SUBIECTE EXAMEN

Cap.4.1. OSII SI ARBORI

1. Osii și arbori. Generalități. Clasificări. Materiale.
Predimensionarea osiilor:
Osiile sunt organe de mașini rotitoare sau fixe, destinate numai să susțină piese aflate în mișcare
de rotație.
Arborii sunt organe de mașini cu mișcare de rotație, destinate să transmită un moment de
torsiune în lungul axei lor și să susțină piesele între care se transmite acest moment.
Clasificare osii: -dupa natura de miscare – fixe;rotative
-dupa forma axei geometrice – drepte, curbate
-dupa forma sectiunii – cu sectiune plina, cu sectiune
tubulara
-dupa nr reazemelor – doua sau mai multe
-dupa pozitia in spatiu – orizontal, vertical sau
inclinat
Clasificare arbori: -dupa forma axei geometrice – arbori drepti,
cotiti, flexibili
-dupa destinatie- arbori principali ai masinilor unelte, arbori de
transmisie
-dupa sectiunea arborelui pe lungime- cu sectiunea constanta sau
variabila
-forma suprafetei exterioare – arbori netezi sau canelati
-forma sectiunii – cu sectiune plina sau tubulara
-dupa rigiditate – rigizi, elastici
-nr reazemelor – doua sau mai multe
-dupa pozitia in spatiu – orizontal, vertical sau inclinat
Materiale: oteluri carbon si oteluri aliate (OL50, OLC 55 etc)
Predimensionare osii: Mimax = R1L1 = R2L2=PL1L2/1
2. Osii și arbori. Predimensionarea arborilor drepți

In calculul de predimensionare se iau in considerare numai

solicitarile de torsiune si incovoiere

C = coeficient de siguranta
τ e = efort unitar de curgere la torsiune al materialului arborelui
3. Osii și arbori. Stabilirea formei constructive a arborelui drept

4. Osii și arbori. Verificarea la deformații

Deformatiile arborilor pot fi de incovoiere si de rasucire

Unde: l=distanta dintre reazeme

n = nr de tronsoane du diametrul di si lungimea li
a = lungimea consolei
5. Osii și arbori. Verificarea la solicitări variabile (la oboseală)
Rezistenta la oboseala este in functie de material, ciclu de variatie
a eforturilor unitare, forma, dimensiuni, concentratori de eforturi,
conditii de exploatare, starea suprafetelor. Verificarea la oboseala
este necesara la arborii supusi solicitarilor variabile un timp
indelungat, cel putin 10^4 rotatii.
Ciclurile de solicitare pt arbori sunt: ciclul alternant si ciclul
pulsant-conventional.
 Verificarea constă în determinarea coeficienților de siguranță
în secțiunile periculoase și compararea lor cu valoarea
admisă.

6. Osii și arbori. Verificarea la turație critică (la rezonanță)

Sarcinile variabile provoaca in arbori vibratii care sunt intretinute
de fortele exterioare. In momentul cand perioada de variatie a
fortelor exterioare care actioneaza asupra arborelui coincide cu
perioada de variatie a oscilatiilor proprii se produce fenomenul de
rezonanta. In timpul rezonantei amplitudinea vibratiilor creste mult
si in final se produce ruperea.

ω cr=[ K /m]1/ 2

Cap.4.2. ORGANE DE LEGĂTURĂ - CUPLAJE

7. Cuplaje. Definiție, clasificări, domenii de utilizare
Sunt organe de masini care servesc la transmiterea momentelor de
torsiune intre doi arbori montati in prelungire sau inclinati.
 permanente: -fixe (cu manson, cu flanse, cu dinti, cu rulouri)
-mobile (cu elemente intermediare rigide sau
elastice)
 intermitente(ambreiaje): -comandate (rigide sau elastice)
-automate (de sens, de viteza, de sarcina)

8. Principiul de calcul al cuplajelor

Cuplajul se calculeaza la un moment de torsiune mai mare, numit
moment de lucru M l, decat momentul de torsiune transmis:
M l = C s* M t = C s * P/ω[N*m]
C s= C 1 C 2 C 3 C 4
9. Cuplajul permanent fix cu manșon

Acest cuplaj este format dintr-o bucsa(manson) montata pe

capetele arborilor si fixata: cu stifturi, cu pene paralele, cu
pene disc, cu caneluri, sau prin imbinare presata pe con.
10. Cuplajul permanent fix cu flanșe

Acest cuplaj constituie principalul tip de cuplaj fix. Plansele se

pot executa din aceeasi bucata cu arborele sau pot fi montate
prin: sudare, cu pene paralele, pene disc sau caneluri.

Z*Fmax*Ds/2= Ml
11. Cuplajul permanent mobil cu elemente intermediare
rigide, pentru deplasări axiale

Cuplajele permanente mobile nu permit decuplarea arborilor

decat prin demontare in stare de repaus, doar ca admit abateri
ale arborilor.

Aceste cuplaje asigura transmiterea momentelor de torsiune

intre arbori cu lungime variabila, in special pentru
compensarea deformatiilor termice.
12. Cuplajul permanent mobil cu elemente intermediare
rigide, pentru deplasări radiale

In aceasta categorie se mentioneaza cuplajul numit Oldham cu

disc intermediar mobil: cele doua jumatati de cuplaj fixate pe
capetele arborilor sunt prevazute cu fetele frontale cu cate un
sant dreptunghiular iar intre ele este montat discul metallic
care poarta ambele fete frontale ce patrunde in cele 2 santuri.
 13. Cuplajul permanent mobil cu elemente intermediare
rigide, pentru deplasări unghiulare:
Este folosit pentru transmiterea momentului de torsiune intre
arbori inclinati

14. Cuplajul permanent mobil cu elemente intermediare

elastice, metalice

Elementele intermediare elastice ale acestor cuplaje servesc la

amoritizarea socurilor si prevenirea vibratiilor. Sunt formate
din 2 semicuplaje rigide metalice si elemente elastice de
legatura care pot fi metalice sau nemetalice.
Cuplajul acestei categorii este cuplajul cu arcuri foi dispuse
radial.
Pl = M l/Z(R+ε)
15. Cuplajul permanent mobil cu elemente intermediare
elastice, nemetalice

Elemental intermediar elastic este, in general, executat din

cauciuc care confera cuplajului elasticitate, capacitate de
amortizare a jocurilor si constructive simpla.
Cuplajul reprezentativ din aceasta categorie este cuplajul cu
bolturi si bucse elastice.

16. Ambreiajul cu craboți

Ambreiajele servesc la cuplarea si decuplarea arborilor

montati in prelungire in timpul rotirii lor sau in stare de
repaus.
Ambreiajul cu craboti este format din 2 semicuplaje cu dinti
frontali numiti craboti: cuplarea si decuplarea se realizeaza
prin deplasarea axiala a unui singur semicuplaj.
Avantaje: lipsa totala de alunecari, dimensiuni de gabarit mici
Dezavantaje: cuplarea este posibila numai la turatii reduse.
17. Ambreiajul cu dinți

Ambreierea si debreierea se obtine prin deplasarea numai a

unuia dintre semicuplaje .
Dintii nu sunt pe fata frontala ci pe suprafete cilindrice si au
profil in evolventa; un semicuplaj are dantura interioara si
celalalt dantura exterioara.

18. Ambreiajul elastic de fricțiune cu disc plan/suprafață

plană

Pentru cuplarea si decuplarea lina, fara socuri in timpul rotirii

arborilor, intr-un interval larg de viteze si momente, se folosesc
ambreiaje elastice bazate pe frictiunea a doua suprafete in
contact.
Functionarea cuplajului se bazeaza pe creearea fortelor de
frecare intre cele 2 semicuplaje

19. Ambreiajul elastic de fricțiune conic (cu suprafață conică

de contact)

Una din flansele ambreiajului se executa cu suprafata de lucru

interioara conica, iar a doua suprafata de lucru de asemenea
conica, momentul de lucru este egal cu momentul de frecare
Ml=Mf
Avantaje : capacitate buna de debraiere si constructie simpla
Dezavantaje : dimensiuni radiale mari, forte axiale
neechilibrate, conditii severe de coaxialitate.

20. Cuplajul intermitent automat de cursă liberă

Cuplajele intermitente automate se intrebuinteaza atunci cand:

Se asigura miscarea de rotatie numai intr-un singur sens; Se
depaseste o turatie limita; Se depaseste un anumit moment.
 Acest cuplaj transmite momentul Mt intr-un singur sens si
permite rotirea relative in sens opus.

21. Cuplajul intermitent automat de sarcină (de siguranță)

Aceste cuplaje sunt folosite pentru a intrerupe, in mod automat

legatura intre arbori, in cazul aparitiei unor suprasarcini care
depasind o anumita limita, ar putea produce deteriorarea unor
organe importante din ansamblu .

Cap.4.3. ORGANE DE SPRIJIN – LAGĂRE

22. Elemente de tribologie. Frecarea tehnic uscată

Constituie regimul de frecare intalnit frecvent in natura si

tehnica, cand suprafetele cuplei nu sunt unse. Aici, apare aerul
sau alt gaz intre suprafete sau o contaminare redusa a
suprafetelor cuplei.
Determinarea a fost dedusa experimental de Da Vinci,
Coulumb, Amontos.
Forta de frecare este direct proportionate cu forta normala la
suprafata de contact: Ff = μFn
μ = coeficient de frecare

23. Elemente de tribologie. Frecarea limită și fluidă

Frecarea limita: se realizeaza atunci cand pe suprafete in

contact ale cuplei este prezent un strat foarte subtire insa
puternic ancorat de: -o substanta avand molecule polare(strat
adsorbit)
-o substanta chimic activa fata de
materialele cuplei(strat chemisorbit).
Frecarea fluida: se produce atunci cand intre suprafetele
cuplei este interpus un film de lubrifiant portant. Grosimea
filmului este intre 1-100 μm…deci e ft gros ca si cum.

24. Elemente de tribologie. Uzarea: descriere, clasificări.

Uzarea de adeziune.

Este un proces de pierdere progresiva de material, care apare

din interactiunea suprafetelor cuplei de frecare. Aceste duce la
o degradare in calitate si cantitate a suprafetelor. Este o
consecinta a procesului de frecare si influenteaza in mod direct
frecarea.
Clasificari: de adeziune; oboseala superficiala, abraziva,
coroziva.
 Uzarea de adeziune: este caracteristica cuplelor cu miscare de
alunecare , care lucreaza in regim de frecare uscata, limita sau
mixta.
Organele de masini supuse uzarii de adeziune sunt: lagarele,
ghidajele, cupla piston-cilindru, cupla surub-piulita,
angrenajele deschise etc.

25. Elemente de tribologie. Uzarea prin oboseală superficială

de contact și uzarea abrazivă.

Uzarea prin oboseala superficiala de contact (pitting): este

caracteristica cuplajelor cu miscare de rostogolire, cu contact
linear(rola) si contact punctual(bila).
Factorii care conduc la acest mod de uzare sunt:
-existenta unor tensiuni normale si tangentiale foarte mari
-prezenta in stratul superficial al suprafetelor de contact si a
unor microfisuri rezultate din procesele tehnologice de
fabricatie (turnare, tratamente termice, rectificare)
-prezenta lubrifiantului care se infiltreaza in aceste fisuri, le
mareste si, in timp, fisurile se unesc, ducand la microcrestere
care se extind pana la scoaterea din uz a cuplei.

Uzarea abraziva(abraziune): este produsa de prezenta unor

particule dure sau asperitatile mai dure ale suprafetelor in
contact. Aceste particule sunt fie incorporate uneia din
suprafete fie libere intre cele doua suprafete, a doua ducand la
o uzura mult mai redusa decat prima.

26. Lubrifianți. Clasificare. Uleiuri minerale. Vâscozitatea și

onctuozitatea uleiurilor minerale.

Clasificare:
- Gaze : aer, H2O, CO2, H2, N2, gaze inerte
 - Lichide : uleiuri (vegetale sau animale, uleiuri minerale,
uleiuri sintetice), lubrifianti neconventionali ( apa; materiale
topite precum mercur, sodiu, sticla; fluide tehnologice)
- Material vasco-plastice : unsori consistente (cu sapun de Na,
Ca, Li, Pb sau combinate)
- Solide : mase elastice(Teflon, poliaceti); materiale
pulverulente(grafit, mica)

Uleiuri minerale: se obtin prin rafinarea titeului (fractiunile

rafinarii sunt benzina, petrolul lampant, motorina, uleiul,
pacura)

Vascozitatea uleiului: reprezinta elemental principal in

aprecierea calitatii lubrifiante si reprezinta, in esenta
proprietatea uleiului de a crea o reactiune tangentiala in
deplasarea unui strat de fluid fata de altul.
Onctuozitatea: este proprietatea lubrifiantilor de a forma
straturi adsorbite sau chemosorbite, puternic ancorate pe
suprafetele metalice ale cuplei, permitand realizarea unui
regim de frecare limita.

27. Lubrifianți. Unsori consistente

Sunt obtinute prin dispersia sapunurilor acizilor grasi in

uleiuri minerale. Sapunurile pot fi din calciu, sodiu, litiu,
plumb, aluminiu.
Ungerea de unsoare consistenta se utilizeaza cand:
-suprafetele cuplei sunt inclinate
-completarea lubrifiantului este dificila
-cand pretul de cost trebuie sa fie cat mai mic.
28. Lagăre de alunecare. Generalități. Clasificare

Suprafetele de contact fus-lagar lucreaza in conditiile unei

alunecari relative, suprafetele fiind separate printr-un strat
subtire de lubrifiant.

Clasificare:
-dupa directia sarcinii preluate: lagare radiale, axiale,
combinate
-dupa felul ungerii: unse cu ulei, cu unsoare consistenta, cu
aer, cu apa si autolubrifiante.

29. Principiul de funcționare al lagărelor hidrodinamice

In stare de repaus, contactul dintre fus si cuzinet are loc pe

directia sarcinii de incarcare, adica in punctul A.
30. Construcția lagărelor de alunecare

Un lagar de alunecare este format din: 1- corpul lagarului; 2-

capac; 3- cuzinet; 4,5- suruburi de prindere a capacului; 6-
suruburi de prindere a capacului pe batiu sau la fundatie.

31. Calculul convențional al lagărelor de alunecare

Calculele conventionale ale lagarelor permit sa se foloseasca, in

cea mai simpla forma, experienta de proiectare si de exploatare
a lagarelor de alunecare.
d-diametrul fusului
F r-incarcarea
n −turatia fusului
Se alege raportul l/d si se calculeaza l
Se calculeaza presiunea medie: p= F r/(l*d)
Se calculeaza viteza periferica a fusului: V = (π*d*n)/60000
Se calculeaza produsul p*V
Se alege ajustajul cu joc dintre fus si cuzinet
Se calculeaza expresia √ p∗V 3
Se alege uleiul
32. Lagăre de rostogolire (rulmenți). Generalități. Clasificări

Frecare de rostogolire prin rulment.

Elemente constructive: inel interior, inel exterior, corp de
rulare(bila, rola), colivie.
Avantaje: coeficient de frecare mic
Dezavantaj: nu functioneaza bine la viteze/turatii mari.

Tipuri: rulment radial cu bile, rulment radial cu role

cilindrice, rulment radial oscilant cu bile, rulment radial
oscilant cu role butoi, rulment radial cu role cilindrice,
rulment radial cu ace, rulment radial axial cu bile, rulment
radial axial cu role conice, rulment axial cu bile, rulment axial
radial cu bile, rulment axial radial cu role butoi, rulment axial
cu bile cu dublu efect.
Clasificare:
-dupa directia de actionare: radial, radial axial, axial radial,
axial
-dupa forma corpului de rostogolire: bile, role conice, role
cilindrice, role butoi, ace
-dupa nr de randuri: un rand, doua randuri, mai multe
randuri (mare clasificare smbpl)

33. Lagăre de rostogolire (rulmenți). Simbolizarea

rulmenților.

Simbolul unui rulment reprezinta o caracterizare sintetica din

punct de vedere dimensional, functional si constructiv, care
usureaza identificare rulmentului, simplifica notarea pe
desene.
In tara noastra, simbolizare rulmentilor este reglementata prin
STAS 1679-75.
 Simbolul se se compune din doua parti:
Simbol de baza, simboluri auxiliare(prefixe si sufixe).

Simbolul seriei – tipul si seria rulmentului

Simbolul alezajului – diametre ale alezajelor

34. Lagăre de rostogolire (rulmenți). Capacitatea dinamică

de bază (C) și sarcina dinamică echivalentă (Q)

C P
L=( Q )
Unde: p=3 pt rulmenti cu bile ; p=10/3 pt rulmenti cu role
L=durabilitatea rulmentului, in milioane de rotatii
L = (60*n*H)/106
n=turatia arborelui
H=durabilitatea rulmentului in ore

C – reprezinta forta pur radial la rulmentii radiali si pur

axiala la rulmentii axiali ;
Q – este o sarcina teoretica, pur radiala, la rulmentii radiali
sau pur axiala la rulmentii axiali.
 35. Calculul și alegerea rulmenților

Date initiale:
d-diametrul fusului
n-turatia
H-nr de ore functionare inpus
R-forta radial de incarcare
A-forta axiala de incarcare
Etape:
-se calculeaza durabilitatea impusa: L = 60nH/106 [mil. Rot.]
-se calculeaza sarcina dinamica echivalenta: Q = (XR+YA)K1K2
-se calculeaza capacitatea dinamica de baza necesara: C n = Q√p L
p=3 rulmenti cu bile, p=3,33 rulmenti cu role
Cap.5.3. ÎMBINĂRI ÎNTRE BUTUCI ȘI ARBORI

36. Îmbinări cu pană longitudinală montată fără strângere.

Asamblări prin pene paralele
37. Asamblări prin pene disc
38. Asamblări prin pene cilindrice
39. Îmbinări cu știfturi, bolțuri și inele de reazem.
Generalități. Forme constructive. Materiale
40. Calculul asamblărilor cu știfturi
41. Calculul asamblărilor cu bolțuri
42. Inele de rezemare elastice pentru arbori și alezaje (inele
Zeger)
43. Îmbinări prin caneluri. Generalități. Avantaje-
dezavantaje. Clasificări
44. Calculul canelurilor dreptunghiulare
45. Îmbinări cilindrice presate. Generalități. Avantaje-
dezavantaje. Determinarea strângerii (Smin; Smax)
46. Determinarea Sef min pentru diferite cazuri de solicitare
47. Determinarea ajustajului dintre butuc și arbore din
condiția ca Sef min să transmită încărcarea exterioară

Cap.5.4. ÎMBINĂRI ELASTICE (cu arcuri)

48. Arcuri. Generalități. Clasificări. Materiale

49. Caracteristicile arcurilor: dependența sarcină-
deformație; rigiditatea arcului; combinarea arcurilor
50. Arcuri elicoidale cilindrice de tracțiune-compresiune.
Elemente geometrice
51. Arcuri elicoidale cilindrice de tracțiune-compresiune.
Solicitări

Cap.5.1.1. ÎMBINĂRI SUDATE

52. Îmbinări sudate. Sudabilitatea materialelor. Avantaje-

dezavantaje. Domenii de utilizare
53. Îmbinări sudate. Clasificări
54. Principiul de calcul al sudurilor prin topire
55. Exemplu de calcul: Sudura cap la cap
56. Exemplu de calcul: Sudura de colț prin suprapunere
laterală
57. Exemplu de calcul: Sudura de colț prin suprapunere
frontală
58. Exemplu de calcul: Sudura de colț în T, cu capete
prelucrate
59. Exemplu de calcul: Sudura de colț în T, cu capete
neprelucrate
60. Exemplu de calcul: Sudura prin puncte
61. Simbolizarea și controlul sudurilor
 Cap.5.1.2. ÎMBINĂRI NITUITE

62. Îmbinări nituite. Generalități. Clasificări. Materiale

pentru nituri. Tipuri de nituri
63. Calculul nituirii de rezistență

Cap.5.1.3. ÎMBINĂRI PRIN LIPIRE

64. Îmbinări prin lipire: generalități; avantaje-dezavantaje;

clasificare
65. Îmbinări prin lipire: tehnologie de execuție; calcul

Cap.5.1.4. ÎMBINĂRI PRIN ÎNCLEIERE

66. Îmbinări prin încleiere: generalități; avantaje-

dezavantaje; tehnologie de execuție; calcul