Sunteți pe pagina 1din 61

CUPRINS

Capitolul 1
SISTEMUL UNITAR DE BUGETE--------------------------------------------------4
OBIECTIVE OPERAŢIONALE........................................................................4
2.1. Sistemele iniţiativei bugetare.......................................................................4
2.2. Conţinutul bugetului public.........................................................................7
2.3. Sistemul unitar de bugete.............................................................................8
2.4. Principiile bugetare....................................................................................11
2.4.1. Prezentare generală.............................................................................11
2.4.2. Aplicabilitatea principiilor bugetare...................................................14
2.5. Clasificaţia bugetară...................................................................................19
ÎNTREBĂRI.....................................................................................................22
Capitolul 2
PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL BUGETULUI DE STAT-----------23
OBIECTIVE OPERAŢIONALE......................................................................23
3.1. Competenţe şi responsabilităţi în procesul bugetar...................................23
3.2. Elaborarea proiectului bugetului de stat....................................................27
3.3. Examinarea şi aprobarea proiectului bugetului de stat..............................30
3.4. Execuţia bugetului de stat..........................................................................32
3.4.1. Execuţia veniturilor bugetului de stat.................................................34
3.4.2. Execuţia cheltuielilor bugetului de stat...............................................40
3.5. Contul general al execuţiei bugetului de stat.............................................45
ÎNTREBĂRI.....................................................................................................47
Capitolul 3
PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL BUGETULUI ASIGURĂRILOR
SOCIALE DE STAT--------------------------------------------------------------------48
OBIECTIVE OPERAŢIONALE......................................................................48
4.1. Competenţe şi responsabilităţi în procesul bugetar...................................48
3.2. Etapele procesului bugetar la nivelul bugetului asigurărilor sociale de stat
...........................................................................................................................48
3.2.1. Elaborarea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat..............48
3.2.2. Examinarea şi aprobarea proiectului bugetului asigurărilor sociale de
stat.................................................................................................................49
3.2.3. Execuţia bugetului asigurărilor sociale de stat...................................50
3.2.3.1. Execuţia veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat...............51
3.2.3.2. Execuţia cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat............51
4.2.4. Contul general al execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat.......52
ÎNTREBĂRI....................................................................................................52
Capitolul 4
Procesul bugetar la nivelul bugetelor locale---------------------------------------53
OBIECTIVE OPERAŢIONALE......................................................................53
4.1. Competenţe şi responsabilităţi în procesul bugetar local...........................53
4.2. Sistemul veniturilor şi cheltuielilor locale.................................................55
4.2.1. Sistemul veniturilor locale: în bugetul judeţean, în bugetele
municipiilor, oraşelor, comunelor.................................................................55

2
5.2.2. Sistemul cheltuielilor locale: în bugetul judeţean, în bugetele
municipiilor, oraşelor, comunelor.................................................................56
5.3. Elaborarea şi aprobarea bugetelor locale...................................................56
5.4. Execuţia bugetelor locale...........................................................................59
5.5. Contul anual al execuţiei bugetelor locale.................................................60
ÎNTREBĂRI.....................................................................................................61

3
Capitolul 1
SISTEMUL UNITAR DE BUGETE

OBIECTIVE OPERAŢIONALE

In cadrul acestui capitol, ne-am propus să analizăm sistemul de bugete


publice şi să evidenţiem modul în care principiile bugetare sunt respectate în
practică. In acest scop, am prezentat şi definit sistemele iniţiativei bugetare
întâlnite în practică, conţinutul bugetului public, componentele sistemului
bugetar şi operaţiunea de consolidare bugetară.
În încheiere, am prezentat şi analizat principiile bugetare, evidenţiind
avantajele sau dezavantajele acestora şi derogările de la aceste reguli bugetare
tehnice.

2.1. Sistemele iniţiativei bugetare


În cadrul procesului decizional public, există diferenţe de la o ţară la alta
legate de sistemul iniţiativei bugetare utilizat. Acesta se referă la competenţa
elaborării şi aprobării bugetului, respectiv la autorităţile abilitate cu întocmirea,
publicarea, executarea şi răspunderea pentru execuţia bugetului public.
În funcţie de sistemele constituţionale, se pot identifica trei tipuri de
sisteme ale iniţiativei bugetare, în cadrul cărora apar deosebiri referitoare la
adoptarea deciziei bugetare. în practică, se întâlnesc două abordări ale sistemelor
iniţiativei bugetare potrivit cărora distingem:
Sistemul parlamentar,
Sistemul prezidenţial
şi Sistemul convenţional, pe de o parte;
Sistemul iniţiativei guvernamentale,
Sistemul mixt al iniţiativei bugetare parlamentare şi guvernamentale şi
Sistemul american, pe de altă parte.
În cadrul sistemul prezidenţial şi parlamentar, autoritatea executivă are
competenţele sale constituţionale, care includ dreptul de a face propuneri privind
bugetul din motive legislative, precum şi dreptul de a vota sau nu legislaţia
respectivă. Ca urmare, întocmirea bugetului poate fi împărţită în două subetape,
respectiv elaborarea bugetului la nivelul executivului, pe de o parte, şi
examinarea şi aprobarea bugetului de către legislativ, pe de altă parte.
Elaborarea bugetului la nivelul executivului presupune:
• extrapolare şi stabilire a ţintelor realizate de autoritatea bugetară
executivă, urmează liniile trasate de autoritatea executivă supremă în

4
legătură cu obiectivele ce trebuie atinse;
• respectarea cererilor formulate de conducerea agenţiilor;
• investigarea (studierea) cererilor formulate de către autorităţile cu
competenţe în domeniul bugetar;
• negocierea între diferiţi agenţi şi autoritatea centrală;
• adoptarea deciziei de către autoritatea executivă supremă după
soluţionarea punctelor de divergenţă.
Examinarea şi aprobarea bugetului de către legislativ este mai puţin
uniformă, decât elaborarea bugetului la nivelul executivului. În acest sens, un
factor important este reprezentat de poziţia constituţională a autorităţii executive
supreme. în sistemul parlamentar, această autoritate este formată din cabinete ale
căror membrii sunt dependenţi de votul parlamentar pentru menţinerea lor în
funcţie. În sistemul prezidenţial, autoritatea executivă este un cabinet ai cărui
membrii sunt aleşi periodic de electorat sau de către un colegiu elector.
În sistemul prezidenţial, competenţele autorităţii executive supreme, cu
privire la legislaţie, sunt mult mai restrictive decât în sistemul parlamentar.
Dreptul de vot, care este uzual în sistemul prezindeţial, este echivalent cu dreptul
de aprobare, care este caracteristic sistemului parlamentar. Diferenţa constă în
regula încrederii, care este o caracteristică a sistemului parlamentar. Contrar a
ceea ce se presupune adesea, regula încrederii funcţionează mult mai bine în
cazul autorităţii executive. Membrii acestei autorităţi pot face uz de faptul că
menţinerea lor în funcţie este dependentă de încrederea ansamblului
reprezentativ.
În sistemul prezidenţial, votul este singura modalitate prin care autoritatea
executivă poate influenţa procesul legislativ.
În condiţiile menţionate, procesul legislativ tinde să fie mult mai bine
dezvoltat în sistemul prezidenţial decât în cel parlamentar. Unele faze ale
examinării şi aprobării bugetului de către legislativ lipsesc în sistemul
parlamentar sau există într-o formă rudimentară. Etapa legislativă poate fi
împărţită în următoarele faze:
• extrapolarea şi fixarea ţintelor realizate de comisia legislativă a
bugetului urmate adesea de runde preliminare de discuţii în vederea adoptării
deciziei privind obiectivele;
• analizarea proiectului bugetului propus de executiv şi a propunerilor
similare referitoare la schimbările fiscale;
• dezvoltarea propunerilor legislative (în sistem parlamentar; amenda-
mentele la propunerile executive);
• considerarea propunerilor comisiei;
• în cazul sistemului bicameral, paşii 1-4 se reiau, urmând apoi faza de
mediere şi o rundă adiţională de discuţii pentru adoptarea deciziei în vederea
obţinerii acordului celor două camere;
• etapa legislativă.

5
Dintre sistemele iniţiativei bugetare prezentate, în România se utilizează
sistemul iniţiativei guvernamentale, întrucât proiectul bugetului de stat şi cel al
asigurărilor sociale de stat se elaborează anual de către Guvern, care le supune
examinării şi aprobării Parlamentului, prin proiecte de lege separate.
Caracteristicile acestor sisteme ale iniţiativei bugetare sunt:
Prima abordare
1. Sistemul parlamentar
a. Autoritatea executivă: Consiliul executiv, Cabinet
executiv;
b. Regula de participare: majoritate parlamentară;A
c. Aprobarea executivă a legislaţiei: necesară
2. Sistemul prezidenţial
a. Autoritatea executivă: Preşedinte, Guvernator, Primar
b. Regula de participare: alegere directă sau indirectă
c. Aprobarea executivă a legislaţiei: necesară
3. Sistemul convenţional
a. Autoritatea executivă: Managerul oraşului
b. Regula de participare: numire de către autorităţi
competente
c. Aprobarea executivă a legislaţiei: nu este necesară

A doua abordare
1. Sistemul iniţiativei guvernamentale
1. Guvernul are prerogativa de a:
 iniţia sau sprijini direct măsurile privind aprobarea
unei cheltuieli publice sau instituirea unui venit
public;
 soluţiona divergenţele apărute între ministere!^
consumatoare şi Ministerul Finanţelor;
 supune proiectul bugetului spre examinare^ şi
aprobarea Parlamentului; răspunde de execuţia
bugetului public
2. Ministerul Finanţelor primeşte şi centralizează toate
propunerile de cheltuieli de la celelalte ministere, având şi
dreptul de a le controla.

2. Sistemul mixt al iniţiativei parlamentare şi guvernamentale


1. Guvernul are un rol mai redus, respectiv:
 soluţionează divergenţele apărute între ministerele
consumatoare şi Ministerul Finanţelor;
 răspunde de execuţia bugetului public.
2. Ministerul Finanţelor:
 centralizează propunerile tuturor ministerelor,

6
 întocmeşte o schiţă de buget cu cheltuielile şi
veniturile publice propuse;
 prezintă proiectul bugetului de stat spre examinarea
şi aprobarea Parlamentului.
3. Sistemul american
Iniţiativa aparţine preşedintelui SUA, care este sprijinit de un birou
bugetar ce centralizează şi revizuie propunerile departamentelor consumatoare,
propuneri ulterior supuse examinării si aprobării preşedintelui.

2.2. Conţinutul bugetului public


Din punctul de vedere al conţinutului, bugetul public poate fi analizat ca:
document, act juridic, sistem de fluxuri financiare şi instrument de politică
economică. Particularităţile bugetului public în funcţie de conţinutul său sunt:
Documentul - Act în care sunt prevăzute şi aprobate, în fiecare an,
veniturile şi cheltuielile publice sau, după caz, numai cheltuielile, în funcţie de
sistemul de finanţare a instituţiilor publice.
Legea - Actul juridic în care se prevăd şi se aprobă, prin lege, veniturile
şi cheltuielile anuale ale statului sau ale instituţiilor publice. Bugetul public ca
lege este un:
 act de previziuni, indicând resursele băneşti ale statului şi
destinaţiile acestora sub forma cheltuielilor,
 act de autorizare, prin care puterea executivă este împuternicită de
puterea legislativă să cheltuiască şi să perceapă venituri, potrivit
prevederilor legale;
 act anual, respectiv al anului bugetar pentru care sunt aprobate
veniturile şi cheltuielile bugetare, precum şi al perioadei în care se
realizează execuţia indicatorilor bugetari.
Fiecare din componentele sistemului de bugete, prin care se stabilesc
resurse şi cheltuieli publice, se aprobă de către autorităţi legislative: legea
bugetului de stat; legea bugetului asigurărilor sociale de stat, deciziile consiliilor
judeţene şi ale consiliilor locale, după caz.
Sistem de fluxuri financiare legate deformarea resurselor financiare
publice (impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri publice), pe de-o parte, şi de
repartizarea acestora, sub forma creditelor bugetare, pe de altă parte.
Instrumentul de politică financiară - Instrument de politică a statului în
domeniul fiscalităţii şi al cheltuielilor publice, întrucât prin acest document sunt
stabilite veniturile bugetare, ce reflectă politica fiscală, pe de o parte, şi
cheltuielile bugetare, pe de altă parte, care au un rol important în plan economic
şi social.

7
2.3. Sistemul unitar de bugete
Bugetul public contribuie la realizarea echilibrului între nevoile colective
şi mijloacele cu care se acoperă. în acest scop, se stabileşte un raport între
resursele financiare publice provenite, în principal, din impozite şi taxe, şi
nevoile sociale; în cadrul acestui raport trebuie să se urmărească respectarea
echităţii în repartiţia sarcinii fiscale asupra membrilor societăţii. Astfel, pe baza
puterii de contribuţie a subiecţilor impozabili, se stabileşte capacitatea de
satisfacere a nevoilor generale (utile, necesare sau indispensabile).
Proiectul de buget conferă Parlamentului şi Guvernului posibilitatea de a
avea o imagine de ansamblu asupra raportului dintre valoarea bunurilor materiale
şi nemateriale create în economia financiară publică şi valoarea eforturilor făcute
pentru realizarea lor. în mod similar, autorităţile publice locale identifica acest
raport şi modul în care se realizează echilibrul dintre nevoi şi resurse la nivel
mezoeconomic.
De asemenea, bugetul public este instrumentul de programare, de
executare şi de control asupra rezultatelor execuţiei resurselor băneşti ale
societăţii şi a modului de repartizare şi utilizare a acestora prin cheltuieli publice.
În sens larg, bugetul public reprezintă ansamblul documentelor din
sectorul public, care împreună formează sistemul de bugete. Acesta este un
sistem unitar de bugete format din:
 bugetul de stat,
 bugetul asigurărilor sociale de stat;
 bugetele locale;
 bugetele fondurilor speciale;
 bugetul trezoreriei statului;
 bugetele instituţiilor publice autonome;
 bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din
bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele lo-
cale şi bugetele fondurilor speciale, după caz;
 bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri
proprii;
 bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau
garantate de stat şi a căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se
asigură din fonduri publice;
 bugetul fondurilor externe nerambursabile.

Definiţiile bugetelor ce compun sistemul bugetar sunt prezentate în figura


2.3.
Bugetul de stat
Este documentul elaborat şi administrat de Guvern, adoptat de Parlament,
prin lege, cuprinzând veniturile şi cheltuielile aprobate prin legea bugetară

8
anuală. Aceasta autorizează fluxurile financiare publice de formare a veniturilor
şi de repartizare a acestora pe destinaţii şi pe ordonatori principali de credite, în
conformitate cu obiectivele de dezvoltare economico-socială a ţării şi ale politicii
financiare specifice anului pentru care este aprobat bugetul.

Bugetul asigurărilor sociale de stat


Este documentul ce se întocmeşte distinct de bugetul de stat şi se aprobă
de Parlament prin lege separată, fiind administrat de Ministerul Muncii şi
Solidarităţii Sociale. Acesta autorizează fluxurile financiare publice deformare a
veniturilor, pe baza contribuţiilor şi a altor vărsăminte prelevate de la persoane
juridice şi fizice, şi de repartizare a acestora pe destinaţii.

Bugetele locale
Sunt bugetele de venituri şi cheltuieli ale unităţilor administrativ-
teritoriale elaborate autonom, fapt ce stimulează iniţiativa locală în realizarea
veniturilor şi satisfacerea cerinţelor locale.

Bugetele fondurilor speciale


Se întocmesc în vederea finanţării anumitor obiective şi acţiuni necesare
în perioada considerată, pentru care se instituie prelevări obligatorii pe bază de
legi speciale.

Bugetul trezoreriei statului


Este documentul în care sunt înscrise veniturile şi cheltuielile trezoreriei
privind activitatea desfăşurată de aceasta în scopul îndeplinirii funcţiilor sale.

Bugetele instituţiilor publice autonome


Includ veniturile şi cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile anuale
ale instituţiilor publice centrale care nu sunt subordonate nici unei alte entităţi de
drept public.

Bugetele instituţiilor publice finanţate integral/parţial din BS, BASS;


BL, BFS
Includ cheltuielile anuale ale instituţiilor publice ce funcţionează doar pe
baza resurselor primite de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat,
bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale, în funcţie de sistemul de finanţare
şi simt în subordinea instituţiilor publice autonome;
Cuprind veniturile şi cheltuielile anuale ale instituţiilor publice ce primesc
subvenţii de la bugetul de stal, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale
şi bugetele fondurilor speciale în completarea fondurilor proprii şi sunt în
subordinea instituţiilor publice autonome.

Bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii

9
Sunt documentele în care sunt prevăzute şi aprobate veniturile şi
cheltuielile instituţiilor publice aflate în subordinea instituţiilor publice
autonome, ce funcţionează doar pe baza veniturilor proprii ce provin din chirii,
organizarea de manifestări culturale şi sportive, concursuri artistice, publicaţii,
prestaţii editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activităţi proprii
sau anexe, prestări de servicii şi altele asemenea.

Bugetele creditelor externe rambursabile, contractate sau garantate


de stat
Sunt documentele în care sunt prevăzute şi aprobate veniturile şi
cheltuielile creditelor externe contractate sau garantate de stat
şi a căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din
fonduri publice.

Bugetele fondurilor externe nerambursabile


Sunt documentele în care sunt prevăzute şi aprobate veniturile l| şi
cheltuielile fondurilor externe care nu trebuie rambursate.
Componentele sistemului unitar de bugete pot fi grupate şi reunite în două
categorii, respectiv:
• Bugetul public naţional este format din: bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale;
Bugetul general consolidat este ansamblul bugetelor, componente ale
sistemului bugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un întreg.
Consolidarea bugetară se referă la operaţiunea de eliminare a transferurilor de
sume dintre bugetele componente ale sistemului bugetar în vederea evitării
dublei evidenţieri a acestora. Această operaţiune include şi ajustările determinate
de intrările anuale de credite externe şi rambursările ratelor de capital.
Bugetele prezentate sunt formate, la rândul lor, din venituri şi cheltuieli.
Acestea, consolidate la nivel naţional, evidenţiază fondurile financiare publice şi
nivelul efortului financiar public pe anul fundamentării estimărilor, urmărindu-se
asigurarea echilibrului între nevoile şi resursele publice. Deficitul de finanţat se
stabileşte la nivelul bugetului general consolidat.
Este cunoscut faptul că volumul total al resurselor financiare publice
reprezintă limite minime ce pot fi depăşite, fiind determinate de nivelul
cheltuielilor publice totale.
Spre deosebire de veniturile publice, cheltuielile publice reprezintă limite
maxime ce nu pot fi depăşite, întrucât aceasta ar genera dezechilibru la nivelul
bugetului public.
TIPOLOGIA SISTEMULUI BUGETAR
 BUGETUL PUBLIC NAŢIONAL
o Bugetul public naţional
o Bugetul de stat
o Bugetul fondurilor speciale

10
 BUGETUL GENERAL CONSOLIDAT
o Bugetul trezoreriei statului
o Bugetul asigurărilor sociale de stat
o Bugetele instituţiilor publice autonome
o Bugetele instituţiilor publice finanţate integral/parţial din
BS, BASS, BL, BFS
o Bugetele locale
o Bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri
proprii
o Bugetul creditelor externe rambursabile, contractate direct
sau garantate de stat
o Bugetul fondurilor externe nerambursabile

2.4. Principiile bugetare

2.4.1. Prezentare generală


În scopul asigurării unei gestionări corecte a resurselor financiare publice
se recomandă respectarea unor reguli tehnice cunoscute sub denumirea de
principii bugetare. Acestea sunt reprezentate, potrivit Legii finanţelor publice, de
principiile universalităţii; unităţii; neafectării veniturilor; anualităţii;
specializării; unităţii monetare; publicităţii.

Principiul universalităţii
 veniturile fi cheltuielile sunt înscrise în buget în totalitate, în sume
brute;
 veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare
anume, cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor care au stabilite
destinaţii distincte.
Principiul unităţii
 veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur
document, în vederea utilizării eficiente şi monitorizării fondurilor
publice;
 veniturile din sistemul extrabugetar se introduc în bugetul de stal
urmând regulile şi principiile acestui buget, cu excepţia veniturilor
proprii ale instituţiilor publice şi a acelora constituite pentru
stimularea personalului.

Principiul anualităţii
 veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o
perioadă de un an, care corespunde exerciţiului bugetar;
 operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul unui an bugetar,

11
în contul unui buget, aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie
a bugetului respectiv.

Principiul specializării
 veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în buget
pe surse de provenienţă şi pe categorii de cheltuieli, grupate după
conţinutul lor economic şi destinaţia acestora, potrivit clasificaţiei
bugetare.

Principiul unităţii monetare


 toate operaţiunile bugetare se exprimă în monedă naţională.

Principiul publicităţii
 Transparenţa sistemului bugetar este asigurată prin: dezbaterea
publică a proiectelor de buget, a conturilor generale anuale de
execuţie a bugetelor, cu ocazia aprobării acestora; publicarea în
Monitorul oficial a bugetelor şi a conturilor anuale de execuţie a
acestora; mijloacele de informare în masă, pentru difuzarea
informaţiilor asupra conţinutului bugetului, exceptând informaţiile
şi documentele nepublicabile, prevăzute de lege.
Elaborarea, aprobarea şi execuţia bugetelor locale au la bază următoarele
principii: universalităţii, publicităţii, unităţii, unităţii monetare, anualităţii,
specializării bugetare şi echilibrului.

Principiile generale ale bugetelor locale


Principiul UNIVERSALITĂŢII
 veniturile şi cheltuielile se include în buget în totalitate, în sume
brute;
 veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare
anume, cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor, care au stabilite
destinaţii distincte.
Principiul transparenţei şi publicităţii
Transparenţa, la nivelul bugetelor locale, este asigurată prin:
 publicarea în presa locală pe pagina de internet, sau afişarea la
sediul autorităţii publice locale respective a proiectului de buget
local şi a contului anual de execuţie a acestuia;
 dezbaterea publică a proiectului de buget local, cu prilejul
aprobării acestora;
 prezentarea contului anual de execuţie a bugetului local în şedinţă
publică.
Principiul unităţii
 veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur
document, pentru a se asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea

12
fondurilor publice locale; se interzic reţinerea şi utilizarea de
venituri în regim extrabugetar şi constituirea de fonduri publice
locale în afara bugetelor locale, dacă legea nu prevede altfel.
Principiul UNITĂŢII MONETARE
toate operaţiunile bugetare se exprimă în monedă naţională.

Principiul ANUALITĂŢII
 veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate pe o perioadă de
un an, care corespunde exerciţiului bugetar;
 operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul unui an bugetar,
în contul unui buget, aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie
a bugetului respectiv.

Principiul specializării bugetare


 veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în buget
pe surse de provenienţă şi, respective, pe categorii de cheltuieli
grupate după natura economică şi destinaţia acestora.
Principiul echilibrului
 cheltuielile unui buget se acoperă integral din veniturile bugetului
respectiv.

PRINCIPIILE SPECIFICE BUGETELOR LOCALE


Principiul solidarităţii
 prin politicile bugetare locale se poate realiza ajutorarea unităţilor
administrativ-teritoriale, precum şi a persoanelor fizice aflate în
situaţie de extremă dificultate, prin alocarea de sume din fondul de
rezervă bugetară constituit în bugetul local.
 din fondul de rezervă bugetară constituit în bugetul local consiliile
locale, judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti,
după caz, pot aproba acordarea de ajutoare către unităţile
administrativ-teritoriale aflate în situaţii de extremă dificultate, la
cererea publică a primarilor acestor unităţi administrativ-teritoriale
sau din proprie iniţiativă.
Principiul autonomiei locale financiare
 Unităţile administrativ-teritoriale au dreptul la resurse financiare
suficiente, pe care autorităţile administraţiei publice locale le pot
utiliza în exercitarea atribuţiilor lor, pe baza şi în limitele
prevăzute de lege.
 Autorităţile administraţiei publice locale au competenţa stabilirii
nivelurilor impozitelor şi taxelor locale, în condiţiile legii.
 Alocarea resurselor financiare pentru echilibrarea bugetelor locale
nu trebuie să afecteze aplicarea politicilor bugetare ale autorităţilor
administraţiei publice locale în domeniul lor de competenţă.

13
Sumele defalcate cu destinaţie specială se utilizează de către
autorităţile administraţiei publice locale în conformitate cu
prevederile legale.
Principiul proporţionalităţii
 resursele financiare ale unităţilor administrativ-teritoriale trebuie
să fie proporţionale cu responsabilităţile autorităţilor administraţiei
publice locale stabilite prin lege.
Principiul consultării
 autorităţile administraţiei publice locale, prin structurile asociative
ale acestora, trebuie să fie consultate asupra procesului de alocare
a resurselor financiare de la bugetul de stat către bugetele locale.
La nivelul bugetului asigurărilor sociale de stat, elaborarea şi execuţia
acestuia se bazează pe următoarele principii: anualitatea, universalitatea,
echilibrarea, realitatea şi unitatea monetară.

2.4.2. Aplicabilitatea principiilor bugetare


în practica bugetară, se constată că respectarea principiilor bugetare
prezintă o serie de particularităţi. Acestea le vom prezenta în cadrul acestei
secţiuni.
1. Principiul universalităţii
Avantajele respectării principiului universalităţii sunt:
• permite cunoaşterea cât mai exactă a volumului total al veniturilor şi
cheltuielilor publice, precum şi a corelaţiei existente între anumite venituri şi
cheltuieli care se află în conexiune strânsă;
• conferă Parlamentului dreptul de control asupra cuantumului total al
veniturilor şi cheltuielilor publice.
Aplicarea strictă a principiului universalităţii conferă bugetului public
caracterul de buget brut ce reprezintă suma dimensiunilor globale a încasărilor de
venituri publice sau a cheltuielilor publice.
2. Bugetul public, prin principiul unităţii, asigură o prezentare de
ansamblu şi o cunoaştere clară a surselor de venituri şi a destinaţiei cheltuielilor,
precum şi a mecanismului de echilibrare a bugetului. Aceasta permite analiza
veniturilor şi cheltuielilor în vederea emiterii unor judecăţi de valoare privind
structura şi volumul cheltuielilor propuse de Guvern, pe baza cărora se pot lua
decizii de amânare, respingere sau modificare a unor cheltuieli inoportune.
Totodată, acest principiu permite exercitarea controlului de către Parlament
asupra Guvernului privind perceperea impozitelor, modului de cheltuire a
fondurilor publice, cât şi asupra utilităţii şi oportunităţii măsurilor sociale şi
economice pe cale le iniţiază.
Referindu-se la principiul unităţii bugetare, Maurice Duverger a
identificat două motivaţii ale acestui principiu, respectiv: financiare şi politice.
Motivaţiile principiului unităţii bugetare
Principiul Unităţii Bugetare

14
Motivaţiile politice se referă la
Motivaţiile financiare constituie o
controlul Parlamentului, care devine
regulă de ordine şi claritate în vederea
mai dificil datorită fracţionării
prezentării stării reale a politicii
cheltuielilor şi veniturilor în multiple
financiare publice
documente.

Deşi unitatea bugetară prezintă o serie de avantaje, în tot mai multe state
contemporane s-a renunţat la respectarea deplină a acestui principiu, preferându-
se procedeul pluralităţii bugetare. Astfel, pe lângă bugetul statului care este
considerat un buget ordinar sau general, se întocmesc şi alte bugete publice:
conturi speciale, bugete extraordinare, bugete anexe, bugete autonome, bugete ale
fondurilor speciale etc.
Derogările principiului unităţii bugetare sunt: conturile speciale ale
tezaurului public; bugetele extraordinare; bugetele anexe; bugetele autonome;
rectificarea legilor bugetare anuale; bugetele referitoare la unele cheltuieli
accidentale sau în caz de urgenţă.

Derogările de la principiul unităţii


Conturile speciale ale tezaurului public - reprezintă operaţiuni
financiare ce constau în înregistrarea cheltuielilor sau a încasărilor ce nu sunt
definitive, întrucât angajamentele la care au dat naştere urmează să fie
executate.
Bugetele extraordinare - sunt bugete prin care se asigură finanţarea
cheltuielilor excepţionale (militare, de război) în afara regulilor tradiţionale ale
contabilităţii publice.
Bugetele anexă - evidenţiază operaţiile financiare ale unor servicii ale
statului cu caracter industrial sau comercial necuprinse în bugetul general decât
prin vărsământul soldului lor creditor sau debitor. Se discută şi se votează de
Parlament şi sunt supuse controlului public.
Bugetele autonome - sunt adoptate la nivelul societăţilor comerciale cu
capital de stat sau al instituţiilor publice care beneficiază de autonomie financiară
fără a fi supuse controlului Parlamentului.
Legile bugetare rectificative - sunt generate de necunoaşterea cu
exactitate a nivelului cheltuielilor şi respectiv al veniturilor în momentul
aprobării legii bugetare, ceea ce face necesară revenirea asupra nivelului
indicatorilor bugetari în cursul exerciţiului bugetar.

Conturile speciale ale tezaurului public pot fi grupate astfel:


a. conturi ale dezmembrărilor bugetului public, ce cuprind conturile
comerţului şi conturile afectaţiilor speciale;
b. conturi ale relaţiilor monetare, ce descriu operaţii monetare
efectuate cu guverne străine sau cu organisme internaţionale;
c. conturi ale creditului, ce ilustrează rolul de bancher al statului prin

15
intermediul operaţiilor financiare ale Trezoreriei în relaţiile fie cu
corespondenţii săi, fie cu anumite organisme de credit.
In gestiunea acestor conturi se aplică trei reguli comune:
• se întocmesc şi se execută echilibrat. Totalul cheltuielilor nu trebuie să
depăşească nivelul încasărilor, cu excepţia primelor trei luni ale anului în care o
descoperire este admisă pentru a facilita gestiunea trezoreriei. Cheltuielile sunt
determinate în întregime de nivelul resurselor.
• dacă încasările efectuate sunt superioare nivelului previziunilor cu 10%,
majorări ale cheltuielilor pot fi decise prin hotărâri ale Guvernului;
• excedentele încasărilor vor putea, în anumite cazuri, în loc să fie
vărsate la bugetul general, să fie repartizate de la an la an şi să reconstituie
Fonduri de rezervă speciale.
Restrângerea aplicării acestui principiu al unităţii bugetare este influenţată
şi de autonomia financiară a unor instituţii publice şi care îşi întocmesc bugete
autonome, iar altele bugete anexe. Astfel, din punct de vedere financiar, aceste
instituţii sau regii publice funcţionează ca întreprinderi private, care utilizează
resursele proprii pe seama cărora, de regulă, îşi acoperă cheltuielile exclusiv.
3. Principiul neafectării veniturilor nu permite perceperea unui venit
public pentru finanţarea unei anumite cheltuieli publice. Ca urmare, existenţa
resurselor financiare este o condiţie generală a acoperirii cheltuielilor publice pe
ansamblu. De aceea majorările de cheltuieli în cursul anului bugetar se pot
efectua cu condiţia ca iniţiatorii să prevadă şi resursele necesare acoperirii
acestora.
Nerespectarea întocmai a acestui principiu este, de fapt, un rezultat al
nerespectării depline a altor principii, în special cele privind universalitatea,
unitatea bugetară. Astfel, principiul neafectării este interpretat prin analogie cu
cel al universalităţii datorită consecinţelor similare ce nu trebuie confundate.
Rezultă că orice încălcare a principiului universalităţii implică o nerespectare a
regulii neafectării resurselor, deoarece veniturile realizate, prin acesta încălcare a
principiului, sunt afectate acoperirii unor cheltuieli determinate.
4. Principiul anualităţii bugetului public se referă la durata de timp
pentru care Parlamentul autorizează Guvernul să încaseze veniturile publice şi să
efectueze cheltuielile publice, precum şi la perioada în care se realizează execuţia
bugetului, fiind limitată, de obicei, la un an. Anul bugetar durează 12 luni. La
expirarea acestei perioade, este necesară o nouă autorizare a Parlamentului,
pentru o altă perioadă de timp, respectiv pentru un nou an bugetar.
în practica bugetară internaţională, anul bugetar coincide sau nu cu anul
civil (calendaristic), de exemplu:
 în ţări ca Austria, Belgia, Brazilia, Franţa, Germania, etc, anul
bugetar coincide cu anul calendaristic (1 ianuarie - 31 decembrie);
 în alte ţări, ca Marea Britanie, Canada, Japonia, etc, anul bugetar
începe la 1 aprilie şi se încheie la 31 martie;
 în Australia, intervalul este cuprins între 1 iulie - 30 iunie;

16
 în SUA, anul bugetar este cuprins în perioada 1 octombrie - 30
septembrie;
 în România, anul bugetar coincide cu anul civil (1 ianuarie - 31
decembrie).
Factorii ce influenţează data începerii anului bugetar sunt: structura
economiei; nivelul de dezvoltare; perioada de lucru a Parlamentului; numărul şi
durata sesiunilor în care Parlamentul dezbate bugetul public; tradiţia; alţi factori
specifici fiecărui stat.
In practica bugetară, referitor la respectarea principiului anualităţii, s-au
identificat două sisteme de execuţie bugetară, respectiv: sistemul de exerciţiu
bugetar şi sistemul de gestiune bugetară.

Caracteristicile sistemelor execuţiei bugetare

SISTEMELE EXECUŢIEI
BUGETARE

Sistemul de exerciţiu bugetar presupune Sistemul de gestiune bugetară ce vizează


ca execuţia veniturilor şi cheltuielilor să ca în cursul anului să se înregistreze numai
fie înregistrată în conturile deschise operaţiile care se execută, în sensul că în
pentru fiecare an bugetar, execuţie ce conturile funcţionale din anul n se
funcţionează, pentru unele venituri sau înregistrează veniturile şi cheltuielile
cheltuieli, pe parcursul a 15-18 luni sau 2- exigibile în acest an, unele putând să
3 ani bugetari. Deci, are loc prelungirea aparţină bugetelor din n-1 sau n+1,
perioadei de execuţie bugetară, timp în conform prevederilor legilor bugetare
care se continuă încasarea veniturilor anuale.
bugetare şi efectuarea cheltuielilor
bugetare, conform exigibilităţii lor.

În ultimele decenii, tot mai mulţi economişti susţin necesitatea renunţării


la principiul anualităţii şi trecerea la adoptarea bugetelor plurianuale. Susţinerea
teoretică a unor asemenea bugete se bazează pe intervenţia statului în economie,
mai ales prin finanţarea cheltuielilor cu investiţiile, care necesită aprobări pe
perioade mai îndelungate. Dar, acestea fac obiectul unor legi - program aprobate
special. Partea aferentă unui an bugetar este defalcată în legea bugetară anuală.
În ţara noastră, exerciţiul bugetar este anual şi coincide cu anul
calendaristic, conform sistemului de gestiune. în Legea finanţelor publice se
prevede: "Exerciţiul bugetar este anual şi coincide cu anul calendaristic şi se
încheie pe baza normelor metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor
Publice. Toate drepturile dobândite, operaţiile efectuate în cursul unui an în
contul unui buget, aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului
respectiv". "Execuţia bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an.
Orice venit neîncasat şi orice cheltuială neefectuată până la 31 decembrie se va
încasa sau se va plăti în contul bugetului anului următor. Creditele bugetare
neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept".
Anualitatea bugetului public este coroborată şi cu caracterul anual al

17
obligaţiilor privind impozitele şi taxele instituite de legislaţia noastră fiscală. De
exemplu: impozitul pe profit, impozitul pe dividende, impozitul pe venitul
agricol, impozitul pe venitul global al persoanelor fizice, impozitele pe clădiri şi
pe terenuri, taxa asupra mijloacelor de transport.
De asemenea, în legătură cu anualitatea bugetului, Legea finanţelor
publice a prevăzut ca, pentru toţi agenţii economici, anul financiar are aceeaşi
durată ca şi exerciţiul financiar bugetar, adică un an calendaristic.
5. Principiul specializării bugetare se bazează pe clasificaţia bugetară,
care trebuie să fie simplă şi clară pentru a fi înţeleasă şi de către persoanele
fără o pregătire specifică. Astfel, ea trebuie să ofere o imagine privind:
 sursele de provenienţă ale veniturilor; care sunt impozitele directe;
care sunt impozitele indirecte; ce loc ocupă fiecare impozit în
ansamblul veniturilor fiscale; care sunt veniturile extraordinare;
 destinaţiile cheltuielilor, în cadrul grupării economice (curente şi
de capital), în cadrul grupării funcţionale (pe ramuri şi domenii de
activitate, către care sunt orientate resursele) şi al grupării
administrative, pe instituţii ai căror conducători sunt ordonatori de
credite bugetare.
In legislaţia finanţelor publice din România este consacrat principiul
specializării bugetare. Astfel, se prevede că legea bugetară anuală aprobă pentru
fiecare an bugetar lista impozitelor, taxelor şi a cotelor acestora, precum şi a
celorlalte venituri ale statului, care urmează să se perceapă, conform
reglementărilor în vigoare. Este interzisă perceperea sub orice titlu şi sub orice
denumire de contribuţii directe sau indirecte, în afara celor stabilite prin lege. în
ceea ce priveşte creditele bugetare pentru cheltuielile fiecărui exerciţiu financiar,
acestea se aprobă prin legea bugetară anuală, în structura stabilită prin acesta
lege.
Respectarea specializării bugetare, prin clasificaţia bugetară, presupune
utilizarea creditelor bugetare în cadrul destinaţiilor pentru care s-au aprobat,
neacceptându-se virarea acestora de la un ordonator de credite la altul sau de la
un capitol de cheltuieli la altul. Virările de credite bugetare între celelalte
subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare, la nivelul fiecărui ordonator principal de
credite se pot efectua, fiind de competenţa acestuia, pentru bugetul propriu şi
bugetele instituţiilor subordonate. Legea finanţelor publice prevede că, în cazuri
excepţionale, virările de sume, de la un capitol la altul al clasificaţiei bugetare, se
pot efectua începând cu trimestrul III al anului bugetar, dar, cu acordul
Ministerului Finanţelor Publice.
Clasificaţia bugetară tip este elaborată de Ministerul Finanţelor Publice.
Ea cuprinde ca subdiviziuni: părţi, titluri, capitole, subcapitole, paragrafe şi
articole, precum şi alineate, dacă este necesar.
6. Principiul echilibrului bugetar nu este respectat în practica
bugetară întrucât bugetele publice se întocmesc cu deficit. în aceste condiţii,
pentru acoperirea cheltuielilor bugetului public se interzice recurgerea la

18
emisiunea monetară sau le finanţarea directă de către bănci.
Când apar goluri temporare de casă, acestea pot fi acoperite, pe intervalul
de timp până la încasarea veniturilor, pe seama resurselor aflate în conturile
trezoreriei generale a statului stabilite de Ministerul Finanţelor Publice şi în
completarea acestora se apelează la emiterea de titluri de stat.
In cadrul anului bugetar, distingem atât echilibrul bugetar pe parcursul
execuţiei, cât şi echilibrul bugetar la sfârşitul anului.
Echilibrul bugetului pe parcursul execuţiei se realizează atunci când
lichidităţile băneşti provenite din încasarea veniturilor publice acoperă nevoile de
plăţi scadente:

Total încasări la momentul T Total plăţi exigibile la momentul T


=
(L) (P)

Restabilirea echilibrului pe parcursul execuţiei este obligatorie, căci altfel


nu s-ar mai putea efectua cheltuielile conform creditelor bugetare aprobate de
Parlament, iar unele nu pot fi amânate (exemplu: plata salariilor, plata pensiilor,
plata burselor). Mijloacele de restabilire a echilibrului sunt:
 disponibilităţile băneşti existente în contul trezoreriei statului;
 împrumuturile pe termen scurt contractate prin emisiunea de titluri
de stat, a căror valoare se încadrează în prevederile legale ca
proporţie în volumul bugetului anual;
 împrumuturile pe termen scurt acordate de Banca Naţională a
României, rambursabile în cel mult şase luni, fără dobândă, fie din
încasările cuvenite, fie pe seama unui împrumut de stat lansat prin
titluri de credit pe piaţa capitalului de împrumut.
Echilibrul anual al bugetului presupune egalitatea dintre nivelul
încasării veniturilor obligatorii ale statului (R) şi nivelul cheltuielile totale (C). în
funcţie de relaţia dintre R şi C, putem avea una din următoarele situaţii: R = C,
pentru echilibru bugetar anual; R < C, pentru deficit bugetar anual; R > C, pentru
excedent bugetar anual.
7. Principiul publicităţii presupune ca bugetul public să fie adus la
cunoştinţa opiniei publice prin mijloacele de informare mass-media, atât în faza
de proiect, cât şi în timpul dezbaterilor parlamentare, urmând ca după adoptarea
de către Parlament, legea bugetară să fie publicată în Monitorul Oficial şi în
culegeri legislative.

2.5. Clasificaţia bugetară


Veniturile şi cheltuielile sunt trecute în buget într-o ordine obligatorie şi
după criterii unitare stabilite prin clasificaţia bugetară elaborată de Ministerul
Economiei şi Finanţelor. Clasificaţia bugetară ajută la întocmirea de statistici şi
raportări legate de indicatorii privind finanţele publice. Din această cauză,

19
clasificaţia bugetară din România este aliniată la indicatorii prevăzuţi în Sistemul
conturilor naţionale şi în Manualul de statistica finanţelor publice.
Subdiviziunile clasificaţiei bugetare cuprind la partea de venituri capitole,
subcapitole şi paragrafe. Cheltuielile publice se grupează după clasificaţia
funcţională pe părţi, capitole, subcapitole şi paragrafe, iar după clasificaţia
economică pe titluri, articole şi alineate.
Prin venituri bugetare înţelegem creşterile de valoare netă rezultate dintr-o
operaţiune specifică instituţiilor din sistemul public. Există patru mari categorii
de venituri bugetare publice:
 impozite şi alte transferuri obligatorii impuse de administraţie;
 venituri din proprietate;
 venituri din vânzarea de bunuri şi servicii de către instituţiile
publice;
 transferuri voluntare.
Principalele capitolele de venituri prevăzute în clasificaţia bugetară
românească sunt:
VENITURI CURENTE
 VENITURI NEFISCALE
- Impozit pe profit
- Alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital de la
persoane juridice
- Impozit pe venit
- Impozite si taxe pe proprietate
- Taxa pe valoarea adăugată
- Alte impozite si taxe generale pe bunuri şi servicii
- Accize
- Taxe pe servicii specifice
- Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor
sau pe desfăşurarea de activităţi
- Taxe vamale şi alte taxe pe tranzacţiile internaţionale
- Taxe pe servicii specifice
 CONTRIBUŢII DE ASIGURĂRI
- Contribuţiile angajatorilor
- Contribuţiile asiguraţilor
 VENITURI FISCALE
- Venituri din proprietate
- Venituri din dobânzi
- Venituri din prestări de servicii si alte activităţi
- Venituri din taxe administrative, eliberări permise
- Amenzi, penalităţi si confiscări
- Transferuri voluntare, altele decât subvenţiile
VENITURI DIN CAPITAL
- Venituri din valorificarea unor bunuri

20
OPERAŢIUNI FINANCIARE
- Încasări din rambursarea împrumuturilor acordate
SUBVENŢII
- Subvenţii si donaţii din străinătate

Indicatorii din dreptunghiurile din stânga corespund capitolelor, în timp


ce dreptunghiurile din dreapta corespund subcapitolelor.
Cheltuielile bugetare sunt reprezentate de toate diminuările de valoare
rezultate din operaţiuni la care administraţia publică este parte. Administraţia
publică are două mari responsabilităţi: să ofere bunuri şi servicii publice şi să
redistribuie veniturile şi averea prin transferuri. Aceste responsabilităţi sunt duse
la îndeplinire, în general, prin cheltuieli publice. Pentru a avea o imagine cât mai
corectă asupra acestora, se utilizează două sisteme de clasificare diferite:
clasificaţia economică şi clasificaţia funcţională.
Furnizarea de bunuri şi servicii publice către comunitate poate fi realizată
prin două mijloace, reflectate analitic de clasificaţia economică a cheltuielilor:
- producerea directă, din resurse proprii a acestora;
- prin transferul de resurse financiare care să permită beneficiarilor
să achiziţioneze direct bunurile şi serviciile de pe piaţă.

Principalele titluri de cheltuieli bugetare în România


CHELTUIELI CURENTE
- Cheltuieli de personal
- Bunuri şi servicii
- Dobânzi
- Subvenţii
- Fonduri de rezervă
- Transferuri între unităţi ale administraţiei publice
- Alte transferuri
- Asistenţă socială
- Alte cheltuieli

CHELTUIELI DE CAPITAL
- Active nefinanciare
- Active financiare

OPERAŢIUNI FINANCIARE
- Împrumuturi
- Rambursări de credite

Clasificaţia funcţională a cheltuielilor foloseşte drept criteriu de grupare


scopul urmărit. Clasificaţia funcţională a cheltuielilor cuprinde obiectivele socio-
economice vizate de fondurile publice.

21
Principalele cheltuieli bugetare din România
Autorităţi publice şi acţiuni externe
Cercetare fundamentală şi cercetare dezvoltare
Alte servicii publice generale
Servicii publice generale
Tranzacţii privind datoria publică şi împrumuturi
Transferuri cu caracter general între diferite nivele ale
administraţiei
Apărare, ordine publică şi Apărare
siguranţă naţională Ordine publică şi siguranţă naţională
învăţământ
Sănătate
Cheltuieli social-culturale Cultură, recreere şi religie
Asigurări şi asistenţă socială
Asigurări şi asistenţă socială
Servicii şi dezvoltare publică, Locuinţe, servicii şi dezvoltare publică
locuinţe, mediu şi ape Protecţia mediului
Acţiuni generale economice, comerciale şi de muncă
Combustibili şi energie
Industria extractivă, prelucrătoare şi construcţii
Acţiuni economice
Agricultură, silvicultură, piscicultura şi vânătoare
Transporturi şi comunicaţii
Cercetare şi dezvoltare în domeniul economic

Dubla clasificare a cheltuielilor permite întocmirea unei matrici care să


surprindă atât natura cheltuielilor (structurată pe baza clasificaţiei economice),
cât şi destinaţia acestora.
Structura clasificaţiei bugetare poate suferi modificări ca urmare a
aprobării unor acte normative care instituie noi venituri sau cheltuieli.
Încadrarea cheltuielilor pe clasificaţia bugetară se asigură cu ajutorul
<<Îndrumarului>> elaborat de către ordonatorii principali de credite, cu avizul
Ministerului Economiei şi Finanţelor.

ÎNTREBĂRI
• Analizaţi sistemul iniţiativei bugetare, pe exemplul SUA.
• Analizaţi sistemul iniţiativei bugetare, pe exemplul Uniunii Europene.
• Argumentaţi afirmaţia potrivit căreia bugetul public este un instrument de
politică economică.
• Prezentaţi modul în care sunt respectate sau nu principiile bugetare în
România.

22
Capitolul 2
PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL BUGETULUI
DE STAT

OBIECTIVE OPERAŢIONALE

În cadrul acestui capitol ne-am propus să analizăm procesul bugetar în


România, la nivelul bugetului de stat. în acest scop, am prezentat competenţele şi
responsabilităţile autorităţilor publice în legătură cu procesul bugetar, precum şi
etapele procesului bugetar la nivelul bugetului de stat.

3.1. Competenţe şi responsabilităţi în procesul bugetar

Procesul bugetar reprezintă o succesiune de etape ce constau în


elaborarea, aprobarea, executarea, încheierea, controlul1 şi raportarea rezultatelor
execuţiei bugetului. Procesul bugetar al fiecărui an se încheie cu aprobarea
contului general de execuţie a acestuia.
În derularea procesului bugetar, responsabilităţile revin Parlamentului,
Guvernului, Ministerului Economiei şi Finanţelor, autorităţilor administraţiei
publice locale, precum şi ordonatorilor de credite2. în figura 3.1. a, b şi c sunt
definite competenţele şi responsabilităţile acestor entităţi publice.

Autorităţile publice - competenţe şi responsabilităţi

PARLAMENTUL - Organ legislativ compus din două camere şi constituit


din reprezentanţi ai diferitelor partide politice aleşi prin votul cetăţenilor
Adoptă:
• legile bugetare anuale elaborate de Guvern în contextul strategiei
macroeconomice asumate de acesta; în cazul în care, legile bugetare anuale,
depuse în termen legal, nu au fost adoptate de către Parlament până, cel târziu,
la data de 15 decembrie a anului anterior anului la care se referă proiectul de
buget, Guvernul solicită Parlamentului aplicarea procedurii de urgenţă. în
cadrul dezbaterilor nu se aprobă amendamente la legile bugetare anuale care
determină majorarea nivelului deficitului bugetar.
• legile rectificative;
1
Controlul efectuat asupra rezultatului execuţiei bugetare este tratat în cadrul unei alte discipline.
Prezenta lucrare se opreşte exclusiv la etapele operaţionale din cadrul aparatului Ministerului
Economiei şi Finanţelor.
2
în lucrare, prin ordonator de credite (principal, secundar, terţiar) se înţelege ordonator de credite
bugetare. în practică, s-a încetăţenit faptul că prin ordonator de credite se înţelege şi instituţia
publică condusă de un ordonator de credite bugetare.

23
• legile contului general anual de execuţie.

GUVERNUL - Autoritate publică a puterii executive, care funcţionează în


baza votului de încredere acordat de Parlament şi care asigură realizarea politicii
interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.
• stabileşte politica fiscal-bugetară luând în considerare perspectivele economice
şi priorităţile politice cuprinse în programul de guvernare acceptat de Parlament;
• elaborează raportul privind situaţia macroeconomică pentru anul bugetar
respectiv şi proiecţia acesteia în următorii trei ani;
• elaborează proiectele legilor bugetare anuale şi le transmite spre adoptare
Parlamentului, în cadrul termenului limită prevăzut de Legea finanţelor publice;
• exercită conducerea generală a activităţii executive în domeniul finanţelor
publice examinând, periodic, execuţia bugetară şi stabilind măsuri pentru
menţinerea sau îmbunătăţirea echilibrului bugetar;
• supune proiectele legilor de rectificare şi ale contului general anual de execuţie
spre adoptare Parlamentului;
• dispune utilizarea fondului de rezervă bugetară şi a fondului de intervenţie la
dispoziţia sa, pe bază de hotărâri.

AUTORITĂŢILE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE


Consiliile locale, consiliile judeţene şi Consiliul general al Municipiului
Bucureşti, ca autorităţi deliberative, si primarii, preşedinţii consiliilor judeţene şi
primarul general al municipiului Bucureşti, ca autorităţi executive.
• formulează propuneri de transferuri consolidabile şi de sume defalcate
pe care le comunică Ministerului Finanţelor Publice.

MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANŢELOR - Organ de specialitate


al administraţiei publice centrale, in subordinea Guvernului, care aplică strategia
şi Programul de guvernare in domeniul finanţelor publice. Este un minister cu rol
de sinteză, instituţie publică cu personalitate juridică.
• coordonează acţiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la
sistemul bugetar, respectiv: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale
legilor de rectificare, precum şi ale legilor privind aprobarea contului general
anual de execuţie;
• dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare;
• emite norme metodologice privind elaborarea bugetelor şi forma de
prezentare a acestora;
• emite norme metodologice, precizări şi instrucţiuni prin care se stabilesc
practicile şi procedurile pentru încasarea veniturilor, angajarea, lichidarea,
ordonanţarea şi plata cheltuielilor, controlul cheltuirii acestora, încheierea
exerciţiului bugetar anual, contabilizarea şi raportarea;

24
• solicită rapoarte şi informaţii oricăror instituţii care gestionează fonduri
publice;
• aprobă: clasificaţiile bugetare, precum şi modificările acestora;
• analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor;
• furnizează Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor
principali de credite, documentele care au stat la baza fundamentării proiectelor
legilor bugetare anuale;
• asigură monitorizarea execuţiei bugetare, iar în cazul în care se constată
abateri ale veniturilor şi cheltuielilor de la nivelurile autorizate, propune
Guvernului măsuri pentru reglementarea situaţiei;
• avizează, în fază de proiect, acordurile, memorandumurile, protocoalele sau
alte asemenea înţelegeri încheiate cu partenerii externi, precum şi proiectele de
acte normative, care conţin implicaţii financiare;
• stabileşte conţinutul, forma de prezentare şi structura programelor elaborate
de ordonatorii principali de credite;
• blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără
temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite;
• dispune măsurile necesare pentru administrarea şi urmărirea modului de
utilizare a fondurilor publice destinate cofinanţării în bani, rezultate din
contribuţia financiară externă acordată Guvernului României;
• colaborează cu Banca Naţională a României la elaborarea balanţei de plăţi
externe, a balanţei creanţelor şi angajamentelor externe, a reglementărilor în
domeniul monetar şi valutar;
• prezintă semestrial Guvernului şi comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci ale
Parlamentului, împreună cu Banca Naţională a României, informări asupra
modului de realizare a balanţei de plăţi externe şi a balanţei creanţelor şi
angajamentelor externe şi propune soluţii de acoperire a deficitului sau de
utilizare a excedentului din contul curent al balanţei de plăţi externe;
• participă, în numele statului, în ţară şi în străinătate, după caz, la tratative
externe privind acordurile bilaterale şi multilaterale de promovare şi protejare a
investiţiilor şi convenţiile de evitare a dublei impuneri şi combatere a evaziunii
fiscale şi, împreună cu Banca Naţională a României, în probleme financiare,
valutare şi de plăţi;
• îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de dispoziţiile legale.

ORDONATORII DE CREDITE
- Miniştrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei
publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi conducătorii instituţiilor
publice autonome sunt ordonatorii principali de credite;

25
- Conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică din subordinea
ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terţiari de
credite.

Rolul ordonatorilor de credite:


• ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru
bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor ierarhic inferioare, ai căror
conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite. Ordonatorii
principali repartizează creditele bugetare după reţinerea a 10% din prevederile
aprobate acestora, pentru asigurarea unei execuţii bugetare prudente, cu excepţia
cheltuielilor de personal şi a celor care decurg din obligaţii internaţional, care
sunt repartizate integral. Repartizarea sumelor reţinute în proporţie de 10% se
face în semestrul al doilea, după examinarea de către Guvern a execuţiei
bugetare pe primul semestru.
• ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru
bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice subordonate, ai căror
conducători sunt ordonatori terţiari de credite, în raport cu sarcinile acestora;
• ordonatorii terţiari de credite utilizează creditele bugetare care le-au fost
repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc,
potrivit prevederilor din bugetele aprobate şi în condiţiile stabilite prin
dispoziţiile legale.

Responsabilităţile ordonatorilor de credite:

- ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi utiliza creditele


bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru
cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi
respectarea dispoziţiilor legale;

- ordonatorii de credite răspund de:


• angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita
creditelor bugetare repartizate şi aprobate;
• realizarea veniturilor,
• angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei
gestiuni financiare;
• integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc;
• organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la
termen a situaţiilor financiare asupra situaţiei patrimoniului
aflat în administrare şi execuţiei bugetare;
• organizarea sistemului de monitorizare a programului de
achiziţii publice şi a programului de lucrări de investiţii
publice;
• organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor
aferenţi acestora;

26
• organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului.

Potrivit Legii finanţelor publice, ordonatorii principali de credite pot


delega această calitate înlocuitorilor de drept sau secretarilor generali,
împuterniciţi în acest scop. Prin actul de delegare, ordonatorii principali de
credite precizează limitele şi condiţiile delegării.
În cazurile prevăzute de legi speciale, ordonatorii principali de credite
sunt secretarii generali sau persoanele desemnate prin aceste legi.
Ordonatorii secundari de credite se găsesc în raport de subordonare faţă
de ordonatorii principali de credite şi sunt ierarhic superior faţă de cei terţiari de
credite. Aceşti ordonatori nu au o relaţie directă cu bugetul de stat, dar, din
creditele primite de la ordonatorii principali repartizează mijloace bugetare şi
ordonatorilor terţiari de credite.

3.2. Elaborarea proiectului bugetului de stat

Elaborarea proiectului bugetului de stat reprezintă prima etapă a


procesului bugetar la nivelul acestui buget, care constă în formularea
propunerilor privind veniturile şi cheltuielile bugetare de către ordonatorii de
credite bugetare, comunicarea acestora Ministerului Economiei şi Finanţelor la
nivelul căruia are loc centralizarea într-un document numit proiect al legii
bugetului de stat. Acesta este documentul elaborat de către Guvern prin
Ministerul Economiei şi Finanţelor, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor
principali de credite ai acestui buget, precum şi a proiectelor bugetelor locale.
Elaborarea proiectului de buget se bazează pe:
• prognozele indicatorilor macroeconomici şi sociali din anul
bugetar pentru care se întocmeşte bugetul şi ale celor pentru următorii trei
ani;
• politicile fiscale şi bugetare;
• prevederile memorandumurilor de finanţare, de înţelegere sau ale
altor acorduri internaţionale cu organisme şi instituţii financiare
internaţionale, semnate şi/sau ratificate;
• politicile şi strategiile sectoriale, priorităţile stabilite în formularea
propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite;
• propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de
credite;
• programele întocmite de către ordonatorii principali de credite în
scopul finanţării unor acţiuni de ansamblu, programe ce sunt însoţite de
estimarea anuală a performanţelor fiecărui program;
• propunerile de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de
stat, precum şi de transferuri consolidabile pentru autorităţile admi-
nistraţiei publice locale;
• posibilităţile de finanţare a deficitului bugetar.

27
Aceşti indicatori sunt elaboraţi de organele abilitate, până la data de 31
martie a anului curent, urmând a fi actualizaţi pe parcursul desfăşurării procesului
bugetar.
Procesul elaborării proiectului de buget se desfăşoară pe baza unui
calendar ce stabileşte termenele limită pentru fiecare subetapă a acestuia.
Camera
Bugetele proprii
6
Deputaţilor şi
Proiectul Legii bugetare + Raportul privind Senatul
situaţia macroeconomică până la 30 sept.
9

Până la 1 mai Supunere spre PARLAMENTUL


MINISTERUL ECONOMIEI examinare şi aprobare
1 GUVERNUL Comisiile pentru buget,
ŞI FINANŢELOR până pe 15 oct.
10 finanţe şi bănci

consolidabile şi de sume defalcate


Scrisoare cadru, până la 1 iunie

Propunerile de proiect şi anexele +

Proiectele de buget şi anexele


estimări pentru următorii 3 ani,

definitivate până la 1 august


documentaţii şi fundamentări

Propuneri de transferuri
Limitele de cheltuieli,

Orientările politicii macroeconomice şi a finanţelor


până la 15 iunie

publice, până la 15 mai


2
3

7
8
5

Administraţiile
Ordonatori principali
publice locale

Figura 2. Calendarul procesului bugetar

Astfel:
1. Ministerul Economiei şi Finanţelor înaintează Guvernului, până la data
de 1 mai, obiectivele politicii fiscale şi bugetare pentru anul bugetar pentru care
se elaborează proiectul de buget şi următorii ani, împreună cu limitele de
cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite;
2. Guvernul aprobă obiectivele politicii fiscale şi bugetare, precum şi
limitele de cheltuieli până la data de 15 mai, după care informează comisiile
pentru buget, finanţe şi bănci ale Parlamentului asupra principalelor orientări ale
politicii sale macroeconomice şi ale finanţelor publice;
3. Ministerul Economiei şi Finanţelor transmite ordonatorilor principali de
credite, până la data de 1 iunie a fiecărui an, o scrisoare cadru care specifică
contextul macroeconomic pe baza căruia se întocmesc proiectele de buget,
metodologiile de elaborare a acestora, precum şi limitele de cheltuieli aprobate de
Guvern;
4. Ministerul Economiei şi Finanţelor formulează propuneri pentru
modificarea limitelor de cheltuieli datorită schimbării cadrului macroeconomic,
ce sunt adoptate de către Guvern şi apoi transmise ordonatorilor principali de
credite, în vederea definitivării proiectelor de buget;
5. Ordonatorii principali de credite au obligaţia ca, până la data de 15 iulie a
fiecărui an, să depună la Ministerul Economiei şi Finanţelor propunerile pentru
proiectul de buget şi anexele la acesta, pentru anul următor, cu încadrarea în
limitele de cheltuieli şi estimările pentru următorii 3 ani, însoţite de documentaţii
şi fundamentări detaliate;

28
6. Camera Deputaţilor şi Senatul, cu consultarea Guvernului, îşi aprobă
bugetele proprii şi le înaintează Guvernului în vederea includerii lor în
proiectului bugetul de stat;
7. Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a transmite
propunerile de transferuri consolidabile şi de sume defalcate din unele venituri
ale bugetului de stat;
8. Ministerul Economiei şi Finanţelor examinează proiectele de buget şi
poartă discuţii cu ordonatorii principali de credite, urmând ca proiectele de buget
şi anexele la acestea, definitivate să fie depuse la Ministerul

Economiei şi Finanţelor, până la data de 1 august a fiecărui an. în caz de


divergenţă, hotărăşte Guvernul;
9. Ministerul Economiei şi Finanţelor, pe baza proiectelor de buget
ale ordonatorilor principali de credite şi a bugetului propriu, întocmeşte
proiectele legilor bugetare şi proiectelor bugetare, pe care le depune Guvernului,
până la data de 30 septembrie a fiecărui an. Proiectul legii bugetului de stat este
însoţit de un raport privind situaţia macroeconomică pentru anul bugetar pentru
care se elaborează proiectul de buget şi proiecţia acestuia în următorii trei ani.
Raportul şi proiectele legilor bugetare anuale exprimă politica fiscal-bugetară a
Guvernului, precum şi informaţii relevante în domeniu.
10. După însuşirea de către Guvern a proiectelor legilor bugetare şi de
buget, acesta le supune spre adoptare Parlamentului, cel târziu până la data de 15
octombrie a fiecărui an.
Totodată, în bugetul de stat se includ Fondul de rezervă bugetară la
dispoziţia Guvernului şi Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului.
Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului se repartizează unor
ordonatori principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe bază
de hotărâri ale Guvernului, pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau
neprevăzute apărute în timpul exerciţiului bugetar. Alocarea de sume pentru
bugetele locale se face prin majorarea sumelor defalcate din unele venituri ale
bugetului de stat sau a transferurilor de la bugetul de stat către bugetele locale
pentru investiţii finanţate parţial din împrumuturi externe, după caz.
Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului se poate majora în
cursul anului bugetar cu creditele bugetare anulate (aferente sarcinilor care au
fost desfiinţate sau amânate) ale ordonatorilor principali de credite bugetare,
finanţaţi din bugetul de stat.
Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului se repartizează unor
ordonatori principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe bază
de hotărâri ale Guvernului, pentru finanţarea unor acţiuni urgente în vederea
înlăturării efectelor unor calamităţi naturale şi sprijinirii persoanelor fizice
sinistrate. în cursul exerciţiului bugetar acest fond poate fi majorat de Guvern din
Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, în funcţie de necesităţile
privind asigurarea sumelor pentru înlăturarea efectelor calamităţilor naturale.

29
Întocmirea proiectului legii bugetului de stat constituie rezultatul primei
etape a procesului bugetar, respectiv elaborarea bugetului de stat.

3.3. Examinarea şi aprobarea proiectului bugetului de stat

După întocmire, proiectul de buget este supus dezbaterii şi aprobării


Parlamentului. în cadrul celei de a doua etape a procesului bugetar distingem
următoarele faze:
o dezbaterea la nivelul comisiilor de specialitate, la care are loc
avizarea proiectului;
o întocmirea Raportului comun;
o dezbaterea generală în şedinţa comună a celor două camere ale
Parlamentului;
o votarea legii bugetului de stat;
o promulgarea legii bugetului de stat de către Preşedintele ţării;
o publicarea legii bugetului de stat în Monitorul Oficial.

Aceste etape ale procesului de examinare şi aprobare a bugetului de stat


sunt prezentate în figura 3.3.
PARLAMENT
- DEZBATERI -
Proiectul de buget
Comisii pentru buget , finanţe şi bănci
Proiectul legii bugetare
GUVERN
Raportul privind situaţia Comisii pe domenii *)
economico -financiară

Compartiment tehnic -legislativ

PROIECT DE BUGET
şi RAPORT COMUN
PROIECT AL LEGII
Amendamente
BUGETARE AVIZATE

DEZBATERE GENERALĂ
- VOT -

LEGEA
BUGETULUI DE STAT

Promulgarea legii de
către Preşedintele ţării

Publicarea Legii
bugetului de stat în
Monitorul Oficial

Figura 3.3. Examinarea şi aprobarea bugetului de stat

Etapele examinării şi aprobării proiectului bugetului de stat sunt:

30
1. Proiectul bugetului de stat, la care este anexat bugetul fondului de
asigurări sociale de sănătate, este depus la Parlament de către Guvern împreună
cu Raportul privind situaţia economică şi financiară a ţării şi proiecţia acesteia în
viitor, precum şi cu proiectul legii bugetare anuale.
2. Aceste document sunt examinate de către comisiile permanente ale
fiecărei Camere (Comisia de buget şi finanţe şi alte comisii interesate), care îşi
dau avizul. Totodată, examinarea este realizată şi de către Compartimentul
tehnic-legislativ al fiecărei Camere.
La nivelul acestor comisii, unde are loc examinarea, sunt formulate şi
amendamente. Dacă acestea măresc deficitul bugetar sunt necesare analize şi
discuţii cu reprezentanţii Guvernului pentru găsirea de soluţii optime.
Comisiile permanente, precum şi Compartimentul tehnic-legislativ
comunică avizul adoptat şi amendamentele propuse reunite într-un raport comun.
3. în şedinţa comună a celor două camere ale Parlamentului are loc
dezbaterea atât a proiectului bugetului de stat cât şi a raportului comun privind
amendamentele. Dezbaterea proiectului de buget se realizează pe ansamblu, pe
părţi, capitole, subcapitole, titluri, articole, şi alineate, după caz, şi pe ordonatorii
principali de credite, pentru anul bugetar, precum şi creditele de angajament
pentru acţiuni multianuale.
La această dezbatere generală participă şi primul-ministru, care expune
motivele ce au condus la elaborarea proiectului bugetului de stat, a proiectului
legii bugetare anuale şi a Raportului privind proiectul legii bugetului de stat.
4. Adoptarea Legii Bugetului de stat se efectuează pe baza votului de
ansamblu a legii, care poate fi deschis sau secret.
5. Legea Bugetului de stat este supusă promulgării de către preşedintele
ţării, după care este publicată în Monitorul Oficial. Legea bugetului de stat intră
în vigoare de la data publicării.
Legile bugetare cuprind:
• la venituri, estimările anului bugetar;
• la cheltuieli, creditele bugetare determinate de autorizările conţinute în legi
specifice, în structura funcţională şi economică a acestora;
• deficitul sau excedentul bugetar, după caz; '
• reglementări specifice exerciţiului bugetar.

Anexele legilor bugetare cuprind:


• sintezele bugetului de stat, bugetului Fondului naţional unic de
asigurări sociale de sănătate;
• bugetele ordonatorilor principali de credite şi anexele la acestea;
• sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi
criteriile de repartizare a acestora;
• alte anexe specifice.

31
Dacă legile bugetare nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de
expirarea exerciţiului bugetar, Guvernul îndeplineşte sarcinile prevăzute în
bugetul anului precedent, limitele lunare de cheltuieli neputând depăşi, de regulă,
1/12 din prevederile bugetelor anului precedent, cu excepţia cazurilor deosebite,
temeinic justificate de către ordonatorii principali de credite, sau, după caz, 1/12
din sumele propuse în proiectul de buget, în situaţia în care acestea sunt mai mici
decât cele din anul precedent. Instituţiile publice şi acţiunile noi, aprobate în anul
curent, dar care încep cu data de 1 ianuarie a anului bugetar următor, vor fi
finanţate, până la aprobarea legii bugetare, în limita a 1/12 din prevederile
acestora cuprinse în proiectul de buget.
Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exerciţiului bugetar prin
legi de rectificare elaborate cel mai târziu până la data de 30 noiembrie. Acestor
legi rectificative li se aplică aceleaşi proceduri ca şi legilor bugetare anuale
iniţiale.

3.4. Execuţia bugetului de stat

Execuţia bugetului de stat înseamnă activitatea de încasare a veniturilor


bugetare şi de efectuare a plăţii cheltuielilor aprobate prin acest buget. Aceste
activităţi presupun o serie de operaţiuni ce vizează atât încasarea veniturilor
bugetare, cât şi plata cheltuielilor bugetare. Astfel, vorbim de execuţia de casă a
bugetului ca reprezentând ansamblul acestor operaţiuni.
În România, execuţia de casă a bugetului se realizează prin Trezoreria
Statului, implicând şi operaţiuni prin sistemul bancar, aşa cum am prezentat
înainte de trecerea la execuţia efectivă a bugetului are loc operaţiunea de
repartizare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare pe trimestre şi pe instituţii.
Astfel, veniturile şi cheltuielile aprobate prin bugetul de stat sunt repartizate pe
trimestre în funcţie de termenele legale de încasare a veniturilor, de termenele şi
posibilităţilor de asigurare a surselor de finanţare a deficitului bugetar şi de
perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor.

32
EXECUŢIA DE CASĂ A BUGETULUI

SISTEMUL TREZORERIEI STATULUI SISTEMUL BANCAR

• Încasarea veniturilor bugetare • Efectuarea plăţilor dispuse de


persoane fizice şi juridice titulare de
conturi deschise la bănci comerciale ,
• Efectuarea plăţilor dispuse de reprezentând obligaţiile fiscale ale
persoanele autorizate ale instituţiilor acestora;
publice, în limita creditelor bugetare
aprobate şi a destinaţiilor legale ale
acestora • Efectuarea de încasări şi plăţi
rezultate din operaţiunile de plasare a
• Efectuarea plăţilor dispuse de agenţii titlurilor de stat prin intermediul
economici titulari de conturi deschise băncilor comerciale
la trezorerii , reprezentând obligaţiile
fiscale ale acestora

• Efectuarea operaţiunilor de încasări


şi plăţi privind datoria publică internă
şi externă rezultată din împrumuturi
contractate direct sau garantate de
stat, inclusiv a celor privind
rambursarea ratelor la scadenţă şi
plata dobânzilor , comisioanelor ,
spezelor şi altor costuri aferente .

Figura 3.4. Interacţiunea trezorerie publică-bănci în


operaţiile execuţiei de casă a bugetului

Repartizarea veniturilor şi cheltuielilor este aprobată de către Ministerul


Economiei şi Finanţelor şi ordonatorii de credite bugetare, aşa cum am prezentat
în figura următoare.
REPARTIZAREA PE TRIMESTRE A
VENITURILOR ŞI CHELTUIELILOR BUGETARE

MINISTERUL ECONOMIEI MINISTERUL ECONOMIEI MINISTERUL ECONOMIEI


ŞI FINANŢELOR ŞI FINANŢELOR ŞI FINANŢELOR

Aprobă repartizarea :
• cheltuielilor pe capitole şi
în cadrul acestora , pe titluri,
iar a veniturilor , pe capitole
şi subcapitole , la
Aprobă repartizarea :
propunerea ordonatorilor
• Pentru celelalte
principali de credite ; Aprobă repartizarea :
• sumelor defalcate din unele subdiviziuni ale clasificaţiei
bugetare, pentru bugetele • pentru bugetle proprii şi
venituri ale bugetului de
proprii şi pentru bugetele pentru bugetele
stat şi a transferurilor din
ordonatorilor secundari de ordonatorilor terţiari de
bugetul de stat către
credite bugetare sau a credite bugetare
bugetele locale , bugetul
ordonatorilor terţiari de
asigurărilor sociale de stat
credite
la propunerea ordonatorilor
principali de credite ai
bugetelor locale , transmise
de Direcţiile Generale ale
Finanţelor Publice .

Figura 3.5. Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare

Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor publice, în funcţie


de termenele la care urmează să se realizeze, asigură executarea echilibrată a
bugetului de stat şi a bugetelor instituţiilor publice centrale prevăzute distinct în

33
bugetul de stat, deoarece prin ea se pot surprinde eventuale dezechilibre între
veniturile şi cheltuielile anumitor trimestre. Astfel, se procedează la repartizarea
cheltuielilor bugetare, în funcţie de proporţia realizării veniturilor bugetare în
fiecare trimestru.
Repartizarea veniturilor şi cheltuielilor bugetare se poate modifica de
către Ministerul Economiei şi Finanţelor, în cazul în care în baza unor dispoziţii
legale au loc treceri de unităţi, acţiuni sau sarcini de la un ordonator principal de
credite la altul. Modificările se introduc atât în bugetele ordonatorilor principali
de credite în cauză, cât şi în structura bugetului de stat, cu condiţia de a nu afecta
echilibrul bugetar. Aceasta vizează încadrarea deficitului bugetului de stat în
limita aprobată prin blocarea unor credite bugetar, ce pot fi utilizate doar după
deblocarea acestora, cu aprobarea primului ministru şi cu avizul Ministerului
Economiei şi Finanţelor, în funcţie de gradul de realizare a bugetului de stat şi pe
baza cererilor justificate de ordonatorul de credite. însă, de la această prevedere
există şi excepţii, de exemplu: cheltuielile de personal, în afara celor pentru
deplasări, detaşări şi transferări; alocaţiile de stat pentru copii; pensiile; ajutoarele
şi indemnizaţiile acordate conform prevederilor legale; bursele pentru elevi şi
studenţi; dobânzile la datoria publică; sumele destinate promovării şi sprijinirii
exportului, rambursările de credite externe şi plăţile de dobânzi şi comisioane
aferente.

3.4.1. Execuţia veniturilor bugetului de stat

Execuţia veniturilor bugetului de stat este activitatea de încasare a


impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor venituri cuvenite acestui buget.
Principiile ce stau la baza execuţiei veniturilor bugetare sunt:
• nici un impozit, taxă sau alte obligaţii de natura acestora nu pot fi înscrise
în buget şi încasate, dacă acestea nu au fost stabilite prin lege;
• este interzisă perceperea sub orice titlu şi sub orice denumire de
contribuţii directe sau indirecte în afara celor stabilite prin lege.
Execuţia bugetară se încadrează strict în anul financiar, care are aceeaşi
durată ca şi exerciţiul bugetar, atât pentru stat, cât şi pentru agenţii economici.
Colectarea creanţelor bugetare
Ministerul Finanţelor Publice administrează veniturilor statului, ceea ce
presupune administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor sociale şi a altor
venituri bugetare potrivit legii, prin intermediul procedurilor de gestiune,
colectare, control fiscal, soluţionare a contestaţiilor şi de dezvoltare a unor relaţii
de parteneriat cu contribuabilii, inclusiv prin acordarea de servicii de asistenţă,
conform competenţelor.
Un rol însemnat îl are Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, aceasta
având printre obiectivele principale colectarea veniturilor bugetului de stat
(impozite, taxe şi alte venituri ale bugetului de stat, conform competenţelor),
precum şi a veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat (contribuţia de

34
asigurări sociale), bugetului asigurărilor pentru şomaj (contribuţia de asigurări
pentru şomaj), bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate
(contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate, contribuţia de asigurare pentru
accidente de muncă şi boli profesionale) datorate de plătitori, persoane juridice şi
persoane fizice. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală este autorizată să
aplice, prin organele abilitate, modalităţile de executare silită şi măsurile
asigurătorii, în condiţiile legii, pentru a căror colectare este competentă potrivit
legii.

Stingerea creanţelor fiscale se face prin

a) PLATĂ
Plăţile către organele fiscale se efectuează prin intermediul băncilor,
trezoreriilor şi al altor instituţii autorizate să deruleze operaţiuni de plată.
Plata obligaţiilor fiscale se efectuează de către debitori, distinct, pe fiecare
impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat,
inclusiv dobânzi şi penalităţi de întârziere. Prin excepţie, anumite impozite şi
contribuţii se colectează în conturi colectoare.
în cazul stingerii prin plată a obligaţiilor fiscale, momentul plăţii este:
• în cazul plăţilor în numerar, data înscrisă în documentul de plată
eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal;
• în cazul plăţilor efectuate prin mandat poştal, data poştei, înscrisă
pe mandatul poştal;
• în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară, data la care
băncile debitează contul plătitorului pe baza instrumentelor de decontare
specifice, confirmate prin ştampila şi semnătura autorizată a acestora
•________________________________pentru obligaţiile fiscale care
se sting prin anulare de timbre fiscale mobile, data înregistrării la organul
competent a documentului sau a actului pentru care s-au depus şi anulat
timbrele datorate potrivit legii.

b) COMPENSARE
Prin compensare se sting creanţele administrate de Ministerul Economiei
şi Finanţelor cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de
restituit de la buget, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi
dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, dacă legea
nu prevede altfel.

35
Creanţele fiscale administrate de unităţile administrativ-teritoriale se sting
prin compensarea cu creanţele debitorului reprezentând sume de restituit de la
bugetele locale, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi
dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, dacă legea
nu prevede altfel.
Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului
sau înainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, după caz.
Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de câte ori constată
existenţa unor creanţe reciproce. Compensarea creanţelor debitorului se va
efectua cu obligaţii datorate aceluiaşi buget, urmând ca din diferenţa rămasă să
fie compensate obligaţiile datorate altor bugete, în următoarea ordine:
• bugetul de stat;
• fondul de risc pentru garanţii de stat, pentru împrumuturi externe;
• bugetul asigurărilor sociale de stat;
• bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
• bugetul asigurărilor pentru şomaj.
Compensarea nu se aplică în cazul creanţelor bugetelor locale.

c) RESTITUIRE
Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:
• cele plătite fără existenţa unui titlu de creanţă;
• cele plătite în plus faţă de obligaţia fiscală;
• cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;
• cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
• cele de rambursat de la bugetul de stat;
• cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe
competente potrivit legii;
• cele rămase după efectuarea distribuirii
• cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reţinerile
prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătoreşti prin care se
dispune desfiinţarea executării silite.
Prin excepţie, sumele de restituit reprezentând diferenţe de impozite
rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele
fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult
60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.
În cazul restituirii sumelor în valută confiscate, aceasta se realizează
conform legii, în lei la cursul de referinţă al pieţei valutare pentru euro,
comunicat de Banca Naţională a României, de la data rămânerii definitive şi
irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care se dispune restituirea.
Dacă debitorul înregistrează obligaţii fiscale restante restituirea se face
numai după efectuarea compensării.

36
În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mică decât
obligaţiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la
concurenţa sumei de rambursat sau de restituit.
În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât
suma reprezentând obligaţii fiscale restante ale debitorului, se va efectua
compensarea până ia concurenţa obligaţiilor fiscale restante, diferenţa rezultată
restituindu-se debitorului.
d) EXECUTARE SILITĂ
In cazul în care debitorul nu-şi plăteşte de bunăvoie obligaţiile? fiscale
datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la
acţiuni de executare silită. Organele fiscale care administrează creanţe fiscale
sunt abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura
de executare silită.
Creanţele bugetare care se încasează, se administrează, se contabilizează
şi se utilizează de instituţiile publice, provenite din venituri proprii, precum şi
cele rezultate din raporturi juridice contractuale se execută prin organe proprii,
acestea fiind abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze
procedura de executare silită.
Pentru efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de
executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea
întregii executări revenind organului de executare în a cărui rază teritorială îşi are
domiciliul fiscal debitorul. în cazul în care executarea silită se face prin poprire,
organul de executare coordonator poate proceda la aplicarea acestei măsuri de
executare asupra terţului poprit, indiferent de locul unde îşi are domiciliul fiscal.
Atunci când se constată că există pericolul evident de înstrăinare,
substituire sau de sustragere de la executare silită a bunurilor şi veniturilor
urmăribile ale debitorului, organul de executare în a cărui rază teritorială se află
domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la indisponibilizarea şi executarea
silită a acestora, indiferent de locul în care se găsesc bunurile.
Organul de executare coordonator, în cazul debitorilor solidari, este cel în
a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul despre care există indicii
că deţine mai multe venituri sau bunuri urmăribile.

ANULAREA CREANŢELOR FISCALE


În cazuri excepţionale, pentru motive temeinice, Guvernul, respectiv
autorităţile deliberative la nivel local, prin hotărâre, pot aproba anularea unor
creanţe fiscale, în situaţiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind
comunicarea prin poştă, sunt mai mari decât creanţele fiscale supuse executării
silite, conducătorul organului de executare poate aproba anularea debitelor
respective. Cheltuielile generate de comunicarea somaţiei prin poştă sunt
suportate de organul fiscal.

37
Creanţele fiscale restante aflate în sold la data de 31 decembrie a anului,
mai mici de 10 lei, se anulează. Anual, prin hotărâre a Guvernului se stabileşte
plafonul creanţelor fiscale care pot fi anulate.

Colectarea veniturilor bugetare se realizează în cadrul unităţilor finanţelor


publice. Aplicaţia care reuneşte resursele informatice necesare activităţii de
executare a creanţelor bugetare este GOTICA (Gestiunea Obligaţiilor din Taxe,
Impozite, Contribuţii şi Amenzi).
Funcţiile de prelucrare automată sunt grupate în cinci domenii care permit
desfăşurarea activităţii de colectare a veniturilor bugetare:
o Gestiunea actelor de colectare venituri şi operaţiunile de stingere a
obligaţiilor fiscale
o Funcţii pentru lucrul cu publicul contribuabil, privind colectarea
veniturilor bugetare
o Editarea rapoartelor de evidenţă fiscală
o închiderea soldurilor conturilor fiscale personale
o Executarea silită a obligaţiilor fiscale.
Obligaţiile fiscale sunt stabilite de către personalul de specialitate al
unităţilor de colectare, de către contribuabil sau de alte organe abilitate.
Evidenţa creanţelor şi plăţilor efectuate se face pe plătitori. în cazul
persoanelor fizice, plătitorii români sunt evidenţiaţi după codul numeric personal
(CNP), iar cei străini după NTF. Persoanele juridice sunt identificate după codul
unic de identificare (CUI).
Conducerea evidenţei pe plătitori se face distinct pe fiecare impozit, taxă,
contribuţie pentru care există obligaţia declarării şi pentru obligaţiile stabilite de
organele competente.
Începând cu 2005 s-a introdus un nou sistem de evidenţă şi colectare a
creanţelor bugetare atât la nivel naţional, cât şi la nivelul fiecărei entităţi fiscale
numit SIROCO.
Toate drepturile dobândite de stat referitoare la încasarea veniturilor,
drepturi ce-i revin direct sau indirect bugetului, în perioada anului bugetar
respectiv, aparţin exerciţiului bugetar corespunzător acestuia. Deci, orice
venit neîncasat până la 31 decembrie a anului se va încasa în contul
bugetului pe anul următor. #
Încasarea veniturilor la bugetul de stat se poate realiza prin următoarele
procedee:
1. calcularea si plata directă de către subiecţii impozitelor;
2. calcularea, reţinerea şi vărsarea la bugetul de stat a impozitului datorat
de către o terţă persoană;
3. impunerea şi debitarea de către organele fiscale;
4. utilizarea timbrelor fiscale.

Calcularea si plata directă de către subiecţii impozitelor

38
Plătitorii de impozite au obligaţia, stabilită prin legea instituitoare a
impozitului, să evalueze obiectul impozabil, să calculeze impozitul şi să-l verse la
organul fiscal, în contul bugetului de stat, la termenele legale, conform
exigibilităţii plăţii.
De exemplu: impozitul pe profit; TVA; accize; etc;
Calcularea, reţinerea şi vărsarea la bugetul de stat a impozitului datorat de
către o terţă persoană
Metoda se numeşte stopaj la sursă. De exemplu: în cazul impozitului pe
venit, angajatorul calculează lunar, pe baza statelor de plată, impozitele datorate
de salariaţii săi şi virează sumele respective la organul fiscal, în contul bugetului
de stat, ca plăţi anticipate.
Impunerea şi debitarea de către organele fiscale
Organele fiscale dispun de datele necesare evaluării obiectului impozabil
pe care le deţine în evidenţa sa, calculează impozitele şi obligaţiile de plată în
cadrul exigibilităţii.
De exemplu: calcularea impozitului pentru venitul anual impozabil de
către inspectorii Administraţiei Finanţelor Publice.
Utilizarea timbrelor fiscale
Imprimat emis de stat sau de o instituţie special autorizată, care se lipeşte
pe acte oficiale şi care reprezintă o taxă ce este plătită direct Administraţiei
Finanţelor Publice.

Etapele execuţiei veniturilor bugetare. Operaţiile implicate la nivelul


organelor fiscale în legătură cu execuţia veniturilor pot fi grupate în următoarele
etape: aşezarea; lichidarea; emiterea titlului de percepere; încasarea propriu-zisă.
Aşezarea veniturilor bugetare - reprezintă prima etapă în cadrul
execuţiei veniturilor bugetare ce constă în identificarea materiei impozabile care
constituie baza pentru perceperea de venituri la bugetul de stat şi determinarea
mărimii acesteia.
Lichidarea veniturilor bugetare - se referă la stabilirea cuantumului
impozitului aferent materiei impozabile, pe baza cotelor şi a altor elemente
prevăzute de lege.
Emiterea titlului de percepere - constă în înscrierea cuantumului
venitului bugetar într-un act pe baza căruia se autorizează organul fiscal pentru
perceperea unui anumit nivel în contul bugetului.
Perceperea veniturilor bugetare - reprezintă activitatea de încasare
efectivă a impozitelor, taxelor şi a altor venituri prevăzute în bugetul de stat.

În execuţia veniturilor, nerespectarea obligaţiilor ce revin plătitorilor


poate îmbrăca forma:
• nerespectării termenelor de plată;

39
• sustragerii de la plata impozitului a unei părţi din obiectul
impozabil sau prin calcularea greşită a impozitului, fenomen purtând
denumirea de evaziune fiscală.
Pentru nerespectarea termenelor de plată a sumelor datorate bugetului de
stat, se aplică sancţiuni, sub forma calculării şi încasării dobânzilor pentru
întârziere prevăzute de lege.

3.4.2. Execuţia cheltuielilor bugetului de stat

Execuţia cheltuielilor bugetului de stat reprezintă activitatea de efectuare


a cheltuielilor prevăzute şi aprobate prin acest buget.
În legile bugetare anuale sunt stabilite şi aprobate creditele bugetare
pentru cheltuielile fiecărui exerciţiu bugetar, după clasificarea economică,
funcţională şi pe surse de finanţare. Creditul bugetar este suma aprobată prin
buget, reprezentând limita maximă până la care se pot ordonanţa şi efectua plăţi
în cursul anului bugetar pentru angajamente contractate în cursul exerciţiului
bugetar şi/sau din exerciţii anterioare pentru acţiuni multianuale.
Deci, sumele aprobate, la partea de cheltuieli, în bugetul de stat, sunt
limite maxime ce nu pot fi depăşite. Totodată, pentru acţiunile multianuale, în
bugetul de stat, se înscriu distinct credite de angajament şi credite bugetare.
Creditele bugetare aferente acţiunilor multianuale reprezintă limita
superioară a cheltuielilor care urmează a fi ordonanţate şi plătite în cursul fiecărui
exerciţiu bugetar. Plăţile respective sunt aferente angajamentelor legale efectuate
în limita creditelor de angajament aprobate în exerciţiul bugetar curent sau în
exerciţiile bugetare anterioare.
Spre deosebire de creditul bugetar, creditul de angajament este limita
maximă a cheltuielilor ce pot fi angajate, în cursul exerciţiului bugetar, în limitele
aprobate prin legea bugetară anuală.
Pentru angajamentele multianuale, termenul de credit destinat acţiunilor
multianuale evidenţiază sumele alocate unor programe, proiecte, subproiecte,
obiective şi altele asemenea, care se desfăşoară pe o perioadă mai mare de un an
şi dau loc la credite de angajament şi credite bugetare.
Execuţia cheltuielilor bugetare se bazează pe următoarele principii:
• creditele bugetare sunt nerambursabile şi nepurtătoare de dobândă, ele vizând
finanţarea bugetară definitivă şi gratuită;
• creditele bugetare aprobate sunt autorizate pentru tot anul bugetar;
• creditele bugetare aprobate nu pot fi majorate fără a se preciza sursele de
finanţare; excepţie fac alocaţiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe
ordonatori principali de credite şi, în cadrul acestora, pe capitole, ce nu pot fi
majorate; de asemenea, aceste alocaţii nu pot fi virate şi utilizate la alte articole
de cheltuieli;
• creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi
virate şi utilizate pentru finanţarea altui ordonator principal de credite;

40
• creditele bugetare aprobate pentru un capitol nu pot fi utilizate pentru
finanţarea altui capitol;
• virările de credite bugetare între subdiviziunile clasificaţiei bugetare sunt în
competenţa ordonatorilor principali de credite, pentru bugetul propriu şi bugetele
instituţiilor subordonate, şi se pot efectua, începând cu trimestrul al III-lea al
anului bugetar, în limita a 10% din prevederile capitolului bugetar la nivelul
ordonatorului principal de credite, care urmează, însă, a se suplimenta cu cel
puţin o lună înainte de angajarea cheltuielilor;
• virările justificate de credite bugetare de la un capitol la altul al clasificaţiei
bugetare, precum şi între programe sunt în competenţa ordonatorilor principali de
credite, pentru bugetul propriu şi bugetele instituţiilor subordonate, şi se pot
efectua cu acordul Ministerului Economiei şi Finanţelor, începând cu trimestrul
al III-lea al anului bugetar, în limita a 10% din prevederile capitolului bugetar, la
nivelul ordonatorului principal de credite, şi, respectiv, 5% din prevederile
programului, care urmează, însă, a se suplimenta cu cel puţin o lună înainte de
angajarea cheltuielilor;
• nu se pot realiza virări de credite bugetare de la capitole care au fost majorate
din fondurile de rezervă bugetară şi de intervenţie la dispoziţia Guvernului;
• situaţia virărilor de credite bugetare este transmisă lunar Ministerului
Economiei şi Finanţelor de către ordonatorii principali de credite bugetare, în
termen de 5 zile de la sfârşitul lunii;
• menţinerea unor credite bugetare este analizată lunar de către ordonatorii
principali de credite care pot formula propuneri de anulare a acestora dacă se
constată că nu sunt necesare. Creditele bugetare anulate la ordonatorii principali
de credite, finanţaţi din bugetul de stat, majorează Fondul de rezervă bugetară la
dispoziţia Guvernului prevăzut în bugetul de stat.
• creditele bugetare aprobate şi care nu au fost utilizate până la sfârşitul
exerciţiului bugetar sunt anulate.
În vederea efectuării cheltuielilor bugetare se parcurg următoarele etape
intermediare celor ale execuţiei cheltuielilor bugetare: repartizarea trimestrială şi
deschiderea creditelor bugetare.

Repartizarea trimestrială a creditelor bugetare


Este operaţiunea de distribuire trimestrială a sumelor aprobate prin buget
atât pentru cheltuieli proprii, cât şi pentru instituţiile din subordine (ordonatori
secundari şi terţiari de credite).
Repartizarea creditelor bugetare este aprobată de Ministerul Economiei şi
Finanţelor (pe capitole de cheltuieli, şi în cadrul acestora pe titluri; pentru
transferuri din bugetul de stat către bugetele locale la propunerea ordonatorilor
principali de credite); ordonatorii principali de credite sau secundari, atât pentru
bugetele proprii, cât şi pentru bugetele ordonatorilor din subordine.
Deschiderea creditelor bugetare

41
Este operaţiunea efectuată la cererea ordonatorilor de credite ce constă în
alimentarea cu fonduri de către Ministerul Economiei şi Finanţelor a conturilor
deschise pe seama ordonatorilor de credite la trezoreriile publice. Acordarea
fondurilor se efectuează în limita creditelor bugetare aprobate, potrivit destinaţiei
şi în raport cu gradul de folosire a resurselor puse la dispoziţie anterior, în
conformitate cu prevederile dispoziţiilor legale care reglementează efectuarea
cheltuielilor respective. Deschiderea creditelor bugetare declanşează procesul de
folosire a acestora pentru realizarea obiectivelor aprobate.
În cadrul execuţiei cheltuielilor publice pot apare unele situaţii deosebite,
care se soluţionează prin intermediul Ministerului Economiei şi Finanţelor,
respectiv:
• când au loc treceri de unităţi, sarcini sau acţiuni de la un ordonator
principal de credite la altul se introduc modificările corespunzătoare în
bugetele acestora şi în structura bugetului de stat, fără a fi afectate echilibrul
şi rezerva bugetară;
• când se desfiinţează sau se amână unele sarcini ale trimestrului
sau ale anului bugetar, ordonatorii principali analizează necesitatea
menţinerii creditelor bugetare aferente acestora, propunând Ministerului
Economiei şi Finanţelor anularea creditelor bugetare. Efectuarea
cheltuielilor bugetare se poate realiza prin: numerar, virament din iniţiativa
instituţiilor publice.
Etapele execuţiei cheltuielilor bugetare. Operaţiunile implicate la nivelul
instituţiilor publice, în legătură cu execuţia cheltuielilor sunt grupate în
următoarele etape: angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata.

Angajarea - actul care generează obligaţia unei instituţii publice de a


plăti o sumă de bani unui terţ pe baza unui act juridic (lege, contract, decizie
ministerială, hotărâre judecătorească). Angajarea este, deci, consecinţa deciziei
luate în mod deliberat de un organ al administraţiei de stat.
Lichidarea cheltuielilor bugetare - fază în procesul execuţiei bugetare
ce constă în verificarea existenţei angajamentelor, a sumelor datorate, a
condiţiilor de exigibilitate ale angajamentului, pe baza documentelor justificative
care să ateste operaţiunea respectivă.
Ordonanţarea cheltuielilor bugetare - se confirmă că livrările de bunuri
şi servicii au fost efectuate sau alte creanţe au fost verificate şi că plata poate fi
realizată.
Plata cheltuielilor bugetare - reprezintă actul final prin care instituţia
publică achită obligaţiile sale faţă de terţi.
Primele trei operaţii - angajarea, lichidarea şi ordonanţarea - sunt
efectuate de către conducătorii instituţiilor publice (ordonatorii de credite
bugetare) sau de către împuterniciţii acestora.
A patra operaţie - plata - se efectuează de către gestionarii de bani publici
(casieri sau contabili publici).

42
Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele
bugetare numai în limita prevederilor şi potrivit destinaţiilor aprobate, pentru
cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice.
1. Angajarea cheltuielilor bugetare îmbracă două forme:
- angajamentul legal;
- angajamentul bugetar individual şi global.
Angajarea cheltuielilor trebuie să se facă întotdeauna în limita
disponibilului de credite bugetare.

Angajamentul legal - Fază în procesul execuţiei bugetare reprezentând


orice act juridic din care rezultă sau ar putea rezulta o obligaţie pe seama
fondurilor publice.
Caracteristicile angajamentului legal:
• trebuie să se prezinte sub formă scrisă şi să fie semnat de ordonatorul de credite;
• ia forma unui contract de achiziţie publică, comandă, convenţie, contract de
muncă, acte de control, acord de împrumut, etc, ce reprezintă proiecte de
angajamente legale, care sunt aprobate de către ordonatorul de credite doar după
ce acestea au primit viza de control financiar preventiv propriu sau delegat. în
vederea primirii vizei de control preventiv, proiectul de angajament legal este
însoţit de o propunere de angajare a unei cheltuieli bugetare;
• trebuie să respecte principiile unei bune gestiuni financiare, ale economicităţii şi
eficienţei cheltuielilor bugetare;
• se efectuează în tot cursul anului bugetar astfel încât să existe certitudinea că
bunurile şi serviciile, ce fac obiectul angajamentelor, vor fi livrate/prestate şi se
vor plăti în exerciţiul bugetar respectiv;
• se semnează de către ordonatorul de credite şi transmis compartimentului de
contabilitate pentru înregistrare.
Angajamentele legale pot fi, la rândul lor, provizorii şi individuale.
Angajamentele provizorii se referă la cheltuielile curente de natură administrativă
ce se efectuează în mod repetat în cursul unui exerciţiu bugetar, materializate în
bugete previzionale, ordonatorul de credite având obligaţia să verifice ca acestea
să nu fie depăşite de valoarea angajamentelor legale individuale. în cazul
angajamentelor legale individuale aprobate până la sfârşitul anului, acoperite de
aceste angajamente legale provizorii, nu trebuie avizate de persoana împuternicită
să exercite controlul financiar preventiv; viza de control financiar preventiv este
necesară doar pentru angajamentele legale individuale ce depăşesc valoarea
angajamentelor legale provizorii.

Angajamentul bugetar - Orice act prin care o autoritate competentă


afectează fonduri publice unor anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare
aprobate.
Caracteristicile angajamentului bugetar
• este necesară punerea în rezervă a creditelor bugetare angajate, astfel încât toate
angajamentele legale încheiate în cursul unui exerciţiu bugetar sau în exerciţiile

43
precedente de ordonatorul de credite sau de alte persoane împuternicite să poată
fi plătite în cursul exerciţiului bugetar respectiv, în limita creditelor bugetare
aprobate; pentru respectarea acestei cerinţe, angajamentul bugetar prin care au
fost rezervate fonduri publice unei anumite destinaţii, în limita creditelor
bugetare aprobate, precedă angajamentul legal;
• ordonatorii de credite nu pot aproba angajamentele legale fără a verifica dacă au
fost rezervate fonduri publice necesare plăţii acestora în exerciţiul bugetar, cu
excepţia acţiunilor multianuale;
• valoarea angajamentelor bugetare nu trebuie să fie depăşită de valoarea
angajamentelor legale şi nu trebuie să fie mai mare decât creditele bugetare
aprobate, cu excepţia acţiunilor multianuale.
Angajamentul bugetar individual - Angajamentul specific unei anumite
operaţiuni noi care urmează să se efectueze.
Caracteristicile angajamentului bugetar individual:
• se prezintă la viză persoanei împuternicite să exercite controlul
financiar preventiv în acelaşi timp cu proiectul angajamentului legal individual.
Angajamentul bugetar global - Angajamentul bugetar aferent
angajamentului legal provizoriu care priveşte cheltuielile curente de natură
administrativă (exemplu: cheltuielile de deplasare, protocol, de întreţinere şi
gospodărie, cu asigurările, cu chiriile, cu abonamentele la reviste, buletine lunare,
etc.) ca se efectuează în mod repetat pe parcursul aceluiaşi exerciţiu bugetar.
Caracteristicile angajamentului bugetar global: se prezintă la viză
persoanei împuternicite să exercite controlul financiar preventiv în acelaşi timp
cu proiectul angajamentului legal provizoriu.
Angajamentele bugetare se realizează prin emiterea unui document scris
privind angajamentul bugetar individual şi global, prin care se certifică existenţa
unor credite bugetare disponibile şi se pun în rezervă (se blochează) creditele
aferente unei cheltuieli, respectându-se destinaţia stabilită în buget.
Propunerile de angajamente însoţite de toate documentele justificative
aferente se înaintează din timp persoanei împuternicite cu exercitarea controlului
financiar preventiv în vederea acordării vizei, urmând ca la sfârşitul anului să
analizeze modul de realizare a cheltuielilor ce au făcut obiectul angajamentelor
bugetare globale, precum şi dacă totalul angajamentelor legale individuale
aferente acestora este la nivelul angajamentelor legale provizorii. Astfel, dacă nu
se constată diferenţe semnificative între cheltuielile previzionate şi cele
definitive, este avizat (semnat, ştampilat) angajamentul bugetar global ce devine
definitiv. în cazul în care se observă diferenţe semnificative, atunci se hotărăşte
includerea în viitor a cheltuielilor ce au făcut obiectul angajamentelor bugetare
globale în categoria angajamentelor bugetare individuale. După vizarea
angajamentului bugetar de către persoana împuternicită să exercite controlul
financiar preventiv, acesta este semnat de către ordonatorul de credite şi transmis
compartimentului contabilitate pentru înregistrare.

44
2. A doua etapă a execuţiei cheltuielilor bugetare este lichidarea, în cadrul
căreia se verifică existenţa angajamentelor şi realitatea sumei datorate pe baza
documentelor care atestă bunurile livrate, lucrările executate şi serviciile prestate
(factură; state de plată în cazul salariilor etc). Aceste documente sunt analizate de
persoana împuternicită de ordonatorul de credite să efectueze lichidarea
cheltuielilor.
3. Ordonanţarea plăţii cheltuielilor bugetare este documentul intern prin
care ordonatorul de credite dă dispoziţie conducătorului compartimentului
financiar (financiar-contabil) să întocmească instrumentele de plată a
cheltuielilor.
Primele trei faze ale procesului execuţiei cheltuielilor bugetare se
realizează în cadrul instituţiei publice, răspunderea pentru angajarea, lichidarea şi
ordonanţarea cheltuielilor revenindu-i ordonatorului de credite bugetare sau
persoanelor delegate să exercite această calitate.
4. Plata cheltuielilor bugetare este efectuată de persoanele autorizate
numite contabil, în limita creditelor bugetare şi a destinaţiilor aprobate, prin
unităţile de trezorerie la care au conturi deschise, cu excepţia plăţilor în valută,
care se efectuează prin bănci. Instrumentele de plată folosite de către instituţiile
publice sunt cecul de numerar şi ordinul de plată pentru trezoreria statului (OPT)
semnate de conducătorul compartimentului financiar (financiar-contabil) şi de
către persoana cu atribuţii în efectuarea plăţii.

3.5. Contul general al execuţiei bugetului de stat

Execuţia bugetului de stat se încheie la 31 decembrie a fiecărui an.


Conform sistemului de gestiune bugetară, efectele încheierii exerciţiului bugetar
sunt:
• orice venit neîncasat până la 31 decembrie se va încasa în contul bugetului
pe anul următor, în rezultatele căruia urmează a se reflecta;
• orice cheltuială neefectuată se va putea plăti numai în contul bugetului
noului an.
Încheierea exerciţiilor bugetare reprezintă, de fapt, un procedeu de
contabilitate şi el nu afectează drepturile creditorilor. Aceste drepturi nu se sting,
decât prin expirarea termenului legal de prescripţie.
În legătură cu încheierea execuţiei bugetului public, Guvernul este obligat
să prezinte în faţa Parlamentului modul în care a fost efectuată execuţia. Situaţiile
ce se prezintă de către Guvern la sfârşitul anului sunt:
• contul general al execuţiei bugetului de stat;
• rezultatul execuţiei, sub forma excedentului sau deficitului;
• conturile anuale ale execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat,
bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale şi ale ordonatorilor de
credite;
• contul general al datoriei publice;
• raportul public anual.

45

RAPORTĂRILE ANUALE PRIVIND EXECUŢIA BUGETARĂ

 Contul general al execuţiei bugetului de stat – este documentul


elaborat sub coordonarea Guvernului, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor
conform prevederilor Legii finanţelor publice, care evidenţiază nivelul realizat
al veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat din exerciţiul bugetar pentru care
se întocmeşte.

 Rezultatul execuţiei (excedent/deficit) - evidenţiază soldul


bugetului de stat ca urmare a execuţiei bugetare a veniturilor şi cheltuielilor,
care poate fi excedent, atunci când resursele devansează nevoile, sau deficit,
atunci când veniturile încasate nu acoperă cheltuielile efectuate.

 Conturile anuale ale execuţiei bugetului asigurărilor sociale de


stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale şi ale ordonatorilor de
credite – documente ce reflectă execuţia veniturilor şi cheltuielilor bugetului
asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale,
precum şi ale bugetelor ordonatorilor de credite.

 Contul general al datoriei publice - Cuprinde conturile datoriei


publice interne şi al datoriei publice externe directe ale statului şi situaţia
garanţiilor guvernamentale pentru credite interne şi externe. Este întocmit anual
de Ministerul Finanţelor Publice şi anexat la contul general anual de execuţie a
bugetului de stat.

 Raportul public anual - Este întocmit, în termen de 6 luni de la


primirea conturilor generale anuale, de Curtea de Conturi, pe baza informaţiilor
din conturile anuale de execuţie, şi înaintat Parlamentului.

A. Contul general al execuţiei bugetului de stat. Pe baza dărilor de seamă


contabile prezentate de ordonatorii principali de credite, a conturilor privind
execuţia de casă a bugetului de stat prezentate de organele care au această sarcină
şi, în urma verificării şi analizării acestora, Ministerul Economiei şi Finanţelor
elaborează lucrările privind contul general anual de execuţie a bugetului de stat,
pe care le prezintă Guvernului.
Pentru a se putea urmări sistematic execuţia bugetară, se prevede obligaţia
întocmirii contului general anual în structura bugetului aprobat de Parlament, şi
care are ca anexe conturile anuale de execuţie ale bugetelor ordonatorilor
principali de credite, inclusiv anexele lor.
Guvernul analizează şi definitivează contul general anual de execuţie a
bugetului de stat şi îl prezintă spre aprobare Parlamentului, până la data de 1 iulie
a anului următor celui de execuţie.
Contul general anual de execuţie a bugetului de stat se aprobă prin lege o
dată cu conturile anuale de execuţie ale bugetului asigurărilor sociale de stat,

46
bugetelor fondurilor speciale, ale ordonatorilor de credite, după verificarea
acestora de către Curtea de Conturi.
O dată cu contul general anual de execuţie a bugetului de stat se depun, se
analizează şi se aprobă şi conturile fondurilor speciale aprobate.
Contul anual al execuţiei bugetului de stat evidenţiază veniturile şi
cheltuielile bugetului central aşa cum am prezentat în tabelul 3.1.

Tabelul 3.1
Contul anual al execuţiei bugetare
Venituri bugetare Cheltuieli bugetare
Prevederi bugetare iniţiale Credite bugetare definitive
Prevederi bugetare definitive Credite bugetare iniţiale
încasări realizate Plăţi efectuate

ÎNTREBĂRI
1. Prezentaţi responsabilităţile ordonatorilor principali de credite, pe
exemplu Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
2. Analizaţi procesul bugetar la nivelul bugetului Ministerului
Economiei şi Finanţelor.
3. Analizaţi, pe baza legii bugetului de stat, sumele defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat către bugetele locale, precum şi transferurile
evidenţiind criteriile de repartizare, sumele alocate pe anumite destinaţii.

47
Capitolul 3
PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL BUGETULUI ASIGURĂRILOR
SOCIALE DE STAT

OBIECTIVE OPERAŢIONALE

În cadrul acestui capitol ne-am propus să analizăm procesul bugetar - la


nivelul bugetului asigurărilor sociale de stat. în acest scop am prezentat
competenţele şi responsabilităţile autorităţilor publice în legătură cu procesul
bugetar, precum şi etapele procesului bugetar la nivelul acestui buget.

4.1. Competenţe şi responsabilităţi în procesul bugetar

În derularea procesului bugetar, responsabilităţile revin Parlamentului,


Guvernului, Ministerului Economiei şi Finanţelor, Ministerului Muncii,
Solidarităţii Sociale şi Familiei, precum şi unor instituţii din subordinea acestora.
Guvernul asigură elaborarea proiectului legii bugetului asigurărilor sociale în
colaborare cu Ministerul Economiei şi Finanţelor, Ministerul Muncii, Solidarităţii
Sociale şi Familiei şi Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări
Sociale.
Guvernul poate aproba, prin hotărâre, modificări în structură şi între bugetul
asigurărilor sociale de stat şi bugetul asigurărilor pentru şomaj, cu încadrarea în
nivelul total al cheltuielilor din credite externe.
Parlamentul trebuie să aprobe bugetul asigurărilor sociale de stat prin lege, după
ce proiectul trece prin toate etapele prevăzute de lege. în cazul în care se doreşte
amendarea prevederilor iniţiale ale legii bugetului asigurărilor sociale în timpul
anului bugetar, tot Parlamentul trebuie să adopte o lege în acest sens. La sfârşitul
anului, după expirarea anului bugetar, Parlamentul aprobă şi contul de execuţie a
bugetului asigurărilor sociale de stat.

3.2. Etapele procesului bugetar la nivelul bugetului asigurărilor sociale de stat

3.2.1. Elaborarea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat

Bugetul asigurărilor sociale de stat este o componentă a sistemului


bugetului public, ce reflectă constituirea şi utilizarea fondurilor băneşti necesare
ocrotirii pensionarilor, salariaţilor, mamelor cu copii mici în îngrijire, anumitor
categorii de refugiaţi şi membrilor familiilor lor.
Procesul elaborării proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat
se desfăşoară sub coordonarea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi
Familiei, care stabileşte, cu avizul Ministerului Economiei şi Finanţelor,
metodologia elaborării, executării şi încheierii bugetului asigurărilor sociale de

48
stat. Pe baza datelor proprii şi a celor primite de la direcţiile de specialitate
judeţene şi ale municipiului Bucureşti, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi
Familiei elaborează proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul
viitor, până la data de 30 septembrie a anului curent şi îl prezintă Ministerului
Economiei şi Finanţelor, în vederea avizării.

3.2.2. Examinarea şi aprobarea proiectului bugetului asigurărilor sociale de


stat
După întocmirea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat de către
Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, urmează etapa examinării şi
aprobării acestuia prezentată în figura 4.1.
Etapele examinării şi aprobării proiectului bugetului asigurărilor sociale de
stat sunt:
1. Casa Naţională de Pensii şi alte Drepuri de Asigurări Sociale împreună
cu Casele judeţene de pensii fundamentează indicatorii bugetului asigurărilor
sociale de stat (număr de pensionari, salariul mediu brut pe economie, număr de
locuri în staţiunile balneo-climaterice etc);
2. Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei elaborează proiectul
bugetului asigurărilor sociale de stat şi proiectul de lege, pe baza informaţiilor
primite, pe care le înaintează spre examinare Ministerului Economiei şi
Finanţelor;
3. După analiza proiectelor, Ministerul Economiei şi Finanţelor îşi dă
avizul, urmând ca să le trimită Guvernului; Guvernul înaintează proiectul
bugetului asigurărilor sociale de stat şi proiectul legii bugetului asigurărilor
sociale de stat Parlamentului, până la 15 octombrie, în vederea examinării şi
aprobării;
4. Aceste document sunt examinate de către comisiile permanente ale
fiecărei Camere (Comisia de buget şi finanţe şi alte comisii interesate), care îşi
dau avizul. Totodată, examinarea este realizată şi de către Compartimentul
tehnic-legislativ al fiecărei Camere.
La nivelul acestor comisii, unde are loc examinarea, sunt formulate şi
amendamente.
Comisiile permanente, precum şi Compartimentul tehnic-legislativ
comunică avizul adoptat şi amendamentele propuse reunite într-un raport comun.
5. In şedinţa comună a celor două camere ale Parlamentului are loc
dezbaterea atât a proiectului bugetului de asigurări sociale de stat, cât şi a
raportului comun privind amendamentele, pe ansamblu, pe părţi, capitole,
subcapitole, titluri, articole, precum şi alineate, după caz, precum şi pe fiecare
anexă în parte, pentru anul bugetar, precum şi creditele de angajament pentru
acţiuni multianuale. La această dezbatere generală participă şi iniţiatorul
(Ministrul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei), care expune motivele ce au
condus la elaborarea proiectului bugetului de asigurărilor sociale de stat, a
proiectului legii anuale.

49
6. Adoptarea Legii bugetului de asigurări sociale de stat se efectuează pe
baza votului de ansamblu a legii, care poate fi deschis sau secret.
7. Legea Bugetului de asigurări sociale de stat este supusă promulgării de
către preşedintele ţării, după care este publicată în Monitorul Oficial
Legea bugetului asigurărilor sociale de stat poate fi modificată în timpul
exerciţiului bugetar, până cel târziu 30 noiembrie, prin legi de rectificare, cărora
li se aplică aceleaşi proceduri ca şi legilor bugetare anuale iniţiale.
Deci, bugetul de asigurări sociale de stat, la care este anexat bugetul
asigurărilor pentru şomaj, se întocmeşte distinct de bugetul de stat, însă se aprobă
de Parlament o dată cu acesta.
CASA NAŢIONALĂ DE INDICATORII DE FUNDAMENTARE
PENSII ŞI ALTE DREPTURI propune A BUGETULUI ASIGURĂRILOR
DE ASIGURĂRI SOCIALE SOCIALE DE STAT
Trimite indicatorii de
fundamentare

MINISTERUL MUNCII, PROIECTUL BUGETULUI


SOLIDARITĂŢII SOCIALE ASIGURĂRILOR SOCIALE DE
ŞI FAMILIEI STAT
Trimite proiectul bugetului
asigurărilor sociale de stat
spre avizare

PROIECTUL BUGETULUI
MINISTERUL ECONOMIEI
avizează ASIGURĂRILOR SOCIALE DE
ŞI FINANŢELOR
STAT
Trimite proiectul bugetului
asigurărilor sociale de stat
avizat

GUVERNUL

Trimite proiectul bugetului


asigurărilor sociale de stat
spre dezbatere şi aprobare

PARLAMENTUL– DEZBATERI
Comisii pentru buget,
finanţe şi bănci PROIECTUL BASS RAPORT COMUN
şi
PROIECTUL LEGII Amendamente
Comisii pe domenii BASS AVIZATE

Compartiment tehnic-
legislativ
DEZBATERE GENERALĂ
- VOT -

LEGEA BASS

Promulgarea legii BASS


de către Preşedintele ţării

Publicarea legii BASS în


Monitorul Oficial

Figura 4.1. Examinarea şi aprobarea bugetului asigurărilor sociale de stat

3.2.3. Execuţia bugetului asigurărilor sociale de stat

50
În cazul bugetului asigurărilor sociale de stat, execuţia vizează tot
activitatea de încasare a veniturilor bugetare şi de efectuare a plăţii cheltuielilor
aprobate prin acest buget, care presupun o serie de operaţiuni ce pot fi grupate
sub denumirea generică de execuţia de casă a bugetului asigurărilor sociale de
stat, ce se realizează prin trezorerii, implicând şi operaţiuni prin sistemul bancar.
Etapa intermediară execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat constă
în repartizarea pe trimestre şi pe instituţii a veniturilor şi cheltuielilor acestui
buget în acest sens, competenţele revin Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale
şi Familiei şi ordonatorilor de credite bugetare.

3.2.3.1. Execuţia veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat

Execuţia veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat reprezintă


activitatea de încasare a veniturilor cuvenite acestui buget.
Constituirea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat se realizează
pe baza contribuţiilor pentru asigurări sociale şi a altor vărsăminte prelevate de la
persoane fizice şi juridice, ce se încasează potrivit prevederilor legale în vigoare.
Încasarea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat se realizează prin
următoarele procedee:
1. calcularea şi plata directă de către subiecţii impozitelor, în cazul
contribuţiilor pentru asigurări sociale datorate de angajatori;
2. calcularea, reţinerea şi vărsarea la bugetul asigurărilor sociale de
stat a contribuţiilor datorate de către o terţă persoană (angajator), în cazul
contribuţiilor pentru asigurări sociale datorate de angajaţi.
3. calcularea de către Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de
Asigurări Sociale a contribuţiilor datorate de persoanele care se asigură
facultativ, precum şi calcularea aportului adus de persoanele care
beneficiază de locuri de tratament subvenţionate. încasarea acestor sume
se realizează ori prin casieriile Caselor de pensii judeţene ori prin
sistemul bancar.
Etapele execuţiei veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat sunt:
aşezarea; lichidarea; emiterea titlului de percepere şi perceperea care au fost
definite în capitolul anterior.

3.2.3.2. Execuţia cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat

Execuţia cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat reprezintă


activitatea de efectuare a cheltuielilor prevăzute şi aprobate prin acest buget.
În scopul realizării cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat se
parcurg două etape intermediare, respectiv:
• repartizarea trimestrială a creditelor bugetare, în conformitate cu
competenţele ordonatorilor de credite bugetare

51
• deschiderea creditelor bugetare de către Ministerul Economiei şi
Finanţelor, la nivelul trezoreriei statului
Etapele execuţiei cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat sunt:
angajarea; lichidarea; ordonanţarea şi plata.

4.2.4. Contul general al execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat

Execuţia bugetului asigurărilor sociale de stat se încheie la data de 31


decembrie a fiecărui an, iar veniturile neîncasate şi creditele bugetare neutilizate
până la sfârşitul anului se vor încasa, respectiv plăti în contul bugetului anului
următor. De asemenea, excedentele înregistrate la nivelul bugetului asigurărilor
sociale de stat se regularizează cu bugetul de stat în limita subvenţiilor primite de
la acest buget sub forma transferurilor consolidabile.
Contul anual al execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat se întocmeşte
de către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, pe care, împreună cu
raportul de verificare şi analiză a Ministerului Economiei şi Finanţelor, îl prezintă
Guvernului, până cel târziu 1 mai a anului următor celui la care se referă.
Guvernul prezintă acest cont Parlamentului spre aprobare până la data de 1 iulie a
anului următor celui de execuţie. Aprobarea acestui cont se realizează o dată cu
contul general anual de execuţie a bugetului de stat, bugetelor fondurilor speciale,
ale ordonatorilor de credite prin lege după verificarea acestora de către Curtea de
Conturi.

ÎNTREBĂRI

1. Prezentaţi responsabilităţile Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de


Asigurări Sociale, conform prevederilor Hotărârii Guvernului României 13/2004
privind aprobarea Statutului Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de
Asigurări Sociale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ta.
13/2004).

52
Capitolul 4
Procesul bugetar la nivelul bugetelor locale
OBIECTIVE OPERAŢIONALE

În acest capitol, vom analiza procesul bugetar la nivelul unităţilor


administrativ-teritoriale din România. Astfel, vom prezenta întâi componenţa
bugetelor locale, precum şi competenţele şi responsabilităţile autorităţilor publice
în legătură cu bugetul local. Vom face apoi prezentarea sistemului de venituri şi,
respectiv, cheltuieli locale pentru a putea identifica elementele asupra cărora se
decide în cadrul procesului bugetar local. Apoi, vom detalia etapele şi
desfăşurarea procesului bugetar local încheind cu execuţia şi întocmirea contului
anual de execuţie a bugetelor locale.

4.1. Competenţe şi responsabilităţi în procesul bugetar local

Bugetul local este documentul prin care sunt prevăzute şi aprobate, în


fiecare an, veniturile şi cheltuielile unităţilor administrativ-teritoriale. în
România, modul de organizare a bugetelor locale este prevăzut de Legea nr.
273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în Monitorul Oficial nr.
618/2003, modificată ulterior de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/ 2007
şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007. în cadrul acesteia, regăsim
definirea sistemului bugetar local, prezentat mai jos.

53
bugetele locale ale comunelor , oraşelor,
municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti ,
judeţelor şi municipiului Bucureşti

bugetele instituţiilor publice , finanţate integral


sau parţial din bugetele locale , după caz ;

bugetele instituţiilor publice , de subordonare


locală finanţate integral din venituri proprii ;
SISTEMUL
BUGETAR LOCAL bugetul împrumuturilor externe şi interne , pentru
care rambursarea , plata dobânzilor ,
comisioanelor, spezelor şi a altor costuri se
asigură din bugetele locale şi care provin din :
împrumuturi externe contractate de stat şi
subîmprumutate autorităţilor administraţiei
publice locale şi /sau agenţilor economici şi
serviciilor publice din subordinea acestora ;
împrumuturi externe contractate de autorităţile
administraţiei publice locale şi garantate de stat ;
împrumuturi externe şi /sau interne contrac tate
sau garantate de autorităţile administraţiei
publice locale;

bugetul fondurilor externe nerambursabile ;


contracte la nivel local

Derularea procesului bugetar local este strâns legată de cea a procesului


bugetar al bugetului de stat. Autorităţile administraţiei publice locale, cu
responsabilităţi în elaborarea şi aprobarea bugetelor locale, se împart în două
categorii:
- autorităţi deliberative: consiliile locale ale municipiilor, oraşelor,
comunelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti, consiliile judeţene şi
Consiliul General al Municipiului Bucureşti;
- autorităţi executive: primarii, primarii de sectoare şi primarul general al
Municipiului Bucureşti. Autorităţile executive sunt şi ordonatorii
principali de credite ai bugetelor locale, alături de preşedinţii consiliilor
judeţene.
Competenţele şi responsabilităţile autorităţilor administraţiei publice lo-
cale (autorităţi deliberative şi autorităţi executive), precum şi a preşedinţilor
consiliilor judeţene sunt următoarele:
• elaborarea şi aprobarea bugetelor locale, în condiţii de echilibru bugetar,
la termenele şi potrivit prevederilor legale;
• stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor şi
taxelor locale, precum şi a oricăror alte venituri ale unităţilor administrativ-
teritoriale, prin compartimente proprii de specialitate, în condiţiile legii;
• urmărirea şi raportarea execuţiei bugetelor locale, precum şi rectificarea
acestora, pe parcursul anului bugetar, în condiţii de echilibru bugetar;

54
• stabilirea şi urmărirea modului de prestare a activităţilor din domeniul
serviciilor publice de interes local, inclusiv opţiunea trecerii sau nu a acestor
servicii în răspunderea unor operatori economici specializaţi ori servicii publice
de interes local, urmărindu-se eficientizarea acestora în beneficiul colectivităţilor
locale;
• administrarea eficientă a bunurilor din proprietatea publică şi privată a
unităţilor administrativ-teritoriale;
• contractarea directă de împrumuturi interne şi externe, pe termen scurt,
mediu şi lung, şi urmărirea achitării la scadenţă a obligaţiilor de plată rezultate
din acestea;
• garantarea de împrumuturi interne şi externe, pe termen scurt, mediu şi
lung, şi urmărirea achitării la scadenţă a obligaţiilor de plată rezultate din
împrumuturile respective de către beneficiari;
• administrarea fondurilor publice locale pe parcursul execuţiei bugetare, în
condiţii de eficienţă;
• stabilirea opţiunilor şi a priorităţilor în aprobarea şi în efectuarea
cheltuielilor publice locale;
• elaborarea, aprobarea, modificarea şi urmărirea realizării programelor de
dezvoltare în perspectivă a unităţilor administrativ-teritoriale ca bază a gestionării
bugetelor locale anuale;
• îndeplinirea şi a altor atribuţii, competenţe şi responsabilităţi prevăzute de
dispoziţiile legale.

4.2. Sistemul veniturilor şi cheltuielilor locale

4.2.1. Sistemul veniturilor locale: în bugetul judeţean, în bugetele


municipiilor, oraşelor, comunelor

Veniturile care se prevăd în bugetele proprii ale judeţelor


1. Impozit pe profit de la regiile autonome şi societăţile comerciale de sub
autoritatea consiliilor judeţene şi consiliilor locale;
2. Impozit pe venit
3. Cote defalcate din impozitul pe venit;
4. Alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital;
5. Impozite şi taxe pe proprietate
6. Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată;
7. Alte impozite şi taxe generale pe bunuri şi servicii;
8. Taxe pe servicii specifice;
9. Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe
desfăşurarea de activităţi;
10. Alte impozite şi taxe fiscale;
11. Venituri din proprietate;
12. Venituri din dobânzi;

55
13. Venituri din prestări de servicii şi alte activităţi;
14. Venituri din taxe administrative, eliberări permise;
15. Amenzi, penalităţi şi confiscări;
16. Diverse venituri;
17. Transferuri voluntare, altele decât subvenţiile;
18. Venituri din valorificarea unor bunuri;
19. încasări din rambursarea împrumuturilor acordate;
20. Subvenţii de la bugetul de stat;
21. Subvenţii de la alte administraţii.

5.2.2. Sistemul cheltuielilor locale: în bugetul judeţean, în bugetele


municipiilor, oraşelor, comunelor

Cheltuielile care se prevăd în bugetele proprii ale judeţelor


1. Autorităţi publice şi acţiuni externe;
2. Alte servicii publice generale;
3. Tranzacţii privind datoria publică şi împrumuturi;
4. Transferuri cu caracter general între diferite nivele ale administraţiei;
5. Apărare;
6. Ordine publică şi siguranţă naţională;
7. învăţământ;
8. Sănătate;
9. Cultură, recreere şi religie;
10. Asigurări şi asistenţă socială;
11. Locuinţe, servicii şi dezvoltare publică;
12. Protecţia mediului;
13. Acţiuni generale economice, comerciale şi de muncă;
14. Combustibil şi energie;
15. Agricultură, silvicultură, piscicultura şi vânătoare;
16. Transporturi;
17. Alte acţiuni economice.

5.3. Elaborarea şi aprobarea bugetelor locale


Elaborarea proiectelor bugetelor locale se realizează de către ordonatorii
principali de credite, luându-se în considerare:
• prognozele principalilor indicatori macroeconomici şi sociali, pentru anul
bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget, precum şi pentru
următorii 3 ani, elaborate de organele abilitate;
• politicile fiscale şi bugetare, naţionale şi locale;
• prevederile acordurilor de împrumuturi interne sau externe încheiate, ale
memorandumurilor de finanţare sau ale altor acorduri internaţionale,
semnate şi/sau ratificate;

56
• politicile şi strategiile sectoriale şi locale, precum şi priorităţile stabilite în
formularea propunerilor de buget;
• propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor de credite din
subordine;
• programele întocmite de ordonatorii principali de credite în scopul
finanţării unor acţiuni sau ansamblu de acţiuni, cărora le sunt asociate
obiective precise şi indicatori de rezultate şi de eficienţă; programele sunt
însoţite de estimarea anuală a performanţelor fiecărui program, care
trebuie să precizeze: acţiunile, costurile asociate, obiectivele urmărite,
rezultatele obţinute şi estimate pentru anii următori, măsurate prin
indicatori precişi, a căror alegere este justificată;
• programele de dezvoltare economico-socială în perspectivă ale unităţii
administrativ-teritoriale, în concordanţă cu politicile de dezvoltare la nivel
naţional, regional, judeţean, zonal sau local.
Aprobarea proiectelor de buget local se face astfel:
a) bugetele locale, bugetele împrumuturilor externe şi interne şi bugetele
fondurilor externe nerambursabile, de către consiliile locale, judeţene şi Consiliul
General al Municipiului Bucureşti, după caz;
b) bugetele instituţiilor publice, de către consiliile de mai sus, în funcţie de
subordonarea acestora.
Reprezentăm mai jos, schematic, în figurile 5.2.-5.3., procesul de elaborare şi
aprobare a bugetelor locale.
FAZA I. Elaborarea proiectelor bugetelor locale

57
Ministerul
Economiei şi
Finanţelor
Ordonatorii principali de
credite ai bugetului de stat
sau ai altor bugete în care
sunt prevăzute transferuri
1 către bugetele locale
etapă: trimite:
- scrisoarea cadru care va
specifica contextul 3
macroeconomic pe baza
căruia vor fi întocmite etapă : transmiterea sumelor
proiectele de buget ; reprezentând transferuri către
- metodologiile de elaborare bugetele locale
a proiectelor de buget ; dată limită: 10 zile de la pri -
mirea limitelor de cheltuieli
- limitele sumelor defalcate aprobate de Guvern
din unele venituri ale
bugetului de stat si ale
transferurilor consolidabile
pe -ansamblul judeţului si
municipiului Bucureşti ,
după caz
data limită: 01 iunie

2
Direcţiile Generale Ordonatorii
ale Finanţelor etapă : trimiterea principali de credite
Publice informaţiilor primite ai bugetelor locale
în etapa 1
dată limită: -

4
etapă :trimiterea proiectelor
bugetelor locale echilibrate şi a
anexelor pentru anul bugetar
următor şi estimările pentru
următorii 3 ani
dată limită: 01 iulie

5
etapă : trimiterea proiectelor
bugetelor locale pe
ansamblul judeţului şi
Municipiului Bucureşti
dată limită: 15 iulie

Figura 5.2. Elaborarea şi aprobarea bugetelor locale 105

FAZA A II-A Aprobarea şi centralizarea bugetelor locale

58
1 etapă : Ministerul Economiei şi Finanţelor transmite Direcţiilor Generale ale
Finanţelor Publice sumele defalcate din unele venituri ale bugetului
de stat si transferurile consolidabile , aprobate prin legea bugetului de
stat.

dată limită: 5 zile de la publicarea în Monitorul Oficial a legii bugetului de stat


etapă : Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti
2
repartizează pe unităţi administrativ -teritoriale sumele defalcate din
unele venituri ale bugetului de stat , precum şi transferurile
consolidabile , în vederea definitivării proiectelor bugetelor locale de
către ordonatorii principali de credite

dată limită: 5 zile de la comunicare

3 etapă : pe baza veniturilor proprii şi a sumelor repartizate ordonatorii


principali de credite definitivează proiectul bugetului local , care se
publică în presa locală sau se afişează la sediul unităţii administrativ -
teritoriale .

dată limită: 15 zile de la publicarea legii bugetului de stat in Monitorul Oficial

4 etapă : Locuitorii pot depune contestaţii privind proiectul de buget ,

dată limită: 15 zile de la data publicării sau afişării acestuia

5 etapă : proiectul bugetului local , însoţit de raportul primarului , al preşedintelui


consiliului judeţean sau al primarului general al municipiului
Bucureşti , după caz , şi de contestaţiile depuse de locuitori , este
supus aprobării consiliului local , judeţean sau Consiliului General al
Municipiului Bucureşti , după caz , de către ordonatorii principali de
credite.

dată limită: 5 zile de la expirarea termenului de depunere a contestaţiilor

6 etapă : Consiliul local , judeţean şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti ,


după caz , se pronunţă asupra contestaţiilor şi adoptă proiectul
bugetului local , dupa ce acesta a fost votat pe capitole , subcapitole,
titluri, articole, precum şi alineate , după caz , şi pe anexe.

dată limită: 10 zile de la data supunerii spre aprobare a proiectului de buget

Figura 5.3. Elaborarea şi aprobarea bugetelor locale

5.4. Execuţia bugetelor locale

După aprobarea bugetelor locale, urmează etapa executării acestora în


sensul încasării veniturilor şi efectuării cheltuielilor derulate prin intermediul
unităţilor teritoriale ale trezoreriei statului. Deci, vorbim în acest caz" de
execuţia de casă prin trezorerii.
Însă, ca etapă intermediară execuţiei distingem repartizarea pe trimestre a
veniturilor şi cheltuielilor bugetelor locale. Repartizarea este realizată de către
Ministerul Economiei şi Finanţelor şi ordonatorii principali de credite ai
bugetelor locale aşa cum am prezentat în figura următoare.

59
REPARTIZAREA PE TRIMESTRE A VENITURILOR
ŞI CHELTUIELILOR BUGETARE LOCALE

MINISTERUL ECONOMIEI ORDONATORII PRINCIPALI


ŞI FINANŢELOR DE CREDITE

Aprobă repartizarea:
Aprobă repartizarea:
• sumelor defalcate din unele
• pentru celelalte subdiviziuni ale
venituri ale bugetului de stat şi a
clasificaţiei bugetare , pentru
transferurilor din bugetul de stat
bugetele proprii şi pentru
către bugetele locale la
bugetele ordonatorilor secundari
propunerea ordonatorilor
de credite bugetare sau a
principali de credite ai bugetelor
ordonatorilor terţiari de credite,
locale, transmise de Direcţiile
în termen de 15 zile de la
Generale ale Finaţelor Publice,
aprobarea sumelor defalcate şi
în termen de 20 de zile de la
a transferurilor pentru bugetele
intrarea în vigoare a Legii
locale.
bugetului de stat

Figura 5.4. Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetelor locale

5.5. Contul anual al execuţiei bugetelor locale

Contul anual de execuţie a bugetelor locale este întocmit de către


ordonatorii principali de credite în structura următoare:

Venituri Cheltuieli
Prevederi bugetare iniţiale Credite bugetare iniţiale
Prevederi bugetare definitive Credite bugetare definitive
încasări realizate Plăţi efectuate
Figura 5.5. Contul anual al execuţiei bugetelor locale

Contul de execuţie a bugetelor locale este prezentat de ordonatorii principali


de credite în vederea aprobării de către consiliile judeţene, Consiliul General al
municipiului Bucureşti şi consiliile locale, până la data de 31 mai a anului
următor
Totodată, în timpul anului, trimestrial, ordonatorii principali de credite
întocmesc dări de seamă contabile asupra execuţiei bugetare, ce se depun la
Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice care, după centralizare, le comunică
Ministerului Economiei şi Finanţelor. Ordonatorii principali de credite au
obligaţia să întocmească şi să anexeze la situaţiile financiare anuale rapoarte
anuale de performanţă, în care să prezinte, pe fiecare program, obiectivele,
rezultatele preconizate şi cele obţinute, indicatorii şi costurile asociate, precum şi

60
situaţii privind angajamentele legale. Situaţiile financiare anuale, inclusiv anexele
la acestea, se prezintă de către ordonatorii principali de credite spre aprobare
consiliilor locale, judeţene şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după
caz
În cazul în care rezultatul execuţiei bugetelor locale este excedent, acesta
se utilizează, după regularizarea cu bugetul de stat în limita transferurilor din
bugetul de stat sau din alte bugete, astfel:
1. rambursarea eventualelor împrumuturi restante; plata dobânzilor,
comisioanelor, spezelor şi a altor costuri aferente acestora;
2. constituirea fondului de rulment ce se păstrează într-un cont distinct
deschis la unităţile teritoriale ale trezoreriei statului. Acesta poate fi
utilizat, temporar, pentru acoperirea golurilor de casă provenite din
decalajele dintre veniturile şi cheltuielile anului curent, precum şi pentru
acoperirea definitivă a eventualului deficit bugetar rezultat la finele
exerciţiului bugetar. De asemenea, fondul de rulment poate fi folosit, cu
aprobarea consiliului local, judeţean şi Consiliului general al
municipiului Bucureşti, şi pentru finanţarea unor proiecte de investiţii de
competenţa autorităţilor administraţiei publice locale sau pentru
dezvoltarea serviciilor publice locale.

ÎNTREBĂRI
1. Prezentaţi responsabilităţile autorităţilor deliberative din oraşul
dumneavoastră.
2. Care sunt autorităţile executive din oraşul (sectorul) şi judeţul dvs (municipiul
Bucureşti) şi care sunt responsabilităţile lor.
3. Daţi exemplu de cinci categorii de venituri proprii ce se prevăd în bugetele
proprii ale judeţelor.
4. Prezentaţi structura contului anual de execuţie a bugetelor locale.
5. Exemplificaţi procedura de elaborare şi aprobare a bugetului local pentru
oraşul dvs.
6. Ce este fondul de rulment şi care sunt utilizările sale.

61