Proiect tehnic de înființare livadă ...

MAGNA DEVELOPMENT

AGROFITOWORK

PROIECT TEHNIC DE
ÎNFIINȚARE LIVADĂ ALUN

…, județul …Sibiu
…3 – … ha
BENEFICIAR:Sbarcea Daniel
 Proiect tehnic de înființare livadă ...

MAGNA DEVELOPMENT

CUPRINS

Nr. Pag
Tabel sintetic al plantatiei ............................................................ 3
.
Proiectant ............................................................
.
A Părți scrise ............................................................
.
I Date generale ............................................................
.
1. Denumirea obiectivului de investiții ............................................................
.
2. Amplasamentul (județul, localitatea,
strada, numărul) ............................................................
.
3. Titularul investiției ............................................................
.
4. Beneficiarul investiției ............................................................
.
II. Informații generale privind proiectul ............................................................
.
1. Situația actuală și informații despre
entitatea responsabilă cu
implementarea proiectului ............................................................
.
2. Descrierea investiției ............................................................
.
3. Condiții pedo-climatice ............................................................
.
4. Organizarea și amenajarea terenului ............................................................
.
5. Sortimentul și necesarul de material
săditor ............................................................
.
6. Pregătirea terenului și plantare ............................................................
.
7. Instalarea sistemului de susținere și
de protecție antigrindină ............................................................
.
8. Sistemul de irigare și fertilizare ............................................................
.
2
 Proiect tehnic de înființare livadă ...

MAGNA DEVELOPMENT

9. Forma de coroană ............................................................

.
10. Tratamente fitosanitare ............................................................
.
11. Recoltarea. Producții prognozate ............................................................
.
12. Recomandări privind achiziționarea de
mașini agricole, echipamente și dotări
necesare în livadă ............................................................
.
13. Indicatori tehnico-economici și devize
antecalcul ............................................................
.
B. Anexe: ............................................................
.
1. Plan de amplasare în zonă (1:25000 –
1:5000) ............................................................
.
2. Plan general (1:2000 – 1:500) ............................................................
.
3. Plan cu rețele inclusiv sistem de irigații
și de susținere ............................................................
.
4. Studiu pedologic ............................................................
.
- Piese scrise ............................................................
.
I. Introducere ............................................................
.
II. Condiții fizico-chimice ............................................................
.
1. Geomorfologie ............................................................
.
2. Geologie și materiale parentale ............................................................
.
3. Hidrografie și hidrologie ............................................................
.
4. Regimul climatic ............................................................
.
5. Vegetație ............................................................
.
6. Înveliș de soluri ............................................................

3
 Proiect tehnic de înființare livadă ...

MAGNA DEVELOPMENT

.
7. Caracterizarea solurilor din perimetrul
studiat (fișele profilurilor pedologice) ............................................................
.
III. Stabilirea clasei de pretabilitate a
terenului la pomicultură ............................................................
.
IV. Clase de favorabilitate pentru speciile ............................................................
pretabile la terenul ce face obiectul .
studiului
V. Bonitatea terenului pentru speciile
pretabile la terenul ce face obiectul
studiului ............................................................
.
VI. Concluziile studiului pedologic ............................................................
.
1. Clasele de pretabilitate la pomicultură,
pentru fiecare unitate de sol ............................................................
.
2. Oportunitatea înființării plantației ............................................................
.

4
TABEL SINTETIC AL PLANTAȚIEI

DATE DESPRE BENEFICIAR

Denumire beneficiar
Forma juridică
Director general:
Reprezentanți Director economic:
Administrator:
Cod CAEN
Sediu social
Localitate
Județ/ Sector
Adresa
Fix
Telefon
Mobil
Fax
E-mail
Punct(e) de lucru
Localitate
Județ/ Sector
Adresa
Fix
Telefon
Mobil
Fax
E-mail
Capital social
Nr. de înregistrare Registrul Comerțului (J)
Cod unic înregistrare (CUI)
IBAN lei/ Banca
IBAN euro/Banca
Cont Trezorerie

DATE DESPRE PLANTAȚIE

Adresa plantației
Familie
Specie Betulaceae
Soi Corylus
Tip plantație: (C/ E/ I/ SI)
Suprafață/ Suprafață utilă cultivată
Împărțire pe parcele
Dimensiuni parcele
Perimetru
Împrejmuire
Sursă de apă
Irigație
Tip irigație
Fertirigare
Debit irigare
Spațiu de întoarcere utilaj
Suprafață depozit
Suprafață clădire administrativă
Suprafață sursă apă + anexă tehnică
Densitate plante
Schemă de plantare
Polenizatori
Tip polenizatori
Nr. total plante/ Procent polenizatori

A. PIESE SCRISE

2
I. DATE GENERALE

1. DENUMIREA OBIECTIVULUI DE INVESTIȚII

2. AMPLASAMENTUL

Județul:

Localitatea:

Strada:

Numărul:

3. TITULARUL INVESTIȚIEI

4. BENEFICIARUL INVESTIȚIEI
II. INFORMAȚII GENERALE PRIVIND PROIECTUL

1. SITUAȚIA ACTUALĂ ȘI INFORMAȚII DESPRE ENTITATEA RESPONSABILĂ CU

IMPLEMENTAREA PROIECTULUI

2. DESCRIEREA INVESTIȚIEI
3. CONDIȚII PEDO-CLIMATICE
4. ORGANIZAREA ȘI AMENAJAREA TERENULUI

Locația și organizarea

Terenul pe care se înființează plantația de .......... este un teren .............. de

formă ............................ în suprafață de ............. hectare (................. m 2) conform
măsurătorilor cadastrale, situat în orașul ............, tarlaua ............., parcela ..............,
identificat cu numărul cadastral ................, având următoarele vecinătăți și
dimensiuni: ......................

Accesul la terenul descris mai sus se face din drumul situat pe latura .............. a
acestuia, drum care asigură accesul la proprietățile din zonă.

Pentru identificarea exactă a amplasamentului descris mai sus se anexează documentul Suport
topografic pentru plan de situație – scara 1:1000.

Organizarea tarlalei ......., parcela ............, aflată în proprietatea ............., constă în:

- împărțirea terenului în ........... parcele cu următoarele suprafețe: P1 - ............... m 2 (în

partea ............. a terenului); P2 – .............. m2 (în partea ........... a terenului) și ................

- organizarea unei zone administrative de ............... m2, pentru gospodăria de apă, zona de
manevră și de parcare;

- trasarea unui drum perimetral cu lățimea de ............. m și lungimea de ................ m și trasarea

unor drumuri de exploatare, cu lățimea de ................ m și lungimea de ................... m, având în
total o suprafață de .......... m2 (figura 3 de mai jos);

- montarea pe teren a unei instalații de fertirigare descrise în capitolele următoare;

- împrejmuirea terenului. Aceasta se face cu stâlpi metalici respectiv țeava pătrată 30x30x2mm
cu înălțimea 2 m, distanța între stâlpi va fi de 3 m, plasa împletita galvanizată lată de 1.70 m si
3 fire de sârmă galvanizată de 3 mm, pentru sustinerea plasei, una sus, una la jumatate și una
jos, 2 fire de sârmă ghimpata galvanizata în partea de sus contra efracției. Stâlpii metalici
respectiv teavă pătrată 30x30x2mm, se ingroapă la baza în pământ pe o adâncime de 20 cm.
Accesul în interiorul terenului se face pe o poartă metalică simplă.

- aleile de exploatare dintre rândurile de alun se însămânțează cu amestec de ierburi perene;

Figura de mai jos (figura 3) descrie amplasarea plantației de alun în cadrul

tarlalei .........., parcela ..........., identificată cu numărul cadastral ............ din ..............,
județul ..................
Conform Schiței de Amplasare în Zonă Nordul este în partea ............ a figurii 3 alăturate. În
partea din .............. a parcelei ............, în zona administrativă, se va fora puțul pentru apă și se
va amplasa stația de alimentare cu apa, respectiv partea centrală a instalației de fertirigare.

Fig. 3 - Amplasarea plantației de alun în cadrul parcelei ...................

2
5. SORTIMENTUL ȘI NECESARUL DE MATERIAL SĂDITOR

5.1. Descrierea soiurilor

5.2. Necesarul de material săditor

5.3. Cerințe față de factorii de mediu pentru specia alun

Temperatură. Alunul are cerinţe reduse faţă de căldură. Dacă în cursul iernii
temperatura medie zilnică trece de 0C mai mult de 20 de zile, alunul porneşte în
vegetaţie. Este o specie rezistentă la ger. Ramurile rezistă până la -25C chiar -30C dar
amenţii pot degera. În fenofaza de umflare a mugurilor rezistă până la -10C. În fenofaza
de înflorire - legare, florile femele suferă la -5C. Dupa pornirea in vegetatie,
temperaturile sub -1°C determina inghetarea lastarilor si pot compromite recolta. Totuși,
iernile stabile, mai aspre şi lungi care întârzie înfloritul sunt mai favorabile pentru cultura
alunului.
Declanşarea înfloritului se realizează la temperaturi de peste 4C, dar temperaturile peste 9°C
sunt nefavorabile polenizarii. Necesarul de frig este destul de mare, fiind cuprins intre 700 si
1200 ore, pentru mugurii micsti si circa 500 de ore pentru amenti, in functie de soi. Temperatura
optima pentru cresterea si fructificarea alunului este de 23-27°C.

Lumină. Alunul preferă expoziţii cu insolaţie mijlocie manifestând pretenţii medii

faţă de lumină. Insolaţia puternică este nefavorabilă culturii alunului. Expoziţiile sudice
grăbind înfloritul, nu sunt recomandate pentru alun. În zonele colinare cele mai bune
rezultate se obţin pe versanţi cu expoziţie sud-vestică sau sud estică. În zonele de stepă
unde insolaţia este puternică se preferă expoziţii nord-estice, nord-vestice şi chiar
nordice.

Apă. Alunul are cerinte mari fata de apa, avand nevoie de 700 - 1000 mm
precipitatii anual, cerintele cele mai mari fiind in lunile mai-iulie (minim 300 mm). Nu
suporta stagnarea apei in sol. Plantatiile moderne, mai ales in zona dealurilor mici si
mijlocii nu reusesc fara irigare. In timpul polenizarii alunul are nevoie de o umiditate
scazuta a aerului si de vant slab care sa asigure polenizarea.

Sol. Avand un sistem radicular puternic, poate valorifica cele mai variate tipuri de
sol, numai sa nu fie saraturate, calcarul activ sub 8% si fara apa stagnanta, fiind sensibil
la asfixiere radiculară. Are capacitate mare de adaptare la reactia solului, putand
valorifica solurile cu pH intre 5.5 si 7.8 şi cu pânza freatică sub adâncimea de 1.5 m.
Rezultate foarte bune se obtin pe terenurile fertile, reavene si bogate in substanta
organica. Nu este sensibil la oboseala solului, putandu-se replanta dupa 2-3 ani de
odihna pe aceeasi suprafata.
6. PREGĂTIREA TERENULUI ȘI PLANTARE

Plantaţiile comerciale de alun necesită terenuri în pantă redusă, mecanizabile,

profunde şi bine drenate iar în zonele secetoase, irigabile.

Este contraindicată plantarea alunului pe terenuri de pe care au fost defrişate în

anul respectiv sau cel precedent specii de arbori sau arbuşti care drajonează.
Drenajul este foarte important pentru reuşita culturii alunului. De aceea după
fertilizarea de bază (80-100 t/ha gunoi de grajd echivalent in substanta activa a 300 kg
sulfat de potasiu şi 600 kg superfosfat la hectar) terenul se desfundă sau se scarifică în
sens dublu cu două trei luni înainte de plantare.

Înainte de plantare terenul se nivelează cât mai bine şi se pichetează.

PLANTAREA POMILOR

Perioada de plantare a alunului începe toamna, la căderea frunzelor și se

termină odată cu apariția temperaturilor de 0-1 °C. Plantarea se face și în perioada de
iarnă, în zilele cu temperaturi pozitive sau în primăvară (martie – începutul lui aprilie)
până la dezmugurirea plantelor. Adâncimea de plantare este identică cu aceea pe care
a avut-o planta în pepinieră, in zona punctului de altoire.
Dacă sezonul de plantare este secetos și solul nu are suficientă apă, plantele se
udă cu câte 10-20 de litri de apă la groapă, conform regulilor generale de plantare a
pomilor.

Deoarece alunul este sensibil la arsuri solare este foarte important ca zona
coletului plantelor să fie vopsită cu vopsea albă imediat după plantare.
Terenul pentru plantarea alunului (.....................) cu o suprafață de ............. ha
este împărțit într-o singura parcelă. Perimetrul terenului plantat cu alun este
de ............... m.
Fig. 10 - Schema plantației de alun

Schema de plantare. Pentru plantația de alun care se înființează, schema de plantare utilizată
este cea de .......... x ......... m cu .......... m între plante pe rând și ........... m între rânduri, cu
dispunere ............... a plantelor (cu ............... plante/ha în condițiile din teren), după cum este
reprezentat în figura ............. de mai jos. Se vor planta ........... de plante din care ............ aluni
și ................ de polenizatori, rezultând un procent de ............................% polenizatori.

Fig.12 – Schema de plantare pentru plantația de alun care se înființează

7. INSTALAREA SISTEMULUI DE SUSȚINERE ȘI DE PROTECȚIE ANTIGRINDINĂ

Nu este cazul
8. SISTEMUL DE IRIGARE ȘI FERTILIZARE

Pentru livada de alun care se înființează, înaintea începerii plantării, se montează

un sistem de fertirigare.

Instalația de fertirigare

În figura 5 este reprezentată schema generală a unei instalații de irigare prin

picurare.

Fig.5 - Schema generală a unei instalații de irigație prin picurare.

Pentru fertirigare după filtrele cu discuri se montează un echipament de
fertirigare ca cel prezentat în figura 6 (ansamblu rezervor de dizolvare îngrășăminte
chimice – dozator de îngrășăminte chimice) și apoi un filtru fin.

Fig.6 – Echipament de fertirigare

Amenajarea interioara pentru o instalatie de irigare prin picurare, poate fi
descrisa ca având urmatoarele parti componente:
1. Ansamblu frontal (parte fixa) care are în componenta:
- sursa de apa (put forat, racord la sursa de apa);
- pompa care sa asigure un debit de min. 10.m.c./ora;
- manometru care indica presiunea de lucru;
 - rezervor pentru îngrasaminte lichide pentru distribuirea elementelor fertilizante
în apa;
- filtre pentru separarea suspensiilor minerale, organice sau biologice prezente în
apa;
2. Conductele de transport (parte fixa), confectionate din material plastic rigid PVC
(pentru conductele subterane) sau PVC plastifiat pentru conductele asezate la
suprafata. Acestea au rolul de a alimenta cu apa conductele (furtunurile) de
udare;
3. Conductele de udare. Acestea reprezinta partea activa a instalatiei de irigare prin
picurare și sunt confectionate din polietilena. Sunt prinse pe conductele de
transport. Functie de modelul constructiv, pot prezenta diferite modalitati de
conducere a apei catre orificiile aflate direct in conducta. Distanta dintre orificiile
aflate pe conducta de udare poate fi diferita, functie de distanta dintre plante pe
rând. Distanta dintre conductele de udare pe conductele de transport se poate
stabili functie de distanta dintre rândurile de plante.

FERTILIZAREA

În plantatiile tinere se face numai cu azot, in doze crescute anual pornind de la

30 kg/ha, iar in plantatiile pe rod, este necesara fertilizarea cu NPK, in raport de
1:0.2:0.8, pornind de la 100-120 kg/ha azot. Ingrasamintele cu azot contribuie la
formarea ramurilor de rod viguroase, capabile sa asigure recolte bune, iar potasiul
asigura o calitate optima a fructelor. O stare normala de aprovizionare cu elemente
minerale este atunci cand prin diagnoza foliara se obtin urmatoarele valori in frunze: 2.4-
3.5% N, 0.15-0.40% P2O5, 0.6-2.5% K2O si 0.25-0.40% Mg. Alunul este sensibil la
acumularea ionilor de clor, din aceasta cauza nu se folosesc ingrasaminte sub forma de
cloruri. Consumul specific al alunului pentru o sinteza de 4300 kg/ha biomasa (fructe si
lemn) este de 18.2 kg N, 9.1 kg P2O5, 12.3 kg K2O si 16 kg Ca.

Pentru plantația de alun în cauză se folosește o instalație de fertirigare. Fertilizanții utilizați

pentru injectare cu ajutorul instalației de fertirigare sunt: NH4NO3 (azotat de amoniu), Ca(NO3)2
(azotat de calciu), KNO3 (azotat de potasiu) și MgSO4 (sulfat de magneziu), iar uneori
H2NCONH2 (uree).
Cele trei faze principale ale unei operații de fertirigare sunt: a) umezirea solului, b) injecția
fertilizanților/nutrienților, c) udare propriu-zisă.
Pentru aflarea cantității de fertilizant pe săptămână se aplică următoarea relație:
m = M / s,
unde:
m – cantitatea de fertilizanți care se aplică pe săptămână;
M - cantitatea totală de fertilizanți care se aplică pe un ciclu de creștere;
s – numărul de săptămâni per ciclul de creștere.

2
9. FORMA DE COROANĂ

Tăieri de formare

Alunul are nevoie de tăieri de formare a plantelor ca oricare altă specie pomicolă.
Scopul tăierilor constă în influențarea proceselor de creștere și fructificare în sensul
creșterii productivității și calității fructelor.
Obiectivele majore urmărite prin tăierile la alun se referă la:
- Influențarea creșterii pomilor în vederea intrării rapide pe rod;
- Formarea părții aeriene, astfel ca dimensiunile plantelor să fie în concordanță cu
specificul biologic și tehnologic din plantație;
- Structurarea coroanei astfel încât să producă la un nivel maxim și să asigure o creștere
echilibrată;
- Reglarea înfloririi și fructificării pentru a evita alternanța în fructificare de la un an la altul;
- Menținerea unui raport echilibrat între creștere și fructificare un timp mai îndelungat;
- Menținerea calității producției la un nivel ridicat.
Tăierile de formare se execută în primii 3 – 5 ani de la plantarea alunului și sunt
importante pentru toată perioada de exploatare a plantației. Fiind o plantă cu puternică
manifestare a fenomenului de bazitonie (formează mai multe tulpini din zona coletului)
are nevoie de tăieri de formare chiar din primul an. Aceste tăieri se încheie în momentul
realizării unei coroane complete.

În ultimul timp, în majoritatea exploatațiilor speciei alun s-a trecut în totalitate la

forma de conducere cu monotulpină și cu coroană sub formă de vas ameliorat.
Plantele cu monotulpină sunt conduse ca vas ameliorat și în acest fel plantația se pretează la
tehnologie mecanizată, aproape în totalitate.
Alunul crește destul de încet în primul an de la plantare și de aceea este nevoie
de plante cu un sistem bogat în rădăcini și fără să fi suferit unele dereglări funcționale
până în momentul plantării la locul definitiv din plantație. Abia în anul II plantele își
echilibrează creșterea și formează ramuri de 40-60 cm lungime. Din anul III creșterile
pot ajunge la 40-100 cm lungime.
În primii 3-4 ani de creștere, se aleg și se mențin ramurile care corespund formei
de coroană dorite. Nu este necesară scurtarea ramurilor anuale pentru a obține
ramificații de ordinul doi, deoarece alunul ramifică foarte bine, având predispoziție
naturală în acest sens.

Pentru realizarea unei coroane sub formă de vas ameliorat, formă de coroană
preponderent folosită în plantațiile de alun, se procedează în felul următor:
- La încheierea anului I sau II, atunci când s-au format minimum 3-4 ramuri cu poziție
favorabilă pe trunchi, se rețin cele care pot să devină ramuri de schelet. Cele 3 ramuri
de bază ale scheletului trebuie să fie dispuse la un unghi de 120° una de alta (în plan
orizontal) iar pe trunchi să fie distanțate la 10-20 cm una de alta.
- În anul următor se vor alege ramurile de ordinul II, care trebuie să fie dispuse bilateral
altern. Pe aceste ramuri se formează primele ramuri purtătoare de flori mascule și
femele. Ramura care este o prelungire a șarpantelor nu se scurtează. După 5-6 ani de
la plantare, o plantă își formează complet coroana, dar aceasta continuă să se
mărească în volum (se extinde în spațiu prin creșterile de la periferia coroanei) până prin
anii 9-12.
- Alunul are tendința de a ramifica mult prin formarea lăstarilor pe părțile laterale ale
ramurii mamă (într-un singur plan). Din această cauză este destul de dificil de format o
coroană completă într-un an sau doi. Practic formarea coroanei durează mai mulți ani
până atinge un volum maxim normal. În toată această perioadă trebuie scoși la inel
lăstarii lacomi care se formează pe trunchi sau în centrul coroanei.

Tăieri de fructificare și întreținere

Tăierile de fructificare și întreținere au obiectivele și efectele lor foarte strict

delimitate, dar din cauză că se execută concomitent se tratează împreună.

Tăierile de întreținere au scopul de a limita extinderea coroanelor în lungime și

înălțime, de a îmbunătăți regimul de lumină prin structura coroanei, de a echilibra
vegetația dintre baza și vârful coroanei, de a elimina ramurile bolnave, pe cele rupte sau
uscate și lăstarii lacomi. Prin aceste tăieri se asigură o coroană echilibrată pe o lungă
perioadă de timp.

La ramurile atacate de bacterioza alunului (Xanthomononas corylina) acestea se

taie din porțiunea verde, în plus cu 30-40 cm, pentru a evita extinderea atacului.
Ramurile îndepărtate se strâng cu grijă și se ard.

În cadrul tăierilor de întreținere se include și tăierea sau înlăturarea drajonilor.

Drajonii sunt lăstari emiși din zona coletului sau de pe rădăcini, din apropierea
trunchiului. Apariția drajonilor la alun este un caracter genetic dominant și specific.
Drajonii produc greutăți în modul de întreținere a plantei și determină slăbirea
potențialului productiv și de creștere a plantei. Dacă se lasă pe plantă, cresc puternic
prin coroană având tendința de a depăși chiar înălțimea pomului. Potențialul de creștere
al drajonilor este cu mult mai mare decât al creșterilor din coroană, ca urmare a poziției
lor pe plantă și a substanțelor nutritive de care dispun.

Drajonii se înlătură ori de câte ori este nevoie, de obicei tăierea se face în
repausul vegetativ (toamna sau primăvara). Înlăturarea drajonilor se face în mai – iunie,
când lăstarii sunt în stare ierbacee și sunt înlăturați ușor. Orice întârziere a înlăturării lor
determină pierderi de substanțe nutritive pentru plantă. Îndepărtarea drajonilor se
realizează manual (prin tăierea de pe rădăcina mamă) sau chimic.

Tăierea manuală se execută cu mare atenție, prin scoatere la inel, fără a răni
rădăcina mamă sau a lăsa porțiuni (cioturi), de pe care să pornească alți drajoni. Dacă
nu se taie la inel, vor rămâne puncte de creștere sub formă de muguri adventivi care în
anul în curs sau următor, dau naștere la alți drajoni. Prima operație constă în
îndepărtarea solului din jurul tulpinii cu ajutorul unei sape. Apoi cu o foarfecă de pomi,
bine ascuțită se taie fiecare drajon la nivelul rădăcinii pe care a luat naștere. După
tăierea drajonilor se trage pământ peste rădăcini, fără a forma mușuroi.

Tăierile de fructificare sunt operații tehnice ce se execută cu scopul de a produce

un echilibru cât mai satisfăcător între creștere și rodire. La alun fructificarea începe din
anul 2-3 de la plantare având în vedere că înmulțirea lui se face prin metode vegetative,
din material biologic stadial matur.

Intrarea în plină fructificare se produce după anul 4-5 de la plantare (fructificare

economică). În primii 3-4 ani de fructificare, creșterea vegetativă a plantelor este foarte
2
 activă iar fructificarea mai redusă, ca urmare a numărului scăzut de formațiuni fructifere.
În această etapă, alunii dispun de o coroană bine consolidată, cu ramuri de schelet
corect repartizate în spațiu și garnisite cu ramuri de semischelet. Cu cât volumul
coroanei este mai mare cu atât numărul formațiunilor fructifere este mai mare. Prin
urmare, în primii ani de fructificare se fac numai câteva corectări privind desimea
ramurilor, adică se îndepărtează acele ramuri care îndesesc porțiuni ale coroanei.
Aplicarea unor tăieri ample provoca amânarea intrării în plină rodire și deci producții mai
mici de fructe.

Pentru realizarea unui echilibru constant între creștere și fructificare se fac

următoarele operații:

- Anual se îndepărtează creșterile anuale viguroase din interiorul coroanei pentru evitarea
umbririi ramurilor fructifere;
- Ramurile anuale situate în exteriorul coroanei, cu lungimea mai mare de 50 cm sunt
scurtate la 40-50 cm deoarece rodesc puțin comparativ cu ramurile de 20-40 cm;
- Ramurile de semischelet la care s-a produs degarnisirea se scurtează astfel încât să
provoace noi creșteri anuale. Scurtarea se execută gradual, în fiecare an, pentru a nu
diminua producția de fructe;
- Degajarea interiorului coroanei pentru a spori intensitatea luminii și a mări suprafața de
rodire a coroanei, ca urmare a tendinței alunului de a rodi pe părțile exterioare ale
coroanei.

Dată fiind originea diferită a ramurilor fructifere, acestea trebuie tratate în mod
diferențiat la tăiere:

- Ramurile anuale cu lungimea de 15-40 cm, crescute din muguri vegetativi formează
baza de fructificare din anul respectiv și trebuie să li se acorde atenție sporită. Aceste
ramuri prezintă 3-5 muguri micști și 1-2 vegetativi. Mugurii micști au poziție dominantă,
adică sunt situați în vârful ramurii și produc mai multe fructe și mai mari decât mugurii de
bază. Tăierea acestor ramuri sau scurtarea lor conduce la diminuarea cantitativă și
calitativă producției.
- Ramurile care au purtat fructe în anul precedent dau naștere la un mic lăstar purtător de
fructe (cu lungimea de 3-15 cm), iar restul de muguri axiali (2-3) formează și ei fructe în
anul următor. Pe aceste ramuri fructifere alunele sunt dispuse câte 1-2, rar mai multe
într-o glomerulă și sunt mai mici decât la celălalt tip de ramuri fructifere. De regulă
aceste ramuri fructifere sunt afectate priin tăierile de întreținere în mare măsură,
deoarece sunt dispuse pe ramurile de semischelet care cu timpul se înlătură treptat.
După o fructificare de 2-3 ani astfel de ramuri se degarnisesc și sunt din ce în ce mai
slabe.

Pentru a spori numărul de formațiuni fructifere pe pom, a menține o creștere

viguroasă a ramurilor capabile să rodească normal este necesar să se aplice tăieri chiar
asupra ramurilor de semischelet, în așa fel încât să nu sediminueze producția de fructe
per total.

Tăieri de regenerare

Odată cu trecerea anilor, datorită tendinței de creștere și fructificare centrifugă a

alunului, se produce îmbătrânirea și degarnisirea șarpantelor. Ramurile fructifere sunt
amplasate din ce în ce mai mult către extremitatea coroanei, iar interiorul este ocupat de
lăstari lacomi porniți din zona coletului sau de pe trunchi și de la baza șarpantelor.
3
 În această perioadă, care practic coincide cu vârsta de peste 20 de ani a
plantelor, trebuie intervenit cu operațiuni tehnice care să ducă în final la refacerea
potențialului de creștere și fructificare. Aceste operațiuni sunt cunoscute sub numele de
tăieri de regenerare.

Tăierile de regenerare constau din suprimarea sau scurtarea unor ramuri de

schelet și semischelet.

Prin tăierile de regenerare se urmărește refacerea potențialului de producție ca

urmare a unei intensificări a creșterii din cât mai multe puncte de creștere. La alun este
posibil să se facă 2-3 operațiuni de regenerare la intervale de 15-20 de ani, dar
potențialul de producție se diminuează treptat și nu se mai ajunge la cota maximă
inițială.

4
10. TRATAMENTE FITOSANITARE

Se fac conform normativului ,,Instructiuni pentru folosirea pesticidelor in

pomicultura“, elaborat de ICDP Maracineni – Pitesti.

Factorii unei combateri eficiente a bolilor si daunatorilor pomilor sunt:

- tehnologia speciilor si soiurilor.
- biologia agentilor patogeni si a daunatorilor.
- conditiile de clima si sol.
- baza activa a pesticidelor, mod de actiune, remanenta, compatibilitate.
- sensibilitatea principalelor soiuri la boli si daunatori si reactia lor la insectofungicide.
- rezerva biologica a bolilor si daunatorilor.

Pesticidele utilizate pentru combaterea bolilor si daunatorilor trebuie sa indeplineasca

urmatoarele cerinte:
 eficacitate mare si spectru larg de actiune.
 sa nu fie fitoxice pentru pomi si sa aiba toxicitate redusa pentru om si animale.
 sa fie compatibile cu mai multe substante.
 sa fie ieftine.

La aplicarea tratamentelor fitosanitare se va tine seama de urmatoarele considerente:

 se face stropirea intregului pom, inclusiv tulpina.
 cand stropirile se executa manual, se stropeste de sus in jos si de la centru spre
periferie fiecare sarpanta.
 se respecta instructiunile de protectia muncii.
 se lucrează la temperaturi cuprinse intre 0 grade si 24 grade Celsius.
 nu se aplica stropiri cand pomii sunt uzi.
 la scuturatul petalelor nu se folosesc produse cuprice.
 stropirile se aplica uniform.
 se marchează terenul cu indicatoare si repere.
 vara, fructele in pârgă nu se stropesc.

Pentru prevenirea intoxicarii oamenilor, animalelor si albinelor este necesara

anuntarea efectuarii tratamentelor.
Tratamentele fitosanitare se executa la avertizare, pesticidele folosite si
concentratiile indirecte vor fi cele conform analizelor speciale pentru fiecare specie.

Dintre mijloacele biologice de protecție ce se folosesc :

 Preparatele bacteriene pe bază de thuringin (Bacillus thuringiensis) şi a insectelor
zoofage care reprezintă duşmanii naturali ce limitează înmulţirea dăunătorilor.
 Difuzoarele cu feromoni care creează confuzia sexuală. Acestea reprezintă instrumentul
ideal pentru gestionarea integrată a dăunătorilor şi care de-a lungul timpului ajută la
reducerea numărului de tratamente cu insecticide şi limitează reziduurile de substanţă
activă pe lotul de fructe. Difuzoarele dispuse în livadă oferă o eliberare continuă şi
treptată a unei concentraţii minime de feromoni în mediul înconjurător. Acest lucru este
suficient pentru a dezorienta masculii care, aflaţi în imposibilitatea de a localiza pe

5
 traseu feromonii emişi de femele, nu sunt în măsură să se împerecheze şi apoi să se
reproducă. Ca urmare, infestarea poate fi evitată sau redusă în mod semnificativ.

Difuzoarele cu feromoni se prezintă sub forma unor mici tuburi în care sunt
introduşi feromonii pentru o specie, două sau chiar trei specii de dăunători. Ele trebuie
dispuse în livadă după o anumită schemă astfel încât să acopere bine întreaga
suprafaţă a plantaţiei. Se montează în perioada înfloritului, folosindu-se 1000 de
difuzoare la hectar sau 1 difuzor la 10 metri pătraţi. Se agaţă în pomi la 2-2.5 metri în
funcţie de înălţimea pomului.
Pentru monitorizare în livadă se dispun la fiecare 5 ha, atât central în zona cu difuzoare cât şi în
afara acesteia – pentru comparaţii – capcane cu feromoni. Folosirea an de an a feromonilor
duce la reducerea tratamentelor.

Avantajele confuziei sexuale a dăunătorilor sunt:

- reducerea numărului de tratamente cu insecticide la fiecare generaţie;
- protecţia de generaţii care se suprapun prin zbor;
- prevenirea apariţiei insectelor rezistente la substanţele chimice utilizate în strategiile integrate;
- grad de acoperire totală în livezi;
- evitarea oricărei defecţiuni sau deficienţe a mijloacelor folosite în tratamentele tradiţionale;
- respectul pentru insectele benefice.

Boli: virozele alunului (mozaicul alunului, atrofierea lăstarilor, atrofia fructelor, bacterioze
(Psanthomonas corylina), micozele (Cytospora corylicola, Gleosporium corylii, Phyllactinia
suffultta, Monilinia fructifera, Botrytis cinerea).

Dăunători: omizi, acarieni, mimenoptere, afide, gărgăriţa alunelor (Balaninus nucum) şi

viermele alunelor (Mellissopus latiffereanus).

În tabelul 5 de mai jos se dă un program orientativ pentru combaterea integrată a bolilor și

dăunătorilor la alun.
Tabel 5 - Program orientativ pentru combaterea integrată a bolilor și dăunătorilor la alun

Faza fenologică Denumire comerciala Concen- Cantitate

Nr Perioada Boala sau dăunătorul
alun produs tratie % kg/ha
crt
1 Înfrunzire, Aprilie Xanthomonas corylina, Monilinia fructigena, Zeamă bordeleză sau 0.5 7.5
creșterea 2,3 Botrytis cinerea, Phytoptus avellanae, Thiodan + 0.3 4.5
frunzelor 2-4 Operphtera brumata, Sphaceloma coryli Fastac 10 EC + 0.015 0.3
Neoron 500 EC 0.05 0.75
2 Înălțare involucru Mai 1,2 Balaninus nucum, Phytoptus avellanae, Captadin 50 sau 0.25 3.75
și creșterea a 5-7 Xanthomonas corylina, Monilinia fructigena, Topsin M 70 sau 0.07 1.05
frunze Sphaceloma coryli Merpan 50 + 0.3 4.5
Confidor Oil sau 0.1 1.5
Reldan 40 EC sau 0.1 1.5
Ultracid 20 EC 0.2 3.0
3 Început Mai 3 Balaninus nucum, Phytoptus avellanae, Sumilex 50 sau 0.1 1.5
diferențiere alune Iunie 1 Xanthomonas corylina, Monilinia fructigena, Dithane M 45 sau 0.1 1.5
0.2-0.5 cm Myzocalis coryli, Cytospora corylicola, Rovral 50 PU + 0.1 1.5
diametru Phyllosieta coryli Ultracid 20 EC sau 0.2 3.0
Thiodan sau 0.1 1.5
Karate Zeon sau 0.02 0.3
Decis Mega 0.03 0.45
4 Creșterea Iunie 2,3 Monilinia fructigena, Botrytis cinerea, Myzocalis Dithane M 45 sau 0.1 1.5
fructelor coryli, Croesus septentrionalis, Lithocolletis Folpan 50 WP sau 0.2 3.0

6
 spp., etc. Bravo 500 SC + 0.25 3.75
Fastac 10 EC sau 0.015 0.3
Sumi-alpha 25 EC 0.04 0.6
sau Chinmix 5 EC 0.15 0.3
5 Începutul formării Iulie 1 Monilinia fructigena, Botrytis cinerea, Myzocalis Merpan 50 sau 0.3 4.5
miezului alunei coryli, Croesus septentrionalis, Lithocolletis Sumilex 50 sau 0.1 1.5
spp., Phyllonorycter corylifoliella Anvil 5 SC + 0.05 0.75
Carbetox 37 sau 0.5 7.5
Sinoratox 35 sau 0.1 11.5
Thiodan 0.2 3.0
6 Lignificarea Iulie 2,3 Monilinia fructigena, Botrytis cinerea, Myzocalis Captadin 50 PU sau 0.2 3.0
exocarpului și coryli, Croesus septentrionalis, Gleosporium Topsin M 70 sau 0.1 1.5
apariția noilor coryli Dithane M45 + 0.1 1.5
amenți Decis Mega sau 0.03 0.45
Sumi-alpha 25 EC sau 0.04 0.6
Nuprid Oil 0.1 1.5
7 La 50-70% frunze Octombrie Xanthomonas corylina, Croesus septentrionalis, Zeamă bordeleză sau 0.5 7.5
căzute gen II, Gleosporium coryli, Phytoptus avellanae Champion + 0.3 4.5
DEF 25 sau 0.2 3.0
Aflix 0.15 0.3

O soluție care nu include folosirea unui insecticid pentru controlul Gărgăriței

alunelor, Balaninus nucum, este utilizarea NEMATOP (e-nema). Acesta este un
preparat sub formă de pulbere ce conține nematodul entomopatogen Heterorhabditis
bacteriophora care se aplică prin stropire în decursul a 2 decade – prima aplicare –
sfârșitul lunii Iulie (cand încep să cadă primele fructe) și – a doua aplicare – jumătatea
lunii August. Se aplică 250000 de nematode/m2 și se stropește un interval de 1.5 m de-o
parte și de alta a liniei de plantare. Nematozii atacă larvele de Balaninus nucum, le
infestează și le omoară în sol, stopând astfel apariția noii generații de gărgărițe.

Un alt agent de control al larvelor de Balaninus nucum este infectarea acestora

cu bacteria Serratia marcescens. Larvele infestate mor în 2-3 zile.

7
11. RECOLTAREA. PRODUCȚII PROGNOZATE

Recoltarea alunelor se face când fructele au ajuns la dimensiuni specifice soiului iar
pelicula ce separă sămânţa de pericarp devine brun roşcată. Recoltarea se face mecanizat sau
manual cu sau fără involucru. Recoltarea cu involucru se face la pomii tineri. Îndepărtarea
involucrului se face imediat deoarece mai târziu se desprinde greu de fruct. Recoltarea fără
involucru se face când majoritatea fructelor au căzut pe sol de unde se adună manual sau
mecanizat.
După recoltare alunele se expun 2-3 zile la soare, apoi se depozitează în încăperi
aerisite, în straturi de cel mult 30 cm cu lopătarea zilnică în primele 2-3 săptămâni. Cu ocazia
condiţionării conţinutul în apă al alunelor trebuie redus la 5-6%. Astfel condiţionate alunele se
pot păstra un an în camere aerisite la temperatura de 21ºC şi umiditatea relativă de 65% sau
timp de 2-3 ani la 2-4ºC şi umiditate relativă de 65%.

Maturarea si recoltarea fructelor

Recoltarea se face la maturitatea deplina, cand fructele cad din pom, cu sau fara
involucru. Fructele mature au culoarea caracteristica soiului, ciocolatie-roscata, se desfac usor
din involucru, miezul este dulce si stratul protector dintre tegumentul seminal si coaja este
uscată. Se aduna de pe jos prin mai multe treceri, sau se recolteaza si din pom cu involucru la o
trecere. Daca se recolteaza cu involucru, acesta trebuie inlaturat imediat, altfel dupa uscare se
desprinde foarte greu. Pentru a inlesni recoltarea, terenul trebuie fie cosit fie tavalugit, in functie
de modul de intretinere. Recoltarea mecanizata este posibila numai acolo unde terenul permite
acest lucru, se executa cu o serie de masini, care intai aduna fructele in brazde si apoi le ridica,
sau pe baza de aspiratie cu ajutorul unor furtune dirijate de muncitori.

Depozitarea

Dupa recoltare, se inlatura involucrul, frunzele sau resturile de ramuri si se usuca cateva
zile la soare, pana ce umiditatea scade la 5-6%, apoi se pot valorifica sau păstra. Perioada de
pastrare este dependenta de temperatura, la 3-4°C pot fi pastrate mai multi ani, iar la
temperatura camerei maximum un an. Spatiul de pastrare trebuie bine aerisit si cu umiditate
relativa mica, altfel alunele se pot deprecia.

Valorificarea este preponderenta catre industrie, sub forma de miez si numai 3%

pentru consum in stare proaspata sau ca miez prajit.
12. RECOMANDĂRI PRIVIND ACHIZIȚIONAREA DE MAȘINI AGRICOLE, ECHIPAMENTE ȘI
DOTĂRI NECESARE ÎN LIVADĂ

stație meteo cu sistem integrat de predicție a apariției bolilor și dăunătorilor

13. INDICATORI TEHNICO-ECONOMICI ȘI DEVIZE ANTECALCUL
B. ANEXE
1. PLAN DE AMPLASARE ÎN ZONĂ (1:25000 – 1:5000)
2. PLAN GENERAL (1:2000 – 1:500)
3. PLAN CU REȚELE INCLUSIV SISTEM DE IRIGAȚII ȘI SUSȚINERE
4. STUDIU PEDOLOGIC