1.

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIOVASCULAR

Aparatul cardiovascular (aparatul circulator) este alcatuit din inima, vasele sanguine
(artere, capilare, vene) si reteaua de vase si ganglioni limfatici.

1.1. Anatomia aparatului cardiovascular

a.Inima = pompa care asigură forţa necesară circulaţiei sângelui în organism, prin
intermediul celor două “circulaţii”:

 pulmonară - în regim de joasă presiune;

 sistemică - în regim de înaltă presiune;

Inima (cordul) este un organ musculos, cavitar, avand o forma aproximativa de para,
culoare brun – rosiatica, asezat in cavitatea toracica, intre cei doi plamani, in mediastinul
inferior.

In interior, inima este compartimentata in patru camere:

 in partea postero – superioara se afla cele doua atria:

-atriul drept in care se deschid vena cava superioara, vena cava inferioara si sinusul venos
coronarian;

-atriul stang in care se deschid cele patru vene pulmonare (doua drepte si doua stangi, fiind
singurele vene care contin sange de tip arterial = oxigenat);

 in partea antero – inferioara se afla cele doua ventricule, cu peretele musculos mult
mai gros si mai puternic decat al atriilor:

-ventriculul drept din care porneste trunchiul arterei pulmonare (singura artera care
contine sange de tip venos);

-ventriculul stang, cu peretele musculos mai gros decat cel drept din care porneste artera
aorta.

Toate vasele care pornesc din inima poarta numele de artere (indiferent de felul
sangelui transportat) si toate vasele care se deschid in inima se numesc vene (indiferent de
felul sangelui transportat).

Structura inimii

Din profunzime catre suprafata, inima prezinta trei tunici cu alcatuire si functii
diferite:

 endocardul este membrane care captuseste cavitatile inimii si acopera valvulele;

 miocardul cuprinde doua tipuri de fibre:

3
 o miocardul adult este cel inzestrat cu proprietati contractile, fiind muschiul
propriu-zis al inimii
o tesutul nodal (miocardul embrionar) reprezinta sistemul excito – conductor al
inimii, cel care asigura autonomia si automatismul contractiilor cardiac chiar
si in absenta conexiunilor nervoase.
 Pericardul, invelisul inimii este reprezentat prin:
o Pericardul seros, membrana alcatuita dintr-o foita visceral si o foita parietala,
care au continuitate intre ele;
o Pericardul fibros este un sac alcatuit din tesut conjunctiv fibros inextensibil,
care imbraca pericardul seros si care are rol de protective, neintervenind in
nicun mod functional.

b.Arterele = sistemul de distribuţie a sângelui până la nivel tisular;

Arterele au peretele format – dinauntru in afara – din cele trei tunici:

o tunica interna, alcatuita dintr-un endoteliu cu cellule turtite si un strat subendotelial,

din tesut conjunctiv cu multe fibre elastic;
o tunica medie, alcatuita din fibre muscular netede circulare si din lamele elastic
concetrice;
o tunica externa este alcatuita din tesut conjunctiv de invelire, continand vase si nervi
proprii.

La arterele mari (aorta si ramurile ei) componenta elastica este cea care domina in
structura peretului.

Arterele mici si arteriolele au peretele mai gros, datorita unui numar mai mare de fibre
muscular netede circulare.

Arteriolele se ramifica in metaarteriole, care pastreaza inca un strat muscular.Din

metaarteriole provin vasele capilare.

c. Vasele capilare = asigură schimburile dintre sânge şi ţesuturi;

Sunt vizibile numai microscopic, avand diametrul intre 5 -20µ. Peretele lor este
format dintr-un endoteliu turtit sprijinit pe o membrane bazala si o teaca externa foarte
subtire, format din tesut conjunctiv lax si periteliu. Printre celulele din periteliu exista unele
stelate avand proprietati fagocitare si rol contractil. Pe langa aceste capilare, in ficat, splina si
unele glande endocrine exista capilare de tip special, numite sinusoide.

Peretele capilar are o permeabilitate selective, in raport cu functiile de schimb cu

lichidul interstitial. Exista o dinamica a capilarelor care se pot deschide sau inchide, in raport
cu activitatea organului de care apartin.

d. Venele = servesc ca rezervoare şi colectează sângele pentru a-l readuce la inimă.

4
 Venele se formeaza prin confluarea venulelor, vase mici care colecteaza sangele din
capilare. Prin vene, sangele este readus la inima. In ansamblu, sistemul venos insumeaza un
volum de 3 ori mai mare decat cel arterial.

Peretele venelor - mai subtire decat al arterelor – este alcatuit tot din 3 tunici:

o tunica interna este formata dintr-un endoteliu cu cellule turtite si un strat subtire de
tesut conjunctiv subendotelial
o venele din zonele declive ale corpului au in tunica medie, alaturi de tesutul elastic, o
musculatura circular mai groasa decat venele din teritoriul de tip elastic.
o Tunica externa este formata din tesut conjunctiv.

Intreg sistemul vascular este impartit in doua circuite separate, dar care au o stransa
interdependent functional: marea circulatie (circulatia sistemica) care asigura aportul
sanguine catre toate tesuturile si organele si mica circulatie (circulatia pulomonara) care
asigura oxigenarea sangelui si evacuarea dioxidului de carbon din organism.

1.2.Fiziologia aparatului cardiovascular

1.2.1. Proprietatile miocardului

 Automatismul sau functia cronotropa este capacitatea inimii de a se contracta

autonom (un timp) fara a primi vreun stimul din exterior. Aceasta proprietate este
datorata tesutului nodal si consta in a produce ritmic impulsuri, locul de pornire al
acestora fiind nodulul sino – atrial, care are frecventa cea mai mare de descarcari de
impulsuri dintre toate componentele sistemului excite –conductor. Ritmul sinusal este
la adult de cca 70 de impulsuri pe minut, ceea ce reprezinta ritmul cardiac normal la
persoane adulte.
 Excitabilitatea sau functia batmotropa este capacitatea miocardului de a raspunde
la stimuli care actioneaza asupra lui. Stimulul trebuie sa aiba o anumita intensitate
(prag) pentru a provoca un raspuns. Sub intensitatea de prag nu se obtine nicio
reactive. Peste aceasta intensitate, raspunsul este acelasi ca cel de la valoarea – prag.
Se constata ca in cazul miocardului este valabila legea “tot sau nimic”. In timpul
contractiei (deci in timpul sistolei) miocardul nu reactioneaza la niciun stimul. Se afla
deci in perioada refractara, ceea ce evita suprapunerea contractiilor si asigura
succesiunea normala a timpilor revolutiei cardiac. Stimulul fiziologic pentru miocard
este cel produs de tesutul nodal. Dar poate actiona si un stimul venit din partea
sistemului nervos central, in special a zonelor corticale cu functii psihice. Curentul
electric are un puternic efect asupra inimii: la o anumita intensitate a curentului, o
electrocutare poate dezorganiza complet activitatea miocardului sis a determine
aparitia unei fibrilatii ventriculare mortale.
 Tonusul miocardului sau functia tonotropa face ca muschiul cardiac sa nu fie o
masa flasca de tesut, ci sa se mentina intr-o stare de semicontractura permanenta care
sa-l faca apt pentru indeplinirea solicitarilor de moment si pentru adaptarea la situatiie

5
 care cer schimbari rapide in frecventa si amplitudinea contractiilor cordului. Tonusul
miocardului este scazut in miocardite, unde inima se dilate in totalitate.
 Contractilitatea miocardului sau functia inotropa este o proprietate fundamental,
datorita careia cordul isi poate indeplini functia lui principal: aceea de a pompa ritmic
sangele in arborele arterial. Contractiile miocardului = sistole. Relaxarile dintre
contractii cu revenirea la volumul initial = diastole. Sursele de energie pentru
asigurarea contractiilor sunt desfacerea legaturilor fosfat macroergice ale acidului
adenozintrifosforic care se refac rapid in contul diferitelor substante (glucoza, acizi
grasi, aminoacizi, acid lactic, corpi cetonici). Foarte important pentru buna
desfasurare a activitatii de contractie este aportul continuu si sufficient de oxigen. In
absenta acestuia, apar tulburari grave ale contractilitatii miocardului, care pot ajunge
pana la moarte. Contractilitatea este scazuta in miocardite.
 Conductibilitatea sau functia dromotropa este posibilitatea de a conduce unda de
contractie – pornita din nodulul sino – atrial – mai intai prin masa muscular a atriului
drept declansand sistola atriala. Apoi, ajungand la nodulul atrio – ventricular, unda
trece mai departe prin fasciculul His, prin cele doua ramuri ale sale si apoi prin
mecdeclanseaza (adica determina sistola ventriculara).

1.2.2. Activitatea mecanica (“de pompa”) a inimii

Activitatea mecanica a inimii are insemnatate vitala, deoarece functionand ca o

pompa aspiratoare (pentru sangele adus de vene) si respingatoare (pentru sangele propulsat
prin artere), inima asigura irigatia tuturor organelor si tesuturilor din corp. Datorita
proprietatilor miocardului, inima isi desfasoara activitatea de pompa in urmatoarea
succesiune:

 Sistola (contractia) atriala. Se contracta concomitant atriul drept si atriul stang;

 Diastola (relaxarea) atriala. Este simultana pentru ambele parti;
 Sistola (contractia) ventriculara. Se contracta concomitant ventriculul drept sic el
stang;
 Diastola (relaxarea) ventriculara. Este simultana pentru ambele ventricule;
 Diastola generala: toate cavitatile inimii sunt relaxate si in repaus.

Parcurgerea tutror acestor moment realizeaza un ciclu cardiac sau revolutia cardiac, el
repetandu-se de cca 100.000 ori in cursul unei zile. La un ritm cardiac de 70 batai/minut, un
ciclu cardiac dureaza 0,8 secunde.

“Performantele” fizice ale inimii

Frecventa contractiilor (batailor) inimii (=alura ventriculara) in medie, la adult = 60

-70/minut.

Cantitatea de sange expulzata printr-o sistola de catre fiecare ventricul reprezinta

debitul sistolic = 70-90 ml la adult.

6
 Cantitatea de sange expulzata de fiecare ventricul in decurs de un minut = debitul
cardiac/minut = debitul systolic x frecventa contractiilor/minut = 80 x 70 = 5.600 ml la adult.

Cantitatea de sange expulzata de inima in 24 ore (fara prestarea de eforturi) = 8.000

litri la adult.

Travaliul cardiac = lucrul mecanic efectuat de “pompa cardiac” intr- o anumita

perioada de timp. Penru fiecare sistola a ventricului stang, travaliul (W) este de 86 g/m, iar
pentru ventriculul drept este mai mic, circa 1/5 din travaliul ventricului stang (=16 g/m). In
decurs de 24 ore, inima presteaza un travaliu de circa 100.000 kg/metro.

1.2.3. Activitatea electrica a inimii

Prestatia miocardului se desfasoara nu numai pe plan mechanic, ci are asociata si o

bogata activitate electrica. Complexitatea activitatii electrice rezulta aici din participarea unor
component variate: tesutul excito – conductor, musculatura atriala, musculature ventriculara.
Activitatea electrica a acestor structuri este insumata in electrocardiograma, investigatie
nelipsita la orice consultative cardiologica. Traseul electrocardiografic reprezinta inscrierea
variatiilor de potential ale campului electric care ia nastere prin activitatea inimii. Variatiile
acestui camp electric sunt culese de electrozi pozitionati in diferite puncte la suprafata
corpului, inregistrate cu un galvanometru dotat cu system de amplificare si – sub forma unor
curbe – reproduce pe ecranul unui monitor sau inscrise pe o foaie de hartie milimetrica. In
functie de pozitionarea electrozilor la suprafata pielii se realizeaza derivatii standard, derivatii
unipolare ale membrelor si derivatii precordiale.

1.2.4. Zgomotele inimii

La auscultatia inimii se percep in mod normal doua zgomote distinct care se succed
ritmic. Zgomotul I este mai intens, mai lung si cu o tonalitate mai joasa. El este produs de
inchiderea valvulelor atrio – ventriculare, de deschiderea valvulelor sigmoidiene aortica si
pulmonara si de sistola ventriculara; pe EKG corespunde pantei descendente a complexului
QRS si inceputul undei S. Zgomotul II este mai putin intens, mai scurt si cu o tonalitate mai
inalta. El este produs de inchiderea valvulelor sigmoidiene ale trunchiului arterei pulmonare
si ale aortei; pe EKG corespunde pantei descendente a undei T.