GRECIA ANTICĂ

Pe ţărmurile estice ale mării Mediterane, cu 3000 de ani în urmă, s-a format una
din cele mai durabile şi mai influenţe civilizaţii occidentale. Grecia Antică era constituită
din mai multe oraşe-state, care se întreţineau singure, având fiecare o identitate proprie şi
puternică. De la societatea agricolă simplă, în care se scria cu pictograme simple, s-a
ajuns la o cultură sofisticată.
Grecia Atnică a avut o mare influenţă adupra societăţii moderne, de alungul
secolelor. Democraţia, matematica, medicina şi filozofia îşi au rădăcinile în aceste
timpuri.
Istoria Greciei Antice străbate 20 de secole. Începe cu civilizaţia Minoică, de pe
insula Creta, care a atins apogeul între anii 1900-1450 î. Hr. . Este prima cultură care
înfloreşte în Europa. Reprezentanţii civilizaţiei minoice erau plini de viaţă, cu înclinaţii
artistice, care au construit palate şi oraşe, fiind totodata şi nişte navigatori iscusiţi.
Realizările lor i-au influenţat pe Micenieni care şi-au creat propria civilizaţie în Grecia
Continentală, în jurul anului 1600 î. Hr..
Cele două civilizaţii, Minoică şi Miceniană s-au prăbuşit, probabil, datorită unor
calamităţi naturale şi a războaielor. Au urmat câteva secole de lipsuri şi nevoi.
Poporul grec renăscuse deja, până în 1700, apogeul economic durând până în
secolul V î. Hr.. Este perioada clasică, în care Atena devine puetrnică şi prosperă.
Atenienii îi conduc pe greci, în numeroase bătălii victorioase, împotriva Persiei. În cele
din urmă, Atena însăşi suferă în declin economic, datorită războaielor cu Sparta.
În secolul IX î. Hr., Grecia este cucerită de Macedonia, conducătorul
macedonienilor, Alexandru cel Mare, răspândeşte cultura greacă pe întreg teritoriul său.
Între 168 şi 146 î. Hr., Macedonia şi Grecia sunt absorbite de Imperiul Roman.
Grecii îşi preţuiau mult miturile şi legendele despre zei, dar erau interesaţi şi de
istoria omenirii. Ei puneau mai multă valoare pe faimă şi glorie, decât pe bogăţie.
Persoanelor care şi-au câştigat faima în diferite moduri, li s-au ridicat statui. Eroii
admiraţi de greci aveau calităţile cele mai apreciate în societatea greacă. Acestea erau
puterea, rezistenţa, curajul, inteligenţa, pentru a crea, inventa, explica şi convinge.

1
 Zeii Greciei Antice aveau trăsături umane. Arătau ca oamenii obijnuiţi şi încercau
diferite emoţii. Pe lângă toate acestea, aveau puteri magice, aceştia influenţând toate
aspectele vieţii oamenilor. Pentru a avea parte de bunăvoinţa zeilor, grecii făceau
sacrificii, dăruiau ofrande şi rosteau rugăciuni. Comunitatea finanţa construcţiile de
temple, cuzm ar fi Panthenonul (din Atena). Preoţii erau plătiţi să îngrijească templele şi
să organizeze festivaluri, în cinstea zeilor.
Toţi grecii trebuiai să lupte în armata oraşului lor, aceasta cuprinzând Hapliţi,
cavalerie şi un grup de soldaţi pedeştri, înarmaţi cu pietre, ercuri şi săgeţi.
Oamenii se ocupau cu agricultura, pământul era neroditor şi stâncos, clima fiind
caldă. Puţine plante şi animale puteau fii îngrijite, în special măsline şi albine. Fiind o
ţară muntoasă, grecii au trăit separaţi, în oraşe-cetăţi, care adesea se luptau între ele.
Totuşi, munţii i-au ajutat pe greci să reziste împotriva atacurilor duşmane. Cetăţile erau
construite pe vârful unui deal fortificat numit Acropolis. Acestea au fost construite la
început, la întâmplare, după care au fost elabprate planuri de către proiectanţi, unul dintre
aceştia fiind Herodes Atticus, care a proiectat în Atena Odeonul.
De alungul timpului, ţara a cunosccut diferite moduri de guvernare: monarhia,
sistemul aristocratic, tirania, oligarhia şi democraţia. De alungul timplului, Grecia a fost
condusă spre biruinţă de generali ca: Miltiade, Leonidas, Temistocle , Pericle etc.. În
timpul lui Pericle, Atena a ajuns o cetate a culturii, secolul V î. Hr. Numindu-se Secolul
de aur sau Secolul lui Pericle.
Cele mai importante edificii construite în Grecia Antică au fost: Templul Atenei,
Pantenonul, Odeonul.De asemenea s-au remarcat sculpturile lui Fidias şi Miron.
Istoria Greciei Antice a fost descrisă de scriitori ca: Euripide, Eschil, Aristofan;
istori precum: Herodot şi Tucidide, şi nu în ultimul rând filosoful Socrate.