Exista doua moduri de notare a unei mărimi vectoriale. Astfel, in scrierea de mana o mărime
vectoriala se notează printr-o săgeată deasupra literei (𝑎⃗, 𝑏⃗⃗), (𝐴⃗, 𝐵
⃗⃗) care simbolizează mărimea
fizica reprezentată de vectorul respectiv.. In scrierea de tipar o mărime vectoriala este notata cu
litere aldine (îngroșate), (𝒂, 𝒃), (𝑨, 𝑩). Mărimea sau modulul vectorului este notata în felul
următor: ( |𝑎⃗|, |𝑏⃗⃗| ), ( |𝐴⃗|, |𝐵
⃗⃗ |) sau (𝑎, 𝑏), (𝐴, 𝐵).
Vectorul invers: pentru orice vector A se poate defini un vector invers -A.
Vectorul -A are același modul si direcție cu vectorul A, dar are sens invers (fig.2).
Suma a doi vectori A si B este definita prin construcția geometrica indicata in Fig.4a. Aceasta
construcție este numita regula paralelogramului pentru adunarea vectorilor. Vectorul C
reprezentând suma A+B are direcția diagonalei mari a paralelogramului definit cu ajutorul
vectorilor A si B, iar direcția este de la originea vectorilor spre vârful paralelogramului. Daca
vectorii nu au același punct de aplicație, atunci se translatează unul dintre vectori paralele cu el
însuși, de exemplu vectorul B, pana in originea vectorului A după care se aplica regula
paralelogramului (Fig.4b) doi vectori se adună pe baza regulii paralelogramului
Fig.4. Suma a doi vectori. (a) Regula paralelogramului si (b) adunarea a doi vectori atunci când
ei nu au aceiași origine.
C2 = A2 + B2 + 2ABcosɑ .
Din punct de vedere practic este mai ușor sa se aplice regula paralelogramului intr-o
varianta modificata. In acest caz vectorul B se translatează paralel cu el însuși pana când originea
lui se suprapune peste vârful vectorului A (Fig.5a). Este ușor de observat ca in aceasta
reprezentare vectorul C este chiar vectorul care se obține unind originea vectorului A cu vârful
vectorului B. Direcția vectorului C este înspre vârful vectorului B. Generalizând aceasta
procedura de adunare a doi vectori pentru cazul mai multor vectori se obține regula poligonului.
Regula poligonului este ilustrata in figura 5b. In acest caz vectorii de adunat sunt puși “cap la
cap”, iar vectorul rezultant se obține unind originea primului vector cu vârful ultimului vector.
Daca ținem cont de regula paralelogramului si a poligonului, atunci este evident ca
operația de adunare vectoriala este asociativa si comutativa, adică
A+B=B+A
respectiv
(A + B) + C = A + (B + C).
Fig.5. (a) regula paralelogramului modificata si (b) regula poligonului de adunare a vectorilor.
Operaţia inversă este descompunerea unui vector după o direcţie. Pentru determinarea valorii
celor două componente se foloseşte teorema sinusurilor. Într-un triunghi o latura supra sinusului
unghiului opus este egală cu cealaltă latură supra sinusul unghiului opus. ΔOAC
(F2/sinα1)=(F1/sinα2)=(F/sin[π-(α1+α2)])
Scăderea vectorilor
Diferența C=A-B dintre doi vectori A si B se definește cu ajutorul regalei
paralelogramului, așa cum este indicat in figura 6. In acest caz vectorul diferența C are direcția
de-a lungul diagonalei mici a paralelogramului construit pe vectorii A si B, iar direcția este
înspre vectorul A. Aplicând teorema lui Pitagora generalizata rezulta pentru modulul vectorului
diferența expresia,
C2 = A2 + B2 - 2ABcosɑ
unde ɑ este unghiul dintre cei doi vectori.
a) Înmulțirea cu un scalar
Un vector poate fi înmulțit cu un număr real. Sa consideram un vector A si un număr real
pozitiv, c . Multiplicarea vetoului A cu c se notează prin simbolul cA. Mărimea vectorului cA
este egala cu cA, iar direcția si sensul sunt aceleași cu direcția si sensul vectorului A (Fig.6a).
Daca numărul c este negativ, vectorul -cA are sens invers lui A (Fig.6b).
Fig. 7 (a) Multiplicarea cu un număr real pozitiv, c > 0, si (b) cu un număr real negativ , c < 0 .
⃗⃗ poate reprezentat de
În baza operației de înmulțire a unui vector cu un scalar vectorul 𝑨
⃗⃗ și modulul (scalarul) lui A.
versorul 𝒂
⃗𝑨
⃗⃗ = 𝐴𝒂
⃗⃗
În cazul când un versor aparține unei axe de coordonate va avea direcția de-a lungul
direcției axei si sensul in sensul pozitiv al axei respective. Pentru un sistem Cartezian Oxyz de
coordonate se definesc versorii 𝒊⃗ , 𝒋⃗ si ⃗𝒌⃗ (fig.14).
Fig.14.
Fig. 15.
Vectorii Ax si Ay poarta denumirea de componentele vectorului A pe direcțiile Ox si, respectiv,
Oy. Componentele vectorului A pe cele doua direcții pot fi scrise sub forma:Ax=Axi si Ay=Ayj,
unde i si j sunt versorii axelor Ox si Oy
A=Axi+Ayj
⃗⃗ poate fi privit ca suma a trei vectori
Prin analogie, cu cazul spațiului tridimensional, vectorul 𝑨
⃗⃗⃗x, 𝑨
𝑨 ⃗⃗⃗y si 𝑨
⃗⃗𝒛 (fig. 16).
A=Axi+Ayj+Azk
Fig. 16.
Operații de înmulțire.
a. Înmulțirea cu un scalar. Prin înmulțirea unui vector A cu un scalar a rezulta un vector aA a
carui componente sunt egale cu componentele vectorului A înmulțite cu scalarul a:
aA=aAxi + aAyj +aAzk
b. Produsul scalar
Produsul scalar dintre doi vectori A si B reprezentați analitic sub forma
A=Axi+Ayj+Azk
B=Bxi+Byj+Bzk.
se reduce la produsul
scalar dintre versorii axelor Ox, Oy si Oz. Astfel,
Se obține
A·B=AxBx + AyBy + AzBz .
Produsul vectorial. In funcție de componentele vectorilor A si B produsul vectorial AxB poate
fi scris sub forma:
Ţinând seamă că , 𝒊⃗ , 𝒋⃗ si ⃗𝒌⃗ sunt versori ortogonali , conform produsului vectorial al versorilor
se obţine:
C = Cxi+Cyj+Czk
Componentele modului vectorului C în raport cu axele de coordonate X, Y, Z
Cx = AyBz – AzBy
Cy = AzBx – AxBz
Cx = AxBy – AyBx
Modulul vectorului C
𝐶 = √𝐶𝑥2 + 𝐶𝑦2 + 𝐶𝑧2
Unghiurile de direcție a vectorului C în raport cu versorii 𝒊⃗ , 𝒋⃗ si ⃗𝒌⃗ a axelor de coordonate Ox
Oy si Oz
𝐴𝑥
cos(𝑪, 𝒊⃗) =
√𝐶𝑥2 +𝐶𝑦2 +𝐶𝑧2
𝐴𝑦
cos(𝑪, 𝒋⃗) =
√𝐶𝑥2 +𝐶𝑦2 +𝐶𝑧2
𝐴𝑧
⃗⃗) =
cos(𝑪, 𝒌
√𝐶𝑥2 +𝐶𝑦2 +𝐶𝑧2
Produsul vectorial poate fi exprimat cu ajutorul determinantului in care prima linie este formata
din versorii i, j, si k, iar linia a doua si a treia este formata din componentele vectorului A si
respectiv B: