CONTRACTUL, IZVOR DE OBLIGAȚII

Sediul general al materiei: art. 1182-1203 C.civ.

Noțiune încheierea contractului presupune realizarea acordului de voinţe al părţilor asupra

clauzelor esențiale ale contractului;

Încheierea contractului
– încheierea contractului vizează îndeplinirea condiţiilor de validitate, de fond şi de
formă, necesare pentru încheierea valabilă a contractului;
– încheierea contractului implică întâlnirea concordantă a unei oferte de a contracta cu
acceptarea acesteia.
– se încheie prin negocierea lui de către părţi sau prin acceptarea fără rezerve a unei
oferte de a contracta [art. 1182 alin. (1) C.civ.].

Acordul asupra elementelor esențiale - părţile să se pună de acord asupra elementelor

esenţiale ale contractului, cum ar fi natura şi obiectul contractului, chiar dacă lasă unele
elemente secundare spre a fi convenite ulterior ori încredinţează determinarea acestora
unei alte persoane [art. 1182 alin. (2) C.civ.].

Completarea contractului - dacă părţile nu ajung la un acord asupra elementelor secundare

ori persoana căreia i-a fost încredinţată determinarea lor nu ia o decizie, instanţa va dispune,
la cererea oricăreia dintre părţi, completarea contractului, ţinând seama, după împrejurări,
de natura acestuia şi de intenţia părţilor [art. 1182 alin. (3) C.civ.].

Oferta de a contracta - reprezintă propunerea făcută de o persoană în vederea încheierii

unui anumit contract.
- ca natură juridică, oferta de a contracta este un act juridic unilateral. - o propunere
constituie ofertă de a contracta dacă aceasta conţine suficiente elemente pentru
formarea contractului şi exprimă intenţia ofertantului de a se obliga în cazul acceptării ei
de către destinatar [art. 1188 alin. (1) C.civ.];

Cerințele propunerii pentru a constitui o ofertă de a contracta

1. Să fie o manifestare de voință reală, neviciată, făcută cu intenția de a produce efecte

juridice
- trebuie să îndeplinească toate condițiile generale, de fond (capacitate, consimțământ,
obiect, cauză) şi de formă (art. 1187 C.civ.) ale oricărui act juridic; - să exprime intenția
ofertantului de a se obliga în mod valabil în cazul acceptării ei de către destinatar [art.
1188 alin. (1) teza a II-a C.civ.]; spre exemplu, nu îndeplineşte această cerință propunerea
care conține clauza „negociabil”.

2. Să fie precisă şi completă

- să conțină suficiente elemente, esențiale, pentru formarea contractului [art. 1188 alin.
(1) teza I C.civ.].
Clasificarea ofertei

După modalitatea de exprimare :

- oferta expresă (scrisă ori verbală);
- oferta tacită: atunci când părţile au convenit în acest sens ori când legea prevede
 aceasta.

După gradul de determinare a persoanei destinatarului ofertei :

- oferta de a contracta adresată unei persoane determinate;
- oferta de a contracta adresată unei persoane nedeterminate (publicului).

După existenţa unui termen :

- oferta cu termen;
- oferta fără termen:
a) oferta fără termen adresată unei persoane absente;
b) oferta fără termen adresată unei persoane prezente.

Efecte juridice

Oferta irevocabilă (art. 1191 C.civ.)

– oferta de a contracta este irevocabilă:
1) de îndată ce autorul ei se obligă să o menţină un anumit termen; termenul de acceptare
începe să curgă din momentul în care oferta ajunge la destinatar (art. 1192 C.civ.); 2) atunci
când poate fi considerată astfel în temeiul:
a) acordului părţilor;
b) practicilor statornicite între acestea;
c) negocierilor;
d) conţinutului ofertei;
e) uzanţelor.
– oferta de a contracta produce efecte numai din momentul ajungerii la destinatar, chiar
dacă acesta nu ia cunoştinţă de ea din motive care nu îi sunt imputabile [art. 1200 alin. (1)
C.civ.];
– revocarea ofertei irevocabile este lovită de nulitate absolută şi de drept, declaraţia de
revocare neproducând niciun efect;
– oferta de a contracta poate fi retrasă dacă retragerea ajunge la destinatar anterior ori
concomitent cu oferta (art. 1199 C.civ.);
– oferta de a contracta devine caducă dacă (art. 1195 C.civ.):
1) acceptarea nu ajunge la ofertant în termenul stabilit;
2) destinatarul o refuză;
3) intervine decesul ori incapacitatea ofertantului, atunci când natura afacerii sau
împrejurările
o impun.
Oferta fără termen adresată unei persoane absente (art. 1193 C.civ.)
– trebuie menţinută un termen rezonabil, după împrejurări, pentru ca destinatarul să o
primească, să o analizeze şi să expedieze acceptarea;
– produce efecte numai din momentul ajungerii la destinatar, chiar dacă acesta nu ia
cunoştinţă de ea din motive care nu îi sunt imputabile [art. 1200 alin. (1) C.civ.]; – revocarea
ofertei nu poate fi făcută înainte de expirarea unui termen rezonabil suficient pentru ca
destinatarul să o primească, să o analizeze şi să expedieze acceptarea ofertei; – revocarea
ofertei înainte de expirarea unui termen rezonabil atrage răspunderea ofertantului pentru
prejudiciul cauzat (revocare intempestivă);
– revocarea ofertei produce efecte numai dacă ajunge la destinatar înainte ca ofertantul să
primească acceptarea sau, după caz, înaintea săvârşirii actului ori faptului concludent care
determină încheierea contractului;
– poate fi retrasă dacă retragerea ajunge la destinatar anterior ori concomitent cu oferta
(art. 1199 C.civ.);
– devine caducă dacă :
1) acceptarea nu ajunge la ofertant în termenul rezonabil;
2) destinatarul o refuză;
3) intervine decesul ori incapacitatea ofertantului, numai atunci când natura afacerii sau
împrejurările o impun [art. 1195 alin. (2) C.civ.].

Oferta fără termen adresată unei persoane prezente (art. 1194

C.civ.) – va produce efecte numai dacă este acceptată de îndată;
– este asimilată situaţiei persoanei prezente şi ipoteza în care oferta este transmisă prin
telefon sau prin alte asemenea mijloace de comunicare la distanţă, care însă să asigure
comunicarea directă între ofertant şi destinatar (de exemplu, videoconferinţa); apreciem că
transmiterea ofertei în scris printr-un mijloc de comunicare (mail, sms, chat) trebuie supusă
regimului juridic al ofertei fără termen adresate unei persoane absente, întrucât nu există
certitudinea primirii textului instantaneu de către destinatar;
– poate fi retrasă dacă retragerea ajunge la destinatar anterior ori concomitent cu oferta
(art. 1199 C.civ.), ipoteză posibilă practic cu precădere în cazul transmiterii ofertei prin
mijloacele de comunicare la distanţă;
– devine caducă dacă destinatarul o refuză.

Revocarea ofertei
- după ce oferta ajunge la destinatar.
- revocarea produce efecte după cum oferta este cu termen [art. 1191 alin. (2) C.civ.)
sau fără termen (art. 1193 şi art. 1194 C.civ.).

Retragerea ofertei
- până ce oferta ajunge la destinatar.
- retragerea produce efecte dacă ajunge la destinatar anterior ori concomitent cu
oferta (art. 1199 C.civ.), indiferent dacă oferta este cu termen sau fără termen.

Oferta de a contracta
- este un act juridic unilateral;
- constituie act juridic generator de drepturi şi obligaţii;
- reprezintă etapă pregătitoare încheierii contractului, care însă, spre deosebire de
simplele negocieri, au relevanţă juridică;
- este posibilă pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract.

Antecontractul
- este un act juridic bilateral;
- obligaţiile din antecontract se transmit succesorilor;
- nerespectarea, de către promitent, a obligaţiei de a contracta atrage răspunderea civilă
contractuală.
- constituie act juridic generator de drepturi şi obligaţii;
- reprezintă etapă pregătitoare încheierii contractului, care însă, spre deosebire de
simplele negocieri, au relevanţă juridică;
- este posibilă pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract.

Pactul de opțiune (art. 1278 C.civ.)

- contractul prin care părţile convin ca una dintre ele să rămână legată de propria
declaraţie de voinţă, iar cealaltă să o poată accepta sau refuza.
Declarația debitorului de a contracta.

- reprezintă o ofertă irevocabilă şi produce efectele prevăzute la art. 1191 C.civ.; - are
caracterul unei oferte irevocabile şi în cazul în care părţile nu au stabilit un termen
pentru acceptarea acesteia:

Condiții de validitate

- atât pactul de opţiune, cât şi declaraţia de acceptare trebuie să respecte condiţiile de

validitate prevăzute de lege pentru contractul pe care părţile urmăresc să îl încheie,
inclusiv în ceea ce priveşte forma cerută ad validitatem, dacă este cazul [art. 1278
alin. (5) C.civ.];
- pactul de opţiune trebuie să conţină toate elementele contractului pe care părţile
urmăresc să îl încheie, astfel încât acesta să se poată încheia prin simpla acceptare a
beneficiarului opţiunii [art. 1278 alin. (3) C.civ.].

Încheierea contractului - contractul se încheie prin exercitarea opţiunii, în sensul acceptării

de către beneficiar a declaraţiei de voinţă a celeilalte părţi, în condiţiile convenite prin pact
[art. 1278 alin. (4) C.civ.].

Promisiunea de a contracta (art. 1279 C.civ.)

Noțiune convenţia prin care părţile se obligă să încheie în viitor un contract; – nu constituie
promisiune de a contracta convenţia prin care părţile se obligă să negocieze în vederea
încheierii sau modificării unui contract.
Condiții de validitate
- pentru a fi valabilă, promisiunea de a contracta trebuie să îndeplinească condiţiile de
validitate de fond prevăzute de lege pentru contractul ce urmează a fi încheiat, dacă
legea nu prevede în mod expres cerinţa formei ad validitatem şi pentru aceasta [de
exemplu, art. 1014 alin. (1) C.civ. prevede cerinţa încheierii promisiunii de donaţie în
formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute].
- în cazul neexecutării promisiunii, beneficiarul are două posibilităţi:
a) să solicite obligarea promitentului la plata daunelor-interese;
b) să solicite instanţei de judecată pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de
contract.

Condiții pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract

1) contractul promis să fie consensual sau solemn, o cerere privind pronunţarea unei
hotărâri care să ţină locul unui contract real nefiind admisibilă, afară de cazurile expres
prevăzute de lege, dispoziţie justificată de faptul că remiterea bunului constituie o cerinţă de
validitate (de exemplu, conform art. 2145 C.civ., în cazul refuzului debitorului unei promisiuni
de împrumut de a încheia contractul, beneficiarul poate solicita pronunţarea unei hotărâri
care să ţină loc de contract dacă bunul se află în deţinerea sa şi sunt îndeplinite condiţiile de
validitate ale contractului promis);
2) legea să nu excludă o astfel de posibilitate [de exemplu, potrivit art. 1014 alin. (2) C.civ., în
caz de neexecutare din partea promitentului, promisiunea de donaţie nu conferă
beneficiarului decât dreptul de a pretinde daune-interese echivalente cu cheltuielile pe care
le-a făcut şi avantajele pe care le-a acordat terţilor în considerarea promisiunii];
3) promisiunea de a contracta să conțină acele clauze ale contractului promis, în lipsa cărora
părțile nu ar putea executa promisiunea (clauze esențiale) [art. 1279 alin. (1) C.civ.]; 4)
promisiunea de a contracta să îndeplinească toate condiţiile de validitate prevăzute de lege
pentru contractul promis, inclusiv cerinţa prevăzută ad validitatem dacă este cazul [această
condiţie rezultă atât din formularea art. 1279 alin. (3) teza I C.civ., cât şi din interpretarea
dispoziţiilor art. 434 C.proc.civ. care asimilează hotărârea judecătorească unui înscris
autentic doar în ceea ce priveşte forţa probantă a acestuia, iar nu şi în privința altor efecte
ale înscrisului autentic, neputându-se deci complini lipsa formei autentice prin simplul fapt al
pronunţării unei hotărâri judecătoreşti; astfel, prin hotărârea judecătorească se suplineşte
doar consimţământul debitorului pentru încheierea contractului promis, iar nu şi forma
autentică cerută de lege ad validitatem];
5) promitentul să fi refuzat în mod nejustificat încheierea contractului promis; 6) beneficiarul
şi-a îndeplinit propriile obligaţii asumate prin antecontract [de exemplu, pentru îndeplinirea
obligaţiei de plată a preţului sau, după caz, a unei părți din preț, după cum s-a convenit în
cadrul promisiunii de vânzare, reclamantul poate urma procedura ofertei de plată şi
consemnaţiunii (art. 1006-1013 C.proc.civ.)].
Obligația de a da
Noțiune – presupune îndatorirea de a constitui sau a transmite un drept
real. Spre exemplu:
– obligaţia vânzătorului de a transmite dreptul de proprietate asupra lucrului vândut în
patrimoniul cumpărătorului (art. 1650 C.civ.);
– îndatorirea pe care şi-o asumă cel care a împrumutat o sumă de bani de a constitui un
drept de ipotecă în favoarea celui care l-a împrumutat, pentru a garanta dreptul de creanţă
al acestuia din urmă (art. 2343 C.civ.).
Explicații
– obligația de a da poate presupune obligația de a constitui sau transmite un drept real
principal (drept de proprietate sau dezmembrământ), cât şi pe cea de a constitui sau
transmite un drept real accesoriu (spre exemplu, obligaţia de a constitui un drept de ipotecă);
– obligația de a da nu se confundă cu obligația de a preda un bun şi, ca regulă, nici nu o
conţine pe aceasta din urmă.
Excepții:
1. obligația de a strămuta proprietatea (obligație de a da) implică şi obligația de a preda
lucrul şi de a-l conserva până la predare [art. 1483 alin. (1) C.civ.];
2. obligația de a strămuta proprietatea, în privința imobilelor înscrise în Cartea funciară,
implică şi obligația de a preda înscrisurile necesare pentru efectuarea înscrierii [art. 1483
alin. (2) C.civ.].

Obligația de a face
Noțiune – presupune îndatorirea de a preda un bun, a executa o lucrare sau a presta un
serviciu, în general orice prestație pozitivă în afara celor care se încadrează în noțiunea de a
da.
Spre exemplu:
– obligaţia vânzătorului de a preda în materialitatea sa lucrul vândut (art. 1685 C.civ.); –
obligaţia locatorului de a pune la dispoziţia locatarului lucrul închiriat [art. 1786 lit. a) C.civ.];
– obligaţia donatorului de a preda lucrul donat;
– obligaţia de a presta întreţinerea în temeiul contractului de întreţinere (art. 2254
C.civ.). Explicații
– obligația de a preda un bun individual determinat o cuprinde şi pe aceea de a-l conserva
până la predare (art. 1485 C.civ.).

Obligația de a nu face
Noțiune – constă în îndatorirea debitorului de a se abține de la anumite acțiuni sau inacțiuni
pe care ar fi putut să le facă dacă nu s-ar fi obligat față de creditor.
Explicații
– conţinutul obligaţiei de a nu face diferă după cum obligaţia este corelativă unui drept
absolut sau unui drept relativ:
a) obligaţia de a nu face corelativă unui drept absolut înseamnă îndatorirea generală de a nu
face nimic de natură a aduce atingere acestui drept;
b) obligaţia de a nu face corelativă unui drept relativ este îndatorirea subiectului pasiv de a
nu face ceva ce ar fi putut să facă dacă nu s-ar fi obligat la abţinere.