Imparțialitate:
Subiectivă – modul în care judecătorul însăși percepe că echidistanța sa față de părți este sau ar putea
fi serios afectată.
Obiectivă – modul în care participanții la proces și opinia publică percep echidistanța magistraților.

Imparțialitatea se manifestă faţă de participanţii la proces.

Independența se manifestă:
• faţă de alţi magistraţi din aceeaşi sau altă instanţă, chiar şi superioară,
• faţă de funcţionarii altor autorităţi de stat,
• față de forţe politice,
• față de grupuri de interese,
• precum şi faţă de opinia publică şi mijloacele mass-media.

Imparțialitatea judecătorilor se află la limita rolului diriguitor al acestora și al disponibilității

procedurale
1)Verifică corectitudinea depinerii cererii de chemare în judecată (art.168 -170 CPC)
2) Pregăteşte cauza pentru dezbaterile judiciare, fiind obligat să exercite anumite acţiuni procesuale
din oficiu (art.185 CPC);
3) Preşedintele şedinţei conduce dezbaterile judiciare (art.194 CPC) şi ia măsuri faţă de cei care
încalcă ordinea (art.196 CPC);
4) Explică drepturile şi obligaţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces (art.202 CPC) și a
celorlați subiecți implicați;
5) Pune în discuţie orice cerere sau demers înaintat în şedinţa de judecată (art.203 CPC);
6) Preşedintele şedinţei de judecată este obligat să creeze condiţii pentru ca participanţii la proces să-
şi expună considerentele referitor la circumstanţele de fapt şi de drept ale pricinii, să facă completări
şi să prezinte probe în condiţiile art.211 CPC.

Principiul publicităţii:
Nu este suficient să se facă dreptate, trebuie să se şi vadă că se face dreptate.
Publicitatea procesului:
• Pentru participanți la proces:
1) înștiințare obligatorie în cazurile prevăzute de lege;
2) publicarea de actelor de dispoziție.

• Pentru public:
1) afișarea rolului instanței (pe site, în incinta sediului instanței).
2) publicarea actelor de dispoziție.

Excepții legale ale publicității procesului:

• Deliberarea hotărârii (art.238 CPC);
• Ședințe închise prin efectul legii (art.23 alin. (2) CPC);
• Ședințe închise la cerere (art.23 alin. (3) CPC);

Excepție reglementată:
• Pronuntarea oricărei hotarâri în materie penala sau civila va fi publica, afara de cazurile când
interesul minorilor cere sa se procedeze altfel sau când procesul se refera la diferende matrimoniale
ori la tutela copiilor. (art. 14 Pactul internaţional cu privire la drepturile civile si politice. (16.12.1966
// 26.04.1993))
Principiul termenului rezonabil al procesului civil (celeritatea):
Este posibil ca în materie civilă termenul rezonabil să înceapă a curge, în anumite circumstanţe, chiar
înainte de depunerea cererii care iniţiază procedura judiciară.
Examinarea cauzei „într-un termen rezonabil” nu ţine de finalitatea procedurii, ci de modul cum
decurge procedura.
Adică, „termenul rezonabil” poate fi încălcat chiar dacă procedura, în substanţă, este echitabilă şi
persoana care invocă încălcarea a luat câştig de cauză.

Durata procedurilor se apreciază în funcţie de:

1) Complexitatea cauzei;
2) Comportamentul părţilor în proces;
3) Conduita instanţei de judecată;
4) Importanţa (miza) cauzei pentru partea interesată.

Mecanisme de apărare:
• Accelerarea procesului
• Constatarea încălcării și repararea prejudiciului material și/sau moral.

Principiul limbii oficiale de procedură şi dreptul la interpret:

(1) Judecarea cauzelor civile în instanţele judecătoreşti se desfăşoară în limba moldovenească.
            (2) Persoanele interesate în soluţionarea cauzeicare nu posedă sau nu vorbesc limba
moldovenească sînt în drept să ia cunoştinţă de actele, de lucrările dosarului şi să vorbească în
judecată prin interpret.
            (3) Prin încheiere a instanţei, procesul se poate desfăşura şi într-o limbă acceptabilă
pentru majoritatea participanţilor la proces.
            (4) În cazul în care procesul se desfăşoară în o altă limbă, instanţa emite hotărîrea în mod
obligatoriu şi în limba moldovenească.
            (5) Actele de dispoziţie ale instanţei judecătoreşti se înmînează participanţilor la proces,
fiind perfectate în limba în care se desfăşoară procesul ori, la solicitare, în limba de stat.

Principiul disponibilităţii:
Disponibilitatea se poate referi la
• obiectul procesului, adică la dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecăţii (sens
material).
• modalitatea şi mijloacele procedurale de apărare (sens procesual).

(1) Disponibilitatea în drepturi se afirmă în posibilitatea participanţilor la proces, în primul rînd

a părţilor, de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus
judecăţii, precum şi de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea şi mijloacele
procedurale de apărare.
            (2) Instanţa nu admite dispunerea de un drept sau folosirea modalităţii de apărare dacă
aceste acte contravin legii ori încalcă drepturile sau interesele legitime ale persoanei.

Principiul contradictorialităţii:
organizarea procesului astfel încât participanţii la proces să aibă posibilitatea
1) de a-şi formula, argumenta şi dovedi poziţia în proces,
2) de a alege modalităţile şi mijloacele susţinerii ei de sine stătător şi independent de instanţă, de alte
organe şi persoane,
3) de a-şi expune opinia asupra oricărei probleme de fapt şi de drept, care are legătură cu pricina dată
judecăţii,
4) şi de a-şi expune punctul de vedere asupra iniţiativelor instanţei.
Nu pot fi invocate probe care n-au fost prezentate şi discutate (apreciate) de către participanţii la
proces, iar hotărârea nu se poate întemeia pe astfel de probe (art.25 şi 239 CPC).
Cererile şi demersurile participanţilor la proces în problema judecării pricinii se soluţionează prin
încheiere judecătorească, după ascultarea opiniilor celorlalţi participanţi la proces (art.203 alin. (1)
CPC).

Egalitatea de arme:
• fiecărei părţi trebuie să-i fie oferită o posibilitate rezonabilă de a prezenta cauza sa
în condiţii care să n-o plaseze întrun dezavantaj substanţial faţă de oponentul său.

Principiul îmbinării oralităţii cu forma scrisă în procesul civil art.25 alin.(2) CPC.
(2) Dezbaterile judiciare se desfăşoară oral şi în faţa aceluiaşi complet de judecată. În cazul
înlocuirii unui judecător în timpul judecării cauzei, dezbaterile se reiau de la început.

Principiul nemijlocirii:
Nemijlocirea se referă la:
• modul de cercetare a probelor de către instanţa de judecată
• continuitatea examinării aceleeaşi cauze de la depunerea cererii până la pronunţarea hotărârii de
către acelaş complet de judecată
(1) Instanţa trebuie să cerceteze direct şi nemijlocit probele, să asculte explicaţiile părţilor şi
intervenienţilor, depoziţiile martorilor, concluziile expertului, consultaţiile şi explicaţiile
specialistului, să ia cunoştinţă de înscrisuri, să cerceteze probele materiale, să audieze
înregistrările audio şi să vizioneze înregistrările video, să emită hotărîrea numai în
temeiul circumstanţelor constatate şi al probelor cercetate şi verificate în şedinţă de
judecată.