RĂBDAREA

Răbdarea reprezintă capacitatea firească a oamenilor de a suporta și de a

îndura greutăți și neplăceri fizice sau morale, răbdarea este puterea de a aștepta în
liniște desfășurarea anumitor evenimente. A fi răbdător înseamnă a putea să ai
control asupra propriei ființe pentru a putea îndura și pentru a putea aștepta anumite
lucruri sau evenimente.

În opinia mea, răbdarea este capacitatea de a rămâne normal atunci când

situația nu corespunde parametrilor noștri de preferințe. Acest lucru păstrează
normalitatea și echilibrul intelectual în situațiile în care eficiența scade. Procedând
astfel, omul permite activităților intelectuale să continue nestingherite. Răbdarea se
exercită pentru sine și nu pentru ceilalți.

Răbdarea este virtutea exercitării reținerii în situații dificile, care îi permite

individului să procedeze către obiective demne, fără abateri din cauza
circumstanțelor nefavorabile sau provocărilor repetate. Dacă își permite să fie
supărat de opoziție, batjocuri sau alte tipuri de neplăceri, nu își va atinge niciodată
obiectivele. Individul devine pur și simplu împrăștiat în trivialități. Singura modalitate
de a face față aspectului deranjant al vieții de zi cu zi este să observi răbdarea.
Răbdarea se va asigura că, ori de câte ori cineva are o experiență amară, va opta
mai degrabă pentru calea toleranței decât pentru a reacționa la provocare. Îi va
permite să absoarbă șocurile și să continue, fără să se descurajeze, în călătoria de
mai departe.

Răbdarea, pe lângă faptul că este o soluție practică la problemele cu care se

confruntă lumea exterioară, este, de asemenea, un mijloc de construire a
caracterului pozitiv. Cel care nu reușește să-și exercite răbdarea, dă frâu liber
gândurilor și sentimentelor negative, în consecință dezvoltă o personalitate negativă,
în timp ce cel care rămâne răbdător este susținut moral de propriile sale gânduri și
sentimente pozitive și, ca urmare, dezvoltă o personalitate pozitivă. Răbdarea nu
este o retragere, această echivalează doar cu luarea inițiativei pe calea înțelepciunii
și a rațiunii, spre deosebire de calea emoțiilor. Răbdarea oferă cuiva puterea de a-și
împiedica emoțiile în situații delicate și de a folosi înțelepciunea pentru a găsi un curs
de acțiune pe linii orientate spre rezultate.
 Lumea actuală este modelată în așa fel încât toată lumea să se confrunte
neapărat cu probleme neplăcute la un moment dat sau altul. Lucrurile, care sunt
insuportabile, trebuie cumva suportate; trebuie să fim martori de evenimente
îngrozitoare și să suferim tot felul de dureri. În astfel de situații, cedarea nerăbdării
duce la implicare emoțională inutilă, care este întotdeauna contraproductivă, în timp
ce o demonstrație de răbdare are un efect vindecător, benefic, permițându-i să
parcurgi calea evitării discrete. Succesul în lumea actuală este destinat numai celor
care adoptă calea răbdării în circumstanțe nefaste. Întregul spirit al Coranului este în
concordanță cu acest concept. Coranul acordă o mare importanță răbdării. De fapt,
răbdarea este pusă mai presus de toate celelalte virtuți islamice, cu promisiunea
excepțională a recompensei peste măsură. (Coran, 39:10)

Pe lângă definirea care îi este dată răbdării în dicționare, această are și o

definire creștină. Răbdarea reprezintă virtutea ce constă în puterea de a îndura
greutăţile şi neplăcerile vieţii, de a aştepta în linişte evenimentele vieţii şi intrarea
în împărăţia lui Dumnezeu. Răbdarea este roada Duhului, podoaba sufletului, mediul
prielnic în care cuvântul lui Dumnezeu face roadă. Pierderea răbdării poate duce la
revolta faţă de Dumnezeu. Înţelepciunea, dragostea şi necazurile, ca încercări ale
credinţei, aduc răbdare. Nădejdea creştină, care vizează lucrurile nevăzute, şi anume
împărăţia lui Dumnezeu, necesită răbdare prin însăşi natura ei. Creştinul trebuie să
fie răbdător şi neclintit în crâncene încercări ca Iov , răbdător ca prigoniţii apostoli,
sau ca Hristos care, nevinovat fiind, a răbdat moarte de ocară pentru a ne curăţa
de păcate. Creştinul trebuie să fie conştient că prin credinţă şi răbdare moştenim
făgăduinţele căci ,,cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit”.

Biblia definește răbdarea într-un mod similar definițiilor științifice, dar cu

aspecte suplimentare. În plus față de simpla utilizare a cuvântului răbdare, atunci
când vine vorba de suferință, se folosește uneori cuvântul suferință îndelungată.
Când vine vorba de a continua prin adversitate, cuvântul durabil poate fi folosit. În
toate cazurile, ideea de răbdare din Biblie acoperă aceleași aspecte ca și definiția
comună. Biblia prezintă mai multe aspecte ale răbdării între paginile sale, iar dintre
aceste învățături putem să enumerăm următoarele:

 Dumnezeu este creatorul Răbdării

 ( Romani 15:4-6 4. Căci toate câte s-au scris mai înainte, s-au scris
spre învăţătura noastră, ca prin răbdarea şi mângâierea, care vin din
Scripturi, să avem nădejde.
5. Iar Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă dea vouă a gândi la fel
unii pentru alţii, după Iisus Hristos,
6. Pentru ca toţi laolaltă şi cu o singură gură să slăviţi pe Dumnezeu şi
Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos.)

 Răbdarea face parte din rodul Duhului

(Galateni 5:22 Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea,
îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa)
 Răbdarea este un produs al autocontrolului și face parte din evlavie
(Petru II 1:6 La cunoştinţă: înfrânarea; la înfrânare: răbdarea; la
răbdare: evlavia)
 Răbdarea a fost virtutea lui Hristos
Matei 27:14 Şi nu i-a răspuns lui nici un cuvânt, încât dregătorul se mira
foarte.; Ioan 8: 6-7 6. Şi aceasta ziceau, ispitindu-L, ca să aibă de ce
să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe
pământ.7. Şi stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: Cel fără de
păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei.)
 Răbdarea ne ajută să creștem în timpul încercărilor
(Romani 5: 4 Şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde Romani
12:12 Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune
stăruiţi.; Romani 15: 4  Căci toate câte s-au scris mai înainte, s-au scris
spre învăţătura noastră, ca prin răbdarea şi mângâierea, care vin din
Scripturi, să avem nădejde.; Iacov 1: 3-4 3. Ştiind că încercarea
credinţei voastre lucrează răbdarea;4. Iar răbdarea să-şi aibă lucrul ei
desăvârşit, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsiţi fiind de nimic.)

 Răbdarea ne permite să fim întăriți și binecuvântați de Dumnezeu

(Psalmii 37: 7-9 7. Că şalele mele s-au umplut de ocări şi nu este
vindecare în trupul meu. 8. Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte; răcnit-
am din suspinarea inimii mele. 9. Doamne, înaintea Ta este toată
 dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.; Psalmii 40: 1
Fericit cel care caută la sărac şi la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi
pe el Domnul.; Isaia 40:31Dar cei ce nădăjduiesc întru Domnul vor
înnoi puterea lor, le vor creşte aripi ca ale vulturului; vor alerga şi nu-şi
vor slei puterea, vor merge şi nu se vor obosi.; Corinteni 1: 4-9 4.
Mulţumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui
Dumnezeu, dat vouă în Hristos Iisus. 5. Căci întru El v-aţi îmbogăţit
deplin întru toate, în tot cuvântul şi în toată cunoştinţa; 6. Astfel mărturia
lui Hristos s-a întărit în voi, 7. Încât voi nu sunteţi lipsiţi de nici un dar,
aşteptând arătarea Domnului nostru Iisus Hristos, 8. Care vă va şi întări
până la sfârşit, ca să fiţi nevinovaţi în ziua Domnului nostru Iisus
Hristos. 9. Credincios este Dumnezeu, prin Care aţi fost chemaţi la
împărtăşirea cu Fiul Său Iisus Hristos, Domnul nostru. Evrei 6:12  Ca
să nu fiţi greoi, ci următori ai celor ce, prin credinţă şi îndelungă-
răbdare, moştenesc făgăduinţele.; Evrei 10:36 Căci aveţi nevoie de
răbdare ca, făcând voia lui Dumnezeu, să dobândiţi făgăduinţa.)
 Răbdarea este plăcută lui Dumnezeu
(Eclesiastul 7: 8  Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui;
mai de preţ este un duh răbdător decât un duh semeţ.; 2 Corinteni 6: 4
Ci în toate înfăţişându-ne pe noi înşine ca slujitori ai lui Dumnezeu, în
multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări; Apocalipsa 2: 2-3 2.
Ştiu faptele tale şi osteneala ta şi răbdarea ta şi cum că nu poţi suferi
pe cei răi şi ai cercat pe cei ce se zic pe sine apostoli şi nu sunt şi i-ai
aflat mincinoşi; 3. Şi stărui în răbdare şi ai suferit pentru numele Meu şi
nu ai obosit.)

Este mai mult decât evident faptul că răbdarea este o virtute de la Dumnezeu.
Întrucât alfabetizarea biblică se află într-un punct atât de scăzut, nu este de mirare că
există o astfel de lipsă de răbdare în societatea modernă. La fel ca toate celelalte
aspecte ale rodului Duhului, răbdarea este încă un alt barometru al relației noastre cu
Dumnezeu.

Din păcate, lipsa răbdării a dus la multe situații în care au fost luate decizii
slabe și au avut loc nedreptăți. Odată cu îndepărtarea continuă de Cuvântul lui
Dumnezeu, apelul la răbdare de către oricine duce adesea la acuzații că cineva
încearcă în mod deliberat să ascundă ceva. În mod similar, lipsa de răbdare a dus la
o mentalitate vigilentă care cere oamenilor să fie concediați sau oficialii să fie închiși
din cauza refuzului de a aștepta să adune toate faptele înainte de a judeca. Apoi, mai
târziu, când faptele nu confirmă verdictul pripit, nu se extinde mila celor care au fost
acuzați pe nedrept

Răbdarea este definită în mod obișnuit ca fiind „capacitatea de a accepta sau

tolera întârzierea, necazurile sau suferința fără să se enerveze sau să se supere”.
Răbdarea, uneori denumită răbdare îndelungată, provine de la Dumnezeu și face
parte din rodul Duhului. Este un produs al autocontrolului și o parte a evlaviei, care
ne-a fost demonstrată de Hristos. Răbdarea este o parte importantă a ne ajuta să
creștem și să devenim mai puternici în credința noastră în timpul încercărilor.
Răbdarea noastră îi face plăcere lui Dumnezeu și are ca rezultat binecuvântarea Lui.
În cele din urmă, lipsa de răbdare demonstrează o gândire nelegiuită care este lipsită
de protecția și cunoașterea lui Dumnezeu și duce la nedreptăți și la un tratament
nemiloș al celorlalți.

Răbdarea este o virtute care poate să te țină în viață în anumite momente.

Când sunt întâlnite momente în care acțiunile tale nu contează și trebuie să lași
timpul să își facă treaba, răbdarea devine virtutea pe care omul o caută cu disperare,
deoarece doar ea mai poate să reprezinte scăparea.

În romanul Contele de Monte-Cristo de Alexandre Dumas răbdarea reprezintă

un element cheie în procesul pe care îl dezvoltă Edmond Dantes pentru a-și putea
duce la bun sfârșit planul de răzbunare. Fiind încarcerat, fără a mai avea vreo
speranță că cineva din exterior mai poate să facă ceva pentru el, acesta dezvoltă un
plan de evadare. Pentru a realiza tunelul din celula lui în celula noului său prieten,
Abatele Faria, acesta dă dovadă de multă răbdare, tunelul fiind realizat din unelte
mici realizate din nimicurile pe care Edmond le avea la îndemână. Într-adevăr, în
momentele în care a fost încarcerat acesta începe să își piardă speranța la o viață
normală și își pierde implicit și răbdarea. Din fericire, posibilitatea pe care i-o oferă
planul lui de evadare, dar și faptul că ajunge în celula abatelui îi oferă prizonierului
speranță, iar “O dată cu speranța recăpătase răbdarea”.

Edmond Dantes este un exemplu de răbdare și de auto-control. După ce

evadează și devine un adevărat Conte, acesta știe că doar răbdarea îi poate aduce
rezultatele răzbunării pe care și le dorește el. Dacă acesta ar fi acționat în momentul
în care avea posibilitatea, satisfacțiile nu ar fi fost la fel de mari. Geniul Edmond a
ales să profite de averea pe care o deține și încet încet a intrat în viața tuturor
persoanelor care îi făcuseră atâta rău în trecut. Acesta a ajuns să fie un adevărat
actor în viețile inamicilor lui,iar acest lucru i-a permis ca răzbunarea să se desfășoare
în viețile private ale acestora, lucru care nu ar fi fost posibil dacă nu dădea dovadă
de răbdare și stăpânire de sine.

Ceea ce îl face pe contele atât de formidabil și înfricoșător este răbdarea lui.

După ce a evadat din închisoare, așteaptă zece ani înainte de a se întoarce la Paris
pentru a-și îndeplini planurile de răzbunare mult timp planificate. În cei zece ani, cel
mai probabil și-a investit marea avere și a făcut-o nesfârșită. El a căutat oameni care
sunt conectați la dușmanii săi și le-a exploatat cunoștințele în avantajul său. El
folosește prietenii cu oameni puternici și îndoielnici și creează persoane diferite
pentru a obține ceea ce are nevoie sau dorește.

Un om care este cu adevărat înspăimântător este cel pe care nu îl deranjează

așteptarea timp de zece ani pentru a stabili pedeapsa perfectă. Un bărbat cu acest
gen de răbdare este mult mai periculos decât orice armă.

Răbdarea te va ridica, dar dacă ești mereu pesimist, s-ar putea să nu vezi nici
măcar șansa de a pătrunde. Veți fi prea ocupat să vă plângeți de șansa pe care ați
ratat-o înainte de a vă concentra asupra prezentului. Aceasta va fi o ocazie ratată, pe
care ai fi putut-o lua dacă ai avea doar pacientul să aștepte momentul potrivit.
Chanelle Scheepers, o jucătoare de tenis sud-africană, a așteptat opt ani pentru ca
ea să ajungă pe locul treizeci și șapte în lume. Răbdarea ei de-a lungul celor opt ani
de încercări a dus-o în acel loc, unde ar fi putut să se oprească și să renunțe cu
ușurință din cauza furiei și dezamăgirii. Benjamin Franklin a spus odată: „Cine are
răbdare poate avea ceea ce vrea”. Având capacitatea de a rămâne răbdător, vă va
ajuta să realizați lucruri mari sau mai bune în viață. Răbdarea este amară, dar fructul
său este dulce. Nimeni nu a spus că viața va fi ușoară, deoarece toate lucrurile sunt
dificile înainte de a deveni ușoare, dar nivelul tău de răbdare va fi cel care va
determina soarta ta. Răbdarea necesită timp pentru a afla dacă nu te naști cu ea.
Trebuie să poți avea încredere și să aștepți. A avea răbdare aduce liniște
sufletească. Când ne așteptăm la anumite rezultate, nu avem pace în minte,
deoarece stabilim standardele extrem de ridicate. Dacă nu ești în posesia ei deja,
atunci învață SĂ AI RĂBDARE!

BIBLIOGRAFIE

[1]. https://ro.orthodoxwiki.org/R%C4%83bdarea

[2] Contele de Monte-Cristo de Alexandre Dumas

[3] Biblia

Realizat de Slt. George DIMA