Discurs română

Limba română face parte din patrimoniul lingvistic european.

Limba română este o limbă indo-europeană, făcând parte din grupul limbilor
romanice, fiind a cincea după spaniolă, portugheză, franceză și italiană.
Este vorbită de circa 28 milioane de oameni, fiind limbă oficială în 3
țări:România, Rep.Moldova, Voivodina(Serbia) , iar din 1 ianuarie 2007 devine
limbă oficială în UE și Uniunea Latină.
Datorită progresului relațiilor internaționale, în Europa se promovează
diversitatea geografică și cea culturală, prin introducerea conceptului de
plurilingvism, ce constă în capacitatea tânărului de a cunoaște mai multe limbi.
Pluringvismul stă la baza progresului economic și reprezintă un atu fundamental
spre deschiderea culturală sau spre promovarea procesului interculturalității la
nivel european și global.
Pentru susținerea acestor două concepte a fost elaborată ,,Carta Europeană a
Plurilingvismului”, în care sunt prezentate principiile noțiunii date:
-învățarea limbilor străine de la o vârstă fragedă;
-învățarea a două limbi străine paralel cu limba maternă;
-încurajarea învățării unei alte limbi străine, decât engleza.
Pe lângă limbile străine, limba română este elogiată în operele inestimabile ale
poeților români, având un loc special în poeziile lui Grigore Vieru ,,Graiul” și
,,Limba noastră cea română”.
Textele impresionează prin demnitatea și mândria eului liric în raport cu limba
moștenită de la strămoșii noștri, ce au trecut prin foc și sânge ca să avem un grai
matern măreț,melodios și ne îndeamnă să păstrăm cu sfințenie slova veche a
neamului pentru a o putea transmite intactă copiilor, nepoților, astfel reușind să
dăinuiască în timp în sufletul poporului român.
Titlul ,,Graiul” se află în corelație cu mesajul poeziei, relevând calitatea
neprețuită a graiului matern, de a oglindi întreaga instorie a neamului, cu toate
bucuriile și tristețile, victoriile și înfrângerile, în ea ascunzându-se amintirea
trecutului și zestrea noastră strămoșească.
 Altă operă din patrimoniul vierean în care se reliefează conceptul-cheie este
,,Limba noastră cea română”. Titlul în cauză remarcă importanța păstrării și
valorificării limbii materne pentru generațiile următoare, întrucât limba este
plămânul prin care respiră întregul neam și suflarea în care se contopește
sufletul român.
Deci, limba română este extrem de prețioasă, astfel trebuie să o respectăm prin
vorbirea și folosirea normelor corespunzătoare pentru a ocoli greșelile
ortografice și de exprimare. Pentru a avea o comunicare îngrijită e necesar să
evităm următoarele abateri de la norme:
-anacolutul(este o discontinuitate în construcția unei propoziții sau a unei fraze,
ce afectează logica și coerența acestora) Ex.,,Cine joacă și nu strigă,/Facă-i-sa
gura strâmbă”. Forma corectă fiind ”Aceluia care joacă.....”.El apare în contextul
unei fraze, în care prima propoziție, precedată de virgulă nu are sfârșit .A doua
continuă cu verbul facă-i-sa cui(aceluia care).
-pleonasmele(constă în folosirea mai multor elemente de expresie decât ar fi
strict necesar)Ex. Lexical-conducere managerială;Gramaticale-și-a dobândit
vitalitatea sa;lexico-gramaticale-dar însă.
-tautologia(o constituie repetiția propriu-zisă care în anumite contexte este
superfluă, efect al sărăciei lexicale)Ex.averse de ploaie,a se bifurca în două.
-cacofonia(efect stilistic neplăcut, obținut prin combinarea sau repetarea
sunetelor ori silabelor în cuvânt sau în enunț)Ex.Îți comunică că; ce cere el; sau
s-au dus.
În concluzie, limba română ocupă un loc important în rândurile celor europene,
având un spectru larg de reguli ce stau la baza unei vorbiri asidue, reflexive și
fluide, iar prin respectarea acestora putem să evităm situațiile de redundanță și
să demostrăm că suntem niște cetățeni responsabili. Sunt mândră că vorbesc
limba română și vă îndemn să o prețuiți și să o iubiți la fel de mult ca mine.