UNIVERSITATEA ”TIBISCUS” TIMIȘOARA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE

ADMINISTRATIVE

Desfasurarea ascultarii martorului.

Verificarea si aprecierea declaratiei.
- referat -

Student
DOBRICĂ IRINA BIANCA

1
 Ascultarea martorilor

Pregatirea in vederea ascultarii.

Obtinerea unor declaratii veritice si complete, menite sa duca la
aflarea adevarului, este influientatain mod hotarator si de modul in care se
face pregatirea. Nu de putine ori, lipsa de pregatire sau superficialitatea in
efectuarea acestei activitati are drept consecinta obtinerea unor declaratii de
slaba calitate, repetarea ascultarii, cheluieli inutile de timp si forte si, in
ultima analiza, tegiversarea cercetarilor, cu urmari deosebite asupra
finalitatii juridice:
-studierea dosarului cauzei, este prima faza a activitatilor
pregatitoare si se impune cu necesitate avand un rol de prim ordin in
asigurarea cadrului propice desfasurarii in bune conditii a acestei activitati.
Examinarea minutioasa a materialelor cauzei are drept scop stabilirea, in
primul rand, a faptelor si imprejurarilor ce se impun a fi clarificate prin
ascultare dar si stabilirea persoanelor care pot contribui la lamurirea lor,
precum si modul cum trebuie sa se desfasoare ascultarea pentru realizarea
scopului urmarit.
Cu ocazia stabilirii persoanelor care urmeaza a fi ascultate in calitate de
martori, trebuie determinata de o anumita ordine de prioritate,punandu-se
baza pe anumite criterii.
Studiid materialele din dosarul cauzei, organul de urmarire penala trebuie sa
stabileasca, dintre persoanele ce cunosc fapte ori imprejurari importante
pentru cauza, pe cele care pot fi ascultate in calitate de martori. Sublinierea
se impune avandu-se in vedere ca anumite persoane nu pot sau nu sunt

2
obligate sa depuna ca martori, iar altele, desi prezente la locul savarsirii
faptelor, datorita deficientelor analizatorilor perceptivi, nu pot furniza
informatii cu valoare probatorie.
-cunoasterea persoanelor care urmeaza a fi ascultate, este o problema
destul de complicata si ea poate fi realizata atat inainte de ascultare, cat si in
timpul desfasurarii ei. Alegerea momentului cand urmeaza a se realiza
cunoasterea difera de la o cauza la alta, in raport cu natura infractiunii
savarsite, conditiile comiterii ei, numarul persoanelor care au perceput
faptele sau imprejurarile, precum si aspectele ce pot fi lamurite cu fiecare
martor ori categorii de martori. Pentru caracterizarea personalitatii martorilor
este necesar sa se cunoasca: gradul de dezvoltare a gandirii, interesele
predominante, starea sanatatii in momentul perceperii, mediul in care traiesc,
profesia si ocupatia dar si trasaturile de caracter.
Legea procesuala penala nu a prevazut ca o incapacitate juridica de a depune
ca martor pentru persoanele cu antecedente penale sau persoanele
condamnate pentru marturie mincinoasa.
Modalitatile de cunoastere a martorilor sunt multiple, incepand efectuarea
unor activitati de urmarire penala-ascultarea de martori, persoane vatamate-
continuand cu verificarea de inscrisuri, verificari la locul de munca si
domiciliu, in evidentele organelor de politie.
-intocmirea planului de ascultare, este unul dintre cele mai importante
momente ale pregatirii.
Avandu-se in vedere multitudinea problemelor care trebuie sa fie lamurite
prin ascultare, pozitia martorilor in cauza, datele ce caracterizeaza
personalitatea acestora, se impune intocmirea unui plan de ascultare pe baza
problemeleor respective. Planul contine intrebarile care urmeaza a fi
adresate martorilor si poate fi intocmit pentru fiecare martor in parte sau

3
pentru o anumita categorie de martori, daca problemele ce urmeaza a fi
clarificate sunt aceleasi.
Planul de ascultare trebuie sa se constituie intru-un instrument de lucru.
-asigurarea prezentei martorilor la data si ora fixate pentru ascultate,
organele de urmarire penala sau instanta de judecata trebuie sa citeze
persoanele aratate prin denunt ori plangere, precum si alte persoane propuse
de parti. Dreptul de a dispune citarea unor persoane apartine exclusivitate
organelor judiciare.
Cand organul de urmarire penala nu are posibilitatea sa asculte
martorii,deoarece acestia se afla in alta localitate si nu se pot deplasa sau se
afla in strainatate, ascultarea se efectueaza prin comisie rogatorie.
-asigurarea conditiilor in care se va desfasura ascultarea;pentru buna
desfasurare a ascultarii si realizarea scopului pe care il urmareste,trebuie sa
se indeplineasca si alte conditii,cum ar fi: invitarea parintelui, a tutorelui,
curatorului, sau educatorului, cand martorul este un minor ce nu a implinit
varsta de 14 ani, invitarea unui interpret in situatia in care martorii nu cunosc
limba in care se desfasoara procesul penal. Pe langa acestea trebuie creata si
ambienta propice, adica biroul in care urmeaza sa se faca audierea trebuie sa
fie mobilat cat mai sobru pentru a nu atrage atentia martorului.

Ascultarea martorilor
De regula ascultarea martorilor parcurge trei etape,si anume:
-verificarea indentitatii si ascultarea cu privire la datele personale. In
cadrul acestei etape, martorul este solicitat sa raspunda la intrebarile ce I se
adreseaza cu privire la datele de identificare – nume, prenume, etate, adresa
si ocupetie, confruntandu-se cu mentiunile din actul de identitate. Dupa
aceasta, organul de urmarire penala este obligat sa-l intrebe daca este sot sau

4
ruda apropiata cu vreuna din parti sau daca a suferit vreo paguba de pe urma
infractiunii. Momentul urmator al acestei etape priveste procedura depunerii
juramantului. Astfel, martorii vor depune urmatorul juramant: Jur ca voi
spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Martorului ii se
aduce la cunostinta obiectul cauzei si I se arata apoi care sunt faptele si
imprejurarile pentru lamurirea carora a fost ca martor.
-relatarea libera sau spontana ori ascultarea povestirii martorului;
Aceasta etapa cuprinde adresarea unei intrebari cu caracter general,
denumita intrebare tema, de natura sa dea posibilitatea martorului sa declare
tot ceea ce stie in leggatura cu faptele si imprejurarilor pentru a caror
lamurire au fost solicitati sa depuna.
Un rol deosebit pentru clarificarea problemelor prin relatarea libera il are
atmosfera propice povestirii martorilor, realizata de catre cel care conduce
ascultarea. Pentru aceasta ascultarea trebuie sa fie facuta cu rabdare, calm
si atentie. Martorii nu trebuie sa fie intrerupti decit in mod exceptional,cand
relatarile lor nu au legatura cu cauza si atunci numai cu recomandarea de a
se referi la obiectul cauzei.
Printre alte avantaje ale relatarii libere ori sporitane, oferite de prac-tica
judiciara, amintim:
-evidentierea limitelor cunostintelor martorilor cu privire la im
prejurarile cauzei si persoana care a savirsit infractiunea;
-reducerea considerabila a influentei pe care organul de urmarire
penala o poate exercita asupra martorilor
-evidentierea posibilitatilor de exprimare a martorilor.
- posibilitatea oferita organului de urmarire penala de a face apre-
cieri cu privire la nivelul de dezvoltare a proceselor psihice, tem-

5
peramentul, starea de emotivitate si gradul de cultura ale mar
torilor.
Ascultarea. poate lua sfirsit dupa parcurgerea acestei etape atunci cind,
in cadrul relatarii libere, martorii au lamurit complet toate faptele sau
imprejurarile pentru care au fost solicitati sa depuna.

-Adresarea de intrebari si ascultarea raspunsurilor sau ascultarea

dirijata

Aceasta etapa este facultativa— spre deosebire de primele doua, care

sunt obligatorii.
Tactica ascultarii in aceasta etapa se stabileste avandu-se in
vedere, in principal, pozitia martorilor ascultati. In cazul martorilor de
buna-credinta, care in cadrul relatarii libere au avut omisiuni, probleme
insuficient clarificate, confuzii ori afirmatii contradictorii, li se vor adresa
intrebari de precizare si verificare pe marginea acestor aspecte.
Principalele avantaje ale ascultarii dirijate:
-inlatura confuziile si contrazicerile pe care martorii le-au facut
in povestirea libera.
-elimina posibilitatea martorilor de a se abate de la imprejurarile
care intereseaza cauza sau de a se opri la probleme nesemnifica-
tive, ignorand pe cele esentiale;
-ofera posibilitatea celui care a condus ascultarea de a ajuta mar
torii sa-si aminteasca unele imprejurari uitate

- constituie metoda de baza in demascarea martorilor de rea-cre

dinta, care, in mod deliberat, vor sa ascunda anumite impre

6
 jurari cunoscute; .
-constituie un mijloc important pentru-obtinerea de date necesare
cunoasterii personalitatii martorilor, precum si a sentimentelor
pe care acestia le nutresc fata de fapta si faptuitor.
Principalele dezavantaje ale ascultarii dirijate (reliefate de practica
judiciara) sunt:
-nu permite evidentierea limitelor cunostinelor martorilor, aces
tia straduindu-se sa raspunda cat mai exact la intrebarile ce le
sunt adresate;
-martorii pot crede ca organului iudiciar ii sunt cunoscute deja
toate imprejurarile cauzei, iar de la ei nu sunt necesare decat
anumite precizari, ceea ce ii determina sa nu-si extinda raspun-
sul si asupra altor date pe care le detin, ce nu sunt reclamate de
intrebare.
-cel mai mare neajuns al ascultarii prin adresare de intrebari il
constituie gradul mare de sugestibilitate al intrebarilor.

Ascultarea martorilor trebuie condusa si desfasurata intr-o astfel de maniera

incat sa se ajunga la determinarea acestora sa declare adevarul. Tactica de
ascultare stabilita urmareste un dublu scop, pe de o parte, lamurirea
problemelor cauzei, iar, pe de alta parte, prevenirea savarsirii infractiunii de
marturie mincinoasa. Pentru realizarea acestor scopuri, organul de urmarire
penala trebuie sa stabileasca motivele care determina pe martori sa declare
mincinos.

Consemnarea declaratiilor martorilor

7
Declaratiile martorilor sunt consemnate in scris. La consemnarea declara-
tiilor martorilor trebuie sa se retina numai ceea ce este esential si are va-
loare pentru cauza. In acest sens, prezinta valoare numai ceea ce martorii au
perceput, de aceea in declaratiile lor nu se consemneaza concluziile,
presupunerile sau parerile lor. Declaratiile martorilor se consemneaza pe
formulare tipizate. Daca martorii doresc sa-si consernneze personal declaratiile,
li se vor pune la dispozitie coli de hartie si nu formulare tip de declaratie.
Atunci cand martorii isi consemneaza personal declaratiile, in continutul
acestora trebuie sa se faca mentiunea — pe langa datele ce le prevede
formularul tipizat; — si despre cele privind depunerea juramintului si
avertizarea cu privire la consecintele nedeclararii adevarului, precum si
obiectul cauzei in legatura cu care sunt ascultati1. Cand martorul este sot ori
ruda apropiata, in continutul declaratiei trebuie sa se mentioneze ca i s-au
adus la cunostinta prevederile legale si doreste sa depuna ca martor.
In cazul martorilor de buna-credinta, in declaratie se reda continutul
celor expuse, spre deosebire de al celor de rea-credina,cand in declaratie
se consemneaza atat intrebarile adresate, cat si raspunsurile lor.
Consemnarea in acest mod se impune pentru a nu da posibilitatea mar-
torilor sa invoce, ulterior, ca nu au fost intrebati in legatura cu faptele sau
imprejurarile cu privire la care au declarat mincinos.
Declaratiile se consemneaza fara adaugiri ori stersaturi, iar in even-
tualitatea ca apar, ele trebuie cerificate de catre martori si de cel ce conduce
ascultarea. Pentru evitarea oricaror obiectii sau suspiciuni, spatiile ramase
libere se bareaza. Declaratia se citeste martorului, iar daca solicita, i se da sa o
citeasca, dupa ,care este semnata pe fiecare pagina — atat de martor, cat si de

8
cel ce a facut ascultarea.Cand martorul nu poate ori refuza sa semneze, se va
face mentiune despre aceasta in declaratia scrisa. Cat priveste imposibilitatea
martorului de a semna, asemenea situatii pot aparea in practica si ele trebuie
rezolvate in conformitate cu prevederile legale. Atunci, insa, cand martorul
refuza sa semneze, inseamna ca nu este de acord cu continutul declaratiei. O
astfel de declaratie nu are nici o valoare pentru cauza, din moment ce martorul
nu si-o insuseste si nu o confirma sub semnatura.

Verificarea si aprecierea declaratiilor martorilor

Declaratiile martorilor trebuie verificate, pe de o parte, prin compa-

rarea continutului acestora cu celelalte mijloace de proba — verificate —
administrate in cauza, iar pe de alta parte, prin efectuarea diverselor ac-
tivitati de urmarire penala.
Astfel, declaratiile martorilor pot fi verificate prin ascultarea altor
martori, a partii vatamate ori chiar a invinuitilor sau inculpatilor implicati
in cauza. Cand exista contraziceri esentiale, fie intre declaratiile diferitilor
martori, fie intre declaratiile martorilor si cele ale partilor, se foloseste
confruntarea. .
Aprecierea probelor constituie etapa finala a activitatii organelor de
urmarire penala. Aprecierea declaratiilor martorilor reprezinta rezultatul
verificarii lor si al concluziilor formulate privind existenta sau inexistenta
faptelor rezultate din declaratiile respective. Altfel spus, in esenta, apre-
cierea declaratiilor martorilor consta in stabilirea sinceritatii si veridici-
tatii lor. Sinceritatea si veridicitarea sunt aspecte diferite. Buna-credinta a
martorilor asigura obtinerea unor declaratii sincere, ceea ce nu inseamna,

9
intotdeauna, ca sunt si veridice. Sinceritatea declaratiilor martorilor de-
pinde de personalitatea acestora, de convingerile intime ca tot ceea ce
afirma reprezinta adevarul. Veridicitatea declaratiilor inseamna corespon-
denta intre faptele relatate si cele petrecute in realitate, de unde concluzia
ca, in procesul ascultarii martorilor trebuie sa se urmareasca nu numai
obtinerea unor declaratii sincere, ci si veridice,
Declaratiile martorilor se apreciaza in coroborare cu intregul material
probator administrat in cauza. Numai in masura in care acestea sunt con-
firmate de celelalte materiale verificate ale cauzei, se poate afirma ca ele
reflecta realitatea.

Bibliografie

1. Tratat de tactică criminalistică, editura Carpaţi

2. Gabriel Ion Olteanu, Tactică criminalistică- Note de curs

10