Astăzi o să vă prezint proiectarea unei stații electrice de transformare de 220/110 kV.

În cadrul prezentării o să vă vorbesc despre scopul proiectului, alegerea schemei de principiu a

stației electrice, calculul curenților de sc, alegerea schemelor electrice de conexiuni, alegerea
echipamentelor electrice, elaborarea schemei electrice monofilare, amplasarea în teren a
instalațiilor electrice, dimensionarea prizei de legare la pământ.

Scopul proiectului constă în formarea principalelor deprinderi de proiectare și de conducere a

exploatării instalațiilor electrice din stații electrice de transformare.

Prima etapă pe care am parcurs-o a fost alegerea schemei de principiu a stației electrice, a
numărului și a caracteristicilor tehnice ale transformatoarelor care alimentează stație de tensiune
U2. Plecând de la tensiunea nominală superioară U1=220 kV și sarcina maximă de durată
SM2=230 MVA am realizat o listă cu 6 variante tehnic posibile cu transformatoarele care ar putea
acoperi cererea de energie.

Variantele tehnic posibile sunt următoarele ( citesti dp slide).

Am calculat pentru fiecare variantă în parte costurile de investiții, costurile de exploatare,

costul annual al pierderilor de putere și energie (CPWan) și costul daunelor de nelivrare a
energiei. După care am calculat cheltuielile totale actualizate.

Am realizat graficul costului total actualizat în funcție de dauna specific pentru a putea
alege soluția optimă din cele 6 variante tehnic posibile. În urma vizualizării graficului am
constatat că cea mai bună variantă din punct de vedere economic constă în alegerea unui
autotransformator de 250 MVA (1 x 100%). Am considerat această soluție ca fiind optimă
deoarece stația va alimenta un consumator rezidențial.

A doua etapă a constat în siguranța personalului si protejarea circuitelor electrice ale

stației, prin calcularea curenților de scurtcircuit.

Am calculat curenții de scurtcircuit trifazat prin metoda unităților relative.

Aceată metodă constă în eliminarea diverselor trepte de tensiune ale unei scheme, prin
introducerea schemei echivalente de calcul.

Am realizat schema echivalentă pentru calculul curenților de scurtcircuit, am calculat

reactanțele echivalente după care am redus schema echivalentă în raport cu punctul de defect
prin metoda coeficienților p. După am determinat valoarea curenților de scurtcircuit in punctele
de defect K1 și K2.
 Pentru calculul curenților de scurtcircuit monofazat, etapele de calcul sunt identice cu
cele pentru scurtcircuitul trifazat, cu observaţia că schema echivalentă de calcul se obţine prin
înserierea celor trei scheme echivalente de componente simetrice.

Am calculat reactanța echivalentă în unități nominale pentru fiecare schemă simetrică în

parte. Am comparat această reactanța echivalentă în unități nominale cu 3, pentru a testa
comportamentul la scurtcircuit al fiecărei ramuri după care am calculat curentul de scurtcircuit.

A treia etapă a constat în alegerea schemelor electrice de conexiuni pentru stațiile

electrice. Am calculat numărul celulelor pentru stația de tensiune U2,în urma calculului a rezultat
un total de 5 celule pentru nivelul de tensiune de 110 kV.

Am întocmit o nouă listă cu soluții, de această dată cu tipurile de scheme posibile pentru
fiecare nivel de tensiune. Am realizat ierarhizarea acestor variante propuse pe baza aceluiași
criteriu, și anume costul total actualizat minim (min CTA). Pentru fiecare tip de celulă: celulă de
linie, celulă de transformator, celulă de cuplă, a fost calculat costul investiției. Am stabilit
echipamentele electrice ce vor fi în fiecare celulă: întreruptoare, separatoare de linie și de bare,
trasformatoare de măsură de curent și de tensiune, cuțite de legare la pământ. În urma realizării
graficelor costurilor totale actualizate în funcție de dauna specifică a rezultat faptul că stația de
220 kV este prevăzută cu o bară colectoare (1BC), iar cea de 110 kV cu două bare colectoare
(2BC).

În etapa cinci am realizat schema monofilară pentru stația proiectată, ținând cont de ce
am calculat pana la acest moment, numărul de transformatoare, tipul de schemă pentru fiecare
nivel de tensiune, dar și de notațiile standardizate pentru exemplificarea aparatajului.

În a șasea etapă am realizat amplasarea în teren a stației. Aceasta a constat în: perimetrul
stației, am stabilit unde este poziționat drumul transformatorului și întreruptoarelor, camerele de
comandă, transformatoarele precum și așezarea celulelor respectiv distanțele dintre elementele
stației și schema de așezare a stației, vedere de sus. Această parte constituie o parte din
chestiunile legate de siguranța alimentării.

Pentru dimensionarea prizei ,am realizat calculele aferente si am obtinut un numar de 92

de electrozi verticali si orizontali.

Am avut ca si conditii , tensiunea la atingere sa fie mai mica decat cea maxima admisibila
si tensiunea de pas ,la fel, sa fie mai mica decat cea adm. Din calculi a ieșit ca ambele condiții
sunt îndeplinite.