ANIMALE DIN SAVANA

INFORMATII:
ERBIVORE DIN SAVANA

Intinderile mari de ierburi asigura hrana erbivorelor. Aceste animale nu se incomodeaza

unele pe altele, deoarece mananca plante diferite. Cele mai bune pasuni sunt cele cu iarba cruda
crescuta primavara sau in anotim-pul ploios .Odata cu schimbarea anotimpurilor, multe erbivore
fac migrati – calatorii lungi in cautarea hranei.

MANCATUL FRUNZELOR SI MANCATUL

Animalele ca girafa,elefantii,rinocerii negri si unele antilope se hranesc cu frunzele copacilor sau

arbustilor.Alte animale ca bovinele,zebrele si hipopotamii, rasc iarba. 51183ubf61jbq6c

Elefantii ajungsi ei la frunzele din varful copacilor,in anotimpul ploios ei mananca iarba.

Gazelele-girafa pot sta in doua picioare pentru a ajunge la frunze. Nici un alt copitatnu este capabil
de asa ceva.

Antilopa kudu se hraneste cu frunze care cresc la nivelul ei. Antilopa pitica se hraneste cu frunze
care cresc aproape de sol.

Rinocerul negru are buza superioara foarte dezvoltata cu care apuca frunzele din dreptul capului
sau. Rinocerul alb mananca muguri de iarba de la sol. Buza lui superioara este plata.
bb183u1561jbbq

Zebrele prefera sa manance partea din mijloc a frunzelor dupa ce alte animale au mancat partea mai
dura din exterior.

Bivolii pasc partea mai dura a frunzelor,adesea zebrele se tin in urma lor.

Noaptea, hipopotamii pasc iarba. Pe langa dintii cu care pasc ei au in fata inca o pereche de dinti
enormi, cu care se apara si lupta pentru femele.

DIGERAREA IERBURILOR

Pentru a-si extrage energia din hrana, animalele trebuie sa o digere. Erbivore de savana consuma
ierburi si frunze dure, greu de digerat. Pentru a supravietui, trebuie sa manance cantitati mari si sa
digere bine.Erbivorele trebuie sa mestece indelung hrana pentru a o pregati pentru digestie. Dintii
lor macina hrana, iar maxilarele se deplaseaza lateral.

Unele ierbivore, ca girafele si bizoni, au stomacul format din doua compartimente in loc de unul,
hrana ajunge pe rand in fiecare din acestea, astfel, in al doilea compartiment digera inca o data
hrana semidigerata ante-rior si astfel obtinem o cantitate mai mare de energie.
 GIRAFA

Avand o inaltime de 6 m., girafa este cel mai inalt mamifer si este cunoscuta pentru
picioarele si gatul foarte lungi. Exista unele adaptari fizio-logice fascinante ale acestei infatisari
iesite din comun: o formatiune speciala de muschi automati care previn pericolul scurgerii in cap a
unui val de sange la presiune inalta atunci cand animalul isi apropie capul de sol pen-tru a bea apa.
Inaltimea si aspectul stangaci al acestor animale pot sa le faca sa para vulnerabile, insa ele pot
alerga cu o viteza de 50 km/h si au o lovitura cu piciorul foarte puternica. O lovitura cu una din
imensele copite posterioa-re pote sa ucida un leu. Spre deosebire de coarnele cerbilor, coarnele
girafelor sunt scurte si permanente, insa farmecul lor este suprafata mare de

piele de culoare deschisa, acoperita cu pete brun-roscate.

ANTILOPA

Grupa antilopelor se distinge de grupa cerbilor prin faptul ca antilope-le au coarnele goale pe
dinauntru si neramificate.Antilopele sunt foaqrte diferite.Unele sunt imense, precum antilopa elan,
avand inaltimea de aproximativ 2m., pe cand altele sunt mici, cum ar fi antilopa regala, cu inal-
timea de 25 cm. Unele antilope traiesc in paduri, in regiuni muntoase sau mlastinoase, insa
majoritatea sunt raspandite in campiile secetoase din estul si sudul Africii, in cirezi
numeroase.Exista cinci tipuri de antilope: kudu, bushbuck,duiker,cal si gazele.

CARNIVORELE DIN SAVANA

Erbivorele din savana reprezinta hrana carnivorelor. Carnea este o hrana consistenta mai usor de
digerat decat plantele. Carnivorele nu au voie sa manance atat de mult, ele se pot odihni mai mult
timp.

TIPURI DE CARNIVORE

Animalele de prada sunt animalele care vaneaza. Ele mananca numai carne proaspata; prada
lor.Toate animalele de prada au vedere buna.Ochii lor sunt plasati frontal si sunt apropiati astfel
prind mai usor vanatul. Animalele care se hranesc cu cadrave se numesc necrofage. Ele curata pana
la os carnea animalelor moarte.

PRADATORI DIN SAVANA AFRICANA

Cainii salbatici africani traiesc impreuna in grupuri numite haite. Vaneaza animale mari urmarindu-
le pana la epuizare.

Leoparzii vaneaza singuri noaptea. Omoara mai mult decat pot manca si duc prada in copaci pentru
mai tarziu.

Leii sunt singurele feline care vaneaza in grupuri numite familii. Femelele vaneaza impreuna
pandindu-si prada ore intregi.

Gheparzii vaneaza singuri. Alearga cu o viteza de 100km./h., dar renunta daca dupa un minut nu
reusesc sa prinda prada.
 NECROFAGIIERBIVORE DIN SAVANA

Intinderile mari de ierburi asigura hrana erbivorelor. Aceste animale nu se incomodeaza

unele pe altele, deoarece mananca plante diferite. Cele mai bune pasuni sunt cele cu iarba cruda
crescuta primavara sau in anotim-pul ploios .Odata cu schimbarea anotimpurilor, multe erbivore
fac migrati – calatorii lungi in cautarea hranei.

NECROFAGII
Unele animale cum sunt vulturii, sunt in totdeauna necrofagi, altele vaneaza de regula fiind
necrofage cand hrana se imputineaza.
Acvila strigatoare sfasie pielea pentru a ajunge la carne.
Vulturul plesuv negru nu are cioc puternic. El se poate hrani numai dupa ce alt animal a sfasiat
pielea victimei.
Serparul este si vanator si necrofag . El mananca animale mici : serpi.
Hienele au gat si gura puternica, cu care zdrobesc oasele. Ele omoara antilope mici soi sunt
necrofage cand nu au ce vana.
Serpi mananca animale mici . Multi sunt prea lenti pentru a-si urmari prada , in schimb se ascund si
asteapta sa treaca prada prin drepul lor. Ei omoara prada in mai multe feluri.
Vipera pufaitoare isi otraveste prada muscand-o care secreta o substanta numita venin.
Pitonul isi sufoca prada .Ei se mai numesc si conscrictori. Ei se incolacesc in jurul prazii si o strang
cu putere pana aceasta nu mai respira si moare.
Serpii isi deschid larg maxilarele si isi inghit prada intreaga. Apoi se retrag pentru a o digera si
vaneaza din nou cand le este foame. O masa consistenta ii ajunge unui piton cateva saptamani.
HIENELE
Hienele au aparut in tertiar, la sfarsitul miocenului, cu 25-45 milioane de ani in urma. Stramosii lor
apartineau familiei viveridelor, erau mamifere rapitoare de mici dimensiuni, si primele se si
asemanau cu civeta. Dintre hienele ce traiesc azi hiena patata este cea mai mare, si este specia cea
mai raspandita in Africa. Populeaza multe tipuri de habitaturi - printre care deserturile, in zone cu
tufisuri uscate, tinuturi paduroase - din sudul desertului Sahara pana in Africa de Sud – exceptand
partea cea mai sudica si bazinul fluviului Congo. Zona ei de raspandire include o parte de
raspandire a celorlalte specii. Blana hienei patate are deseori par lung si gros, de culoare brun-
galbui sau kaki, cu pete neregulate de culoare inchisa. Labele, botul si capatul cozii sunt de culoare
maro foarte inchis sau chiar negru, gatul si umerii fiind acoperite de o coama scurta si deasa.
CAINII SALBATICI
Exista multe speci de caini salbatici. Toate aceste specii cu exceptia cainelui jder si a
cainelui tufisurilor, pot fi usor recunoscute ca apartinand familiei cainilor. Cu o infatisare atletica,
mereu atenti ei au corpul relativ lung si musculos, picioare lungi si subtiri si coada lunga, in
general destul de stufoasa. Intregul corp, inclusiv fata, este acoperit cu blana a carei culoare variaza
in functie de specie. Labele cu patru degete (majoritatea speciilor au un al cincilea deget atrofiat la
labele din fata) au gearele neretractile. Botul este lung si conic iar urechile sunt de obicei destul de
mari si ridicate. Cainele salbatic african este neobisnuit prin faptul ca are urechi rotunjite,si nu
ascutite, foarte mari fata de marimea corpului.
Imagini
Ghepardul
Ghepardul este un mamifer care face parte din familia pisicilor salbatice mari, Felidae. Pieptul ii este adancit, iar talia
ingusta. Are corpul acoperit cu o blana de culoare galben-inchisa cu pete negre, nunanta ce il ajuta sa se camufleze
atunci cand vaneaza. Lungimea corpului este de aproximativ 115-135 cm si cantareste intre 40 si 65 de kg. Ghepardul
are capul mic si urechile ascutite. De asemenea, el are doua dungi negre ce pornesc de la ochi si se termina la gura,
dungi ce il protejeaza de razele solare si il ajuta sa vada la distante mai mari.
Spre deosebire de alte pisici salbatice, ghepardul este atat de diferit incat este incadrat in propriul sau gen, si anume
Acinonyx. Este un bun catarator, alergator si agil in sarituri. Ghepardul este cunoscut ca fiind cel mai rapid animal
terestru. Viteza maxima inregistrata a unui ghepard a fost de 105km/h, insa viteza maxima de care este capabil nu a fost
inca descoperita. Un alt aspect interesant al ghepartudului este acceleratia extraordinara cu care ajunge, in numai trei
secunde, la o viteza de 110 km/h.
Ghepardul traieste in campiile Africii si este un animal carnivor. Hrana lui preferata sunt gazelele Thomson. Este un
animal care a existat aproximativ 4 milioane de ani. In urma cu 20.000 de ani, aceste pisici salbatice traiau in Africa,
Europa si America de Nord. La sfarsitul Marii Epoci de Gheata, schimbarea climei a omorat 75% din speciile de
mamifere, printre care si o buna parte din gheparzi. O mica parte din ei au reusit sa migreze spre zone mai apropiate
mediului lor de viata normal, iar in secolul V au inceput sa fie folositi pentru vanatorit si sport. Numarul gheparzilor a
scazut de la 100.000 din secolul al XIX pana la 12.500, in prezent.
Ghepardul este un mamifer care face parte din familia pisicilor salbatice mari, Felidae. Pieptul ii este adancit, iar talia
ingusta. Are corpul acoperit cu o blana de culoare galben-inchisa cu pete negre, nunanta ce il ajuta sa se camuflta

atunci cand vaneaza. Lungimea corpului este de aproximativ 115-135 cm si cantareste intre 40 si 65 de kg. Ghepardul
are capul mic si urechile ascutite. De asemenea, el are doua dungi negre ce pornesc de la ochi si se termina la gura,
dungi ce il protejeaza de razele solare si il ajuta sa vada la distante mai mari.
Spre deosebire de alte pisici salbatice, ghepardul este atat de diferit incat este incadrat in propriul sau gen, si anume
Acinonyx. Este un bun catarator, alergator si agil in sarituri. Ghepardul este cunoscut ca fiind cel mai rapid animal
terestru. Viteza maxima inregistrata a unui ghepard a fost de 105km/h, insa viteza maxima de care este capabil nu a fost
inca descoperita. Un alt aspect interesant al ghepartudului este acceleratia extraordinara cu care ajunge, in numai trei
secunde, la o viteza de 110 km/h.
Ghepardul traieste in campiile Africii si este un animal carnivor. Hrana lui preferata sunt gazelele Thomson. Este un
animal care a existat aproximativ 4 milioane de ani. In urma cu 20.000 de ani, aceste pisici salbatice traiau in Africa,
Europa si America de Nord. La sfarsitul Marii Epoci de Gheata, schimbarea climei a omorat 75% din speciile de
mamifere, printre care si o buna parte din gheparzi. O mica parte din ei au reusit sa migreze spre zone mai apropiate
mediului lor de viata normal, iar in secolul V au inceput sa fie folositi pentru vanatorit si sport. Numarul gheparzilor a
scazut de la 100.000 din secolul al XIX pana la 12.500, in prezent

TIGRUL
Tigrii sunt cele mai mari din familia felinelor. Cei mai multi (aprox. 80% din populatie) sunt tigrii
de Bengal, care se intalnesc cel mai des in India, Nepal.
In general tigrii cantaresc 250 kg, dar un mascul de tigru siberian poate cantari chiar 300 kg.
Tigrii de peste 300 kg sunt mentionati in literatura, dar pana in prezent nu s-a confirmat nici un caz
de acest gen.
Tigrii sunt in general de culoare portocaliu aprins cu peste 100 de dungi care variaza de la maro la
negru. Dungile difera de la un exemplar la altul, fapt ce ii ajuta sa se recunoasca, exact ca
amprentele la oameni, dar ii ajuta sa se si camufleze la vanatoare.
Exista de asemenea si tigri albi, dar s-au confirmat si cazuri de tigri coplet negri.

O tigroaica poate avea un teritoriu de 20 km patrati in timp ce un tigru se poate intinde pe un

teritoriu de 60-100 km patrati. Masculii accepta intrarea in teritoriu a altor femele, dar intolereaza
alti masculi. Fiind agresivi prin natura sa, luptele pentru teritoriu pot reprezenta un act violent,
adesea sfarsindu-se cu moartea unuia dintre masculi.
Rase de tigri:
Tigrul de Bengal (Panhtera Tigris Tigris)-se intalneste in unele parti din India, Nepal, Burma.
Traieste in habitate diferite, paduri tropicale si subtropicale,
campii. Guvernul indian a estimat ca efectivul populatiei de tigri
in general ar fi de 3.100-4.500, 3.000 dintre ei fiind in salbaticie.
S-ar putea ca numarul de tigri de Bengal din India sa fie mai mic
de 2.000. In aceste conditii, India a lansat un proiect pentru
salvarea animalelor salbatice pe cale de disparitie. Astfel, de la
efectivul de 1.200 din 1970 s-a ajuns la 3.000 in 1990 si a fost
considerat unul dintre cele mai de succes programe de salvare a
animalelor salbatice.
Tigrul indonezian (Panthera Tigris Corbett)-se intalneste in
China, Burma, Tailanda, Vietnam.
Efectivul populatiei este estimat intre 1.200-1.800, dar acesta
scade. Tigrii indonezieni sunt mai mici si mai inchisi la culoare
decat tigrii de Bengal. Masculii cantaresc 150-190 de kg, pe cand
femelele sunt mai mici (110-140 kg).
Tigrul malaezian (Panthera Tigris Jackson)-se intalnesc in
Malaezia. Nu a fost considerata o subspecie pana in anul 2004.
Studiile recente ne arata ca mai sunt 600-800 de exemplare in
libertate, reprezentand a 3-a mare populatie de tigri dupa tigrul de Bengal si cel indonezian.
Tigrul sumatran (Panthera Tigris Sumatrae)-se intalneste
numai in Sumatra. Mai exista in jur de 400-500 de exemplare in
parcurile nationale. Principalul fapt al scaderii efectivului de
populatie al tigrilor sumatrani a fost distrugerea habiatului
natural, dar aceasta rasa pare sa aiba capacitatea cea mai mare de
conservare dintre toate subspeciile de tigri. Tigrii sumatrani sunt
cei mai mici dintre toate subspeciile, un mascul adult cantarind in
jur de 100-130 kg, iar femelele 70-90 kg.
Tigrul de Amur ( Panthera Tigris Alaica)- gaseste numai in
Siberia, unde este acum protejat. Tigrii de Amur (sau siberieni)
au atins recordul de 306 kg, dar greutatea normala a unui mascul
de tigru Siberian este de in jur de 227 de kg. Tigrii siberiei sunt considerati o subspecie larga,
aceasta fiind divizata cel mai putin. Acestia se remarca se prin faptul ca au un numar mic de dungi.
Tigrul siberian este cea mai mare felina.
Tigrul din sudul Chinei ( Panthera Tigris Amoyensis)-este o rasa care aproape a disparut, fiind una
dintre cele mai mici subspecii de tigri. Masculii cantaresc intre 127-177 kg, iar femelele 100-118
kg. In ultimii 20 de ani nici un astfel de tigru nu ammai fost zarit in habitatul sau natural. In 1977
Guvernul Chinez a inaugurat o lege privind interzicerea uciderii tigrilor, dar a fost prea tarziu pentru
salvarea acestei subspecii. In prezent se afla in captivitate 59 de exemplare din aceasta rasa, in
China de Sud, acestia fiind descendentii a numai 6 alte exemplare. S-ar putea ca diversitatea
genetica sa nu mai tina mult, facand ca rasa sa dispara in totalitate. Totusi se ac eforturi pentru a
salva rasa, urmand a se introduca in 2008 in salbaticie exemplarele ramase...

Pantera neagra - rasa Bombay

 Caracteristici si aspect:
. Curios este faptul ca la nastere coloritul balnii si al ochilor pare mai degraba cel al unei pisici
obisnuite, pe masura ce inainteaza in varsta isi schimba trasaturile in cele ale unei veritabile “mini-
pantere” - in jurul varstei de 4 luni. Daca fizic seamana leit cu un animal de prada, comportamentul
ei este total opus, nu este nici pe deprate un vanator, este mai degraba o pisica careia ii place sa fie
alintata si iubita.
Pisica Bombay este o pisica de talie medie, cu osatura grea si puternica (datorita careia greutatea
acestei pisici este mai mare decat a uneia obisnuite, de talia ei) si muschi bine dezvoltati.
Capul pisicii Bombay este mediu ca dimensiuni, fara unghiuri ascutite sau zone aplatizate, mai mult
rotund decat oval. Profilul este proportionat, nici foarte adancit, ca la persane, nici foarte alungit si
aproape drept, ca la siameze. Urechile, de dimensiuni medii, sunt plasate la distanta una fata de
cealalta, late la baza si cu varfuri rotunjite. Nasul este rotund catre varf si usor turtit catre bot. Botul
este scurt fara a fi patrat sau unghiular, bine rotunjit, in proportie cu intregul cap.
Ochii pisicii Bombay sunt rotunzi, pozitionati distantat unul fata de celalalt, culorile permise
variind de la toate nuantele de galben-auriu pana la culoarea cuprului, auriu-roscat. Se prefera
culorile cat mai intense.
Corpul, bine proportionat, se incadreaza mai degraba intr-un patrat imaginar decat intr-un
dreptunghi, fiind nici prea longilin, nici prea brevilin. Linia spatelui este paralela cu solul. Pieptul
este puternic si lat, dar rotunjit iar coada trebuie sa nu fie nici prea lunga si prea subtire (ca la
siameze) dar nici prea scurta sau prea groasa. Picioarele sunt bine fixate si puternice, in perfecta
armonie cu restul corpului.
Blana este de culoare perfect neagra, cu o textura matasoasa, si firul de par trebuie sa aiba aceeasi
culoare de la radacina pana la varf. Fire de par cu radacina mai deschisa decat varfurile sunt admise
pana la maxim doi ani, varsta la care culoarea adevarata a pisicii Bombay se stabilizeaza.

Defecte eliminatorii in competitii feline sunt:

• coada prea lunga sau prea scurta, cu vertebrele terminale indoite sau purtata incorect;
• forma profilului prea alungita (ca la siameze);
• nasul si pernitele de alta culoare sau mai deschise ca nuanta decat blana;
• pete de alta culoare in blana sau de alta nuanta decat negrul de baza;
• ochi verzi.
T
Este o pisica foarte atasata de stapani, iubeste intreaga familie adoptiva si se intelege foarte bine cu
copiii. Doreste atentie in mod constant, nu e de mirare daca o vedeti stand lipita de stapani in
 permanenta. Sunt pisici curioase si foarte atente la tot ce se intampla in jur, le place sa se joace cu
toate ca nu sunt foarte vioaie si nici foarte “vorbarete”.

1950 crescat