Text auxiliar

EXUVII de Simona Popescu

Lumea copiilor își avea legile ei nescrise, cuce- buni, reîncepeau „idilele“ „la bancă“ (ne adunam
ririle și înfrângerile ei, răutățile, invidia, prostia, acolo, în fața blocului, în picioare, în jurul celor mai
mârșăviile2. Era o pândă continuă, o neobosită hăr- mari care stăteau pe banca îngustă, dușmanii de pes-
țuială, o pâră generală, se rupeau prietenii în numai te zi). Acolo se spuneau povești adevărate, căscam
cinci minute, se spuneau lucruri de o cruzime pe care gura la toate comediile frecându-ne violent pieile,
numai un copil le poate suporta și ierta. Supărarea scărpinându-ne până la sânge cu unghiile după
dura o oră, cel mult o zi – două, dar lua proporții mușcătura vreunui țânțar. Și doar chemările tot mai
colosale. Cuvinte trântite aiurea te sfâșiau […]. Apoi insistente și mai amenințătoare ale părinților ne pu-
urmau marile împăcări, marile fraternizări, copleși- teau despărți. […]
toare, umplând aerul de pulberi aurii. Împăcarea Chiar jocurile obișnuite căpătau în unele zile o
avea culoarea roz-auriu. inexplicabilă ferocitate. De-a prinselea se transforma
Într-o zi întreagă se puteau întâmpla atâtea, nimic uneori în alergarea aia cumplită din coșmaruri, mă
nu era previzibil. Dimineața era pentru ferocitate3. apuca o frică imensă care nu mai avea nicio legătu-
Atunci, cu o nouă energie, se spuneau chestiile cele mai ră cu jocul […]. Erau o grămadă de alte lucruri care-ți
dure, atunci se putea întâmpla să fii tras de păr, să pri-
mești o scatoalcă4, un cot în stomac, începeau încleș-
tările, bătăile între băieți și vipereniile5 insinuante6
ale fetițelor. Era timpul minciunilor, toți se pregă-
teau să-și întindă capcanele. Ce freamăt de harpii7
mici, de demoni mârâitori, de javre schelălăitoare!
Limbile se ascuțeau, sângele clocotea, lucrurile de-
veneau arțăgoase, ceva te împingea afară din casă. O
căutai cu lumânarea. Ieșeai nerăbdător. Te așteptau.
Fetele și băieții – cele două specii diferite, definitiv
vrăjmașe. Ne toleram pentru că aveam nevoie unii de
alții, la jocuri, ca să fim mai mulți. După-amiaza era
vremea jocurilor, alergatului de colo colo, hârjonelii,
gălăgiei. Iar seara – timpul împăcărilor, al fericirii tăiau pofta de orice: se fura pe rupte și pe față la
generale. Când aerul se colora violet, se înmuiau toa- șotron, la elastic, se fura la Regina pe furate, ăsta era
te, ne înmuiam și noi, oboseala ne făcea parcă mai un joc în care mergeau favoritismele, nu ajungeai
niciodată Regină dacă luai mereu „pași de șoricel“,
1 exuvie (s.f.) – înveliș rezultat prin năpârlirea șerpilor; ieșirea adul-

ților din pupe.

în timp ce alții erau lăsați să înainteze pentru că pri-
2 (s.f.) – atitudine sau faptă josnică, ticăloșie. meau „pași de elefant“ sau „de uriaș“. Nu era cinstit,
3 ferocitate (s.f) – cruzime, sălbăticie, violență; faptă crudă, săl-

batică, violentă. multe jocuri erau necinstite, toate jocurile erau necin-
4 (s.f.) - lovitură dată cuiva cu palma sau cu dosul mâinii.
5 viperenie (s.f.) – cuvânt inventat de autoare, însemnând răutate, stite. Chiar în , unii, invidioși,
jignire.
6 insinuant (adj.) – care strecoară aluzii răutăcioase.
șopteau la urechea celui care trebuia să pornească în
7 harpie (s.f.) – în mitologia greacă, monstru fabulos, reprezentat căutarea noastră pe unde eram ascunși noi ceilalți,
sub forma unei femei înaripate, cu trup și cu gheare de vultur, per-
soni�când furtunile și moartea; (�g.) femeie hrăpăreață, arțăgoasă și
ceea ce era un lucru foarte, foarte urât.
rea; zgripțuroaică.

55
 Discutarea textului








furt

regatul copiilor

Portofoliu

Biblioteci deschise

56