Sunteți pe pagina 1din 19

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA ŞTIINŢE ECONOMICE


CATEDRA FINANŢE ŞI BĂNCI

CURRICULUM
AL STAGIILOR DE PRACTICĂ DE SPECIALITATE
Ciclul I Licenţa

Chişinău – 2010
Curriculum a fost aprobat la şedinţa catedrei Finanţe şi Bănci Nr. ___ din __________

Autori: Ulian Galina, dr.hab.,prof.univ.,


Danilcenco Leonid, dr.hab., prof.univ.,
Şestacovscaia Angela, dr.conf.,
Ştefaniuc Olga, dr.conf.,
Criclivaia Diana, dr.,conf.

Şef catedră Finanţe şi Bănci


Dr.hab., prof.univ., Ulian Galina

Curriculum a fost aprobat la şedinţa Consiliului Facultăţii Nr. ____ din ________

Decanul FŞE
Dr.hab.,prof.univ Enicov Igor

2
I. PRELIMINARII
Stagiiile de practică de specialitate constituie o parte integrantă a procesului de formare
profesională iniţială. Fiind un element al procesului educaţional şi principalul liant dintre procesul de
învăţămînt şi activitatea profesională, asigură formarea competenţelor profesionale şi acumularea
experienţei privitor la organizarea şi realizarea activităţilor în domeniul profesional.
Domeniul de formare profesională „Finanţe şi Bănci” are drept scop fundamental pregătirea
viitorilor specialişti în sfera financiar-bancară. Realizarea acestui obiectiv ţine de necesităţile societăţii
contemporane în dezvoltarea economiei naţionale, în care domeniul de formare profesională „Finanţe
şi Bănci ” deţine un loc deosebit, direcţiile prioritare de pregătire ale specialiştilor fiind - activitatea
bancară, asigurările, investiţiile, finanţele publice, fiscalitatea, finanţele firmei şi pieţele de capital.
Stagiile de practică de specialitate reprezintă un element esenţial şi în cadrul socializării
profesionale a studenţilor. Succesul absolvenţilor pe piaţa muncii va depinde, în bună măsura, de
gradul în care aceştia vor cunoaşte specificul activităţii profesionale.
Curricumulul practicii de specialitate a fost elaborat în baza curricumulelor disciplinelor
academice, considerate fundamentale pentru specialitatea “Finanţe şi Bănci”. Modificările ce vor
surveni pe viitor în procesul de pregătire a specialiştilor de înaltă calificare la specialitatea dată vor
impune completarea şi perfecţionarea curricumulului practicii de specialitate.
Stagiile practicii de specialitate au scopul pregătirii specialistului cu o calificare corespunzătoare
şi aprofundarea cunoştinţelor teoretice acumulate în procesul de studii la USM precum şi de a însuşi
practica în una din entităţile economice.

II. OBIECTIVELE GENERALE ALE STAGIILOR DE PRACTICĂ


1. Consolidarea şi aprofundarea cunoştinţelor teoretice în domeniul financiar-bancar, a
priceperilor şi deprinderilor formate în cadrul activităţilor didactice din sala de curs;
2. Formarea deprinderilor profesionale în procesul de producţie prin aplicarea metodelor
eficiente de muncă;
3. Cunoaşterea normelor de conduită profesională şi a valorilor spirituale specifice profesiei
arealului specialităţii „Finanţe şi Bănci” în calitate de: inspector fiscal, manager financiar în cadrul
agenţilor economici cu diferite forme de organizare, agent de asigurare, funcţionar public, analist
financiar, ofiţer de cont, analist de credit, dealer pe piaţa valutară, consilier financiar, actuar,
broker sau dealer pe piaţa de capital, economist-casier, ofiţer de credit, analist de credit etc., pentru
care a optat;
4. Familizarea cu bazele activităţii economico – financiare a întreprinderii/ instituţiei alese cu
scopul acumulării deprinderilor profesionale;
5. Cunoaşterea bazei tehnologice ale profesiei optate, a metodologiei de soluţionare a
problemelor profesionale;
6. Cunoaşterea actelor normative care reglementează activitatea profesională aleasă;
7. Cunoaşterea specificului activităţii instituţiilor în cadrul cărora se desfăşoară activitatea
profesională;
8. Determinarea specificului activităţii profesionale din economie;
9. Utilizarea instrumentelor manageriale pentru conducerea şi realizarea flexibilă a
activităţilor practice;
10. Testarea tehnologiilor moderne în cadrul procesului de soluţionare a problemelor specifice
domeniului financiar-bancar;
11. Proiectarea şi organizarea proceselor tehnologice/de producţie în cadrul entităţii
economice;
12. Studierea posibilităţilor de perfecţionare a organizării activităţii la întreprinderile
respective;
13. Colaborarea cu toţi factorii implicaţi în activitatea profesională;
14. Formarea unei gândiri creatoare şi a capacităţilor decizionale respective în domeniul
financiar-bancar.

3
15. Totalizarea cunoştinţelor şi abilităţilor, dobîndite de studenti în timpul stagierii, care va
contribui la formarea acestora ca specialişti în domeniul financiar-bancar, la constituirea
fundamentului pentru integrarea lor în activitatea financiar-bancară şi pentru soluţionarea
problemelor concrete cu care se vor confrunta ca personal de specialitate sau ca manageri.

III. ADMINISTRAREA STAGIILOR DE PRACTICĂ

Semes Nr. Evaluarea


Tipul stagiului Perioada Responsabil
trul ore Credite Forma
Practica de iniţiere în Ex. Echipa de autori
IV 3 săptămâni 90 3
specialitate nota
Practica de specialitate VI 5 săptămâni 180 6 cu notă Echipa de autori
admis/ Echipa de autori
Practica de licenţă VI 5 săptămâni 180 6
respins

IV. DESCRIEREA STAGIILOR DE PRACTICĂ

4.1 Practica de iniţiere în specialitate

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ A PRACTICII DE INIŢIERE ÎN SPECIALITATE

La nivel de cunoaştere şi înţelegere:


• Orientarea spre o analiză a problemelor teoretice şi metodologice ale domeniului financiar –
bancar;
• Consolidarea cunoştinţelor teoretice privind teoria economică, stiinţifică, contabilitatea firmei,
managemntul întreprinderii, bazele asigurării şi reasigurării, formarea preţurilor, activitatea
bancară, fiscalitate;

La nivel de aplicare
• Aplicarea metodei de caz în procesul de investigare proceselor economico – financiare
care au loc la nivel de întreprindere/ bancă/ altă instituţie;
• Interpretarea şi analiza datelor privind evoluţia indicatorilor dezvoltării economici a
întreprinderii/ băncii/ altei instituţii, structurii acesteia, patrimoniului şi sursele de finanţare;
• Folosirea actelor normative ce reglementează activitatea întreprinderii/ băncii/ altei
instituţii la etapa actuală;
• Depistarea problemelor , obiective şi subiective economice cu care se confruntă
întreprinderea/ banca/ altă instituţie;

La nivel de integrare
• Evaluarea dezvoltării economice a întreprinderii/ băncii/ altei instituţii pe parcursul
ultimilor 2-3 ani;
• Determinarea factorilor interni;
• Examinarea factorilor mediului intern a întreprinderii/ băncii/ altei instituţii;
• Analiza mediului extern a întreprinderii/ băncii/ altei instituţii;
• Evaluarea gradului de concentrare a pieţei, situaţiei concurenţiale, corelarea cererii şi
ofertei pe anumite produse (servicii);
• Dezvoltarea interesului faţă de cunoaşterea ştiinţifică a fenomenelor şi proceselor
demarate în contextul naţional;

4
• Elaborarea unui raport, comunicărilor şi proiectelor de specialitate în baza datelor
acumulate privind activitatea economico – financiară a întreprinderii/ băncii/ altei instituţii.

CONŢINUT

În scopul organizării calitative a practicii, catedra numeşte coordonatorii ştiinţifici ai practicii de


iniţiere în specialitate din rândurile profesorilor. Numirea coordonatorilor ştiinţifici se înfăptuieşte prin
procesul verbal al şedinţei catedrei.
Înainte de începerea practicii, coordonatorul ştiinţific de la catedră consultă studenţii, făcându-le
cunoştinţă cu scopul şi sarcinile practicii, durata şi cerinţele principale, precum şi cu darea de seamă
necesară a fi perfectată de studenţi la sfârşitul practicii.
Pe parcursul practicii, coordonatorul ştiinţific asigură ajutorul consultativ şi metodic al
studenţilor, organizând convorbiri (consultaţii) cu ei privind practica de iniţiere în specialitate.
Coordonatorul ştiinţific, după posibilităţi, vizitează studentul-practicant, ceea ce majorează eficienţa
controlului asupra desfăşurării practicii la întreprindere.

Coordonatorul de la catedra de specialitate:


- va cere administraţiei entităţilor economice de a asigura condiţii de efectuare a
practicii de iniţiere în specialitate;
- va stabili relaţii cu îndrumătorul din entităţile economice şi, în comun, vor elabora
programul practicii de iniţiere în specialitate;
- va participa la repartizarea studenţilor-stagiari în entităţile economice ce
constituie baza de efectuare a practicii;
- va urmări respectarea termenelor şi realizarea obiectivelor practicii;
- va asigura colaborarea studentului-stagiar cu administraţia entităţilor economice
de practică;
- va acorda studentului-stagiar ajutorul metodic necesar;
- va verifica disciplina şi respectarea normelor securităţii muncii de către studentul-
stagiar;
- va evalua, împreună cu specialistul îndrumător din entităţile economice, realizarea
stagiului de practică de către studentul-stagiar;
- va participa la rezolvarea, în caz de necesitate, a problemelor cu care, eventual, se
va confrunta studentul în cadrul practicii;
- va realiza seminarul de instructaj pentru a furniza informaţii studenţilor despre
obiectivele şi modalitatea de desfăşurare a practicii de iniţiere în specialitate.

Conducătorul practicii de la întreprindere este obligat:


- să contribuie la alcătuirea planului tematic-calendaristic al practicii;
- să organizeze studierea regulilor tehnicii securităţii şi protecţiei muncii şi să
efectueze instrucţiuni respective;
- să organizeze o excursie prin întreprindere, să facă cunoştinţă studenţilor cu
regulamentul intern şi particularităţile organizării muncii lucrătorilor întreprinderii şi
funcţionarilor de secţii;
- să atragă studenţii la consfătuirile de lucru din întreprindere;
- să controleze îndeplinirea de către studenţi a regulamentului intern şi în cazul
încălcării să ia măsurile corespunzătoare;
- zilnic să verifice îndeplinirea programului practicii şi mersul întocmirii dării de
seamă;
- sistematic să controleze calitatea însuşirii materialului, înregistrând rezultatele în
zilnicul practicii;
- la sfârşitul practicii să scrie avizul cu privire la îndeplinirea programei practicii de
către student, indicând calităţile acesteia.
Avizul este confirmat prin semnătura conducătorului întreprinderii şi ştampila ei.

5
Studentul-stagiar are dreptul:
- să cunoască obiectivele stagiului de practică şi modalităţile de realizare;
- să se implice activ în elaboraea unui program individual de activitate în dependenţă de
nevoile de formare profesională;
- să propună sugestii vizînd organizarea şi efectuarea stagiilor de practică;
- să aleagă bazele de efectuare a stagiului de practică din numărul unităţilor cu care sînt
încheiate contracte de colaborare;
- să beneficieze de condiţii corespunzătoare la locul de desfăşurare a stagiului de practică
(resurse materiale, informaţionale etc.);
- să beneficieze de ajutor metodic şi îndrumare din partea administraţiei entităţii
economice în care a fost repartizat la practică, a mentorilor din partea agentului economic de
aplicaţie, a colaboratorilor Secţiei Dezvoltare curriculară şi evaluare, a coordonatorului
practicii de specialitate la facultate, a coordonatorului de la catedrele de specialitate;
- să realizeze numai sarcinile şi dispoziţiile incluse în programul de practică elaborat de
catedra de specialitate şi aprobat de consiliul profesoral al facultăţii respective;
- să beneficieze de prelungirea termenului de realizare a practicii de iniţiere în specialitate
în cazul în care se invocă motive întemeiate ce au creat impedimente în realizarea prevederilor
actualului regulament. În acest caz studentul-stagiar va solicita, printr-un demers adresat
decanatului, prelungirea practicii, indicînd motivul, iar decanatul, cu acordul Secţiei
Dezvoltare curriculară şi evaluare, va emite un ordin suplimentar.

Studentul-stagiar este obligat:


- să efectueze stagiul de practică în strictă conformitate cu prevederile
documentelor reglatorii ale acestei activităţi, realizînd obiectivele în limitele termenului
stabilit. În caz de ne-realizare a prevederilor regulamentului fără un motiv argumentat, printr-
un demers al decanatului, practica de iniţiere în specialitate va fi repetată fără întreruperea
procesului de învăţămînt la universitate;
- să efectueze practica de iniţiere în specialitate în unitatea de practică în care a fost
repartizat conform ordinului emis de către decanat. Dacă se încalcă prevederile regulamentului
fără un motiv argumentat, atunci printr-un demers al decanatului, practica de iniţiere în
specialitate va fi repetată fără întreruperea procesului de învăţămînt la universitate;
- să execute dispoziţiile şi recomandările coordonatorilor stagiului de practică;
- să respecte regulamentul de organizare internă şi condiţiile de securitate a muncii,
conform cerinţelor specifice instituţiei-bază de practică.
Programa practicii de iniţiere în specialitate trebuie să includă unul din următoarele compartimente:

Nr.
Denumirea compartimentelor
crt.
I. Practica de iniţiere în cadrul întreprinderii
1.1. Evoluţia şi caracteristica generală întreprinderii
1.2. Structura organizatorică a întreprinderii
1.3. Structura de conducere a întreprinderii (organizaţiei)
1.4. Analiza patrimoniului (activului) întreprinderii
1.5. Analiza surselor de finanţare
1.6. Eficienţa activităţii economico-financiare
1.7. Concluzii generale privind situaţia actuală şi perspectivele dezvoltării întreprinderii
II Practica de iniţiere în cadrul BNM/ bancii comerciale
1.1. Caracteristica generală şi structura organizatorică a BNM/ băncii comerciale
1.2. Funcţiile şi operaţiunile BNM/ băncii comerciale
1.3. Rezultatul activităţii BNM/ băncii comerciale
III. Practica de iniţiere în cadrul IFPS/inspectoratului fiscal teritorial

6
1.1 Structura organizaţională al inspectoratului fiscal
1.2. Specificul calculării şi achitării impozitelor
1.3. Regulile generale de stingere a obligaţiei fiscale şi controlul fiscal
Regulile specifice de stingere a obligaţiei fiscale şi ordinea trecerii în cont şi rambursării
1.4.
sumelor achitate în plus
SARCINI

I. Conţinutul practicii de iniţiere în cadrul întreprinderii

Capitolul 1. Evoluţia şi caracteristica generală întreprinderii.


• tipul întreprinderii (societate pe acţiuni, societate cu răspundere limitată,
cooperativă, întreprindere individuală sau de stat, gospodărie ţărănească (de fermier));
• locul unde se află întreprinderea şi adresa juridică;
• domeniul de activitate;
• prezentarea informaţiei privind dinamica volumului de producţie fabricată (realizată)
(serviciilor prestate) în unităţi naturale şi/ sau valorice;
• numărul angajaţilor;
• locul întreprinderii într-o anumită piaţă sau segmentul ei;
• prezentarea informaţiei privind asortimentul producţiei fabricate (realizate),
cumpărătorii, condiţiile de livrare, formarea preţului de comercializare. Poate fi făcută o
comparaţie cu segmentul respectiv al pieţei.

Capitolul 2. Structura organizatorică a întreprinderii


• examinarea tuturor subdiviziunilor întreprinderii;
• caracterizarea subdiviziunilor cu destinaţie de producţie – se referă acelea, în
cadrul cărora se fabrică diferite produse sau se prestează servicii;
• caracterizarea subdiviziunilor auxiliare - se referă celea, activitatea cărora
formează condiţii necesare pentru organizarea normală a proceselor de producţie (parcul
auto, atelierele de reparaţie, depozite, etc.);
• caracterizarea subdiviziunilor social-culturale – sunt acelea ce asigură crearea
condiţiilor normale de muncă şi odihnă a personalului ocupat la întreprindere, cum ar fi
cantinele, profilactorii şi structuri curative, spaţiul locativ ce se află la balanţa
întreprinderii;
• prezentarea schemei construcţiei organizatorice a întreprinderii.

Capitolul 3. Structura de conducere a întreprinderii (organizaţiei)


• studierea organelor şi/ sau persoanelor ocupate în procesul managementului
întreprinderii şi corelaţiile dintre ei;
• în cazul cînd în managementul întreprinderii sunt încadrate mai mult de 7-8
persoane, se va efectua distribuirea managerilor la nivel inferior, mediu şi superior de
conducere;
• examinarea corelaţiilor liniare şi funcţionale;
• prezentarea schematică a structurii de conducere, totodată se va respecta
corelaţia logică dintre schema construcţiei organizatorice şi structurii de conducere a
întreprinderii.

Capitolul 4. Analiza patrimoniului (activului) întreprinderii


• studierea şi analiza Rapoartelor financiare pe ultimii doi ani consecutivi;
• elaborarea următorului tabel:

7
Tabelul 4.1.
Dinamica valorii şi structurii activelor întreprinderii, lei (mii lei)
Abaterea Ritmul creşterii**
*
Indicatori 2008 2008 2009 2009 absolută
∑ % ∑ % 2009- 2009- 2009/ 2009/
2008 2008 2008 2008
∑ % ∑ %
1. Active pe termen lung
1.1. Active nemateriale
1. 2. Active materiale pe
termen lung
1. 3 Active financiare pe
termen lung
2. Active curente
2.1 Stocuri de mărfuri şi
materiale
2.2. Creanţe pe termen
scurt
2.3. Investiţii pe termen
scurt
2.4. Mijloace băneşti
2.5 Alte active curente
Total Activ (1+2)
Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar al SA/SRL „X”
*Abaterea absolută se determină ca diferenţa dintre valorile anului curent şi precedent
** Ritmul creşterii se determină ca raport dintre valoarea anului curent şi valoarea anului
precedent înmulţit cu 100% minus 100% (de exemplu: ((2008/2007)*100)-100

Capitolul 5. Analiza surselor de finanţare


• examina pasivul bilanţului contabil;
• studierea valorii capitalului şi elaborarea următorului tabel:
Tabelul 5.1.
Evoluţia valorii şi structurii capitalului întreprinderii, lei (mii lei)
Abaterea absolută Ritmul creşterii
Indicatori 2008 2008 2009 2009 2009- 2009- 2009/ 2009/
∑ % ∑ % 2008 2008 2008 2008
∑ % ∑ %
1. Capital propriu total
1.1 Capital statutar
1.2 Rezerve
1.3 Profit nerepartizat
2. Datorii pe termen lung
2.1 Datorii financiare pe
termen lung
2.2 Datorii calculate pe
termen lung

8
3. Datorii pe termen scurt
3.1 Datorii financiare pe
termen scurt
3.2 Datorii comerciale pe
termen scurt
3.3 Datorii calculate pe
termen scurt
Total Pasiv (1+2+3)
Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar al SA/SRL „X”
În baza datelor din tabelul 3 se va stabili structura capitalului întreprinderii, adică se va
determina ponderea fiecărei surse de finanţare a întreprinderii.

Capitolul 6. Eficienţa activităţii economico-financiare


• examina rezultatelor financiare;
• studierea datelor iniţiale pentru analiza ratelor de rentabilitate;
• analiza principalelor rate de rentabilitate;
• analiza indicatorilor eficienţei economice.
Eficienţa activităţii economică – financiare se caracterizează prin indicatorii rezultatelor
financiare şi rentabilităţii. Indicatorii rezultatelor financiare se reflectă în anexa 2 „Raportul privind
rezultatele financiare” şi anume: profitul brut (rd.030,f.nr.2), profitul perioadei de gestiune până la
impozitare (rd. 130, f. nr. 2), profitul net (rd.150f.nr.2). Studenţii vor studia modul de formare a
indicatorilor rezultatelor financiare în baza datelor din anexa 2 şi vor întocmi tabelul 4
Tabelul 6.1.
Rezultatele financiare, lei (mii lei)
Abaterea absolută Ritmul creşterii
Indicatori 2008 2009 2010 2010-2009 2010-2008 2010/ 2010/
2009 2008
1. Profitul brut
2. Rezultatul din activitatea
operaţională
3. Rezultatul din activitatea de
investiţii
4. Rezultatul din activitatea
financiară
5. Rezultatul din activitatea
economico – financiară
6. Rezultatul excepţional
7. Profitul (pierderea) perioadei
de gestiune până la impozitare
8. Profitul net(pierderea netă)
Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar al SA/SRL „X”
Indicatorii rentabilităţii se determină în baza datelor din anexa 1 „Bilanţul contabil” şi anexa 2
„Raportul privind rezultatele financiare” la Raportul financiar. La indicatorii rentabilităţii se referă:
rentabilitatea vânzărilor, rentabilitatea economică (activelor), şi rentabilitatea financiară.
Rentabilitatea vânzărilor (RVV) caracterizează capacitatea întreprinderii de a obţine profit în urma
desfacerii.
Profit brut (rd.030 F2)
Rvv = *100%
Valoarea medie a venitui din vinzar i
Mărimea normală acestui indicator este de 20%.
Rentabilitatea economică (activelor) (Rec) arată câţi bănuţi profit sau pierdere obţine
întreprinderea de la fiecare leu investit în activitatea acesteia, indiferent de sursele proveninţei acestui
leu (atât proprii cât şi împrumutate).
Profitul perioadei de gestiune pina la impozitare (rd.030 F2)
Rec = *100%
Valoarea medie a activului
9
Situaţia se apreciază pozitiv dacă rentabilitatea economică este mai mare decât rata medie a
dobânzii pe piaţa creditelor. În calculul acestui indicator sunt cointeresaţi creditorii întreprinderii.
Rentabilitatea financiară (Rfin) caracterizează eficienţa utilizării capitalului propriu. Aceasta arată
câţi bănuţi profit sau pierdere obţine întreprinderea de la fiecare leu investit în capitalul propriu al
societăţii date
Profit net (rd.150 F2)
Rfin = *100%
Valoarea medie a capitalulu i propriu
Desfăşurarea reuşită ai activităţii economico-financiare prevede obţinerea nivelului rentabilităţii
financiare nu mai jos de 15%. Valoarea acestui indicator cointeresează acţionarii întreprinderii,
deoarece reprezintă remunerarea acestora.

Tabelul 6.2.
Date iniţiale pentru analiza ratelor de rentabilitate
2009 2010 Devierea absolută Ritmul creşterii
Indicatori (2010-2009) ((2010/2009)*100)-100
Valoarea medie a venitului din vânzări
Valoarea medie a capitalului propriu
Valoarea medie a patrimoniului
Profit brut
Profit până la impozitare
Profit net
Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar al SA/SRL „X”
Tabelul 6.3.
Principalele rate de rentabilitate
2009 2010 Devierea absolută Ritmul creşterii
Indicatori (2010-2009) ((2010/2009)*100)-100
Rentabilitatea vânzărilor
Rentabilitatea economică
Rentabilitatea financiară
Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului financiar al SA/SRL „X”
Tabelul 6.4.
Analiza indicatorilor eficienţei economice
2009 2010 Devierea absolută Ritmul creşterii
Indicatori (2010-2009) ((2010/2009)*100)-100
Productivitatea anuală a unui muncitor
Productivitatea anuală a unui salariat
Randamentul mijloacelor fixe
Volumul producţiei fabricate la 1 leu
resurse materiale
Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor statistice

Capitolul 7. Concluzii generale privind situaţia actuală şi perspectivele dezvoltării întreprinderii.


• generalizarea punctelor forte şi a celor slabe ale activităţii întreprinderii;
• prezentarea prognozelor privind dezvoltarea viitoare a activităţii economico – financiare
a firmei analizate.

II. Conţinutul practicii de iniţiere în cadrul BNM/ bancii comerciale


Capitolul 1.Caracteristica generală şi structura organizatorică a BNM/ băncii comerciale

10
• înfiinţarea şi dezvoltarea BNM/ băncii comerciale;
• autorizarea băncii comerciale;
• structura organului de conducere a BNM/ băncii comerciale;
• Consiliul de Administraţie a BNM/ băncii comerciale, componenţa şi
împuternicirile;
• baza legislativă ce reglementează activitatea instituţiei financiare (legile,
regulamentele, instrucţiunile şi normele interne);
• organigrama BNM/ băncii comerciale;
• structura organizatorică şi caracteristica a principalelor direcţii de activitate a BNM/
băncii comerciale.
Capitolul 2. Funcţiile şi operaţiunile BNM/ băncii comerciale
• funcţiile BNM/ băncii comerciale şi caracteristica lor;
• instrumentele ce sunt utilizate în reglarea masei monetare din circulaţie, utilizate de
BNM;
• agregatele monetare;
• tipurile instrumentelor politicii monetar-creditare a BNM şi analiza dinamicii lor
pe termen de ultimele trei ani;
• operaţiunile principale a BNM/ băncii comerciale şi caracteristica lor;
• operaţiunile pasive, structura şi caracteristica lor;
• operaţiunile de formare a capitalului propriu;
• operaţiunile de atragere mijloacelor băneşti;
• tipurile depozitelor şi caracteristica lor;
• alte tipuri de resurse atrase.
• operaţiunile active, structura şi caracteristica lor;
• tipurile creditelor şi condiţiile de acordare;
• tipurile operaţiunilor pe piaţa de capital;
• tipurile operaţiunilor valutare.
• operaţiunile de decontare şi de casă.
Capitolul 3. Rezultatul activităţii BNM/ băncii comerciale
• analiza dării de seamă anuală a BNM/ băncii comerciale;
• caracterizarea rincipalelor surse de formare a venitului şi principalelor direcţii de
cheltuieli ale BNM/ băncii comerciale;
• analiza dinamicii pe termen de trei ani următoarelor indicatorii:
- credite;
- reduceri pentru pierderi la credite;
- credite şi cerinţe privind leasingul financiar;
- active total;
- ponderea creditelor în structura activelor;
- depozite persoanelor fizice şi ponderea lor în structura depozitelor, în structura resurselor
atrase;
- depozite persoanelor juridice şi ponderea lor în structura depozitelor, în structura resurselor
atrase;
- depozite total;
- capital acţionar total;
- venituri total;
- cheltuieli total;
- profit (venituri(pierderi) net).
• calculul profitului BNM/ băncii comerciale;
• analiza şi comentarea structurii veniturilor şi structurii cheltuielilor a BNM/ băncii
comerciale, ponderea veniturilor şi cheltuielilor în profit.

11
III. Conţinutul practicii de iniţiere în cadrul IFPS/inspectoratului fiscal teritorial
În procesul exercitării practicii fiscale studentul trebuie să facă o analiză serioasă a activităţii
inspectoratului fiscal. Fiecare capitol conţine o listă întreagă de întrebări care necesită a fi analizate.
Raportul privind practica de iniţiere va include cel puţin un capitol, în dependenţă de tematica
proiectului de specialitate aleasă.

Capitolul 1. Structura organizaţională al inspectoratului fiscal


• Direcţiile inspectoratului fiscal;
• Interdependenţa funcţională a elementelor structurii organizaţionale;
• Separarea, cooperarea muncii şi delegarea împuternicirilor;
• Baza normativă internă ce reglementează activitatea inspectoratului fiscal;
• Reglementările funcţionale a angajaţilor direcţiilor principale;
• Utilizarea timpului de lucru, cronometrarea timpului de lucru;
• Instruirea personalului;
• Evaluarea personalului;
• Ordinii remunerării muncii inspectorilor, finanţarea inspectoratului fiscal;
• Procedurile ce reglementează soluţionarea situaţiilor conflictuale de muncă;
• Activitatea administrativă a organelor Serviciului Fiscal de Stat privitor la asigurarea şi
consolidarea bazei tehnico-materiale, precum şi întreţinerea ei în stare de lucru;
• Organizarea, desfăşurarea seminarelor şi cursurilor de perfecţionarea lucrătorilor organelor
Serviciului Fiscal de Stat privitor la chestiunile de gospodărie;
• Asigurarea eficacităţii cheltuielilor financiare pentru confecţionarea formularelor de dări de
seamă fiscale, documentelor tipizate cu regim special, timbrelor de acciz, etc.

Capitolul 2. Specificul calculării şi achitării impozitelor


• Ordinea de calcul şi de achitare a impozitelor pe venit de către persoanele ce practică activitate
de întreprinzător;
• Ordinea de calcul şi de achitare a impozitului pe bunurile imobiliare de către persoanele ce
practică activitate de întreprinzător;
• Specificul impozitării întreprinderilor mici;
• Ordinea de calcul şi de achitare a taxei pe valoare adăugată;
• Sistemul accizelor, conţinutul lor, structura, subiectul, obiectul impozitării, înlesnirile şi
termenii de plată;
• Taxele pentru resursele naturale. Organizaţia perceperii plăţii pentru resursele naturale;
• Impozitul funciar: arendarea pămîmtului, metoda de calcul, ordinea şi termenii de plată;
• Ordinea de calcul şi de achitare a impozitelor pe venit de către persoanele fizice. Veniturile
neimpozabile. Scutirile şi înlesnirile, ordinea aplicării lor. Declararea venitorilor anuale ale
cetăţenilor, ordinea şi termenii prezentării declaraţilor privind impozitul pe venit;
• Ordinea de calcul şi de achitare a impozitului pe bunurile imobiliare a persoanelor fizice.
Sistema înlesnirilor aferent impozitului dat;
• Ordinea de calcul şi de achitare a impozitului pe bunurile imobiliare care sunt transmise ca
moştenire sau dar;
• Plata contribuţiilor asigurării sociale şi medicale obligatorii de stat de către agenţii economici;
• Alte tipuri de impozite şi taxe. Specificul de calcul şi de achitare a acestora.

Capitolul 3. Regulile generale de stingere a obligaţiei fiscale şi controlul fiscal


• Contribuabilii;
• Agenţii fiscali;
• Drepturile şi obligaţiile contribuabililor;

12
• Inspectorii fiscali;
• Organele fiscale ale Republicii Moldova;
• Drepturile şi obligaţiile organelor fiscale;
• Organele poliţei fiscale;
• Organizarea controlului fiscal şi contestărilor;
• Evidenţa contribuabililor şi veniturilor;
• Criteriile şi metodele de apreciere a contribuabililor, care riscă să admită evaziuni fiscale;
• Secretul fiscal;
• Generalizarea celor mai frecvente neajunsuri în activitatea de control a organelor fiscale;
• Elaborarea scrisorilor de sinteză şi recomandărilor corespunzătoare;
• Organizarea muncii referitor la propaganda legislaţiei fiscale prin mijloacele informării în
masă, legătura şi schimbul de informaţie cu organele fiscale a altor state;
• Particularităţile acordurilor internaţionale privind eliminarea dublei impuneri.

Capitolul 4. Regulile specifice de stingere a obligaţiei fiscale şi ordinea trecerii în cont şi


rambursării sumelor achitate în plus
• Obiectul impunerii;
• Stingerea obligaţiei fiscale;
• Încasarea impozitelor, taxelor, amenzilor, penalităţilor;
• Stabilirea şi utilizarea înlesnirilor fiscale;
• Termenii şi ordinea achitării impozitelor şi taxelor;
• Creditul fiscal;
• Metodele asigurării executării obligaţiilor fiscale: garanţia averii, cauţiune, amenda, arestul
averii, etc;
• Organizarea încasării forţate a plăţilor la buget: confiscarea averii, petrecerea licitaţiilor pentru
vânzarea averii confiscate, concluziile despre eficacitatea lucrării date;
• Trecerea în cont sau rambursarea sumelor plătite în plus a impozitelor, taxelor, amenzilor,
penalităţilor;
• Organizarea evidenţei intrării impozitelor şi altor plăţi obligatorii;
• Automatizarea evidenţei, organizarea poştei electronice şi altor lucrări;
• Introducerea lucrului de calculare şi anulare a sancţiunilor pentru decontările plăţilor
inoportune;
• Restructurarea datoriilor, concluzie despre eficacitatea lucrării date.

REZULTATE
Întocmirea raportului
Darea de seamă (Raportul) a rezultatelor practicii se alcătuieşte pe fiecare capitol aparte. Ea se
elaborează pe parcursul desfăşurării practicii, iar după expirarea acesteia este prezentată pentru control
şi confirmare conducătorului practicii din partea întreprinderii, apoi la catedră, unde va fi aprobată de
coordonatorul ştiinţific.
În darea de seamă trebuie să fie oglindite detaliat toate capitolele respective, de asemenea ea
trebuie să conţină calcule şi material concret despre activitatea întreprinderii/ băncii/ alte instituţii,
referiri la legislaţia în vigoare, regulamente, instrucţiuni.
Raportul trebuie să conţină:
• foaia de titlu (anexa 1);
• ordinul întreprinderii despre admiterea studentului la practică cu indicarea
conducătorului din partea întreprinderii;
• planul tematico-calendaristic al practicii de specialitate cu notiţe despre îndeplinirea lui;
• conţinutul propriu-zis;
• jurnalul de practică;

13
• avizul conducătorului practicii din partea întreprinderii (semnătura căruia este
confirmată prin ştampilă).

Conţinutul Raportului trebuie să fie redat prin următoarele compartimente:


1. Introducere;
2. Capitolul I., II, III, etc.
3. Încheiere;
4. Bibliografie;
5. Anexe.
La fiecare compartiment al dării de seamă se anexează actele respective. De asemenea, sunt
incluse documentele şi materialele ce confirmă lucrul individual al studentului-practicant.
După ce coordonatorul ştiinţific controlează darea de seamă, studentului i se permite susţinerea
practicii. Susţinerea practicii are loc la catedra „Finanţe şi Bănci”, în baza unei comisii speciale.

Perfectarea dării de seamă


Conţinutul dării de seamă trebuie să fie expus în limbaj literar, textul trebuie să fie cules la
computer. Este interzisă reducerea cuvintelor în afara celor oficial admise.
Darea de seamă trebuie să fie elaborată sub următoarele forme:
• manuscris;
• imprimată (format 12, intervalul - 1,5);
Darea de seamă se perfectează pe foi de format A4. Limitele chenarului sunt: din stânga – 2,5
cm, din dreapta – 1 cm, de sus şi jos – 2 cm.
Darea de seamă trebuie să fie în forma de broşură.
Numerotarea paginilor şi compartimentelor. Numerotarea paginilor se efectuează cu cifre arabe.
Numărul se pune în colţul drept de jos, formatul 10. Foaia de titlu se include în numerotare, nu se pune
doar numărul de pagină. Anexele, de asemenea, se includ în numerotarea generală.
Denumirile subcompartimentelor, Introducerea, Încheierea, Cuprinsul, Bibliografia, Anexele se
plasează la mijlocul rândului. Fiecare compartiment se recomandă să fie început pe pagină nouă.
Tabele şi alte materiale grafice. Informaţia în cifre se recomandă să fie indicată în tabele.
Tabelul trebuie să fie plasat nemijlocit după textul în care se numeşte pentru prima dată sau pe pagina
următoare.
La toate tabelele şi materialul grafic trebuie să fie făcute trimiteri în text. Fiecare tabel trebuie să
aibă denumirea sa, care se plasează mai jos de cuvântul „Tabel”; toate tabelele se numerotează şi se
indică sursa în baza căreia este făcut.
Tabelele în text se numerotează în partea dreaptă (fără simbolul „nr."). Numerele tabelelor se
atribuie în ordine crescândă în cadrul fiecărui capitol. De exemplu, capitolul 2, tabelul 1, numărul se
atribuie – Tabelul 2.1. Denumirea tabelelor reflectă conţinutul generalizat al datelor prezentate în
tabel. În mod obligatoriu este necesar de reflectat unităţile de măsură. Dacă tabelul este prezentat pe
două sau mai multe pagini, pe prima pagină se indică denumirea coloanelor respective şi numerotarea
acestora, iar pe fiecare pagină următoare se va menţiona „Continuarea tabelului". Denumirea
coloanelor nu se repetă, ci se indică doar numărul acestora. Schemele şi diagramele se numerotează cu
cifre arabe amplasate sub ele.
Formulele matematice se numerotează în cadrul fiecărui paragraf cu cifre arabe în modul
următor: prima parte a numărului coincide cu numărul paragrafului, iar a doua corespunde numărului
de ordine al formulei în cadrul paragrafului. Semnificaţia simbolurilor utilizate se prezintă sub
formulă în ordinea în care ele urmează. Explicaţia la fiecare simbol se face într-o poziţie nouă, prima
începând cu cuvântul „unde".
În raportul de practică unităţile de măsură principale se indică fără prescurtări, de exemplu 5 mii
lei, 100 mii decalitri etc.
Toate cuvintele în raport se descriu deplin, în afară de abreviaturile semnificaţia cărora este bine
cunoscută (kg, m, etc). Noţiunile care se repetă pot fi înscrise folosind abreviaturile respective, de
exemplu, Societatea pe acţiuni (S.A.), Standardele Naţionale de Contabilitate (S.N.C.). În acest scop

14
se procedează astfel: prima denumire, în mod obligatoriu, se scrie deplin, iar în paranteze -
abreviatura. Întrebuinţarea ulterioară a noţiunii respective în raport va fi prin abreviere.
Raportul de practică în mod obligatoriu se semnează de către student şi conducătorul ştiinţific cu
indicarea datei.
Pe pagina următoare după partea textuală a raportului se prezintă bibliografia, în care sursele
bibliografice se grupează astfel (anexa 2):
1. Acte legislative şi normative (legile Republicii Moldova, hotărârile Guvernului Republicii
Moldova, regulamentele), materialele instructive şi metodice, culegeri statistice.
2. Literatura de specialitate (manuale, monografii, broşuri).
3. Ediţii periodice (reviste, culegeri de articole etc).
Lista manualelor, monografiilor, broşurilor se expune, în mod obligatoriu, în ordinea alfabetică cu
indicarea numelui şi prenumelui autorului, denumirii lucrării, locului şi denumirii editurii, anului
editării şi numărului de pagini.
Fiecare element al sursei bibliografice trebuie separat de elementul următor printr-un semn de
punctuaţie (punct, liniuţă etc).
Exemplu. Ulian G., Şetsacovscaia A., Taran I. Îndrumări metodice privind elaborarea şi
susţinerea tezelor de licenţă. Pentru studenţii specialităţii Finanţe şi contabilitatea firmei. – Chişinău:
CEP USM, 2006. – 23 p.
Anexele la raportul de practică se perfectează ca o continuare a lucrării. Fiecare anexă începe pe o
pagină nouă, în colţul din dreapta de sus indicându-se cuvântul „Anexa" şi numărul ei (de exemplu,
Anexa 1). Fiecare anexă va fi întitulată reieşind din conţinutul ei.

EVALUAREA

Darea de seamă, avizată pozitiv de conducătorul practicii din cadrul catedrei, trebuie susţinută,
conform graficului stabilit de către coordonatorul practicii de la facultate, în faţa comisiei desemnate
de către Consiliul facultăţii “Ştiinţe Economice” al USM.
Stagiile practicii de iniţiere în specialitate se creditează distinct şi se finalizează prin evaluare –
cu calificativul admis/respins.
Evaluarea stagiilor de practică se realizează pe întreaga perioadă de desfăşurare a acestora, dar şi
la finalizarea lor în baza obiectivelor activităţii studentului-stagiar, determinate de funcţia exercitată în
instituţia desemnată ca bază de practică.
Evaluarea curentă, pe durata practicii, se efectuează de către coordonatorul practicii de la catedra
de specialitate împreună cu reprezentantul bazei de practică.
În aprecierea rezultatelor practicii de iniţiere în specialitate se va ţine cont de:
- organizarea şi realizarea eficientă a lucrărilor practice programate;
- nivelul şi calitatea executării sau coordonării operaţiunilor consemnate în
programul practicii de iniţiere în specialitate;
- participarea activă la diverse proiecte de dezvoltare a entităţii economice de
efectuare a stagiului de practică la care a fost repartizat studentul-stagiar;
- logica întocmirii raportului cu privire la efectuarea practicii de iniţiere în
specialitate;
- comportamentul profesional al studentului-stagiar în cadrul entităţii economice în perioada
realizării stagiului de practică.

15
Model de Foaie de titlu la raportul privind practica de iniţiere în specialitate Anexa 1

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice

Catedra „Finanţe şi Bănci”

RAPORTUL
privind practica de iniţiere la specialitatea:
„Finanţe şi Bănci” în cadrul (_______________)
denumirea întreprinderii

A elaborat: _____________
Grupa: ________________

Coordonator ştiinţific:
______________________
______________________

16
Chişinău, 2011

Proiectul de specialitate

Se elaborează de către studenţii anului II la disciplina “Finanţele întreprinderii”, după tematica


propusă la catedra “Finanţe şi Bănci”.
Proiectul de specialitate reprezintă un studiu a bazelor teoretice privind tema abordată.
Proiectul de specialitate se va elabora după un plan structurat în 3-4 compartimente. Volumul total al
lucrării nu va depăşi 20 pagini cu formatul Times New Roman 12, intervalul - 1,5. Studentul studiază
o temă din lista propusă în baza diferitor surse: manuale, monografii, publicaţii periodice (reviste şi
ziare), date statistice, surse electronice.
Expunînd materialul se fac trimiteri la sursele bibliografice utilizate. Bibliografia se prezintă
conform regulilor stabilite.
Proiectul de specialitate va include:
• Foaia de titlu;
• Planul lucrării;
• Conţinutul lucrării;
• Bibliografia.
Proiectul de specialitate se va prezenta la catedra “Finanţe şi Bănci”, în bir. 306/C se va înregistra
şi se va controla de către coordonatorul ştiinţific.
Studentul nu se va admite la susţinerea examenului “Finanţele întreprinderii II ”, dacă nu va
prezenta proiectul de specialitate.

17
Tematica proiectelor de specialitate
la disciplina „ Finanţele întreprinderii ”, 2010-2011

1. Esenţa şi conţinutul finanţelor întreprinderii.


2. Funcţiile finanţelor întreprinderii.
3. Principiile de organizare ale finanţelor întreprinderii.
4. Esenţa mecanismului financiar al întreprinderii.
5. Metodele de gestiune financiară a întreprinderii.
6. Instrumente de gestiune financiară a întreprinderii.
7. Capitalul şi structura financiară a întreprinderii.
8. Capitalul propriu al întreprinderii.
9. Capitalul împrumutat al întreprinderii.
10. Politica financiară a întreprinderii.
11. Politica de finanţare a întreprinderii.
12. Politica de creditare a întreprinderii.
13. Politica de investiţii a întreprinderii.
14. Politica de dividend a întreprinderii.
15. Esenţa managementului financiar al întreprinderii.
16. Utilizarea mijloacelor fixe la întreprindere.
17. Utilizarea activelor curente la întreprindere.
18. Activele materiale pe termen lung ale întreprinderii.
19. Activele nemateriale ale întreprinderii.
20. Criteriile de evaluare ale proiectelor investiţionale ale întreprinderii.
21. Veniturile întreprinderii.
22. Consumurile şi cheltuielile întreprinderii.
23. Rezultatele financiare ale întreprinderii.
24. Rolul şi conţinutul analizei financiare ale întreprinderii.
25. Metodele analizei financiare ale întreprinderii.
26. Previziunea falimentului la întreprindere.
27. Organizarea circulaţiei băneşti la întreprindere.
28. Planificarea şi previziunea financiară.
29. Finanţele entităţii economice agricole.
30. Activitatea operaţională a întreprinderii.

18
31. Activitatea financiară a întreprinderii.
32. Finanţele întreprinderii din construcţie.
33. Leasingul ca metodă de finanţare modernă.
34. Metode netradiţionale de finanţare.
35. Împrumutul obligatar – sursă de finanţare în Republica Moldova.
36. Deciziile financiare în cadrul entităţilor economice.

Lista studentilor din gr. FB 0950 C, dupa numarul de ordine in aceasta lista, se alege si tema
la proiectul de specialitate.

1. Artenii Aurelia Gheorghe


2. Basoc Mihaela Anatolie
3. Bernaz Ina Ghenadii
4. Cliui Iana Ion
5. Cucerenco Igor Dumitru
6. Gritcan Malvina Vasile
7. Gurdis Sergiu Petru
8. Gutu Andriana Mihail
9. Jitaru Olga Alexandru
10. Lutenco Vadim Dumitru
11. Mahu Cristina Iurie
12. Maritoi Elena Andrei
13. Melnic Marina Grigore
14. Mogos Alina Serghei
15. Moisei Irina Ion
16. Mustea Maria Andrei
17. Oghina Irina Alexandru
18. Petcu Anjela Serghei
19. Popa Lidia Mihail
20. Popovici (Perlog) Polina Mihail
21. Ribac Natalia Oleg
22. Rusu Inga anatolie
23. Samoil Sergiu Leonid
24. Sandu Livia Ilie
25. Storoj Diana Ion
26. Saganovschi Natalia Stepan
27. Vasilieva Victoria Vladimir

19