Teorii privind impozitul

Teoriile privind impozitul încearcă să caute justificarea legitimităţiiimpozitului

pentru a obţine sau justifica consimţământul contribuabililor laplata şi la creşterea
impozitelor.
1. Teoria impozitului-schimb
Această concepţie a impozitului-schimb, cunoscută şi ca impozit-asigurare,
impozit-contrapartidă sau teoria beneficiului, a predominat în adoua jumătate a secolului
al XVIII-lea şi în cursul secolului al XIX-lea şieste fundamentul doctrinei liberale. Ea se
bazează pe presupunerea căimpozitul impozitul este preţul pătit de fiecare contribuabil
pentru securitateşi serviciile (adică beneficiile) primite din partea statului.
Teoria aceasta trebuie să fie privită în corelaţie cu curentelecontractualiste (cele ale
contractului social) conform cărora între individ şistat a fost încheiat un pact tacit prin
care primul acceptă să renunţe la o partedin libertatea sa şi din veniturile sale în schimbul
unei garanţii de securitate.Se poate deduce existenţa unui fel de “contract fiscal” care se
prezintă fie ca
un contract de asigurare, fie ca un contract de închiriere a rezultatului
muncii.
În secolul XX, această teorie a fost numită teoria beneficiului.Conform acestei
teorii, dacă o persoană este de două ori mai avută decât alta,atunci contribuţia ei la stat
pentru protecţie trebuie să fie de două ori maimare. Impozitele sunt private deci, ca plată
pentru valoarea primită şi careflectare a cererii pentru serviciile publice.
Criticii acestei teorii au argumantat că, în primul rând, trebuie măsuratceea ce nu se
poate măsura (spre exemplu, serviciul pe care cheltuielilemilitatre îl aduc
contribuabilului) şi, în al doilea rând, că ea esteincompatibilă cu justiţia socială, deoarece
cea mai mare nevoie de avantaje(beneficii) o au cei care au capacitate foarte redusă de
contribuţie prinintermediul plăţii de impozite (vârstnicii, şomerii etc).
În ultimii ani, teoria avantajului (beneficiului) a recâştigat un anumitsprijin. Se
poate argumenta că, pe termen lung, majoritatea cetăţenilor dintr-o societate democratică
nu vor tolera un sistem fiscal de pe urma căruia nuvor avea nici un beneficiu.
2.Teoria surplusului economic
Această teorie a fost aplicată în cazul fiscalităţii de către J.A.Hobson(1857-1940).
Conform acestei teorii, trebuie taxat ceea ce depăşeşte “ce estefizic şi moral necesar
pentru a garanta utilizarea factorului de producţieproducător de venit pentru proprietarul
acestuia”. De exemplu, dacăproprietarul pământului se aşteaptă să dea în arendă loturile
cu 500 mii lei pe
an, iar el primeşte efectiv 600 mii lei, atunci surplusul de 100 mii lei trebuie
impozitat.
3. Teoria impozitului-solidaritate
Ca o reacţie la teoria impozitului-schimb, principiul solidarităţii are labază ideea că
o societate formează un tot, ale cărui elemente suntinterdependente. Dacă unul din aceste
elemente cunoaşte anumite slăbiciuni,atunci acestea se regăsesc şi la nivelul societăţii.
Impozitele sunt văzute drept sacrificiul pe care trebuie să-l acceptecontribuabilii
pentru ca societatea să fie în armonie şi statul să-şi poatăîndeplini rolurile. Cei cu
posibilităţi contributive mai mari trebuie să facă unsacrificiu mai mare, plătind impozite
mai mari, pentru menţinerea păcii sociale.