Literatura română – TC 1

Ionescu Alexandra – Iuliana

Anul II
11LD101

1. Din punctul meu de vedere, un alt poem din lirica lui George Bacovia în care poetul
exprimă aceeași idee ca în „Tablou de iarnă”, este poemul „Gri”. În ambele poezii
este surprins motivul corbilor, simbol al morții: „I-auzi corbii!” 1, „Dar ceasu-i târziu...
în zări corbii fug”2 . Motivul iernii, al zăpezii care nu este niciodată albă, ci pătată de
sânge sau gri este, de asemenea, prezent în ambele poeme, lucru care sugerează
degradarea purității tabloului și care exteriorizează sentimentele de singurătate și de
tristețe ale poetului: „Ninge gri”3 , „Plină-i zăpada de sânge animal”4 .

2. Din punctul meu de vedere, Tudor Arghezi duce o adevărată luptă pentru a-și creiona
portretul. Prin această poezie, Arghezi evidențiază complexitatea personalității
omului, multilateralitatea acesteia. Prin versul ”Sînt înger, sînt și diavol și fiarā și-
alte-asemenei”, poetul sugerează că are o personalitate diversă, nu este mereu plin
doar de bunătate, asemenea unui înger, ci mai are și momente de pizmă și răutate.
Ultimele două versuri ale poeziei: „Ți-aduci aminte ? Te-am cocoloșit/Și te-am
aruncat în lava.” sugerează că desi la un moment dat eul liric a alinat suferința cuiva
la un moment dat, la fel de bine poate și să respingă persoana respectivă.

Unul dintre cuvintele-cheie care cred că definește poetul este „complexitate„,

deoarece acesta ne arată complexitatea personalității sale, având caracteristici sau stări
aflate în opoziție una față de cealaltă. Un alt cuvânt-cheie este „mărturisire„, deoarece
prin intermediul poemului, Tudor Arghezi asta face, ne mărturisește modul în care
acesta se vede, își face autocaracterizarea. Ultimul cuvânt-cheie care definește
subiectul poetic este „confruntare”, pentru că în mintea și în sufletul poetului are loc o
luptă cu privire la trăsăturile dominante ale acestuia

1
George Bacovia, Plumb, Carte pentru toți, 2017, București
2
idem
3
idem
4
idem
5
Tudor Arghezi, Cuvinte potrivite, Dacoromanica, București, p.68
 3. Din punctul meu de vedere, toate cele trei cuvinte-cheie alese de mine se potrivesc
anumitor ipostaze transpuse de câtre Tudor Arghezi în psalmi. Cuvântul-cheie
„mărturisire” se potrivește cu pslamul al patrulea, numit „Ruga mea e fără cuvinte”,
unde poetul i se mărturisește Divinității cu umilință: „Sufletul meu, deschis ca şapte
cupe,/ Aşteaptă o ivire din cristal,/Pe un ştergar cu brâie de lumină.” 5, așa cum ni se
mărturisește și nouă, cititorilor, cu privire la personalitatea sa, în poemul „Portret”

Cuvântul-cheie ”complexitate” este sugerat pe parcursul tuturor psalmilor,

aceștia prezentând singurătatea și greutățile omului modern și scoate în evidență cât
de complicat și dificil este acesta, prin modul în care își dorește să aspire la divinitate
divinitate și să comunice cu aceasta, iar când ajunge să o facă, o face într-un mod
sfidător, egoist.

„Confrutarea” se referă la confruntarea pe care eul liric o duce cu divinitatea,

evidențiindu-se cel maim ult în pslamii „Nu-ți cer un lucru prea cu neputință” și „Te
drămuiesc în zgomot și-n tăcere”, unde eul liric îi reproșează lui Dumnezeu că nu își
mai face simțită prezența în viața acestuia: “De când s-a întocmit Sfânta Scriptură/Tu
n-ai mai pus picioru-n bătătură”6 , „Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere Şi te pândesc
în timp, ca pe vânat”7 .

6
Tudor Arghezi, Cuvinte potrivite, Dacoromanica, București, p.79
7
Tudor Arghezi, Cuvinte potrivite, Dacoromanica, București, p.95