Caracterizare de personaj

Trăsături:
1.Cele două tipuri de caracterizare:
a) directă: (trăsăturile apar în text)
-poate fi realizată de către narator, celelalte personaje sau personajul însuși (procedeul
autocaracterizării)
b) indirectă: (trăsăturile reies din text)
-acestea reies din: comportament, relațiile cu celelalte personaje, nume, fapte, limbaj,
vestimentație

2.Cele două tipuri de conflict:

a) conflict interior (frământările sufletești)
b) conflict exterior: o ceartă pe care celelalte personaje o percep/vad

3.Portret:
a) fizic (cum arată: ce păr are, ce nas are, ce ochi are)
b) moral: calități și defecte (ex: sincer, mincinos, egoist).

-tip de personaj
-tipologia umană

Model-caracterizare.

Textul dat “…” aduce în prim plan un episod din viața unor personaje, mai
precis … (o vizită, o întâlnire,o călătorie cu scopul de a...). Personajele au un rol
important în transmiterea mesajului moralizator despre ... (educație, setea pentru
dreptate, familie, prietenie, bunătate ...).

Personajul principal este “x”, deoarece participă la toate momentele

subiectului. În construcția sa se utilizează cele două modalități de
caracterizare: directă și indirectă.
 În primul rând, protagonistul este caracterizat direct de către narator ca
fiind… (dau 3-4 exemple din text cu ce spune naratorul despre personaj). Acesta îi
fixează statutul social/ profesia/ câteva trăsături morale/ trăsături fizice/ statutul de
părinte/ fiu etc. Din perspectiva altor personaje, “x” este surprins diferit. “Y”
consideră că “x” este…, “z” crede că “x” este…/ Din perspectiva altor personaje “x”
este prezentat asemănător. Atât “y” cât și “z” consideră că “x” este… . De asemenea,
se observă utilizarea procedeului de autocaracterizare prin secvențe ca… (iau 2-3
exemple din text). Protagonistul este tipul omului… .

În al doilea rând, se identifică mijloacele caracterizării indirecte. Din

comportament, din limbaj deducem că “x” este… . Replicile “…” demonstrează că
“x” este… . Relațiile cu celelalte personaje, mai precis cu… sugerează ideea că
“x” este… . Totodată, numele “…” sugerează/ indică… . Vestimentația “…”
conturează eleganța/ grija pe care o poartă personajul pentru aspectul fizic/
dezinteresul față de aspectul fizic. Se deduce, așadar, ca “x” este… . Astfel, el se
încadrează în tipologia oamenilor… (lacomi, însetați de dreptate, mincinoși,
egoiști, cu simțul umorului, devotați familiei, păstrători ai tradiției).
Personajul principal trăiește două tipuri de conflict: interior și exterior. Se
frământă/ Trăiește o dramă din cauza faptului că… (își dorea să…/ voia să…). El intra
în conflict cu.., deoarece… .

Modurile de expunere care ajută la caracterizarea personajului sunt:

descrierea de tip portet, dialogul și monologul. Descrierea marcată prin structuri
nominale de tipul substantiv + adjectiv înregistrează trăsături fizice/ morale. Cu
ajutorul dialogului descoperim gradul de cultură și caracterul uman. *Monologul
marchează conflictul interior.

În concluzie, personajul este complex caracterizat prin cele două mijloace:

directă și indirectă, și se încadrează în tipologia oamenilor… . Cu ajutorul acestuia,
autorul transmite un mesaj despre… (bunătate, familie, devotament…).