CERCETARE PEDAGOGICĂ

EFICIENȚA/INEFICIENȚA ALTERNATIVELOR
EDUCAȚIONALE

Proiectarea și realizarea alternativelor educationale reprezinta actiuni care

se realizează prin raportare la finalitățile educaționale formulate la nivelul macro,
al idealului și al scopurilor educaționale și la nivelul micro, al obiectivelor
educaționale care direcționează procesul de învățământ.

Alternativele educaționale reprezintă variante de organizare școlară, care

propun modificări ale anumitor aspecte legate de formele oficiale de organizare a
activității instructiv-educative.

În cadrul sistemului de învățământ din România, prin inițiativele realizate

la nivel central, teritorial și local, dupa 1990, sunt institutionalizate următoarele
alternative educaționale, aplicabile în învățământul preprimar și primar, cu
deschideri spre învățământul secundar: Waldorf, Montessori, Step by step, Freinet
și Jena-Petersen.

STEP-BY-STEP

Programul Step by Step promovează modele educaționale centrate pe elev,

educația individuala și susține necesitatea de a-l face pe copil conștient că tot ce
se întamplă în viață este interdependent. De asemenea, el pune accent pe
colaborarea școlii cu familiile elevilor, pe implicarea părinților acestora în
conceperea și organizarea activităților din școală.

Activitățile didactice se bazează pe munca în grupuri și își propun să îi

învețe pe copii să își dezvolte un simț al identității și prețuirii de sine, să

1
coopereze, să se respecte unii pe alții și să se integreze în comunitatea elevilor.
Modalitățile de lucru pe grupuri alternează, atât datorită modului de dispunere a
mobilierului, cât și metodelor aplicate, care reclama organizarea elevilor în
formatii de lucru de diferite marimi.

Metodologia didactica utilizată este activizantă, în primul rând datorită

faptului că vizează abordarea individualizată a elevilor clasei, ținând cont de
nivelul de dezvoltare al fiecăruia. O cale eficientă de individualizare a învățării
este organizarea centrelor de activitate care să reflecte interesele și nevoile
elevilor (de exemplu, centre de alfabetizare, de lectură, de știinte, de matematică,
de arte, de teatru și jocuri). Fiecare centru include activități pe mai multe niveluri
și cu materiale diferite, organizate logic, functie de cerintele și stilurile individuale
de invatare. Activitățile elevilor sunt bazate pe cercetare, ei invață prin asocierea
informațiilor noi cu cele asimilate și a materialelor noi cu cele pe care le cunosc
deja și sunt evaluați prin modalități specifice, cum sunt: scaunul evaluării, mapa
de lucrări, caietul de evaluare.

In cadrul activităților desfașurate în centrele de activitate, în conformitate

cu obiective comune prestabilite, elevii au ocazia să-și dezvolte deprinderi, sa
impartașească din experienâa proprie, să învete din experiența celorlalți, să-și
consolideze cunosțintele, într-un climat pozitiv și într-o atmnosfera de încredere

MONTESSORI

Educatia Montessori, în viziunea celei care a fundamentat-o dr. Maria

Montessori, își propune să învețe copilul să gândeasca și să acționeze
independent, într-o manieră responsabilă.

Filosofia metodei de educație Montessori se bazează pe preocuparea de a

oferi tuturor copiilor oportunitatea de a se dezvolta la potentialul lor maxim și
libertatea de a găsi soluții pentru propriile lor probleme. Automotivarea fiind

2
considerată cheia învațării complete, copilul și învățarea sunt situate pe primul
loc, iar predarea și programa de educație pe locul al doilea.

Educatorii Montessori pledează pentru conceperea unui mediu de instruire

bazat pe obiecte mici, ușor de manipulat și detaliate din punct de vedere vizual.
Metoda de educație este o metoda știintifică, bazată pe observarea obiectiva a
copilului, pe pregatirea mediului de instruire pe baza observațiilor realizate și pe
conceperea programei de educatie în mod creativ, funcție de nevoile copilului.

WALDORF

Pedagogia Waldorf urmareste să dezvolte personalitatea copilului

ansamblul ei și să își orienteze oferta de predare funcție de particularitățile
diferitelor trepte de vârsta ale copiilor și de cerintele acestor trepte. Ea nu este
orientată spre oferirea unei anumite pregătiri profesionale înguste sau unei
specializări.

Principalele fundamente și caracteristici ale pedagogiei Waldorf sunt:

- vizează transformarea știintei omenești, dezvoltarea sa armonioasă,

stabilirea unei relații sănătoase între individ și lumea înconjurătoare și integrarea
individului în realitatea socială.

- consideră cunoștintele nu ca scop în sine, ci ca un instrument important

pentru formare, pentru asigurarea legăturii cu viața.

- în curriculumul Waldorf, un loc important îl ocupa artele, lucrul manual,

artizanatul, care oferă elevilor un contact cu diverse materii și nenumarate
activitați de bază ale omului (torsul, tesutul, sculptura, pictura, forjarea,
modelarea); lor li se adaugă limbajul (vorbirea, scrierea și lectura), istoria,
geografia, limbile straine, matematica și geometria, stiintele, desenul, activitățile
corporale, religia.

3
 - elevii reprezintă „scopul și ratiunea existentei școlilor Waldorf” ei fiind
considerati individualitati și acceptati fără nici o prejudecata sociala, religioasa,
de sex, de rasă sau de orice alt fel.

- unitatea functională o reprezintă clasa, în care sunt reuniți elevi de aceeasi

vârstă și care este înțeleasă nu doar ca o unitate administrativă, ci ca o
individualitate; componenta unei clase nu se modifica în timp (repetarea anului
școlar este evitată, considerându-se că ea are consecințe dezastruoase; excepție
fac cazurile în care toți profesorii clasei, medicul școlar și părinții stabilesc, de
comun acord, că dezvoltarea elevului este întârziată din punct de vedere psihic și
fizic).

Esența acestei pedagogii este considerată relația elev-profesor.

- Profesorul ține legătura cu părinții elevilor, astfel încât activitatea sa

pedagogică are o caracteristică mai personală. Cel puțin o dată pe semestru,
părinții elevilor se intalnesc cu toti profesorii clasei în vederea imbunatatirii
activitatii didactice.

- Profesorul preda materia cu cuvinte proprii, fără a recurge la carti

didactice, iar elevii isi confectioneaza propriile „cărți”, adica niște caiete bine
alcătuite și ilustrate, care contin esentialul lectiei predate, redat pe baza memoriei.
Astfel, fiecare caiet are amprenta personalitătii autorului.

- Evaluarea în școlile Waldorf nu se bazeaza pe probe, teste, extemporale,

teze sau examene, ci are în vedere toti factorii ce permit să fie evaluată
personalitatea elevului: scrisul, dedicația, forma, fantezia, logica și flexibilitatea
gandirii, stilul, ortografia si, desigur, cunostintele reale.

Evaluarea constă într-o caracterizare calitativă, care evidențiază ceea ce

este pozitiv, care critică ceea ce este negativ doar în legătura cu ceea ce elevul ar

4
fi în stare să realizeze. La cererea autorităților din învățământ, școala face o
evaluare cantitativă, pe care o menține secretă și o oferă elevului sau părintilor
numai în momentul în care se încheie studiile.

Alternativele educaţionale/pedagogice reprezintă variante de organizare

şcolară, care propun soluţii de modificare a anumitor aspecte legate de formele
oficiale, consacrate, de organizare a activităţii instructiv-educative.

„Proiectarea şi realizarea alternativelor educaţionale reprezintă acţiuni care

se realizează prin raportare la finalităţile educaţionale formulate la nivelul macro,
al idealului şi al scopurilor educaţionale şi la nivelul micro, al obiectivelor
educaţionale care direcţionează procesul de învăţământ”.

În cadrul sistemului de învăţământ din România sunt instituţionalizate

următoarelor alternative educaţionale, aplicabile în învăţământul preprimar şi
primar, cu deschideri spre învăţământul secundar: Waldorf, Montessori, Step by
step, Freinet şi Jena-Petersen.

Alternativele educaţionale au o serie de dimensiuni comune:

-dezvoltă grija faţă de copil, având în vedere dezvoltarea sa armonioasă,

echilibrată;

-promovează, în esenţă, acele teorii şi principii pedagogice care pleacă de

la nevoile copilului, de la dorinţele şi posibilităţile sale; copilului nu i se impune
nimic din afară, el învaţă acţionând, din propria sa experienţă;

-vizează respectarea copilului, valorificarea ritmului său de dezvoltare, a

sensibilităţii, a autonomiei şi înclinaţiilor sale naturale pe baza unor modele
nondirective;

5
 -pun accent pe meditaţie, reflecţie, pe o pedagogie centrată pe
personalitatea celor educaţi şi mai puţin pe considerente teoretice, pe aspecte
informative.

Pedagogia Waldorf

Pedagogia Waldorf a fost creată la începutul secolului al XX-lea de Rudolf

Steiner la Stuttgart. Se adresa copiilor muncitorilor de la fabrica de ţigări
WALDORF ASTORIA.

Obiectivul pedagogiei Waldorf—încurajează dezvoltarea sănătoasă a

capacităţilor fizice, sufleteşti şi spirituale ale tânărului pe baza unei programe
şcolare care ţine cont de ideile filozofice ale lui Steiner. La baza concepţiei
Waldorf stă conceptul de antropozofie—o viziune asupra omului şi universului ca
o unitate, omul fiind parte integrantă a universului de care nu poate fi despărţit.

Pedagogia Waldorf îşi propune educarea omului în ansamblul său, prin

mijloace specifice şi accesibile fiecărei vârste, cunoaşterea nemijlocită a lumii
prin acţiune, toate cunoştinţele fiind rezultatul unei activităţi proprii. Elevului
trebuie să îi placă ceea ce face, nu să fie constrâns, de aceea nu se utilizează
catalogul, nu se dau note, examene sau teme pentru acasă.

Şcoala Waldorf nu îşi propune cu tot dinadinsul „performanţe intelectuale”,

ci educarea unor tineri sănătoşi fizic şi intelectual, cu cunoştinţe temeinice, cu
fantezie şi creativitate, apropiaţi de natură şi de viaţa socială.

Programul Step by Step

Programul Step by Step susţine necesitatea creării unui model educaţional

care să dacă elevul conştient că tot ce se întâmplă în viaţă este interdependent şi
pune accent pe colaborarea şcolii cu familiile elevilor, pe implicarea părinţilor
acestora în conceperea şi organizarea activităţilor din şcoală.

6
 Munca în grupuri stă la baza activităţilor didactice. Aceste activităţi
urmăresc să dezvolte la copii un simţ al identităţii şi preţuirii de sine, cooperarea,
respectul şi integrarea în comunitatea elevilor. Modalităţile de lucru şi metodele
aplicate cer moduri diferite de dispunere a mobilierului şi organizarea elevilor în
formaţii de lucru de diferite mărimi. Se ţine cont de nivelul de dezvoltare al
fiecărui copil prin metodologia didactică utilizată care vizează abordarea
individualizată a elevilor clasei. Activitatea este organizată pe centre de activitate
(de alfabetizare, de lectură, de ştiinţe, de matematică, de arte, de teatru şi jocuri
etc.), care răspund intereselor şi nevoilor elevilor şi includ activităţi pe mai multe
niveluri şi cu materiale diferite, organizate logic, ţinând cont de cerinţele şi
stilurile individuale de învăţare.

• Evaluarea elevilor.

In scolile Waldorf principala modalitate de evaluare este observarea

sistematica a elevului, a colectivului de elevi (clasei), a scolii în ansamblu.
Cadrele didactice sunt ajutate sa-si dezvolte abilitatile de observare fina a fiecarui
copil nu doar din punctul de vedere al volumului de cunostinte, priceperi și
deprinderi insusit de acesta, ci și din punct de vedere atitudinal și comportamental.

• Implicarea parintilor în educatia copiilor.

In scolile alternative educationale se organizeaza scoli ale parintilor,

serbari, mici targuri în care se vand produse lucrate de elevi și parinti, sunt
ascultate și incurajate initiativele parintilor pentru imbunatatirea scolii și a
activitatilor desfasurate, iar profesorii sunt permanent în legatura cu parintii.

In scolile clasice, implicarea activa în procesul de educatie a copiilor este

rareori intalnita si, de multe ori, serbarile și celelalte activitati se desfasoara în
cadrul clasei, fără a fi solicitata prezenta parintilor.

7
 Beneficii vs dezavantaje

Copilul este văzut ca un individ separat, cu o personalitate diferită de a

celorlalți și care învață diferit o materie, o structurează diferit. În școala
tradițională nu se au în vedere diferențele dintre copii, nevoile personale, nu se
pune accent pe talente, pe unicitate. Sistemele totalitare sunt cele care au instituit
pedagogia neagră, în care părintele și profesorul trebuie ascultați cu sfințenie,
chiar dacă nu au dreptate. Problema e că o astfel de pedagogie nu năștea decât
două moduri de comportament: obediența sau rebeliunea (identificarea cu victima
sau cu agresorul). Cel care avea un comportament obedient se temea și se
comporta ca o victimă toată viața, iar cel cu comportament rebel simțea furie și
devenea, la rândul lui, agresor. În astfel de sisteme nu trebuie să ne mire că mulți
adulți de azi (părinți, educatori, învățători, profesori) încă se comportă ca victime
sau agresori.

Beneficiul unei școli alternative este acela că deseori în astfel de școli

există în clasă mai puțini elevi, așa încât profesorul poate acorda atenție și educație
țintită mult mai ușor decât atunci când are în grijă 30-40 de elevi. Profesorii au o
altă atitudine, democratică și cu respect față de elev. Să nu uităm că, în mod
frecvent, atitudinea multor profesori din școlile tradiționale este autocratică,
bazată pe putere și violență. Școala alternativă se străduiește, prin profesorii ei, să
ofere o educație în funcție de stilul de învățare al fiecărui elev și să valorifice
potențialul acestora. În școala tradițională se pune accentul pe învățarea
materiilor. În cea alternativă se pune accentul pe conlucrare, nu pe competiție, pe
lucrul în echipă, pe dezvoltarea unicității, nu pe notă și performanță. Se urmărește
dezvoltarea talentelor copiilor. În sistemele alternative, consolidarea materiilor nu
se face prin memorare, ci prin practică.

Poate deveni educația alternativă un sistem de masă?

8
 Orice sistem de educație diferit de cel tradițional, cu care am fost obișnuiți
noi în România, și care se bazează pe creșterea creativității și stimularea
potențialului fiecărui copil este mai bun. Țările nordice au un sistem de masă care
se bazează pe alte principii decât ale sistemului nostru tradițional și sunt fruntașe
în ce privește rata școlarizării și rezultatele obținute de copii.

Care este viitorul educației alternative?

Sunt foarte mulți părinți care au început să prefere educația alternativă în

România, aici includ și diferitele școli particulare. Sistemul tradițional de
învățământ se va schimba în câteva generații. Până atunci, mulți părinți vor alege
alternative mai bune iar când spun „mai bune“, nu referitor la performanță, ci la
a-și lăsa copilul într-un sistem prietenos, cu limite clare și flexibile, sănătoase, în
care copilul să învețe de plăcere, să meargă la școală dintr-o motivație intrinsecă,
nu pentru că „trebuie“. Sigur că nu numai școala este importantă pentru devenirea
și dezvoltarea copilului, iar un rol esențial în schimbarea sistemului educativ îl
joacă transformarea mentalității familiei și societății în care trăim.

BIBLIOGRAFIE

1. Constantin Cucoş -,,Psihopedagogie’’,Ed.Polirom,1998;

9
 2. Horaţiu Catalano- ,, Perspective didactice în alternativea educaţională
Step by Step’’ Ed. Karuna, Bistriţa, 2008

3. Radulescu, Mihaela - Pedagogia Freinet. Un demers inovator, Editura

Polirom, Iasi,

1999

4. www.stepbystep.ro

5. www.waldorf.ro

10