Eminescu şi poeziile lui este un studiu de Titu Maiorescu.

A fost publicat în anul

1889, anul morţii lui Eminescu.

studiul cuprinde două părţi: prima parte se referă la viaţa poetului, (vizează „omul”
Eminescu), a doua cuprinde o analiză a operei acestuia („poeziile lui”). 

În partea întâi, criticul fixează câteva date din biografia lui Eminescu, arătând că
acesta s-a născut la Botoşani, a studiat la Cernăuţi, Viena şi Berlin, a fost inspector
şcolar, bibliotecar; a murit în 1889. Maiorescu nu admite ideea potrivit căreia boala de
care a suferit Eminescu (nebunia) ar fi fost declanşată de sărăcie şi arată că ea a fost
moştenită ereditar (doi fraţi ai acestuia s-au sinucis după ce înnebuniseră!). Consideră
că viaţa sa plină de excese (abuz de tutun, cafea; lecturile excesive) a fost o consecinţă
a acestei boli şi nu factorul care a cauzat-o.

Face un portret spiritual al lui Eminescu, evidenţiindu-i ca trăsături definitorii

inteligenţa, memoria extraordinară (capacitatea de a reţine un volum imens de
cunoştinţe), cultura excepţională (cunoscător al filosofiei, al credinţelor religioase;
pasionat de marile scrieri ale lumii), setea de cunoaştere (interesul constant pentru
nou, pentru teoriile ştiinţifice, economice, filosofice etc.), modestia (refuzul premiilor
şi al gloriei;).

pesimismul eminescian ,nativ ( ţine deci de structura interioară a poetului), oricând şi

oriunde ar fi trăit Eminescu, din opera sa ar fi răzbit acelaşi pesimism, aceeaşi
dezamăgire.

afirmă că ceea ce individualizează opera lui Eminescu în raport cu opera scriitorilor

dinaintea sa şi o face inconfundabilă este bogăţia ideilor filosofice şi frumuseţea
limbajului, Remarcă multitudinea de idei filosofice, religioase, ştiinţifice, mitologice
care se regăsesc la Eminescu, şi le explică prin cultura excepţională a acestuia.

În finalul studiului, Maiorescu se lansează într-o profeţie care a fost confirmată mai
târziu, arătând că „pe cât se poate omeneşte prevedea”, literatura (poezia) românescă
din secolul al XX-lea, va începe sub bazele geniului eminescian (deci poezia
eminesciană va fi germenele din care se va naşte toată poezia secolului următor).