Cultura și diversitatea

culturală în România
 Cultura României este ansamblul de
valori materiale și spirituale produse pe
teritoriul României.

România are o cultură unică, care este

produsul geografiei și evoluției sale istorice
distincte.
Ziua Culturii Naționale este o sărbătoare națională, care are loc
anual în România pe 15 ianuarie cu scopul de a promova cultura,
arta, și efortul academic. Ziua de 15 ianuarie, a fost aleasă ca Zi a
Culturii Naționale, întrucât reprezintă data nașterii poetului
național al românilor,
Mihai Eminescu.
Costume tradționale românești Casă tradițională din zona Transilvaniei

Biserica Mănăstirii Moldovița Castelul Peleș

 România este una dintre cele mai frumoase țări din lume.
Frumusețea țării constă într-o îmbinare armonioasă de elemente naturale
diferite (mare, munte, deltă, râuri, lacuri), grupate în același teritoriu
național și însuflețite de trăsături culturale proeminente ale poporului
român, respectiv cele reflectate în arhitectură, organizare urbană sau
peisagistică. România este o ţară a contrastelor, plină de surprize, tradiţii şi
nenumărate locuri de vizitat, care-ţi tăie răsuflarea şi lasă impresii de
neuitat în mintea celor care o vizitează.
 România este
tărâmul autenticului, al naturii primitoare și
al culturii captivante

Caracteristicile României sunt unice, țara noastră

bucurându-se de zone complet sălbatice și de frumusețea mereu
proaspătă a Deltei Dunării, ca și de câmpii întinse, presărate cu mici
comori naturale și culturale. Oamenii îmbogățesc acest tezaur natural
prin tradițiile păstrate încă neschimbate și prin personalitatea
caldă și inimoasă.

Obiectivele culturale, multe integrate în Patrimoniul

Mondial UNESCO, sunt mărturie a unei istorii unice,
caracteristice poporului român
 Stilurile arhitecturale
În România, stilurile arhitecturale sunt extrem de adânc înrădăcinate, primele
edificii ce aparțin unui stil anume datând încă din perioada de stăpânire dacică.
Bisericile, palatele boierești și capelele își impun mai adânc prezența în istoria
arhitecturală a țării noastre.
În special, stilurile arhitecturale pot fi observate în edificiile bisericești, însă
există și case care au adoptat un anumit stil, colorând peisagistica țării noastre.

Unul dintre stilurile românești de arhitectură este

Stilul Brâncovenesc considerat eleganță și rafinament.
Termenul este derivat din numele domnitorului
Constantin Brâncoveanu, o personalitate excepțională
care a marcat istoria noastră națională.
 Stilul brâncovenesc se definește prin atenția specială acordată
decorațiunilor exterioare și interioare prin redescoperirea sculpturii
în piatră (basoreliefuri în stil oriental, decorațiuni florale,
geometrice),  a coloanelor elegante, prin gustul pentru foisoare, scări,
pridvoare deschise
Caracteristicile stilului brâncovenesc se regăsesc în arhitectura
fostelor conace boierești, a palatelor domnești, astăzi, în mare
parte, muzee.

Printre acestea se numără: Palatul Mogoșoaia

Palatul Mogoșoaia Mănăstirea Horezu

Mănăstirea Antim Biserica Colțea Mănăstirea Sinaia

Mănăstirea Govora Case în stil brâncovenesc

 Constantin Brâncuşi - una din personalitățile marcante pentru
cultura românească fiind considerat
sculptorul sufletului românesc
Dintre lucrările sale amintim:

Coloana infinită Masa tăcerii

Poarta sărutului

Având ca sursă principală de inspiraţie arta populară românească, opera lui Brâncuşi se remarcă
printr-o mare complexitate tematică, lucrările sale numărându-se, în prezent, printre marile creaţii
artistice ale lumii.
Constantin Brâncuși este unul dintre cei mai mari ambasadori
ai culturii și valorilor românești.
La 19 februarie, se sărbătoreşte Ziua Brâncuşi, amintind de data naşterii marelui
sculptor român, respectiv 19 februarie 1876.
 Mănăstirile din nordul Moldovei sunt adevărate opere de artă, unice în întreaga
lume pentru pictura exterioară cu pigmenţi rămaşi necunoscuţi specialiştilor de astăzi.
Ele reprezintă adevărate bijuterii ale arhitecturii moldoveneşti medievale. Mănăstirile
aveau și un important rol cultural. Aici se păstrau manuscrise vechi, cronici sau
picturi. Totodată, ele erau și importante centre de alfabetizare, unde neștiutorii de
carte învățau și limbile clasice precum slavona, latina sau greaca veche.

Opt dintre mănăstiri au fost incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO, devenind în

timp celebre în toată lumea fiind vizitate anual de mii de turişti români şi străini. Au
fost înscrise pe lista UNESCO bisericile mănăstirilor Voroneţ, supranumită
„Capela Sixtină a Estului”, Humor, Moldoviţa, Suceviţa, Arbore, Pătrăuţi, „Sfântul
Ioan cel nou” Suceava şi Probota.

Mănăstirea Moldovița
Mănăstirea Putna Mănăstirea Voroneț
Mănăstirea Sucevița Mănăstirea Humor Mănăstirea Pătrăuți

Mănăstirea Probota Mănăstirea Arbore

 Porțile de lemn din Maramureș reprezintă un simbol un simbol. Se întâlnesc în special în
satele de pe valea râurilor Iza, Cosău și Mara, dar și în cele din Țara Lăpușului. Se găsesc în
aceste locuri pentru că existau familii înstărite nemeși (cneji) care își alegeau un voievod.
Voievozii preferau să existe mai multe astfel de familii cu putere limitată, așa că în timp
puterea a fost distribuită către cât mai multe familii. Capii acestor familii își construiau porți
impunătoare pentru a se deosebi de ceilalti membri ai obștii care nu aveau acest drept și care
aveau porți simple numite vranițe. Astfel, când cineva venea pentru prima oară în acel loc, știa
imediat cine este nemeș și cine nu.
 Simbolurile sculptate pe poartă
sunt din perioada precreștină și
aveau ca scop protecția și
purificarea membrilor familiei în
momentul trecerii pe sub ea.
Printre cele mai întâlnite simboluri
sunt:

funia răsucită – simbolizează infinitul, legătura dintre cer și pământ, viața cu binele și răul
ce merg împreună;
soarele – reprezintă viața și are mai multe reprezentări: cerc, stea, un chip rotund;
colacul – aduce belșug în casă;
arborele vieții – viața fără sfârșit, viața fără de moarte, dar și verticalitatea;
șarpele – păzitorul gospodăriei (șarpele casei);
dintele de lup – apărător împotriva farmecelor;
bradul – viața, verticalitatea;
cocoșul – hărnicie, măndrie;
 Satele transilvane cu biserici fortificate oferă o imagine plină de viață a
peisajului cultural din sudul Transilvaniei. Satele din această zonă sunt caracterizate de
un sistem specific de cultivare a terenului, un model de așezare și organizare a
gospodăriilor țărănești păstrat încă din Evul Mediu. Localitățile sunt dominate de
bisericile lor fortificate.
Centrul spiritual și defensiv al fiecărui sat era reprezentat de biserica fortificată. În
timpul unor atacuri, sașii se retrăgeau, împreună cu animalele lor, între zidurile
bisericii, unde aveau pusă la păstrare hrană și unde aveau chiar și fântână pentru apă,
pentru a le spori șansele de supraviețuire
în cazul unui asalt.
În regiunea Transilvaniei se gasesc mai bine de 150 de biserici fortificate.

7 dintre bisericile fortificate din Transilvania fac acum parte

din Patrimoniul Mondial UNESCO si sunt considerate
unele dintre cele mai de preț
obiective turistice ale Romaniei: Biserica Biertan, Biserica
Valea Viilor, Biserica Saschiz, Biserica Câlnic, Biserica Viscri,
Biserica Dârjiu, Biserica Prejmer.
 Viscri Saschiz Biertan

Valea Viilor Câlnic Dârjiu

Prejmer
Centrul istoric din Sighişoara

Frumuseţea oraşului vechi din

Sighişoara a captat atenţia celor
de la UNESCO, care în 1999 au
inclus centrul vechi pe lista
patrimoniului mondial. Aceştia
şi-au motivat alegerea spunând că
„Sighişoara este o mărturie
remarcabilă a culturii saşilor
transilvăneni, cultură care se
desăvârşeşte după o perioadă de
850 de ani de existenţă şi carese va
perpetua mai ales prin
monumentele sale arhitecturale şi
urbanistice” Sighişoara este unul
din cele mai cunoscute oraşe
medievale din Europa, legenda
conform căreia aici s-ar fi născut
celebrul domnitor Vlad Ţepeş.
 Bucureștiul, capitala țării are elemente arhitecturale cum sunt:

PalatulParlamentului
(Casa Poporului) Arcul de Triumf Ateneul Român

Palatul Cotroceni Teatrul Național

Academia Română Palatul Băncii
Naționale a României

Biblioteca Centrală Circul de Stat

Universitară
 Poeții și scriitorii români
întregesc aria culturală a țării noastre

Mihai Eminescu, poet, prozator și jurnalist român, a fost considerat cea mai
importantă voce poetică din literatura română. Dintre poeziile sale amintim:
Luceafărul, Memento mori, Scrisoarea I, Scrisoarea a III-a, Somnorose
păsărele, Sara pe deal, Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?
George Topîrceanu, poet și prozator român a scris numeroase poezii:
Rapsodii de primăvară, Rapsodii de toamnă, Balada unui greier mic, Câți
ca voi, Pastel Zi de vară, Balada călătorului, Broaștele, Acceleratul
George Coșbuc, poet român a scris printre multe alte poezii: El Zorab,
Câinele ovreiului, Decebal către popor, Iarna pe uliță, La oglindă, Mama,
Nunta Zamfirei, Scumpă țară românească.
Tudor Arghezi, scriitor reprezentativ pentru cultura românească: Flori de
mucegai, Greierele, Zdreanță, Zăpada, Vântul, Cinci pisici, Arici, arici,
bogorici, Doi frați, Om cu om, Catrene și distihuri.
George Bacovia, scriitor român, autor a mai multor volume de versuri și proză:
Amurg, Boemă, Alb, În parc, Note de toamnă, Psalm, Sonet, Noapte de
oraș, Nervi de primăvară
 Printre scriitorii celebri amintim:
Mihail Sadoveanu: Neamul Șoimăreștilor, Frații Jderi,
Baltagul, Venea o moară pe Siret..., Nicoară Potcoavă.
Ion Creangă: Amintiri din copilărie, Capra cu trei iezi,
Dănilă Prepeleac, Fata babei și fata moșneagului,
Povestea lui HarapăAlb, Punguța cu doi bani, Ursul păcălit
de vulpe.
Petre Ispirescu: Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de
moarte, Prâslea cel voinic și merele de aur, Balaurul cel cu
șapte capete, Fata de împărat și pescarul.
Camil Petrescu: Ultima noapăte de dragoste, întâia
noapte de război, Patul lui Procust.
 Pictori celebri și operele lor:
Nicolae Tonitza: Fetița pădurarului, Portret
de copil, Grădina din VăleniCoadă la pâine,
MalulLa fântână, Peisaj cu case de țară,
Spălătoreasa, Casa vecinului, Anemone,
Fetița cu portocala, Cap de copil mării.
Ștefan Luchian:
Nicolae Grigorescu: Car cu boi, Spălătorese
la râu, Bătrâna cu gâștele, Peisaj cu turmă
de oi, Puntea ruptă, Ciobăniță la Barbizon.
Scumpă ţară românească,
Cuib în care ne-am născut,
Câmp pe care s-a văzut
Vitejia strămoşească,
Scumpă ţară românească,
Te salut!

Şi-a mea frunte ţi se-nchină

Ca naintea unui sfânt,
Căci, deşi copil eu sunt,
Inima de dor mi-e plină.
Să te văd mereu regină
Pe pământ.

George Coșbuc
 Realizator
Prof. Pîrvulescu Oana