1.2.

CARACTERISTICI ȘI DOMENIILE DE UTILIZARE A PRINCIPALELOR

METALE ȘI ALIAJE NEFEROASE PENTRU CONSTRUCȚIA DE MAȘINI
1.2.1. Generalități
Metalele și aliajele neferoase au o deosebită importanță în dezvoltarea tehnicii noi, ele având o
largă utilizare în electrotehnică și electronică, în construcția de autovehicule, nave, avioane, nave
cosmice, în tehnica nucleară, în medicina, în industria chimică, alimentării și altele.
Întrebuințarea metalelor și aliajelor neferoase se impune datorită unor calități proprietăți
favorabile față de cele ale aliajelor feroase cum sunt: rezistența mai bună la coroziune;
conductivitate electrică și termică mai ridicată; proprietați electrice și magnetice deosebite; greutate
specifică redusă a unor metale (Al, Mg etc.); pot fi folosite ca aliaje de lipit şi altele. O clasificare a
metalelor neferoase este data în tabelul 1.1.
Tabelul 1.1.
Clasificarea metalelor neferoase

Metale neferoase

Grele (5g/cm3) Ușoare (5g/cm3)

Greu fuzibile
(ttop1000°C) Greu fuzibile
Cu, Ni, Cr, Mn, Mo, Zr, U, Co, W, (ttop1000°C) Ti, Be, etc.
Au, V, Pt, Ta, etc.
Ușor fuzibile
Ușor fuzibile
(ttop1000°C)
(ttop1000°C) Al, Mg, etc.
Pb, Sn, Zn, Ag, Cd, Sb, Bi, Ge, etc.

În schimb unele metale și aliaje neferoase sunt deficitare și au în general un preț foarte ridicat.
De aceea se urmarește: folosirea lor bine justificată; înlocuirea metalelor și aliajelor neferoase cu
aliaje feroase sau cu materiale plastice; recuperarea și valorificarea deșurilor din aceste metale.
Metalele neferoase pure se folosesc foarte rar în industria constructoare de mașini, fiind în
schimb folosite, pe o scară relativ largă, aliajele metalelor neferoase care au proprietăți fizice,
chimice, mecanice și tehnologice superioare.
Datorită concentrațiilor mici ale metalelor neferoase în minereuri, precum și faptului că în
minereurile complexe se găsesc mai multe metale cu proprietăți diferite, extragerea acestora nu se
poate face printr-o singură operație sau într-un singur agregat. De aceea în extracție se folosesc
aproape întotdeauna concentrate. Dintre procedeele de concentrare amintim: sortarea manuală;
concentrarea magnetică, electrostatică, gravitatională și concentrarea prin flotație bazată pe
diferența dintre proprietățile fizice și chimice ale suprafețelor mineralelor. La flotație are loc
separarea mineralelor utile prin antrenarea lor la suprafaţa tulburelii cu ajutorul unor spume produse

9
prin adaosul unor reactivi chimici (spumanți) și prin agitarea tulburelii respective. Mai este necesar
adaosul reactivilor colectori, care ameliorează proprietățile de flotabilitate naturală a particulelor
minerale utile și adaosul unor reactivi modificatori, care creează mediul de flotație cel mai adecvat.

1.2.2. Proprietățile și utilizarea cuprului

Datorită structurii cristaline cubice cu fețe centrate, de mare densitate atomică, cuprul este un
metal plastic, foarte maleabil și ductil, atât la cald cât și la rece. Are o culoare roșiatică, o duritate
mică, iar după argint este cel mai bun conducător de electricitate și caldură. Cuprul are densitatea de
8,92 g/cm3 și temperatura de topire de 1083°C, principalele proprietăți fiind indicate în tabelul 1.2.
Cuprul are o rezistență bună la coroziune. În contact cu aerul uscat se acoperă cu o peliculă de oxid
cupros (CuO2) care constituie un strat protector foarte aderent și care impiedică continuarea
oxidarii. În contact cu acizii, cuprul formează un compus toxic, din care cauză vasele de cupru din
industria alimentară trebuie cositorite. Cuprul solid permite difuziunea puternica a hidrogenului prin
formarea unor soluții solide interstițiale. Stibiul, bismutul și plumbul provoacă fragilitatea la cald a
cuprului, iar sulful o fragilitate la rece.
Se utilizeaza atât în stare pură cât și sub formă de aliaje. Cei mai mari consumatori de cupru
sunt industria electrotehnică și termotehnică (schimbătoare de căldură, radiatoare, serpentine etc.).
Conductivitatea cuprului este puternic influențată de cele mai mici cantitități de impurități, pe care
le conține, de prelucrările mecanice (ecruisare) şi de tratamentele termice la care a fost supus.
Cuprul tare (Rm 380 N/mm2) se întrebuinţează la confecționarea conductorilor cu rezistență
mecanică relativ ridicată cu duritate mare și cu bună rezistență la uzare, de exemplu pentru
conductorii liniilor aeriene, a celor de alimentare a locomotivelor electrice etc. Se mai folosește și ca
element de aliere în oțeluri, mărind limita de curgere, rezistența la coroziune și ductibilitatea. În
industria constructoare de mașini se utilizează mult sub formă de aliaje.
Aliajele cuprului sunt: alamele, bronzurile și aliajele speciale.

1.2.3. Proprietățile și utilizarea aluminiului

Aluminiul are culoare alb-argintie, este un metal ușor, principalele proprietăți fiind indicate în
tabelul 1.2. Aluminiul pur are proprietăţi mecanice în general slabe, 70...90 N/mm2 și o duritate de
24...32 HB, din care cauză în industria constructoare de mașini se folosește mai ales sub formă de
aliaje. Prin tragere la rece se mărește rezistența la tracțiune. Aluminiul este maleabil, forjabil,
laminabil și ductil. Având o conductivitate electrică bună (circa 65% din cea a cuprului), este folosit
mult în industria electrotehnică în locul conductorilor de cupru deficitari, ca sârmă de bobinaj,
cabluri de diferite tipuri, armături pentru condensatoare electrice etc. Pentru liniile aeriene de
transport, de obicei, se întrebuințează conductori de aluminiu cu inima de oțel zincat. Aluminiul

10
rezistă foarte bine la coroziune atmosferică, acoperindu-se cu o peliculă protectoare de oxid foarte
subțre și aderent. Dezavantajos este faptul că aluminiul în contact cu alte metale, sub influența
umezelii, se distruge repede prin coroziune electrochimică. Aluminiul este atacat puternic de
soluțiile alcaline, care îl dizolvă. Rezistă în schimb bine față de o serie de agenți chimici și de acizi
organici. Este foarte avid de oxigen, prin ardere dezvoltând o temperatură de peste 2500°C,
proprietate folosită în aluminotermie și la sudarea cu termit. Aluminiul mai este folosit în
metalurgie, în industria alimentară, la fabricarea anumitor vopsele, pigmenți etc. În industria
construotoare de mașini din aliaje de Al se fac: pistoane, blocuri de motoare, chiulase, cartere,
fuzelajul avioanelor etc.

1.2.4. Proprietățile și utilizarea magneziului

Magneziul, de culoare alb-argintie, este cel mai ușor dintre metalele uzuale (1,74ꞏ10-3 kg/cm3).
Este maleabil și ductil, se poate turna, lamina și forja. Este avid de oxigen și nu rezistă la agenții
chimici și atmosferici. În mediu umed poate să se aprindă cu explozie. Este folosit ca dezoxidant în
metalurgie și ca element de inoculare la fabricarea fontelor globulare. Este folosit la fabricarea
rachetelor luminoase.
Se cunosc aliaje de magneziu pentru turnatorie și aliaje de magneziu laminabile. Cel mai
important este aliajul Mg-Al-Mn-Cu-Zn numit electron, cu densitatea de cirea 1,8ꞏ10-3 kg/cm3.
Aliajele de magneziu se intrebuinteaza în construcțiile aeronautice, la autovehicule, în
electrotehnică și radiotehnică, pentru carcase de mașini electrice, piese de aparate radio, de
telefoane etc.

1.2.5. Proprietățile și utilizarea plumbului

Plumbul are o culoare cenușie-albăstruie, o densitate mare, de 11,34 10-3 kg/cm3, topindu-se la
o temperatură scazută: 327°C. Este un metal foarte moale (5 HB), foarte maleabil, dar nu este
aproape deloc ductil. Se poate lamina și extruda bine la rece și la cald, se poate turna ușor.
Conductivitatea electrica este foarte mica, de numai 10,7% din acea a argintului. Are o rezistență
foarte bună la coroziune, atât contra agenților atmosferici cât și contra acizilor clorhidric, sulfuric
etc. și contra sărurilor de amoniu, sodiu etc. În contact cu apa și în medii umede, la suprafață se
formează un strat subțire de oxid și carbonat, care va proteja plumbul de coroziune în continuare.
Plumbul are numeroase întrebuințări în tehnica modernă: în electrotehnică (invelișuri protectoare
pentru cabluri electrice subterane, plăci pentru acumulatori electrici, electrozi pentru instalații de
electroliză etc.); în industria chimică; 1a elaborarea aliajelor (aliaje antifricțiune, aliaje pentru lipituri
moi, aliaje ușor fuzibile); în industria poligrafică; pentru pereți opritori contra razelor Roentgen și a
altor radiații, la aplicarea energiei nucleare etc.

11
 1.2.6. Proprietățile și utilizarea staniului
Staniul are o culoare alb-argintie, densitatea 7,28ꞏ10-3 kg/cm3 și temperatura de topire de
232°C, cea mai joasă dintre metalele utilizate în industrie. Este foarte maleabil și ductil. La
temperatura de 200°C devine casant, iar la temperaturi sub 18°C se transformă în pulbere (ciuma
staniului). Are o bună rezistență la coroziune, motiv pentru care este larg uti1izat la acoperirea
anticorosivă a oțelului și a altor metale. Este folosit mult la elaborarea aliajelor. Este folosit, de
asemenea, la cositorirea conductorilor electrici de cupru, prin care se poate evita atacul cuprului de
către sulful din cauciucul izolațiilor. Se cositoresc și tuburile extrudate de plumb pentru pastele de
dinți, pastele din industria alimentară și farmaceutică etc.

1.2.7. Proprietatile și utilizarea zincului

Zincul are o culoare alb-albăstruie, densitatea 7,13ꞏ10-3 kg/cm3, temperatura de topire 419°C.
Se toarnă bine, având însa proprietăți mecanice reduse și o fragilitate destul de mare, nu poate fi
întrebuințat pentru fabricarea pieselor de mașini, decât sub formă de aliaje. În aer uscat zincul se
oxidează la suprafață, formând o peliculă superficială de oxid de zinc care îl protejează. În aer umed
se formeaza o peliculă protectoare de hidrocarbonat de zinc. Din aceste motive este larg utilizat la
acoperirea anticorosivă a tablelor, sârmelor, țevilor, șuruburilor și cuielor de oțel (tabla zincată,
sârme zincate etc.) și altor piese și obiecte de otel, stratul de zinc fiind depus prin electroliză sau prin
cufundare în baie de zinc topit. Zincul se mai folosește la fabricarea tablelor de zinc, utilizate ca
material pentru acoperișuri, burlane, ornamente etc.; în industria poligrafică, pentru obținerea
clișeelor de tipar prin zincografie; în electrotehnică, pentru fabricarea bateriilor uscate; la elaborarea
numeroaselor aliaje ca: alame, alpaca, aliaje antifricțiune, aliaje Zn-Al, Zn-Al-Cu etc.; în industria
vopselelor ca alb de zinc (ZnO).

1.2.8. Proprietățile și utilizarea altor metale neferoase

 Nichelul are o culoare alb-cenușie, densitatea de 8,9ꞏ10-3 kg/cm3 și se topește la 1455°C.
Este tenace, maleabil și ductil, are o rezistență mare la rupere, de 500...650 N/mm2 și o alungire
mare, de 15...20%. Se poate bine lamina, forja și trage în fire foarte subțiri. Este magnetic pâna la
temperatura de 352°C. Are o rezistență la coroziune foarte bună, nu se oxidează în aer sau în apă la
temperatura ambiantă, fiind larg întrebuințat la protejarea anticorosivă a metalelor. Nichelul se
întrebuințează în tehnică la realizarea straturilor protectoare anticorosive; în industria chimică la
obținerea unor catalizatori de mare importanță; în metalurgie ca un deosebit de important element de
aliere a oțelurilor și fontelor, mărind rezistența mecanică, tenacitatea, rezistența la coroziune, fiind la
baza elaborării și a oțelurlor cu un coeficient de dilatare aproape zero până la 100°C (invar), a
oțelurilor inoxidabile, refractare etc.; - în electrotehnică și electronică la fabricarea diferitelor

12
elemente de încălzire pentru cuptoare electrice, a termocuplurilor și la elaborarea unor aliaje
importante, cu mare permeabilitate magnetică (permalloy), aliaje pentru magneti permanenți
(alnife, alnico,magnico etc.), aliaje cu rezistivitate ridicată (nichelina, nicromul, manganinul,
constantanul) folosite pentru reostate și aparate de masură electrică etc.

 Cobaltul este un metal puțin raspândit în natură și are proprietăți asemănătoare nichelului.
Densitatea este de 8,8ꞏ10-3 kg/cm3 și temperatura de topire 1495°C. Este foarte prețuit în tehnică ca
element de aliere, dar este deficitar și scump. Este magnetic, forjabil și mai dur decât fierul. Cobaltul
se folosește în industrie la elaborarea oțelurilor pentru magneți permanenți, a oțelurilor refractare și
antiacide, a oțelurilor rapide etc. Cobaltul intră, de asemenea, în componența aliajelor dure
sinterizate. Se mai folosește în industria sticlei și coloranților, la acoperiri metalice de protecție și
decorative etc.

 Cromul are o culoare albă-cenușie, densitatea de 7,1ꞏ10-3 kg/cm3 și temperatura de topire

1903°C. Este foarte dur. Are o rezistență foarte bună la coroziune față de agenții atmosferici și
chimici, ceea ce se explică prin formarea la suprafața metalului a unui strat foarte fin și aderent de
oxid de crom. Cu azotul și carbonul formează nitruri și carburi cu duritate mare. Cromul se
utilizează la elaborarea oțelurilor de construcții de înaltă rezistență, a oțelurilor antiacide și
inoxidabile, precum și a oțelurilor termostabile și refractare. În aliere cu, alte metale (Ni, Fe, Mn),
cromul se folosește la confecționarea rezistențelor electrice și a sârmelor pentru termocuple. Pe o
scară largă este utilizat și la acoperiri galvanice, pentru cromarea pieselor de oțel sau fontă cu scopul
de a mări concomitent rezistența la uzare și rezistența la coroziune și de a da produselor un aspect
foarte placut.

 Manganul este un metal de o culoare cenușie-albă, strălucitoare. Proprietățile principale

sunt trecute în tabelul 1.2. Datorită afinității mari pentru oxigen, sulf și fosfor, se folosește în
siderurgie ca dezoxidant, desulfurant și defosforant. Este folosit ca element de aliere la elaborarea
unor oteluri speciale (de exemplu oțelul manganos austenitic). Manganul este întrebuințat pe scară
largă și ca element de aliere în alame, bronzuri, aliaje de aluminiu, aliaje de magneziu etc., cărora le
marește rezistența la coroziune și duritatea. În aliere cu cuprul este folosit la fabricarea aliajelor
pentru rezistențe electrice (manganinele cu pâna la 30% Mn).

 Wolframul are o culoare cenușie, asemănătoare oțelului. Densitatea este foarte mare, de
19,3ꞏ10-3 kg/cm3, iar temperatura de topire este deosebit de ridicată, 3377°C. Wolframul este un
metal foarte scump și deficitar. Din cauza punctului de topire foarte ridicat, se întrebuințează la
fabricarea filamentelor pentru becurile electrice și tuburile electronice, la fabricarea elementelor de

13
încălzire prin rezistență a cuptoarelor electrice speciale pentru temperaturi foarte ridicate, pâna la
3000°C, la confecționarea anticatozilor tuburilor Roentgen și la fabricarea prin metodele
metalurgiei pulberilor a diferitelor contacte electrice. De asemenea din wolfram sunt executați
electrozi pentru procedeul de sudare arc-atom și diferite duze și piese speciale pentru motoarele cu
reacție și de rachete. Cea mai largă întrebuințare o are însă wolframul sub formă de aliaje, întrând în
componența oțelurilor de scule, a oțelurilor rapide și a aliajelor dure sinterizate.

 Molibdenul are o culoare cenușie, densitatea 10,2ꞏ10-3 kg/cm3 și temperatura de topire

2617°C. Proprietățile sale fizice și chimice sunt asemănătoare cu ale wolframului. Se topște la o
temperatură mai scăzută și are o duritate mai mică decât wolframul, fiind totodată și mai puțin
deficitar. Are o rezistență la coroziune destul de bună. Molibdenul metalic sub formă de sârmă sau
tablă, se folosește în electrotehnică și electronică la fabricarea suporților pentru filamentele becurilor
electrice și a altor piese pentru tuburile electronice și tuburile Roentgen, iar sârma și banda de Mo
servesc drept rezistențe electrice pentru cuptoarele care se încălzesc la temperaturi până la 1700°C.
Cel mai mare consum de molibden este însă la elaborarea oțelurilor aliate ternare și polinare, în care
se întroduce în cantități mai mici decât wolframul, având totuși un efect mai bun. Oțelurile cu
molibden au o mare rezistență la: temperaturi înalte, o bună rezistență la coroziune și fluaj, o
reziliență ridicată și o bună rezistență la uzare. Sunt aliate cu molibden diferite calități de oțeluri de
scule, oțeluri rapide, oțeluri inoxidabile, antiacide etc. Aliajele de Mo rezistente la acizi și
temperaturi ridicate se utilizează la aparatele chimice, palete pentru turbocompresoare, precum și în
tehnica rachetelor. Molibdenul se foloștete și pentru aliaje de tipul nichel-crom pentru rezistențe
electrice refractare, stabile la temperaturi ridicate și la elaborarea aliajelor pentru contactele
electrice.

 Titanul este un metal alb, strălucitor, cu o densitate mică, de numai 4,50ꞏ10-3 kg/cm3 și cu o
temperatură ridicată de topire de 1665°C. Titanul poate fi considerat ca un metal al viitorului,
datorită proprietăților sale excelente și datorită faptului că în natură se găsesc cantități foarte mari de
minereuri de titan. Cu toate acestea nu a început să fie utilizat decât în ultimul timp din cauza
greutăților intâmpinate la obținerea lui în stare pură. Titanul are o rezistență mecanică și o duritate
ridicată, limită de elasticitate întrece 50% din rezistența de rupere, este ușor, prezintă o rezistență
bună la coroziune, nu se corodează în apa mării, are o conductivitate termică relativ mică. Titanul se
utilizeaz mai ales în aeronautică, navigație și în îndustria constructoare de automobile, datorită
faptului că raportul între rezistența mecanică și greutatea specifică este mai mare decât la oțel și la
aliajele ușoare de aluminiu. Se utilizeaza, de asemenea, și în unele ramuri ale industriei chimice și
petroliere, în instalațiile de producere a energiei nucleare și în electronică pentru absorbția gazelor

14
din tuburile electronice cu vid. Titanul se utilizeaza la elaborarea și alierea oțelurilor. Carbura de
titan, având o duritate foarte mare, se utilizează în cantități însemnate la fabricarea aliajelor dure
sinterizate cu proprietăți îmbunătățite. Bioxidul de titan se utilizează ca pigment alb în industria
vopselilor, în industria cauciucului, a materialelor plastice, iar în stare naturală (rutil), este folosit la
fabricarea electrozilor de sudur (electrozi titanici).

 Zirconiul este un metal plastic și rezistent, de culoare albă argintie. Are o densitate de
6,5ꞏ10-3 kg/cm3 și o temperatură ridicată de topire de 1885°C. Proprietățile sale fizice și chimice sunt
asemănatoare cu ale titanului. Zirconiul este foarte activ din punct de vedere chimic, îndeosebi în
stare de pulbere, dar, pe de altă parte, în stare compactă, el este rezistent la coroziune. Este stabil la
aer, iar la temperaturi de peste 400°C, se acoperă cu o peliculă protectoare de oxid. Nu este atacat de
soluțiile alcaline. Analog cu titanul, la obținerea zirconiului în stare pură apar greutăți însemnate. La
temperaturi mai ridicate, zirconiul absoarbe activ gazele, devenind casant și intră în reacție cu un
număr mare de elemente, formând soluții solide și compuși chimici (cu hidrogenul, azotul, oxigenul,
halogenii, carbonul și sulful). În aer, la temperatura de 600...800°C, arde cu lumină strălucitoare și cu
o degajare puternică de căldură. Zirconiul se utilizează ca adaos în oțelurile speciale, având rolul de
a absorbi oxigenul și azotul, îmbunatățind astfel proprietățile mecanice și de a lega sulful,
impiedicând astfel ruperea la roșu a oțelului. Aliajele de cupru-zirconiu se utilizează la
confecționarea electrozilor pentru sudarea prin puncte și la fabricarea cablurilor electrice speciale,
deoarece adaosul de zirconiu la cupru îl face mai rezistent, fără însa să-i reducă sensibil
conductivitatea electrică. Aliajele de magneziu-zirconiu-zinc se utilizează la motoarele cu reacție.
Tabla de zirconiu este folosită la fabricarea tuburilor Roentgen și ca material de constructie pentru
centrifuge, pompe și condensatoare utilizate în industria chimică, iar în ultimul timp, pentru
reactoarele nucleare. Oxidul de zirconiu tehnic (ZrO2), concentratele de zirconiu și amestecul de
oxid de zirconiu cu oxid de magneziu, se folosesc pentru fabricarea materialelor refractare de înaltă
calitate cu diferite destinații (creuzete înalt refractare, căptușeli de cuptoare etc.).
 Germaniul este în prezent un foarte important material pentru tehnica
semiconductoarelor. Este un metal alb-cenușiu, are densltatea de 5,32ꞏ10-3 kg/cm3 și temperatura de
topire 958°C. Fiind sfărămicios ca siliciul, nu poate fi prelucrat prin laminare. Rezistivitatea
electrică a germaniului este foarte mare (ca la toate materialele semiconductoare) și variază în
funcție de temperatură, presiune și puritatea metalului, între 50 și 0,01 ꞏcm. Cristalele de germaniu
se folosesc în componentele electronice ca: redresori, tranzistoare sau diode cu cristal, termistoare,
fotoelemente și helioelemente. Germaniul mai este utilizat și în anumite aliaje speciale: aliajele de
Al-Ge sunt folosite la construirea catozilor tuburilor electronice, iar bronzurile de germaniu
(Cu-Ge), care nu sunt atacate de acizi și în special de acidul azotic, sunt utilizate în industria chimică.

15
 Tabelul 1.2
Proprietăţile fizice ale unor metale

16