Tema în varianta română de la disciplina Dezvoltare umană.

Introducere

Nu toate religiile împărtășesc aceleași credințe, dar într-o formă sau alta, religia se
găsește în toate societățile umane cunoscute. Încă de la începuturile sale, sociologia a fost
interesată de fenomenul religios.
Abordările sociologice ale religiei sunt încă puternic influențate de ideile celor trei
teoreticieni ”clasici” ai sociologiei: Marx, Durkheim și Weber. Nici unul nu se considera
credincios și toți au subliniat că, în vremurile moderne, semnificația religiei se va diminua.
Fiecare considera că religia este într-un sens fundamental doar o iluzie. Susținătorii
diferitelor credințe ar putea fi pe deplin convinși de valabilitatea lor și a ritualurilor la care iau
parte, dar însăși diversitatea religiilor și legătura lor evidentă cu diferitele tipuri de societate -
spuneau cei trei gânditori – fac aceste convingeri, în mod inevitabil, neplauzibile.
Un individ născut într-o societate australiană de vânători și culegători va avea
convingeri religioase cu totul diferite față de cele ale unuia născut în sistemul de caste din India
sau aparținând bisericii catolice a Europei medievale.
Religia a jucat un rol esențial în viața socială încă din societățile tradiționale. În cadrul
acestor societăți nu au existat preoți de profesie, ci doar anumiți indivizi care se specializau în
cunoștințele legate de practicile religioase. Simbolurile și ritualurile religioase erau adesea
integrate în cultura materială și artistică a societății respective. Astfel, în rândurile societăților
mici erau frecvent întâlnite două forme ale religiei, și anume: totemismul și animismul.

2
 Émile Durkheim

Émile Durkheim (1858 – 1917) a fost unul dintre fondatorii sociologiei moderne,

alături de Karl, Marx și de Max Weber. Acesta a militat pentru tratarea sociologiei ca un
domeniu de studiu aparte, continuând astfel eforturile lui Auguste Compte, sociologia
continuând să fie asimilită filosofiei, în era în care Durkheim a trăit.
Parte dintr-o familie cu tradiție de rabini, Durkheim a ales calea studiului filosofiei.
Printre lucrările sale cele mai cunoscute se numără Suicidul: Studiu sociologic (1897). Deși
adept al unor politici sociale, Durkheim nu era de acord cu filosofia lui Marx, pe care o
considera mult prea violentă și nici cu metoda sa filosofică, pe care o considera dogmatică.
Conform lui Durkheim, toate elementele societății, inclusiv moralitatea și religia, sunt produse
ale istoriei.
Născut într-o familie de evrei tradiţionalişti la Epinal în 1858, Émile Durkheim
primeşte o educaţie profund religioasă. În ciuda acestui fapt, el nu se arată interesat de teologie,
alegând să-şi dea două bacalaureate: în litere şi ştiinţe. Cu toate acestea, educaţia religioasă îşi
va pune amprenta deoarece Durkheim, dovedind un mare respect pentru lege, pune accent pe
unitatea socială, susţine egalitatea tuturor în faţa legii, etc.
În perioada petrecută ca elev al Şcolii normale superioare, el este influenţat de doi
dintre profesorii săi: Émile Boutroux şi Fustel de Coulanges. De asemenea, Durkheim s-a
arătat interesat de filozofia lui Kant, unele teme kantiene revenind în lucrarea Formele
elementare ale vieţii religioase care constituie o încercare de sistematizare.
Creaţia lui ştiinţifică este foarte bogată, ea incluzând, pe lângă numeroase articole şi
recenzii, patru lucrări fundamentale: Despre diviziunea muncii sociale (1893), Regulile
metodei sociologice (1895), Sinuciderea (1897) şi Formele elementare ale vieţii religioase
(1912).

3
 Legătura dintre religie și societate în concepția lui
Émile Durkheim

În ceea ce privește filosofia religiei, principalele idei ale lui Durkheim au fost :

 Religia va fi întotdeauna parte din viața unei societăți, aceasta fiind instituția principală
a comunității, toate celelalte derivând din ea;
 Religia este produsul activității umane, nu a intervenției divine;
 Conform sociologului francez, orice religie este formată din cel puțin trei componente:
obiecte sacre, un set de crezuri și practici și existența unei comunități morale;
 Religia iese la iveală atunci când este legitimată prin momente de efervescență
colectivă, când membrii societății se reunesc pentru a efectua un ritual religios;
 Valoarea religiei este dată de importanța pe care societatea i-o acordă, nu de valoarea sa
intrinsecă, după cum un timbru poate fi doar o bucată de hârtie, dacă societatea nu i-ar atribui o
valoare anume;
 Astfel, fiecare religie este reală în felul ei, cel puțin la nivel simbolic, din moment ce
acestea exprimă imaginea unei anume societăți;
 Durkheim consideră că, în privința Europei, zeii sunt morți. Această afirmație este
realizată în contextul în care modernizarea societăților a transformat vechile ritualuri caduce, în
timp ce nu au apărut altele care să le înlocuiască pe cele vechi;
 În aceste condiții, sociologul francez consideră că noua religie aplicabilă în Europa este
dată de venerarea individului;