Studiu comparativ între sistemele de

contabilitate român, belgian și olandez

Introducere
Contabilitatea este un ansamblu de principii și tehnici privind înregistrarea în partidă dublă a
averii. Aceasta a apărut pur și simplu de la sine ca urmare a nevoilor civilizației de a ține o
evidență cât mai corectă și cât mai simplă a avuției sale.
În ziua de azi fiecare țară dispune de un anumit sistem contabil menit să rezolve propriile
probleme: îndestularea cerinţelor utilizatorilor în ce priveşte informaţia financiară, controlul
stării şi utilizării mijloacelor, obţinerea informaţiei necesare pentru a lua decizii administrative şi
economice. Şi dacă scopurile generale şi obiectivele evidenţei în flecare ţară sunt identice, totuşi
din punctul de vedere al structurii indicilor din dările de seamă, al priorităţii orientării spre
utilizatorii separaţi ai informaţiei şi chiar al metodelor de calculare a indicilor există deosebiri
esenţiale. Aceasta este condiţionată de influenţa multor factori interni şi externi: juridici,
economici, politici, sociali până şi geografici.
Aşadar, pe de o parte, evidenţa contabilă se dezvoltă sub influenţa reglementării ei la nivel
internaţional ce duce la unificarea, standartizarea unică şi armonizarea diferitelor sisteme
contabile. Pe de altă parte, în fiecare ţară există modelul său naţional al contabilităţii care diferă
de altele prin diverse particularităţi.
Pentru ca misiunea contabilității să fie îndeplinită cu succes, este indispensabil ca limbajul
contabil să fie înțeles de utilizatori. În aceste condiții, între cererea și oferta de informații se
interpune procesul de normalizare.
Normalizarea contabilă este ”procesul prin care se armonizează metodele contabile, terminologia
și prezentarea documentelor de sinteză.”1 Scopul fundamental al normalizării se manifestă în trei
direcții principale: (1Niculae Feleagă, Sisteme contabile comparate, vol. I, Editura Economică,
Bucureşti, 1999, pag. 15).
 obținerea de către puterea publică, a unei informări omogene, referitoare la întreprindere;
 valorificarea informațiilor contabile de către utilizatorii externi;
 valorificarea informațiilor de către factorii decizionali din intreprindere.
Având în vedere tipologia sistemelor contabile actuale, rezultă că și procedurile de normalizare
aplicabile în fiecare țară sunt diferite, în condițiile extinderii pieței unice europene deschise
schimburilor economice mondiale.

Trăsături comune se regăsesc în contabilitatea din fiecare țară, însă, datorită diferențelor de
cultură, politice și economice există și multe trăsături specifice. În general, putem diferenția două
tipuri de sisteme mari de contabilitate, cel anglo-saxon dezvoltat de Anglia și SUA și cel
continental dezvoltat de Franța și Germania.
Sistemul contabil în România
În România, recurgerea la clasificările contabile internaţionale s-a făcut din nevoia de a justifica
opţiunile în materie de strategie de dezvoltare contabilă ce au marcat cele două etape de reformă
ale sistemului contabil.
La începutul anilor '90 România a trebuit să aleagă, în mod deliberat dintre diversele modele de
contabilitate şi raportări financiare existente în Europa Occidentală şi în general, în toată lumea.
Multitudinea de reglementări şi practici contabile au generat o varietate de clasificări contabile.
Cel mai durabil rezultat al acestor cercetări a fost recunoaşterea că, în lumea dezvoltată ţările pot
fi împărţite în două mari grupe, în funcţie de obiectivele contabilităţii: o grupă ce cuprinde ţările
anglo-saxone şi Olanda şi o grupă ce include majoritatea ţărilor continental-europene, alături de
Japonia şi Coreea. Ţările din fiecare grupă ilustrează ceea ce Nobes (1998) a numit clasa A şi
clasa B, respectiv ceea ce Richard (1996) a numit contabilitate dinamică şi contabilitate statică.
Opţiunea tarii noastre a fost Franţa, o ţară din clasa B. O opţiune care nu a fost scutită de costuri
politice, economice, fiscale şi sociale. Ea a fost argumentată prin convergenţele în plan cultural,
politic şi economic.
Legea contabilitatii nr.82/1991, republicata, reprezinta cadrul general care reglementeaza, ca
principale obiective, cerintele privind conducerea contabilitatii, intocmirea situatiilor financiare,
auditul si depunerea acestora.
Potrivit prevederilor acestei legi societatile comerciale care intocmesc situatii financiare anuale
se impart in trei mari categorii, astfel:
Surse de drept
Organisme normalizatoare
Profesia contabilă
Cadrul contabil general
Situații financiare anuale
Tendințe în evoluția contabilității
Sistemul contabil în Belgia
Surse de drept
Organisme normalizatoare
Profesia contabilă
Cadrul contabil general
Situații financiare anuale
Tendințe în evoluția contabilității
Sistemul contabil în Olanda
Surse de drept
Organisme normalizatoare
Profesia contabilă
Cadrul contabil general
Situații financiare anuale
Tendințe în evoluția contabilității