TRADIȚII ȘI OBICEIURI DE CRĂCIUN

Biserica Catolică este o biserică universală, de aceea tradițiile și obiceiurile de Crăciun variază de la o țară
la alta.

Crăciunul este sărbătoarea naşterii Mântuitorului, a Întrupării Fiului lui Dumnezeu, o celebrare pe care
popoarele au îmbogăţit-o de-a lungul anilor cu tradiţii şi obiceiuri specifice culturii lor. Sunt fapte şi lucruri care
se transmit de la o generaţie la alta. Iar în cazul Crăciunului, lucrul cel mai important din tradiţii şi obiceiuri nu
este aspectul lor exterior, ci semnificaţia lor interioară. Dar, pentru a putea trăi mai intens tradiţiile şi obiceiurile,
trebuie să le cunoaştem. Există multe tradiţii şi obiceiuri de Crăciun care ne ajută să trăim spiritul acestui timp,
iar acest spirit îl aflăm prin meditarea misterului celebrat.
În România, fiind o țară cu o populație majoritar ortodoxă, Biserica Catolică a împrumutat aceleași
obiceiuri și tradiții de Crăciun cunoscute din străbuni, cum ar fi: Bradul, Capra, Colindatul, Sorcova si altele.
De sărbătorile Craciunului, cel mai frumos obicei este colindul.
Colindele sunt cântecele cu care copiii, tinerii sau chiar și oamenii
maturi întâmpină venirea lui Hristos pe pământ.
Între Crăciun si Boboteaza (Botezul Domnului; 6 ianuarie)
colindătorii umblau cu steaua.
Simbolismul acestui colind amintește de steaua care a vestit naşterea lui
Isus. Aceasta i-a călăuzit pe cei trei magi în a găsi ieslea în care s-a întâmplat
minunea. În zilele noastre se merge cu steaua doar în prima și a doua zi de Crăciun.
În Spania, Craciunul este sarbatoarea in care se celebreaza bucuria, armonia in familie si, bineineles,
sarbatoarea religioasa a „Imaculatei Nasteri”, asa cum este numita nasterea lui Iisus Hrisos de catre spanioli.
Sezonul Craciunului incepe inca de pe 8 decembrie, odata cu sarbatoarea Neprihanitei Zamisliri sau a Imaculatei
Nasteri.
Aceasta sarbatorea onoreaza puritatea Fecioarei Maria, mama lui Iisus Hristos.
In Sevilla, aceasta zi este marcata de „los Seises” sau „dansul sesarilor”, ce are loc anual in catedrala
orasului.
Dupa slujba religioasa, zece baieti din cor, imbracati in costume speciale, incep acest dans, in fata
altarului, in timp ce se canta un imn. Ajunul Craciunului este sarbatorit de spanioli in sanul familiei, acasa.
Imediat ce se lasa intunericul, spaniolii obisnuiesc sa aseze o lampa in dreptu unei ferestre si se aprind lumanari
in jurul scenelor nativitatii sau la altarul familiei dedicat Maicii Domnului.

Mancarea traditionala de Craciun in Spania costa in preparate din carne, iar aici optiunile sunt variate. La
masa de Craciun se serveste atat carne de peste, miel, fruptura de curcan, umpluta cu carne de porc, slanina,
sunca.
Fiecare regiune are specificul ei. In timp ce in zona de nord-est, masa de Craciun include o friptura din porc de
lapte, dar si fructe de mare, in alte zone se serveste curcan umplut cu trufe.
In schimb, in Italia zilelor noastre, celebrarea Crăciunului este străbătută de o notă autentică, unică, în care
se împletesc tradițiile pastorale, riturile culturale tradiționale și influențe din nordul Europei. Sărbătorea
Imaculatei Concepţii, la 8 decembrie, deschide festivităţile de iarnă în Italia. Potrivit dogmelor romano-catolice,
este ziua când Fecioara Maria, mama lui Iisus Christos, a fost concepută în pântecul mamei ei Ana, fără păcatul
originar.
În această zi se împodobeşte bradul de Crăciun şi se reconstituie scena Naşterii lui Iisus Cristos. Tradiţia
“ieslei” datează din epoca Sfântului Francis din Assisi care, în 1223 a realizat prima reprezentare cu personaje vii
pentru a explica oamenilor cum s-a născut Mântuitorul. Pruncul Sfânt va fi ţinut deoparte până în noaptea de 24
spre 25 decembrie, când îşi va găsi locul în “ieslea” din casele italienilor. Cu timpul, “ieslele” au devenit
adevărate opere de artă în funcţie de imaginaţia fiecăruia.

Sărbătoarea Crăciunului în Italia respectă proverbul “Natale con i tuoi, Pasqua con chi vuoi” /”Petrece
Crăciunul în familie, iar Paştele cu cine vrei”, Ajunul Crăciunului fiind la fel de important ca şi sărbătoarea în
sine. Familiile se reunesc la ora cinei şi meniul este alcătuit în special din preparate pe bază de peşte. Asociaţia
consumatorilor estimează anual că italienii cheltuiesc un milion de euro pentru peştele pregătit în ziua de Ajun.
Rudele invitate la masă vor aduce în dar florile în ghivece numite “Stele de Crăciun” care îşi descoperă florile
roşii în această perioadă. Încă de la primele ore ale dimineţii de Crăciun, se pregăteşte prânzul care poate avea şi
preparate din carne de porc, dar în cantităţi mici. Pe toată durata sărbătorilor de iarnă, pe mesele italienilor vor fi
permanent coşuri cu fructe uscate (migdale, smochine, prune) dar şi nuci, alune, arahide care se oferă oaspeţilor.
Pentru că vremea nu permite plimbări lungi, italienii preferă să îşi petreacă serile în casă jucând cărţi sau tombola
de Crăciun, un joc de hazard care poate avea ca premiu bani sau obiecte.
Italienii, mai ales cei din zona de nord a țării, au obiceiul de a decora un brad în mijlocul casei, dar, potrivit
tradiției, copiii nu îi adresează lui Moș Crăciun scrisorile în care îi cer acestuia să le aducă cadourile lor preferate,
ci trimit epistole către părinții lor, în rândurile cărora își exprimă dragostea față de cei care le-au dat viață. Aceste
scrisori sunt așezate, de obicei, sub farfuria tatălui lor, ele fiind citite cu glas tare imediat după masa din ajunul
Crăciunului.
Şi oraşele se împodobesc discret cu brazi şi jocuri de lumini, iar administraţiile locale organizează concerte
şi spectacole în piaţă. În ziua de Crăciun, televiziunea publică Rai transmite în direct slujba de la Vatican.
În Italia, cadourile sunt aduse de La Befana,  o vrăjitoare bună care noaptea umple ciorapii copiiilor cu daruri.
Potrivit legendei, cei trei magi s-au oprit să o întrebe pe Befana în ce direcție ar trebui să se îndrepte pentru a
ajunge la Betleem și au invitat-o să li se alăture. Vrăjitoarea i-a refuzat, la fel procedând și mai târziu, când un
păstor a îndemnat-o să meargă împreună cu el pentru a-l onora pe copilul Iisus. Urna destinului reprezintă o
veche tradiție din Italia, în cadrul căreia fiecare membru al familiei trebuie să extragă un cadou ambalat dintr-un
mare bol ornamentat, până când sunt împărțite toate darurile din interiorul acestuia.