ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE,INTAIA NOAPTE DE RAZBOI

Prin intermediul romanului Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de

razboi,publicat in anul 1930,autorul,Camil Petrescu,infatiseaza estetica autenticitatii
,îmbrăţişată de mulţi prozatori tineri care vor să substituie conceptul de originalitate, de
inspiraţie romantică,cu ideea de autenticitate care, la rândul ei, se fundamenteaza pe
experienţă şi cunoaştere,dupa cum afirma si autorul:sa nu descriu decat ceea ce vad,ceea ce
aud,ceea ce inregistreaza simturile mele,ceea ce gandesc eu.
Cu toate ca este vorba despre un roman modern,timpul si spatiul sunt incrustate cu
precizie inca din incipit,cu scopul dozarii verosimilitatii in text:”In primavara anului 1916”;”la
fortificarea Vaii Prahovei,intre Busteni si Predeal”.Fata de incipit insa,finalul are ca punct de
sprijin ambiguitatea,fiind unul deschis el ofera cititorul perspective diferite de interpretare
legate de fidelitatea femeii(??),dar este cu totul obisnuit pentru o proza de analiza
psihologica.Astfel Stefan Gheorghidiu nestiind adevarul si vrand sa evadeze din sfera
stresului ,se detaseaza de tot ceea ce il lega de Ela,hotarand s-o paraseasca,lasandu-i “tot
trecutul”.
Spre deosebrie de romanele traditionale unde conflictul se manifesta la exterior,in
opera lui Camil Petrescu,acesta activeza pe plan launtric,izvoraste din constiinta personajului
narator,Stefan Gheorghidiu,care trece realitatea prin filtrul sau insa nu reuseste sa
cristalizeze perceptia,aceasta canalizandu-l catre stari si sentimente contradictorii fata de
sotia sa,Ela.Principala cauza care inlesneste destabilizarea relatiei celor doi o fortifica
implicarea Elei in lumea mondena pe care eroul o dispretuieste.Asadar ruptura se produce
din cauza aspiratiilor lui Stefan Gheorghidiu referitoare la cum ar trebuii sa fie femeia in
viziunea sa,dar care este contrastata de realitatea lumii inconjuratoare.
Conflictul interior este dublat de unul exterior infuzat de relatia protagonistului cu
societatea,ceea ce il claseaza in categoria celor inadaptati social.
Romanul este scris la persoana intai,in maniera unei confesiuni a personajului
principal,Stefan Gheorghidiu,care traieste doua experiente marcatoare:iubirea si
razboiul;unde nararea la persoana intai confera autenticitate si caracter subiectiv discursului
epic.
Romanul este structurat pe doua parti si contine treisprezece capitole cu titluri
sugestive.

.....................................................................................................................................................