Sunteți pe pagina 1din 27

Planul r e f e r a t u l u i:

1. Izvoarele dreptului.
2. Notiunea de drepturi a omului si natural or juridical.

3. Adunarea parlamentara a Consiliului Europei.

4. Categoriile de drepturi si libertatile fundamentale ale


cetatenilor reglementate de constitutia Republicii
Moldova.

5.Drepturile, Libertatile si Indatoririle Fundamentale.

6. Dreptul civil.
1 . Izvoarele dreptului

Dreptul constituie un sistem de norme, care îmbracă o anumită haină juridică, ia o


anumită formă, datorită căreia sunt aduse la cunoştinţă întregii societăţi.
„Dreptul, - scria Hegel, - trece în existenţa faptică mai întâi prin formă, prin faptul
că este pus ca lege...” Forma de exprimare a formelor juridice, modalitatea
principală prin care dreptul devine cunoscut de cei al căror comportament îl
prescrie poartă denumirea de izvor de drept.
Noţiunea de izvor de drept este utilizată în mai multe sensuri, dintre care cele mai
răspândite sunt:
• Izvor material şi izvor formal al dreptului
• Izvor direct şi izvor indirect
• Izvor scris şi izvor nescris al dreptului
• Izvor intern şi izvor extern al dreptului
Izvoarele materiale ale dreptului mai sunt denumite şi izvoare reale. Lee sunt
concepute ca un sistem de factori sociali, politici, ideologici, precum cadrul
natural, social-uman, etc., care determină acţiunea legiuitorului sau dă naştere unor
reguli izvorâte din necesitatea practică de reglementare prin norme juridice a unor
relaţii sociale.
Izvorul formal al dreptului se interpretează ca formă de adoptare sau sancţionare a
normelor juridice, modul de exprimarea normelor, adică sursa în care normele
juridice sunt reflectate. Izvorul formal caracterizează mijloacele speciale pe care
statul le aplică pentru ca voinţa guvernanţilor să capete un veşmânt juridic. De
obicei, acest rol revine actelor normative.
Izvorul indirect sunt considerate acele izvoare, care pentru a fi considerate juridice,
trebuie să fie validate, sancţionată de autoritatea publică competentă. În calitate de
izvor indirect pot servi, de exemplu, obiceiurile sau normele elaborate de
organizaţiile ne statale. Aceste norme devin juridice numai din momentul în care
au fost confirmate în modul respectiv de autoritatea publică.
Izvoarele scrise sunt considerate izvoarele, care necesită o formulare strictă,
determinată de principiile legiferării. De exemplu actul normativ se prezintă
totdeauna sub formă scrisă, pe când obiceiul poate fi transmis şi pe cale orală.
Nu sunt unanime părerile ce ţin de izvorul intern şi izvorul extern al dreptului. Unii
autori consideră că izvorul intern îl formează însăşi voinţa general-obligatorie
ridicată la rangul de lege. Alţii susţin că izvorul intern al dreptului îl constituie
normele juridice. În ceea ce priveşte izvorul extern al dreptului, el caracterizează
mijloacele prin care voinţa, devenită statală, obţine o haină juridică adecvată.
În sfârşit, noţiunea de izvor al dreptului este utilizată şi în alte sensuri. Aşa de
exemplu, se consideră că politica constituie izvorul politic al dreptului, în sens că
autoritatea publică este cea care pândeşte viitoarele norme juridice. La fel şi
conştiinţa juridică este considerată ideologie a dreptului.
În evoluţia sa dreptul a cunoscut următoarele forme de exprimare (izvoare
formale):
a) obiceiul juridic (cutuma)
b) practica judiciară şi precedentul judiciar
c) doctrina
d) contractul normativ
e) actul normativ
obiceiul juridic (cutuma)
În succesiunea istorică izvoarele de drept, obiceiul juridic ocupă, fără îndoială,
primul loc. Obiceiul este cea mai originală formă a manifestării a voinţei sociale.
Chiar în formele cele mai rudimentare, primitive de conveţuire umană găsim unele
reguli, care nu sunt impuse, în mod expres, dar de fapt sunt respectate aproape din
instinct. Aceste reguli apar prin respectarea constantă a unor acte, repetări cărora li
se impune o obligativitate. Elementul lor material, central îl constituie repetarea
constantă. O repetare constantă, nu este suficientă ca fapta sa se transforme în
obicei juridic. Mecanismul trecerii unui obiect din sistemul general al normelor
sociale în sistemul izvoarelor dreptului este marcat de două momente importante:
1. fie că statul sancţionează (recunoaşte ) un obicei şi-l încorporează într-o
normă oficială;
a) fie că obiceiul este invocat de părţi ca normă de conduită în faţa unei
instanţe de judecată şi aceasta îl validează de regulă juridică.
În epoca medievală numărul cutumelor a sporit şi mai mult încât s-a pus problema
sistematizării lor. Sunt cunoscute asemenea culegeri de cutume cum ar fi „Oglinda
saxonă” din 1230; „Oglinda svabă” 1273-1282; „Aşezămintele lui Ludovic cel
sfânt” 1270.
Obiectul, deşi extrem de rar, mai continue şi în zilele noastre, mai ales în statele ce
ţin civilizaţia juridică romano-germanică.
b) Practica juridică şi precedentul judiciar (jurisprudenţă)
Practica judecătorească, denumită şi jurisprudenţa, este alcătuită din totalitatea
hotărârilor judecătoreşti, pronunţate de către instanţele de toate gradele, pe baza
interpretării şi pentru aplicarea legii. Aceasta activitate se manifestă în mod evident
îndată ce viaţa socială a ieşit din faza pur instinctivă, cerând adoptarea unei decizii.
Judecătorul care aplica normele juridice constată în ce măsură problema apărută se
încadrează în sistemul normelor juridice existente. În acelaşi timp, activitatea
jurisdicţională poate sugera şi noi idei, impuse de dezvoltarea raporturilor sociale.
Precedentele judiciare sunt considerate sunt considerate izvoare drept şi în statele
ca Elveţia, unde există părerea că unele hotărâri ale Tribunalului federal constituie
adevărate izvoare de drept. În ţara noastră, practica juridică nu este considerată ca
izvor de drept. Considerării practice judiciare ca izvor de drept se opune, de
asemenea principiului separării puterilor în stat.
c) Doctrina (ştiinţă judiciară)
Doctrina cuprinde analizele, investigaţiile, interpretările pe care oamenii de
specialitate le dau fenomenului juridic. Ştiinţa juridică are o importanţă majoră: ea
contribuie la înţelegerea fenomenului juridic, în cunoaşterea relaţiilor sociale
supuse reglementării juridice în interpretarea şi aplicarea corectă a legii, în
dezvoltarea şi perfecţionarea dreptului. Ştiinţa juridică a fost cunoscută în epoca
antică şi cea medievală, dar totuşi treptat rolul doctrinei scade, ne mai fiind
considerată ca izvor de drept.
d) Contractul normativ
Contractul (de la latinescul „contractus” – a strânge) este un acord încheiat între
două sau mai multe persoane fizice ori juridice, din care decurg anumite drepturi şi
obligaţii. Ca act juridic, contractul constituie acordul între două sau mai multe
persoane în scopul producerii efectelor juridice. Contractul rezultă din normele
juridice şi se face în strictă conformitate cu ele. Mai sunt, însă, şi contracte care
conţin, stabilesc anumite reguli de conduită. În asemenea cazuri se spune că
contractul este normativ. Spre deosebire de celelalte contracte, contractele
normative pot opera în domenii cum ar fi:
1. în dreptul constituţional, în materia organizării şi funcţionării structurii
federative a statelor
2. în dreptul muncii şi securităţii sociale, unde este cunoscut ca contract
normativ deoarece stabileşte reguli de conduită generală şi obligatorie
3. în dreptul internaţional public, unde poate fi întâlnit sub forma tratatelor şi
acordurilor internaţionale.
Conform prevederilor Constituţiei RM, pactele şi tratatele referitoare la drepturile
omului, constituie un izvor de drept (art 4).
e) Actul normativ
Actul normativ – juridic poate fi definit ca izvor de drept creat de organele
autorităţii publice (Parlamentul, Guvern, Preşedinte, organele autorităţii publice
locale), izvor care conţine reguli generale şi obligatorii, a căror aplicare la nevoie
este asigurată prin forţa coercitivă a statului. Astfel de acte sunt acte ale activităţii
de elaborare a dreptului de către stat, care includ prescripţii juridice obligatorii
despre conduita oamenilor şi organizaţiilor – normele juridice. Actele normativ –
juridice îşi extind acţiunea nu asupra unui raport concret, nu asupra unui cerc
individual, ci asupra unui sau altui tip de raporturi sociale, şi asupra tipurilor de
acţiuni ale oamenilor. Spre deosebire de actele juridice (act – de execuţie şi
aplicare a normelor de drept), actele normativ-juridice sunt adresate oricărui
subiect. Printre actele normative locul central îi revine legii, care sunt situate în
ierarhia lor după criteriul forţei lor juridice. Parlamentul RM emite trei categorii de
legi:
a) Legi constituţionale – care introduc texte noi în Constituţie, sau modifică pe
cele existente
b) Legile organice - reprezintă o prelungire a materiilor constituţionale
c) Legile ordinale - interior în orice domeniu al relaţiilor sociale, cu excepţia
celor rezervate celor constituţionale şi organice
La categoria actelor normative subordonate legii sunt atribuite:
a. Hotărârilor parlamentului – care de regulă sunt acte de aplicare a
normelor juridice şi prin urmare nu conţine norme juridice şi nu au
caracter normativ
b. Decretele prezidenţiale – potrivit prevederilor act 94 al
Constituţiei, Preşedintele Republicii Moldova emite decrete,
obligatorii pentru executarea pe întreg teritoriul statului. Categoria
actelor normative nu includ toate decretele prezidenţiale, ci numai
decretele care conţin normele juridice
c. Hotărârile Guvernului – (art-102) al Constituţiei Republicii
Moldova. „Guvernul adoptă hotărâri şi dispoziţii”. Dispoziţiile
întotdeauna sunt acte aplicative. Hotărârile Guvernului poate avea
atât caracter normativ, cât şi aplicativ. Este important de subliniat
că hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.
Studierea izvoarelor dreptului ne permite sa ajungem la concluzia că exista
multiple şi variate forme pe care dreptul le îmbracă, există
o diversitate de izvoare ale dreptului.

2. Noţiunea de drepturi a omului şi natura lor juridică


Drepturile omului pot fi definite, în general, ca acele drepturi care sunt inerte
naturii noastre, fără de care nu putem trai ca fiinţe umane.
Drepturile omului şi libertăţile fundamentale ne permit să ne dezvoltăm şi să
ne utilizăm deplin calităţile noastre umane, inteligenţa, talentul şi conştiinţa şi să
ne satisfacem nevoile spirituale. Ele sunt bazate pe dorinţa omului de a trăi într-o
lume în care demnitatea bunăstarea fiecărei persoane umane se vor bucura de
respect şi protecţie.
Negarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului nu este numai o
tragedie individuală şi personală, dar creează, de asemenea premizele neliniştilor
sociale şi politice aruncând seminţele violenţei şi conflictului în şi între societăţi şi
naţiuni.
După cum enunţă prima propoziţie a Declaraţiei Universale a Drepturilor
Omului respectarea drepturilor omului şi a demnităţii umane reprezintă
„fundamentul libertăţii, justiţiei şi păcii în lume”.
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului este cea mai importantă
declaraţie oficială internaţională privind drepturile inalienabile şi inviolabile ale
tuturor membrilor speţei umane.
Această declaraţie a fost proclamată într-o rezoluţie a Adunării Generale la
10 decembrie 1948, ca un „ideal comun sper care trebuie să tindă toate popoarele
şi naţiunile” privind respectul drepturilor omului. Ea cuprinde numeroase drepturi
– civile, politice, economice, culturale şi sociale – la care oamenii din toată lumea
sunt îndreptăţiţi.
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului este, de asemenea, primul
segment al Declaraţiei Internaţionale a Drepturilor Omului, care include Convenţia
Internaţională privind Drepturile Economice, Culturale şi Sociale, Convenţia
Drepturilor Civile şi Politice şi Protocolul Opţional (la ultima convenţie) Adoptate
de Adunarea Generală în 1966.
Primele două articole din Declaraţia Universală evidenţiază ca toate fiinţele
umane, fără distincţie, se nasc libere şi egale în demnitate şi drepturi şi enunţă
principiile de bază ale egalităţii şi nediscriminării în dreptul de a se bucura de
drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
Următoarele 19 articole tratează drepturile civile şi politice de care fiecare
persoană este îndreptăţită să se bucure.
Acestea sunt:
dreptul la viaţă, libertate şi siguranţă;
libertatea de a nu fi ţinut în sclavie;
dreptul de a nu fi supus terorii, tratamentelor şi pedepselor inumane sau
degradante;
recunoaşterea personalităţii juridice în faţa legii;
protecţie egală în faţa legii;
dreptul la un remediu juridic, efectiv, pentru violarea propriilor drepturi;
dreptul de a nu fi arestat, închis sau exilat arbitrar;
dreptul la o judecată dreaptă şi la o audiere publică de către un tribunal
independent şi imparţial;
prezumţie de nevinovăţie până când vinovăţia este dovedită;
interzicerea condamnării pentru un act care nu a constituit un delict penal la
momentul comiterii lui;
libertatea de a nu fi supus amestecului în viaţa intimă, familie, casă sau
corespondenţă;
libertatea de circulaţie incluzând dreptul de a-şi părăsi sau de a se întoarce în
ţara sa;
dreptul de a cere azil;
dreptul la o naţionalitate;
dreptul la căsătorie şi la întemeierea unei familii;
dreptul de a avea o proprietate;
libertatea gândirii, conştiinţei şi religiei;
libertatea de opinie şi expresie;
libertatea de adunare şi asociere paşnică;
dreptul de a paricipa la guvernarea unei ţări;
dreptul de acces legal la serviciile publice dintr-o ţară.
Urmatoarele 7 articole tratează drepturile economice, sociale şi
culturale incluzând dreptul la:
securitate socială;
muncă şi alegere liberă;
remuneraţie echitabilă, care să asigure o existenţă firească demnităţii umane;
formarea şi aderarea la sindicate;
odihnă şi concedii de odihnă;
un standard de viaţă adecvat sănătăţii şi bunăstării (incluzând hrana,
îmbrăcămintea, adăpostul şi asistenţa medicală);
ajutor social în caz de şomaj, boală, incapacitate de munca, văduvie, vârstă
înaintată sau alte situaţii independente de persoanele în cauză;
protecţia mamei şi a copilului;
educaţie: parinţii avâd dreptul de a alege tipul de educaţie dorit pentru copiii
lor;
participarea la viaţa culturală în sânul comunităţii;
protecţia intereselor morale şi materiale provenite din dreptul de autor al
unei lucrări ştiinţifice, literare sau artstice.
În concordanţă cu articolul 28, oricine este îndreptăţit la o ordine socială şi
internaţională în care drepturile sale enunţate în Declaraţia Universală să poată fi
pe deplin realizate.
Articolul 29 spune că fiecare om are datorii faţă de comunitatea în care
dezvoltarea liberă şi deplină a personalitaţii sale este posibilă.
Aceste drepturi şi libertăţi nu pot fi exercitate conta scopurilor şi principiilor
Naţiunilor Unite.
Articolul final afirmă ca nimic în această Declaraţie nu poate fi interpretat
astfel ca un stat, grup sau persoană să aibă dreptul de acţiona în scopul suprimării
drepturilor şi libertăţilor enunţate în Declaraţie.
Drepturile recunoscute de Convenţie includ dreptul la muncă, la libera
alegere a slujbei, la condiţii sănătoase şi bune de muncă, la plata egală pentru
munca egală, la securitatea muncii, la odihna. Drepturile de a forma şi de a adera la
sindicate, dreptul la greva, la securitate socială incluzând şi asigurarea socială sunt,
de asemenea, recunoscute. Protecţia şi asistenţa trebuie asigurată familiei, cu o
atenţie specială acordată mamei şi copilului.
Convenţia declară, de asemenea dreptul fiecărui om la standard adecvat de
viaţă, acesta incluzând mâncare adecvată, îmbrăcăminte şi adăpost. Dreptul
fundamental al fiecăruia de a fi protejat împotriva foametei este în mod special
recunoscut. De asemenea, fiecare are dreptul la cel mai înalt standard ce poate fi
atins din punct de vedere al sănătăţii fizice şi psihice, precum şi la educaţie.
Statele – părţi trebuie să asigure învăţământul primar obligatoriu şi gratuit şi
trebuie să existe posibilitatea ca fiecăruia sa-i fie permis şi accesibil învăţământul
secundar. Trebuie ca accesul la învăţământul superior să fie egal pentru toată
lumea. Parinţii şi tutorii legali trebuie să aibă dreptul să aleagă şcolile pentru copiii
lor şi să asigure educaţia lor morală şi religioasă corespunzătoare.
Orcine are dreptul să ia parte la viaţa culturală şi să se bucure de benificiile
descoperirilir ştiinţifice. Trebuie făcute eforturi pentru a conserva, dezvolta şi
difuza ştiinţa şi cultura. Libertatea cercetării ştiinţifice şi a activităţii creative
trebuie respectată şi oricine are dreptul de a se bucura de beneficiile propriei
activitaţi de creaţie şi cercetare.
Convenţia mai prevede:
drepturile bărbaţilor şi ale femeilor de a se căsători când împlinesc vârsta
corespunzătoare şi de a-şi întemeia o familie pe principiul egalitaţii în drepturi şi
responsabilitaţii soţilor;
dreptul fiecărui copil, fără discriminare, la măsurile necesare de protejare din
partea familiei, societăţii şi a statului şi dreptul de a avea o naţionalitate;
dreptul fiecărui cetăţean de a lua parte la conducerea afacerilor publice, de a
vota şi a fi ales, de a avea acces, în termeni generali de egalitate, la seviciile
publice.
Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi sunt îndreptăţite la o protecţie
egală din partea legii.
În 1983, Adunarea Generală a cerut recunoaşterea următoarelor drepturi de
bază ale populaţiei indigene:

• să-şi poarte propriul nume şi sa-şi exprime liber propria identitate;

• să aiba statut oficial şi sa-şi formeze propriile organizaţii reprezintative;


• să-şi menţină în interiorul zonelor unde locuiesc structura economică
tradiţională şi modul lor de viaţă; în nici un fel nu le trebuie afectat dreptul
de a participa liber, în mod egal la dezvoltarea economică, socială şi
politică a ţării;
• să-şi păstreze şi să-şi utilizeze propria limbă, ori de câte ori este posibil, în
educaţie şi administraţie;
• să se bucure de libertatea religiei şi a convingerilor;
• să aibă acces la pămât şi la resursele naturale luând în considerare locul pe
care îl are în tradiţia şi aspiraţiile lor;
• să-şi structureze, conducă şi controleze propriul sistem educaţional.
În 1985, O.N.U. a înfiinţat un fond valutar care să asigure asistenţă
financiară pentru ca reprezentanţii populaţiilor indigene să se poată întâlni în
grupul de lucru.
În noiembrie 1981, Adunarea Generală a adoptat şi proclamat
Declaraţia pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Intoleranţă şi Discriminare
bazate pe Religie şi Credinţă, după aproape 20 de ani de eforturi să se poată întâlni
în grupul de lucru.
În noiembrie 1981, Adunarea Generală a adoptat şi proclamat
Declaraţia pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Intoleranţă şi Discriminare
bazate pe Religie şi Credinţă, după aproape 20 de ani de eforturi ale Comisiei şi
Adunării Generale.
Declaraţia prevede printre altele, următoarele:
fiecare om va avea dreptul de a-şi alege religia şi credinţa proprie şi
libertatea de a-şi manifesta religia sau credinţa prin adoare, respectare, practică şi
învăţătura atât singur, cât şi în grup, în cadrul unei comunitaţi, în mod privat sau
public;
nimeni nu va fi subiectul unei constrângeri care să-i atingă libertatea de a
avea o religie sau o credinţă la alegere;
nimeni nu va fi subiectul discriminării din partea statului, a unei instituţii, a
unui grup de persoane sau persoane pe motiv de religie sau credinţă.
Declaraţia expune şi elementele specifice care intră în cadrul libertăţii
religiei sau credinţei.
Persoana în sine este centrul activităţii Naţiunilor Unite depuse în numele
drepturilor omului, atât ca beneficiar al drepturilor proclamate cât şi ca actor –
cheie în realizarea lor.
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului cere fiecărei persoane şi fiecărui
organism al societăţii să promoveze respectul pentru drepturile omului şi să se
lupte pentru recunoaşterea lor universală şi efectivă. Individual, în comunitatea sa
şi prin organizaţiile neguvernamentale, fiecare persoană poate promova educaţia
drepturilor omului, încuraja respectul acestora la nivel naţional şi lupta pentru
deplina participare a ţării sale la eforturile Naţiunilor Unite de a proteja la scara
internaţională drepturile omului. Importanţa impactului pe care simplii cetăţeni îl
pot avea acţionând împreună pentru pace şi drepturile omului nu trebuie
subestimate.
Pe termen lung , numai prin supotul activ al cetăţenilor lumii, efortul
Naţiunilor Unite pentru protejarea drepturilor omului vor reuşi.

3. Adunarea parlamentară a Consiliului Europei


Obiectivul principal al Consiliului Europei este realizarea unei unităţi mai
strânse între cele 45 de state membre pentru protejarea libertăţii individuale,
libertăţii politice şi a statului de drept, principii care constituie fundamentul tuturor
democraţiilor autentice şi care influenţează viaţa tuturor europenilor în nenumărate
feluri. Toate statele membre ale Organizaţiei noastre au obligaţia de a face ca
libertatea, demnitatea omului şi bunăstarea indivizilor să devină principii ferme ale
acţiunii guvernamentale. Astăzi, Consiliul Europei reprezintă angajamentul comun
al celor 800 de milioane de europeni în favoarea drepturilor omului, democraţiei şi
a statului de drept.
De la crearea sa în 1949, Consiliul a fost o forţă a păcii şi cooperării,
ancorată în patrimoniul nostru comun, în drepturile omului şi democraţie. De la
căderea Zidului Berlinului în 1989 şi odată cu răspândirea valorilor democratice pe
cuprinsul Europei, Organizaţia a câştigat o nouă dimensiune politică. Într-adevăr,
extinderea Consiliului Europei este acum, aproape completă.
Adunarea Parlamentară este unul dintre cele două organe statutare ale
Consiliului Europei. Ea reprezintă forţele politice ale parlamentelor statelor
membre. Adunarea doreşte să fie motorul extinderii cooperării europene către toate
statele democratice din Europa.
Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a constituit prima adunare
europeană din istoria continentului. Cu delegaţii din mai mult de 40 de parlamente
naţionale, ea rămâne cea mai mare adunare într-adevăr europeană.
Adunarea îşi stabileşte ordinea de zi, abordează subiecte de actualitate şi
teme cu caracter prospectiv care tratează, în special, problemele societăţii şi
chestiunile de politică internaţională.
Deliberările sale joacă un rol important în orientarea activităţii Comitetului
Miniştrilor şi a sectoarelor interguvernamentale ale Consiliului Europei. În plus,
ele se repercutează asupra guvernelor naţionale.
Evenimentele survenite în ţările Europei centrale şi orientale la începutul
anilor 90 au conferit Adunării o misiune unică: să contribuie la integrarea acestor
ţări în familiile democraţiei europeane şi să promoveze o veritabilă cooperare
parlamentară între toate ţările Europei. Adunarea contribuie, deci, la construirea
unei Europe mai mari, fără frontiere.
Statutul de invitat special creat de Adunarea Parlamentară în 1989 a permis,
de asemenea, delegaţiilor parlamentare ale ţărilor Europei centrale şi orientale,
angajate pe drumul democraţiei pluraliste dar nefiind, încă, membre ale
Organizaţiei, să asiste la sesiunile plenare ale Adunării şi la reuniunile comisiilor
ei. Contactele şi schimburile astfel stabilite au încurajat procesul de democratizare
a acestor ţări şi le facilitează aderarea la Consiliul Europei.
Orice stat european poate deveni membru al Consiliului Europei cu o
condiţie: ca el să accepte principiul supremaţiei dreptului şi să garanteze drepturile
omului şi libertăţile fundamentale pentru toate persoanele aflate sub jurisdicţia sa.
Consiliul Europei este o organizaţie interguvernamentală ale cărei obiective
sunt:
· Protejarea drepturilor omului, a democraţiei pluraliste şi a supremaţiei
dreptului;
· Favorizarea conştientizării şi încurajarea dezvoltării identităţii şi diversităţii
culturale ale Europei;
· Căutarea unor soluţii pentru problemele cu care se confruntă societăţile
europene (discriminarea minorităţilor, xenofobia, intoleranţa, protecţia
mediului, clonarea umană, sida, drogurile, crima organizată etc.);
· Dezvoltarea stabilităţii democratice în Europa prin susţinerea reformelor
politice, legislative şi constituţionale.
Creat la 5 mai 1949 de 10 state (Belgia, Danemarca, Franţa, Irlanda Italia,
Luxemburg, Norvegia, Marea Britanie, Olanda şi Suedia) urmate de Grecia şi
Turcia (august 1949), Consiliul Europei numără astăzi 43 de state membre: Islanda
şi Germania (1950), Austria (1956), Cipru (1961), Elveţia (1963), Malta (1965),
Portugalia (1976), Spania (1977), Liechtenstein (1978), San Marino (1988),
Finlanda (1989), Ungaria (1990), Polonia (1991), Bulgaria (1992), Estonia,
Lituania, Slovenia, Republica Cehă, Slovacia, România (1993), Andora (1994),
Letonia, Albania, Moldova, Ucraina, "Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei"
(1995), Federaţia Rusă şi Croaţia (1996), Georgia (1999) şi Armenia şi
Azerbaidjan (2001).
Consiliul Europei nu trebuie confundat cu Uniunea Europeană. Cele două
organizaţii sunt distincte. Oricum, cele 15 state membre ale Uniunii Europene sunt
toate membre ale Consiliul Europei.

4. Categoriile de drepturi şi libertăţi fundamentale ale


cetăţenilor reglamentate de constituţia Republicii Moldova

Articolul 4 al Constituţiei Republicii Moldova reglamentează Drepturile si


libertatile omului
(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile omului se interpreteaza si se aplica in
concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu
pactele si cu celelalte tratate la care Republica Moldova este
parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele
privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care
Republica Moldova este parte si legile ei interne, prioritate
au reglementarile internationale.
Capitolul II stabileşte “DREPTURILE SI LIBERTATILE
FUNDAMENTALE”
Art. 24. Dreptul la viata si la integritate fizica si psihica
Art. 25. Libertatea individuala si siguranta persoanei
Art. 26. Dreptul la aparare
Art. 27. Dreptul la libera circulatie
Art. 28. Viata intima, familiala si privata
Art. 29. Inviolabilitatea domiciliului
Art. 30. Secretul corespondentei
Art. 31. Libertatea constiintei
Art. 32. Libertatea opiniei si a exprimarii
Art. 33. Libertatea creatiei
Art. 34. Dreptul la informatie
Art. 35. Dreptul la invatatura
Art. 36. Dreptul la ocrotirea sanatatii
Art. 37. Dreptul la un mediu inconjurator sanatos
Art. 38. Dreptul de vot si dreptul de a fi ales
Art. 39. Dreptul la administrare
Art. 40. Libertatea intrunirilor
Art. 41. Libertatea partidelor si a altor organizatii social-politice
Art. 42. Dreptul de a intemeia si de a se afilia la sindicate
Art. 43. Dreptul la munca si la protectia muncii
Art. 44. Interzicerea muncii fortate
Art. 45. Dreptul la greva
Art. 46. Dreptul la proprietate privata si protectia acesteia
Art. 47. Dreptul la asistenta si protectie sociala
Art. 48. Familia
Art. 49. Protectia familiei si a copiilor orfani
Art. 50. Ocrotirea mamei, copiilor si a tinerilor
Art. 51. Protectia persoanelor handicapate
Art. 52. Dreptul de petitionare
Art. 53. Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica
Art. 54. Restringerea exercitiului unor drepturi sau al unor
libertati

5. Drepturile, Libertatile si Indatoririle Fundamentale


Dispozitii Generale

Universalitatea

Cetatenii Republicii Moldova beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate


prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.

Egalitatea
(1) Respectarea si ocrotirea persoanei constituie o indatorire primordiala a statului.
(2) Toti cetatenii Republicii Moldova sint egali in fata legii si a autoritatilor
publice, fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex,
opinie, apartenenta politica,avere sau de origine sociala.

Cetatenia Republicii Moldova


(1) Cetatenia Republicii Moldova se dobindeste, se pastreaza ori se pierde in
conditiile prevazute de legea organica.
(2) Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de cetatenia sa si nici de dreptul de a-si
schimba cetatenia.

Protectia cetatenilor Republicii Moldova


(1) Cetatenii Republicii Moldova beneficiaza de protectia statului atit in tara, cit si
in strainatate.
(2) Cetatenii Republicii Moldova nu pot fi extradati sau expulzati din tara.

Statutul juridic al cetatenilor straini si al apatrizilor


(1) Cetatenii straini si apatrizii au aceleasi drepturi si indatoriri ca si cetatenii
Republicii Moldova, cu exceptiile stabilite de lege.
(2) Cetatenii straini si apatrizii pot fi extradati numai in baza unei conventii
internationale, in conditii de reciprocitate sau in temeiul hotaririi instantei de
judecata.
(3) Dreptul de azil se acorda si se retrage in conditiile legii, cu respectarea
tratatelor internationale la care Republica Moldova este parte.

Accesul liber la justitie


(1) Orice persoana are dreptul la satisfactie efectiva din partea instantelor
judecatoresti competente impotriva actelor care violeaza drepturile, libertatile si
interesele sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi accesul la justitie.

Prezumtia nevinovatiei
Orice persoana acuzata de un delict este prezumata nevinovata pina cind vinovatia
sa va fi dovedita in mod legal, in cursul unui proces judiciar public, in cadrul
caruia i s-au asigurat toate garantiile necesare apararii sale.

Neretroactivitatea legii
Nimeni nu va fi condamnat pentru actiuni sau omisiuni care, in momentul
comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o
pedeapsa mai aspra decit cea care era aplicabila in momentul comiterii actului
delictuos.

Dreptul fiecarui om de a-si cunoaste drepturile si indatoririle


(1) Fiecare om are dreptul sa i se recunoasca personalitatea juridica.
(2) Statul asigura dreptul fiecarui om de a-si cunoaste drepturile si indatoririle. In
acest scop statul publica si face accesibile toate legile si alte acte normative.

Drepturile si Libertatile Fundamentale

Dreptul la viata si la integritate fizica si psihica


(1) Statul garanteaza fiecarui om dreptul la viata si la integritate fizica si psihica.
(2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane
ori degradante.
(3) Pedeapsa cu moartea este abolita. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea
pedeapsa si nici executat decit numai pentru acte savirsite in timp de razboi sau de
pericol iminent de razboi si numai in conditiile legii.

Libertatea individuala si siguranta persoanei


(1) Libertatea individuala si siguranta persoanei sint inviolabile.
(2) Perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane sint permise numai in
cazurile si cu procedura prevazute de lege.
(3) Retinerea nu poate depasi 72 de ore.
(4) Arestarea se face in temeiul unui mandat, emis de judecator, pentru o durata de
cel mult 30 de zile. Asupra legalitatii mandatului se poate depune recurs, in
conditiile legii, in instanta judecatoreasca ierarhic superioara. Termenul arestarii
poate fi prelungit numai de catre judecator sau de catre instanta judecatoreasca, in
conditiile legii, cel mult pina la 12 luni.
(5) Celui retinut sau arestat i se aduc de indata la cunostinta motivele retinerii sau
ale arestarii, iar invinuirea - in cel mai scurt termen; motivele retinerii si invinuirea
se aduce la cunostinta numai in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu.
(6) Eliberarea celui retinut sau arestat este obligatorie daca motivele retinerii sau
arestarii au disparut.

Dreptul la aparare
(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) Fiecare om are dreptul sa reactioneze independent, prin mijloace legitime, la
incalcarea drepturilor si libertatilor sale.
(3) In tot cursul procesului partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau
numit din oficiu.
(4) Amestecul in activitatea persoanelor care exercita apararea in limitele
prevazute se pedepseste prin lege.

Dreptul la libera circulatie


(1) Dreptul la libera circulatie in tara este garantat.
(2) Oricarui cetatean al Republicii Moldova ii este asigurat dreptul de a-si stabili
domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara, de a iesi, de a emigra si de a
reveni in tara.

Viata intima, familiala si privata


Statul respecta si ocroteste viata intima, familiala si privata.

Inviolabilitatea domiciliului
(1) Domiciliul si resedinta sint inviolabile. Nimeni nu poate patrunde sau ramine in
domiciliul sau in resedinta unei persoane fara consimtamintul acesteia.
(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege in urmatoarele
situatii:

a. pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotariri judecatoresti;


b. pentru inlaturarea unei primejdii care ameninta viata integritatea fizica sau
bunurile unei persoane;
c. pentru prevenirea raspindirii unei epidemii.

(3) Perchezitiile si cercetarile la fata locului pot fi ordonate si efectuate numai in


conditiile legii.
(4) Perchezitiile in timpul noptii sint interzise,in afara de cazul unui delict flagrant.

Secretul corespondentei
(1) Statul asigura secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al
convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare.
(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege in cazurile cind
aceasta derogare este necesara in interesele securitatii nationale, bunastarii
economice a tarii, ordinii publice si in scopul prevenirii infractiunilor.

Libertatea constiintei
(1) Libertatea constiintei este garantata. Ea trebuie sa se manifeste in spirit de
toleranta si de respect reciproc.
(2) Cultele religioase sint libere si se organizeaza potrivit statutelor proprii, in
conditiile legii.
(3) In relatiile dintre cultele religioase sint interzise orice manifestari de invrajbire.
(4) Cultele religioase sint autonome, separate de stat si se bucura de sprijinul
acestuia,inclusiv prin inlesnirea asistentei religioase in armata, in spitale, in
penitenciare, in aziluri si in orfelinate.

Libertatea opiniei si a exprimarii


(1) Oricarui cetatean ii este garantata libertatea gindirii, a opiniei, precum si
libertatea exprimarii in public prin cuvint, imagine sau prin alt mijloc posibil.
(2) Libertatea exprimarii nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei
persoane la viziune proprie.
(3) Sint interzise si pedepsite prin lege contestarea si defaimarea statului si a
poporului, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala sau religioasa,
incitarea la discriminare,la separatism teritorial,la violenta publica, precum si alte
manifestari ce atenteaza la regimul constitutional.

Libertatea creatiei
(1) Libertatea creatiei artistice si stiintifice este garantata. Creatia nu este supusa
cenzurii.
(2) Dreptul cetatenilor la proprietatea intelectuala,interesele lor materiale si morale
ce apar in legatura cu diverse genuri de creatie intelectuala sint aparate de lege.
(3) Statul contribuie la pastrarea, la dezvoltarea si la propagarea realizarilor culturii
si stiintei, nationale si mondiale.

Dreptul la informatie
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate
fi ingradit.
(2) Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sint obligate sa asigure
informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de
interes personal.
(3) Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a
cetatenilor sau siguranta nationala.
(4) Mijloacele de informare publica, de stat sau private,sint obligate sa asigure
informarea corecta a opiniei publice.
(5) Mijloacele de informare publica nu sint supuse cenzurii.
Dreptul la invatatura
(1) Dreptul la invatatura este asigurat prin invatamintul general obligatoriu,prin
invatamintul liceal si prin cel profesional, prin invatamintul superior, precum si
prin alte forme de instruire si de perfectionare.
(2) Statul asigura,in conditiile legii, dreptul de a alege limba de educare si instruire
a persoanelor.
(3) Studierea limbii de stat se asigura in institutiile de invatamint de toate gradele.
(4) Invatamintul de stat este gratuit.
(5) Institutiile de invatamint, inclusiv cele nestatale, se infiinteaza si isi desfasoara
activitatea in conditiile legii.
(6) Institutiile de invatamint superior beneficiaza de dreptul la autonomie.
(7) Invatamintul liceal, profesional si cel superior de stat este egal accesibil tuturor,
pe baza de merit.
(8) Statul asigura, in conditiile legii, libertatea invatamintului religios. Invatamintul
de stat este laic.
(9) Dreptul prioritar de a alege sfera de instruire a copiilor revine parintilor.

Dreptul la ocrotirea sanatatii


(1) Dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat.
(2) Minimul asigurarii medicale oferit de stat este gratuit.
(3) Structura sistemului national de ocrotire a sanatatii si mijloacele de protectie a
sanatatii fizice si mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii organice.

Dreptul la un mediu inconjurator sanatos


(1) Fiecare om are dreptul la un mediu inconjurator neprimejdios din punct de
vedere ecologic pentru viata si sanatate, precum si la produse alimentare si obiecte
de uz casnic inofensive.
(2) Statul garanteaza fiecarui om dreptul la accesul liber si la raspindirea
informatiilor veridice privitoare la starea mediului natural la conditiile de viata si
de munca, la calitatea produselor alimentare si a obiectelor de uz casnic.
(3) Tainuirea sau falsificarea informatiilor despre factorii ce sint in detrimentul
sanatatii oamenilor se interzice prin lege.
(4) Persoanele fizice si juridice raspund pentru daunele pricinuite sanatatii si
avutului unei persoane, ca urmare a unor contraventii ecologice.

Dreptul de vot si dreptul de a fi ales


(1) Vointa poporului constituie baza puterii de stat. Aceasta vointa se exprima prin
alegeri libere, care au loc in mod periodic prin sufragiu universal, egal, direct,
secret si liber exprimat.
(2) Cetatenii Republicii Moldova au drept de vot de la virsta de 18 ani, impliniti
pina in ziua alegerilor inclusiv, exceptie facind cei pusi sub interdictie in modul
stabilit de lege.
(3) Dreptul de a fi alesi le este garantat cetatenilor Republicii Moldova cu drept de
vot, in conditiile legii.

Dreptul la administrare
(1) Cetatenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea
treburilor publice nemijlocit, precum si prin reprezentantii lor.
(2) Oricarui cetatean i se asigura, potrivit legii, accesul la o functie publica.

Libertatea intrunirilor
Mitingurile, demonstratiile, manifestarile, procesiunile sau orice alte intruniri sint
libere si se pot organiza si desfasura numai in mod pasnic, fara nici un fel de arme.

Libertatea partidelor si a altor organizatii social-politice


(1) Cetatenii se pot asocia liber in partide si in alte organizatii social-politice. Ele
contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor si, in conditiile
legii, participa la alegeri.
(2) Partidele si alte organizatii social-politice sint egale in fata legii.
(3) Statul asigura respectarea drepturilor si intereselor legitime ale partidelor si ale
altor organizatii social-politice.
(4) Partidele si alte organizatii social-politice care, prin scopurile ori prin
activitatea lor, militeaza impotriva pluralismului politic, a principiilor statului de
drept, a suveranitatii si independentei, a integritatii teritoriale a Republicii
Moldova sint neconstitutionale.
(5) Asociatiile secrete sint interzise.
(6) Activitatea partidelor constituite din cetateni straini este interzisa.
(7) Functiile publice ai caror titulari nu pot face parte din partide se stabilesc prin
lege organica.

Dreptul de a intemeia si de a se afilia la sindicate


(1) Orice salariat are dreptul de a intemeia si de a se afilia la sindicate pentru
apararea intereselor sale.
(2) Sindicatele se constituie si isi desfasoara activitatea potrivit cu statutele lor, in
conditiile legii. Ele contribuie la apararea intereselor profesionale, economice si
sociale ale salariatilor.

Dreptul la munca si la protectia muncii


(1) Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii, la conditii
echitabile si satisfacatoare de munca,precum si la protectia impotriva somajului.
(2) Salariatii au dreptul la protectia muncii. Masurile de protectie privesc
securitatea si igiena muncii, regimul de munca al femeilor si al tinerilor, instituirea
unui salariu minim pe economie, repaosul saptaminal, concediul de odihna platit,
prestarea muncii in conditii grele, precum si alte situatii specifice.
(3) Durata saptaminii de munca este de cel mult 40 de ore.
(4) Dreptul la negocieri in materie de munca si caracterul obligatoriu al
conventiilor colective sint garantate.

Interzicerea muncii fortate


(1) Munca fortata este interzisa.
(2) Nu constituie munca fortata:

a. serviciul cu caracter militar sau activitatile desfasurate in locul acestuia de


cei care, potrivit legii, nu satisfac serviciul militar obligatoriu;
b. munca unei persoane condamnate, prestata in conditii normale, in perioada
de detentie sau de libertate conditionata;
c. prestatiile impuse in situatia creata de calamitati ori de alt pericol, precum si
cele care fac parte din obligatiile civile normale, stabilite de lege.

Dreptul la greva
(1) Dreptul la greva este recunoscut. Grevele pot fi declansate numai in scopul
apararii intereselor profesionale cu caracter economic si social ale salariatilor.
(2) Legea stabileste conditiile de exercitare a dreptului la greva, precum si
raspunderea pentru declansarea nelegitima a grevelor.

Dreptul la proprietate privata si protectia acesteia


(1) Dreptul la proprietate privata, precum si creantele asupra statului, sint
garantate.
(2) Nimeni nu poate fi expropriat decit pentru o cauza de utilitate publica, stabilita
potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
(3) Averea dobindita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobindirii se
prezuma.
(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi
confiscate numai in conditiile legii.
(5) Dreptul de proprietate privata obliga la respectarea sarcinilor privind protectia
mediului inconjurator si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea
celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.
(6) Dreptul la mostenire a proprietatii private este garantat.

Dreptul la asistenta si protectie sociala


(1) Statul este obligat sa ia masuri pentru ca orice om sa aiba un nivel de trai
decent, care sa-i asigure sanatatea si bunastarea,lui si familiei lui, cuprinzind hrana,
imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare.
(2) Cetatenii au dreptul la asigurare in caz de: somaj,boala, invaliditate, vaduvie,
batrinete sau in celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta,in urma
unor imprejurari independente de vointa lor.

Familia
(1) Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la
ocrotire din partea societatii si a statului.
(2) Familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre barbat si femeie,pe
egalitatea lor in drepturi si pe dreptul si indatorirea parintilor de a asigura
cresterea,educatia si instruirea copiilor.
(3) Conditiile de incheiere, de desfacere si de nulitate a casatoriei se stabilesc prin
lege.
(4) Copiii sint obligati sa aiba grija de parinti si sa le acorde ajutor.

Protectia familiei si a copiilor orfani


(1) Statul faciliteaza, prin masuri economice si prin alte masuri, formarea familiei
si indeplinirea obligatiilor ce ii revin.
(2) Statul ocroteste maternitatea, copiii si tinerii, stimulind dezvoltarea institutiilor
necesare.
(3) Toate preocuparile privind intretinerea, instruirea si educatia copiilor orfani si a
celor lipsiti de ocrotirea parintilor revin statului si societatii. Statul stimuleaza si
sprijina activitatea de binefacere fata de acesti copii.

Ocrotirea mamei, copiilor si a tinerilor


(1) Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire speciala. Toti copiii, inclusiv cei
nascuti in afara casatoriei, se bucura de aceeasi ocrotire sociala.
(2) Copiii si tinerii se bucura de un regim special de asistenta in realizarea
drepturilor lor.
(3) Statul acorda alocatiile necesare pentru copii si ajutoare pentru ingrijirea
copiilor bolnavi ori handicapati. Alte forme de asistenta sociala pentru copii si
tineri se stabilesc prin lege.
(4) Exploatarea minorilor, folosirea lor in activitati care le-ar dauna
sanatatii,moralitatii sau care le-ar pune in primejdie viata ori dezvoltarea normala
sint interzise.
(5) Autoritatile publice asigura conditii pentru participarea libera a tinerilor la viata
sociala,economica, culturala si sportiva a tarii.

Protectia persoanelor handicapate


(1) Persoanele handicapate beneficiaza de o protectie speciala din partea intregii
societati. Statul asigura pentru ele conditii normale de tratament, de readaptare,de
invatamint, de instruire si de integrare sociala.
(2) Nimeni nu poate fi supus nici unui tratament medical fortat, decit in cazurile
prevazute de lege.

Dreptul de petitionare
(1) Cetatenii au dreptul sa se adreseze autoritatilor publice prin petitii formulate
numai in numele semnatarilor.
(2) Organizatiile legal constituite au dreptul sa adreseze petitii exclusiv in numele
colectivelor pe care le reprezinta.

Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica


(1) Persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act
administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri,este
indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea
pagubei.
(2) Statul raspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin
erorile savirsite in procesele penale de catre organele de ancheta si instantele
judecatoresti.

Restringerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati


(1) In Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua
drepturile si libertatile fundamentale ale omului si cetateanului.
(2) Exercitiul drepturilor si libertatilor nu poate fi supus altor restringeri decit celor
prevazute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului
international si sint necesare in interesele securitatii nationale, integritatii
teritoriale, bunastarii economice a tarii, ordinii publice, in scopul prevenirii
tulburarilor in masa si infractiunilor, protejarii drepturilor, libertatilor si demnitatii
altor persoane, impiedicarii divulgarii informatiilor confidentiale sau garantarii
autoritatii si impartialitatii justitiei.
(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restringerea drepturilor proclamate in
articolele 20-24.
(4) Restringerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu
poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.

Indatoririle Fundamentale

Exercitarea drepturilor si a libertatilor


Orice persoana isi exercita drepturile si libertatile constitutionale cu buna credinta,
fara sa incalce drepturile si libertatile altora.

Devotamentul fata de tara


(1) Devotamentul fata de tara este sacru.
(2) Cetatenii carora le sint incredintate functii publice, precum si militarii, raspund
de indeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin si, in cazurile prevazute de
lege, depun juramintul cerut de ea.

Apararea Patriei
(1) Apararea Patriei este un drept si o datorie sfinta a fiecarui cetatean.
(2) Serviciul militar este satisfacut in cadrul fortelor militare, destinate apararii
nationale, pazei frontierei si mentinerii ordinii publice, in conditiile legii.

Contributii financiare
(1) Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si prin taxe la cheltuielile
publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.
(3) Orice alte prestatii sint interzise, in afara celor stabilite prin lege.

Protectia mediului inconjurator si ocrotirea monumentelor


Protectia mediului inconjurator,conservarea si ocrotirea monumentelor istorice si
culturale constituie o obligatie a fiecarui cetatean.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai complet site cu referate