prevederile acesteia, dar a cerut la 15 iunie 1919, retra-

gerea armatei romane de pe Tisa pană la aliniamentul stabilit

prin Conventia de armistitiu din 13 noiembrie 1918 de la
Belgrad, fapt ce nu poate fi acceptat de guvernul român care
așteptea hotărarile Conferintei de Pace cu privire le trasarea
frontierelor. In Conventia de armistitiu se mai stipula că in
caz de neexecutare de către guvernul ungar a conditiilor pre-
vazute de această conventie, in termenele fixate, armata ro-
mană va relua operatiile, Conventia a fost semnată de gene-
ralul Prezan și colonelul Semis Werth.

In vederea atingerii obiectivului propus,șeful Mare-

lui Cartier General ungar a declarat că "Indiferent de faptul
că românii evacuează sau nu teritoriul de la est de Tisa, in-
tentia comandamentului armetei ungare este de a trece Tisa cu
grosul armatei și de a inainta deocamdaté paén& le linia de
demarcatie ce ni s-a impus" (n.a. aliniamentul Mureșului
stabilit la Conventia de armistitiu de la Belgrad din 13
noiembrie 1918).

In vederea trecerii la ofensivă armata ungară a con-

centrat 4 comandamente de corp de armată, 10 divizii si 6
brigăzi de infanterie care insumau: 175 batalioane, 10 esca-
droane, 90 baterii de artilerie și 9 trenuri blindate cu
care a constituit: Grupul "Central" (3 divizii și o brigadă
de infanterie si un regiment de cavalerie), dispus in raio-
nul: Csongrad, Uiszasz, Cegled cu misiunea de a trece la ofen-
sivă cu fortarea Tisei, dând lovitura principală pe directia
Szolnok, Oradea, să cucerească Muntii Apuseni și să pătrundă
in Podișul Transilvaniei; Grupul de "Sud" (două divizii de
infanterie) să dezvolte ofensiva pe directia Szeged, Arad
asigurând dreapta Grupului Central și să pătrundă prin 'Poarta"
Mureșului spre Podișul Transilvaniei; Grupul de Nord" (o di-
vizie și 3 brigăzi de infanterie și un detașament independent),
să asigure flancul stâng al Grupului "Central" și să dezvolte
ofensiva pe directia Tokay, Carei, pătrunzând prin "Poarta"
Someșului in Podișul Transilvaniei.